Decizia civilă nr. 4293/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4293/R/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC FDFF E. D.
T. N. SA, respectiv recursul declarat de SC E. SA împotriva sentinței civile nr. 10679 din 20 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _
, privind și pe intimatul reclamant JAKAB M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat Lukacs Adorjan din cadrul Baroului Botoșani, lipsind reprezentantul recurentelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimatului și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 octombrie 2013 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului arată că nu are cereri în probațiune de formulat solicitând cuvântul asupra recursului.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat,
menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune la dosar chitanță și arată că s-ar impune lămurirea hotărârii pentru a se stabili care din pârâte este obligată la cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10679 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta S.C. E. S.A. - SC F. "E. D. T. N. "; SA,
DE D. A E. E. C. -N., a fost admisă acțiunea formulată și precizată de către reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. E.
și pârâta SC F. "E. D. T. N. "; SA, S. DE D. A E.
E. C. -N., s-a constatat că reclamantul a desfășurat activitate în condiții specifice grupei I de muncă în perioada iulie 1970 - noiembrie 1974, a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte că în perioada iulie 1970 - noiembrie 1974 a desfășurat activitate în condițiile grupei I de muncă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 850 lei cu
titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive
invocată de către pârâta SC F. "E. D. T. N. "; SA, S. DE D. A E.
E. C. -N., instanța a respins-o, reținând că în perioada vizată de pretențiile reclamantului aceasta a avut calitatea de angajator, și, având în vedere că acțiunea vizează stabilirea în concret a condițiilor de muncă din unitatea angajatoare, pârâta în discuție justifică în cauză calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat în cadrul societății E. în perioada_ -_, ocupând funcția de electrician, conform mențiunilor făcute în carnetul de muncă (f.6).
Potrivit art.40, alin.2, lit. h C. Muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat al solicitantului, aspecte ce nu au fost contestate de către angajator, reclamantul desfășurând efectiv activitate în cadrul societății pârâte.
În ce privește condițiile de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, instanța a reținut că acestea erau dintre cele enumerate de Ordinul 50/1990. Aspectele relatate de către reclamant, nu au fost contestate de pârâtă.
S-a constatat că raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză atestă aspectele susținute de către reclamant. Potrivit acestuia, în activitatea reclamantului au fost confirmați factori de risc, specifici instalațiilor electrice în general, sub aspectul complexității și suprasolicitării psihice. De asemenea, prin specificul activității sale, reclamantul era expus unor pericole de electrocutare ori cădere în gol, dat fiind faptul că instalațiile se aflau în permanență sub tensiune și că acestea se găseau la înălțime, expus interacțiunii fenomenelor meteorologice.
Apreciind asupra raportului de expertiză s-a arătat că luând în considerare cumulul de factori de risc, mecanic, electric și chimic, precum și caracteristicile mediului de muncă, expertul a apreciat existența condițiilor deosebite de muncă în ce privește activitatea reclamantului, evidențiind și aspectele de ordin medical, respectiv neacordarea avizului medical personalului care a depășit vârsta de 55 de ani, dată fiind existența riscurilor specifice și a efortului fizic și psihic ce trebuie depus de către un executant în timpul lucrului la înălțime.
S-a subliniat că, în raportul de expertiză s-a mai precizat că anterior anului 1990, demersurile privind încadrarea personalului în grupe de muncă erau supuse unor proceduri uneori subiective, salariații fiind astfel considerabil prejudiciați, cu toate că faptic aceștia desfășurau efectiv activitate în condiții deosebite, precum și faptul că s-a utilizat metoda asimilării, prin similitudinea riscurilor existente și prin consecințele acestor riscuri cu activități și domenii specificate explicit în anexele Ordinului 50/1990 cu completările ulterioare, fiind identificate atribuții de serviciu realizate efectiv în instalații; condiții impuse instalațiilor și competențe impuse lucrătorilor, condiții de lucru, riscuri
profesionale, de mediu și ergonomice; similitudinea de grad de dificultate între S. ul Energetic Național și siguranța circulației feroviare; normele riguroase de protecția muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC F. E. D.
