Decizia civilă nr. 2982/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2982/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. T. DE M.
S. împotriva sentinței civile nr. 9 din 07 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată S. E.
C. I. S., și pe pârâta intimată F. ANA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent I. T. de M. S. a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 29 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată SC E. C. I. SRL a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, precum și judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9 din 7 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._
, a fost admisă acțiunea reclamantei SC E. C. I. SRL - PRIN ADMINISTRATOR F. ANA în contradictoriu cu pârâții: F. ANA, și I.
T. DE M. S., și in consecință s-a constatat că raporturile de muncă între reclamantă și pârâta de rândul 1 au încetat la data de_ in baza art. 79 alin. 7 din Codul Muncii și nu in baza art. 55 lit. b din Codul Muncii așa cum din eroare a fost înscris.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 să facă cuvenitele mențiuni in Registrul General de Evidenta a Salariaților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de
reclamanta SC E. C. I. | SRL - PRIN ADMINISTRATOR F. | ANA - în |
contradictoriu cu pârâții F. | ANA și I. T. DE M. S. | se solicită a |
se constata faptul că - raporturile de muncă dintre părți au încetat în baza art.79, al.7 Codul Muncii și nu 55 lit. b Codul Muncii.
În considerentele acțiunii se menționează că deși raporturile dintre părți au încetat ca urmare a demisiei formulate de către pârâtă - în decizia de desfacere a raporturilor de muncă - temeiul de drept a fost motivat greșit.
Asupra cauzei de față instanța a reținut următoarele:
Pârâta a avut calitatea de angajat al SC E. C. I. SRL - fiind administrator.
La data de_ și-a prezentat demisia iar în cuprinsul Deciziei nr.2/_
- a fost menționat greșit temeiul de drept art.55 lit. b din Codul Muncii (f.3,4) - respectiv acordul părților.
În registrul general de evidență al salariaților - a fost operată această decizie.
Ulterior - au sesizat că - temeiul de drept a fost trecut greșit - sesizând instanța cu prezenta acțiune.
Instanța a constatat că cererea este îndreptățită și va admite acțiunea formulată de reclamantă - constatând că raporturile de munca intre reclamantă și pârâta de rândul 1 au încetat la data de_ in baza art. 79 alin. 7 din Codul Muncii și nu in baza art. 55 lit. b din Codul Muncii așa cum din eroare a fost înscris.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. T. DE M.
S.
, solicitând modificarea sentinței civile atacate, în sensul înlăturării obligației sale de efectuare a mențiunilor în REVISAL.
În motivarea recursului, pârâtul susține că prin sentința atacată a fost obligat să facă mențiunile constatate de către instanță în REVISAL, însă este imposibilitatea de a duce la îndeplinire aceasta dispoziție, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 6 din H.G. 500/2011, obligativitatea completării și modificării datelor din registrul general de evidenta a salariaților unei firme revine angajatorului sau după caz prestatorului de servicii și nicidecum I. ui T. de M. care are numai posibilitatea de a vizualiza datele existente intr- un registru fără a putea face modificări în acesta.
Recurentul consideră că nici poate fi obligat să facă modificări cu privire la temeiul legal al încetării raporturilor de muncă ale unei persoane deoarece până la data de 30 decembrie 2010, în temeiul Legii nr. 130/1999 (abrogată în prezent), privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, inspectoratele teritoriale de munca aveau obligația, de a păstra și completa carnetele de munca în funcție de actele depuse de către angajator:
Ori, pârâta și-a îndeplinit aceasta obligație, înscriind în carnetele de muncă datele înaintate de către angajator, respectiv decizia nr.3/_, nerăspunzând de temeiul legal al încetării contractelor de munca.
Cum deciziile de încetare au fost semnate și la rubrica angajat, au cuprins un temei legal de încetare, angajatorul prin înregistrarea lor la I.T.M. și-a asumat veridicitatea celor menționate în cuprinsul acestora.