N. SA S. de D. a E. E. C. -N. și, respectiv, pârâta SC E. SA.
Prin recursul declarat de pârâta SC F. E. D. T. N. SA S. de D. a E. E. C. -N.
s-a solicitat admiterea
recursului si modificarea sentinței, in sensul respingerii in intregime a acțiunii formulata de reclamantul-intimat I. M. .
Prin motivele recursului se critică hotărârea pentru mai multe aspecte.
Un prim aspect se referă la faptul ca in dispozitivul hotărârii nu se prevede daca hotărârea este supusa apelului sau recursului asa cum prevede art.284, alin. 1, respectiv art.301,ind.4 vechiul cod pr. civila si in ce termen ,ori daca este irevocabila .
În continuarea criticii privind dispozitivul hotărârii atacate se arată ca din dispozitivul sentinței nu reiese clar care dintre parate ( SC E. SA sau SC F.
"E. D. T. N. ,, SA-S. C. -N. ) este obligata la plata cheltuielilor de judecata, respectiv la eliberarea adeverinței din care sa rezulte ca in perioada iulie 1970 - noiembrie 1974 reclamantul a desfasurat activitate in condiții specifice grupei I de munca.
Un alt aspect criticat se referă la greșita soluționare a excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei având în vedere că a motivat aceasta excepție prin faptul ca in perioada la care se refera reclamantul in cererea sa, societatea pârâtă nu avea personalitate juridica, fiind o sucursala a SC E. SA, la nivelul căreia se stabileau grupele de munca aceasta societate fiind cea care negocia si semna contractul colectiv de munca cu partenerii de dialog, iar societatea pârâtă a dobândit personalitate juridica doar in temeiul H.G. nr. 1342/2001 privind reorganizarea SC E. SA.
Un alt aspect criticat se referă la admiterea greșită a cererii reclamantului, avind in vedere faptul ca potrivit dispozițiilor cuprinse in Ordinul 50/1990 invocate de către reclamant ca temei de drept al cererii sale, locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cu condiții deosebite care se incadreaza in grupa I de munca sunt cuprise in anexa 1 a ordinului, enumerarea acestora avind caracter limitativ si nicidecum enunțiativ, astfel incit sa permită adăugarea altor situații in afara celor cuprinse in anexa.
În cadrul criticii s-a precizat că existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte potrivit Ordinului nr.50/1990, din determinarea efectuata de care reprezentanții M. ui Sanatatii sau de
laboratoare de specialitate proprii ale respectivei societăți, determinări care trebuie confirmate de inspectorii pentru protecția muncii care, la data efectuării verificărilor, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor de munca si ca toate instalațiile de protecție funcționează normal.
S-a arătat că SC E. SA impreuna cu reprezentanți ai sindicatelor au evaluat locurile de munca ale salariaților si in consecința, au stabilit masurile tehnico-sanitare si organizatorice de protecția muncii ce se impuneau pentru crearea condițiilor corespunzătoare de munca, astfel incit sa se elimine posibilitatea incadrarii unor activități in grupa I de munca, și au fost aplicate masurile impuse de normele specifice de securitatea muncii, aspect ce inlatura justețea solicitării reclamantului de a fi promovat intr-o grupa superioara de munca, fiind relevat ca masurile au respectat, de asemenea, dispozițiile art.16 din H.G. nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca cu condiții deosebite, precum si cele cuprinse in Legea nr.90/1996 republicata.
În cadrul aceleiași critici s-a mai arătat faptul ca dispozițiile cuprinse in pct.6 al Ordinului 50/1990 instituie nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca, nominalizare care se face de către conducerea societății impreuna cu sindicatele tinindu-se seama de condițiile deosebite de munca concrete in care isi desfășoară activitatea respectivele persoane (nivelul noxelor, suprasolicitare fizica si nervoasa etc), ori din actele depuse de către reclamant nu rezulta ca ar fi fost subiectul unei astfel de
nominalizări și în plus menționează ca activitatea desfășurata de către electricienii SC E. SA, nu se regăsește in cuprinsul anexelor 1 si 2 la Ordinul 50/1990 si nici nu poate fi încadrata in grupe superioare de munca, anterior datei de_ .
S-a subliniat, în contextul criticii că deși în sentința recurata se menționează faptul ca prin asimilare si comparație cu alte categorii profesionale reclamantul ar putea fi incadrat in grupa I de munca, insa, in opinia ei consideră ca incadrarea in grupele de munca este stabilita exclusiv prin lege si nu prin expertize tehnice, astfel că atâta timp cat in actele normative invocate de reclamant activitatea de electrician nu se regăsește, in opinia pârâtei nu poate fi acordata acestuia grupa I de munca .
Prin recursul declarat de pârâta S.C."E. "S.A. B.
s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivarea recursului pârâta a arătat în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a S. C. "E. " S.A. că in conformitate cu art. 45 din HG nr. 1342/2001, "societățile comerciale înființate, au preluat toate drepturile și sunt ținute de toate obligațiile S.C. "E. "S.A. și se substituie în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în
litigiile în curs" coroborate cu dispozițiile art. 46 (1) si (2) din aceeași hotărâre enunțata mai sus "(1) Personalul existent în cadrul "E. Moldova" - S.A., "E. Dobrogea" - S.A., "E. Muntenia N. " - S.A., "E. Oltenia" - S.A., "E.
Banat" - S.A., "E. T. N. " S.A., "E. T. Sud" - S.A. și "E.
Muntenia Sud" - S.A. ale "E. " - S.A., la data încheierii protocoalelor de predare-primire, se preia de către societățile comerciale înființate potrivit art. 1 și se considera transferat în interesul serviciului la acestea"; "(2) Contractul colectiv de munca încheiat anterior de "E. " -S.A. se aplica personalului transferat la "E. Moldova" - S.A., "E. Dobrogea" -S.A., "E. Muntenia N. " - S.A.,
"E. Oltenia" S.A., "E. Banat" - S.A., "E. T. N. " - S.A., "E.
Sud" - S.A., "Muntenia Sud" -S.A., pana la încheierea unui nou contract colectiv de munca în condițiile legii", iar in conformitate cu dispozițiile art. 173 din Codul Muncii in vigoare la data apariției hotărârii, personalul putea fi transferat in interes de serviciu de la o unitate la alta si pe cale de consecința salariații in cauza au fost transferați la noile societăți comerciale cu personalitate juridica înființate in baza H.G. nr. 1342/2001, împreuna cu documentele si arhiva aferenta de personal;
Fata de cele arătate a solicitat să se respingă critica reclamanților cu privire la această excepție, deoarece noile societăți comerciale cu personalitate juridica, infiintate in baza H.G.nr. 1342/2001, s-au substituit in drepturile si obligațiile SC "E. " SA.