Reclamanta S. E. C. I. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând în esență că în realitate raporturile juridice de muncă au încetat prin demisie și nu prin acordul părților. Se recunoaște că recurenta nu are atribuții de a face mențiuni în RREVISAL conform art.6 din HG nr.500/2011, însă se arată că reclamanta a solicitat prin acțiune obligarea recurentei la efectuarea rectificărilor în carnetul de muncă și la eliberarea acestuia.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de A. constată următoarele:
Nerecurarea hotărârii de către pârâta F. Ana nu împiedică instanța de recurs să examineze cauza în întregul său, deoarece în desfășurarea raporturilor juridice de muncă dintre angajator și salariat un rol important îi revine I. ui T. de M. în calitate de garant al respectării legislației de muncă și, totodată, actor principal în sancționarea abaterilor de la exigențele legale.
În această calitate, recurentului, organ al autorității de stat, înzestrat cu atribuții privind înregistrarea contractelor de muncă și încetarea acestora, îi este recunoscută posibilitatea de a cenzura actele sau acțiunile angajatorului, iar în exercitarea acesteia poate să opună apărări proprii pretențiilor formulate pe cale principală.
În acest context, pârâtul recurent a formulat critici sub aspectul validității și eficienței deciziei de încetare a raporturilor de muncă, semnate de angajator și de salariat, situație în care instanța de recurs este datoare să examineze soluția de anulare a deciziei contestate.
Astfel, se constată că decizia nr.2/_ emisă de reclamantă (fila 4 fond) în forma înregistrată la ITM S. se întemeiază pe dispozițiile art.55 lit. b Codul muncii, fiind semnată atât de angajator reprezentat prin F. Ana, cât și de salariatul F. Ana (aceeași persoană).
De altfel, această identitate se regăsește și în cauza dedusă judecății, reclamanta fiind reprezentată de F. Ana în calitate de administrator, prima pârâtă este F. Ana, iar martorul propus prin acțiune este F. Ana .
Curtea de A. reține că decizia de încetare a raporturilor juridice de muncă prin acordul părților (art.55 lit. b Codul muncii) nu a fost contestată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, contrar exigențelor art.283 alin.1 lit. a Codul muncii (în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.40/2011), astfel încât a rămas definitivă, bucurându-se de prezumția de legalitate și validitate.
Decizia nr.2/_ având demisia ca temei de încetare a raporturilor juridice de muncă (fila 2 fond) nu a fost înregistrată la ITM S., nu are dată certă și ridică serioase semne de întrebare cu privire la realitatea datelor consemnate în raport de identitatea între reprezentantul legal al angajatorului și salariat (F. Ana) și de împrejurarea că are aceeași dată și poartă același număr cu decizia transmisă pârâtului ITM S. .
Prin urmare, cererea angajatorului de anulare a deciziei nr.2/_ întemeiată pe art.55 lit. b Codul muncii, este nefondată, soluția primei instanțe urmând să fie modificată.
Și cererea de obligare a pârâtului ITM S. la efectuarea modificărilor în REVISAL este neîntemeiată atât ca efect al respingerii cererii principale, pe care se grefează, cât și prin sine însăși, în raport de lipsa atribuțiilor recurentei de a înscrie modificări în REVISAL, conform art.6 din HG nr.500/2011, după cum recunoaște reclamanta prin întâmpinare.
La data încetării raporturilor juridice de muncă (_ ) erau în vigoare dispozițiile Legii nr.130/1999, care a instituit obligației recurentei de a păstra și completa carnetele de muncă ale anumitor angajatori, însă cererea reclamantei nu se întemeiază pe aceste dispoziții legale, neavând obiectul legat de rectificarea/completarea carnetului de muncă, astfel încât o atare solicitare formulată prin întâmpinarea depusă de reclamantă în recurs este inadmisibilă în raport de dispozițiile art.294 coroborat cu art.316 C.pr.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de apel în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite recursul pârâtului ITM S., va modifica în tot hotărârea în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul I. T. DE M. S. împotriva sentinței civile nr. 9 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. E. C. I. S., prin administrator F. ANA, în contradictoriu cu pârâții: F. ANA și I. T. DE M. S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. C. M. L. D.
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. P. R. a