Pe fond pârâta critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea criticilor s-au arătat următoarele:
S.C. E. S.A., cu sediul in B., nu a deținut niciodată carnetele de munca ori alte documente privind angajații de la nivelul filialelor, sucursalelor ori agențiilor sale;
SC "E. "SA, a fost înființata in baza H.G. nr. 627/2000 privind reorganizarea Companiei Naționale de Electricitate - S.A., având in componenta sa 36 de sucursale la nivelul întregii tari, care asigurau serviciul public de distribuție si furnizare a energiei electrice,
Datorita acestei structuri organizatorice, toate documentele de personal erau ținute si operate la nivelul sucursalelor pe baza de delegare de competenta;
Precizează faptul ca nici nu ar fi fost util ca documentele de personal sa fi păstrate la nivelul aparatului central deoarece toate dispozițiile privind personalul din cadrul filialelor, sucursalelor si agențiilor constituie atribuții ale
conducătorilor acestora. Practic, la nivel de filiala, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competenta Directorului General al filialei. La nivel de sucursala, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competenta Directorului General al sucursalei. La nivelul agențiilor, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competenta conducătorului agentiei, carnetele de muncă au fost păstrate si sunt păstrate in continuare la nivelul filialelor, sucursalelor si agențiilor;
SC"E. "SA, a dat dovada de buna credința si a transmis adresa către CEZ. D. SA, ultima fiind înregistrata sub nr. 9900/20805/_, pe care o anexează;
societatea pârâtă a transmis la M. Muncii, Familiei si Egalității de Șanse, o adresa prin care a solicitat luarea unei decizii privind recunoașterea de către Oficiile de Pensii si Asigurări Teritoriale a adeverințelor SC "E. "SA, prin care a acordat grupa I de munca, in conformitate cu Decizia nr.4190/2008, pronunțata de Tribunalul Dolj, iar M. Muncii, Familiei si Egalității de Șanse, a răspuns societății pârâte prin adresa nr. 3628 DDP/2475/_, pe care o anexează.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata unor daune in cuantum de 850 lei cheltuieli de judecata si 1500 lei onorariu expert, pentru reclamantul I. M. solicită a se constata faptul ca nu sunt întrunite condițiile pentru aceste cheltuieli de judecata, întrucât ele nu au fost cerute in nici o faza procesuala a judecații.
S-a mai subliniat că natura acțiunii a fost greșit determinata de către instanța, întrucât obiectul pretențiilor nu l-a reprezentat îndeplinirea unei obligații de a da (nefiind o acțiune in plata) ci a vizat executarea unei obligații de a face, voința exprimata de reclamanții in cauza
Prin întâmpinarea formulată reclamantul intimat I. M.
a solicitat respingerea recursurilor declarate ca fiind neîntemeiate, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate in fond ca fiind temeinica si legala, obligarea recurenților la plata tuturor cheltuielilor de judecata, si in recurs.
În motivarea întâmpinării reclamantul a arătat următoarele: În ceea ce privește excepțiile invocate de către recurente:
Solicită a se respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E. SA, pentru considerentul ca are calitate procesuala pasiva întrucât tot ce tine de modalitatea in care s-a derulat contractul colectiv de munca/relatiile de munca ale reclamantului si modalitatea in care s-a aplicat pentru intimat prevederile contractului colectiv de munca pe perioada 1970-1974, se poate judeca doar in contradictoriu cu angajatorul pentru perioada respectiva, si /sau cu succesorul in drepturi al acestui angajator. Chiar daca începând cu anul 2001 SC E. SA a fost supusa unei noi reorganizări prin hotărâri de guvern succesive, luând naștere cealaltă recurenta din prezenta cauza (HG nr. 1342/2001, HG nr.74/2005 si HGR nr.675/2007), pana la acea data era succesoarea in drepturi al IRE, si chiar daca faptic nu a deținut contractele de munca sau alte acte privind angajații, era singura cu personalitate juridica si se impune pronunțarea unei hotărâri in contradictoriu cu aceasta.
Solicită sa se respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a SC F. "E. D. T. N. " SA, S. de D. a E. E. C. N. ,
pentru motivul ca in prezent arhivele SC E. SA, (si IRE C. ) se afla in posesia acestei societăți, fiind transferate odată cu intreg personalul, ca o consecința a reorganizării prin HG nr. 1342/2001, societatea recurenta deține arhiva de personal si este singura in măsura sa efectueze înscrierile in carnetul de munca al reclamantului, in calitate de succesor in drepturi a fostului angajator. Mai mult, in aplicarea dispozițiilor Ord. 50/1990 s-a emis Ordinul MMPES nr.590
/2008 potrivit căruia adeverințele privind grupele de munca se eliberează in baza documentelor verificabile aflate in evidenta angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive. In aceste condiții, asa cum rezulta chiar din motivele de recurs depuse, recurenta SC F. "E. D. T. N. " SA, S. de D. a E.
E. C. N. este cea care deține toata arhiva cu privire la foștii angajați, motiv pentru care se impune respingerea excepției.
În susținerea apărării s-a mai arătat că având in vedere ca reclamantul nu mai este angajat al recurentelor, nu are posibilitatea sa identifice, prin prisma modificărilor legislative (HG nr. 1342/2001, HG nr.74/2005 si HGR nr.675/2007), la cine se afla faptic arhivele angajaților, motiv pentru care a optat la improcesuarea embelor recurente, tinand cont de principiul disponibilității.
Cu privire la criticile de fond, a arătat faptul ca instanța de fond, in mod corect a reținut faptul ca anterior anului 1990 demersurile privind încadrarea personalului in grupe de munca erau supuse unor proceduri subiective, angajații fiind prejudiciați, desi faptic desfășurau activități in condiții deosebite. S-a arătat că, concluziile raportului de expertiza din completarea acestuia sunt cat se poate de precise si concludente, prin arătarea condițiilor faptice de munca prestate de reclamant, care desi nu sunt cuprinse in anexele I si II ale Ordinului 50/1990, utilizând metoda asimilării, se încadrează in grupa I de munca, munca prestata de către reclamant incluzând activități de lucrări de exploatare si întreținere a capacităților de producție la societăți ale căror angajați au beneficiat de grupa I de munca, iar in conformitate cu prevederile art. 3 alin 2 din Ord. 50/1990, urmează ca si reclamantul sa beneficieze de aceiași grupa de munca cu cea a personalului încadrat, la care a prestat lucrările de exploatare.
Cu privire la critica legalității hotărârii in ceea ce privește cheltuielile de judecata, arată ca recurentii/parati au căzut in pretenții, in aceste condiții se impune acordarea cheltuielilor de judecata in favoarea celeilalte parti, si instanța de fond a procedat in mod corect, respectând prevederile art. 274 Cod Procedura Civila. Arată faptul ca reclamantul s-a adresat recurenților, anterior promovării acțiunii, cu o cerere in acest sens, dar nu au dat curs acestei solicitări nici pana in prezent.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține că recursurile sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la recursul pârâtei SC F. "E. D. T. N. "; S.A., S. de D. a E. E. C. -N. .
Criticile aduse hotărârii vizează atât aspecte de procedură ale hotărârii atacate cât și de fond.
În privința aspectelor de procedură, se constată, deși se invocă lipsa mențiunii din dispozitivul hotărârii referitoare la calea de atac, nu se evidențiază cărui motiv de recurs s-ar subsuma o asemenea lipsă.
În plus lipsa unei asemenea mențiuni ar putea duce la anularea hotărârii doar în situația invocării unei vătămări în exercitarea căii de atac prevăzută de lege. Or, în cauză acest lucru nu s-a invocat. Dimpotrivă pârâta a exercitat calea de atac prevăzută de lege, iar instanța de control judiciar s-a investit cu judecarea acestuia.
Așadar critica nu este întemeiată.
Neîntemeiată este și critica referitoare la lipsa de claritate a dispozitivului hotărârii în privința pârâtei care trebuie să suporte obligațiile stabilite, având în vedere prevederile art. 282/2a din C.pr.civ. potrivit cărora "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-281/2.";
Raportat la aceste prevederi instanța de control judiciar nu poate deduce analizei din cadrul recursului, critica arătată.
În ce privește criticile de fond, incluzând aici și critica privind excepția lipsei de calitate procesual pasivă a pârâtei, alături de cea referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, se constată că și ele sunt neîntemeiate.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive, se reține că, chiar pârâta susține că de la apariția HG nr. 1342/2001 privitoare la reorganizarea SC
E. SA a dobândit personalitate juridică. În aceste condiții este lipsit de relevanță aspectul invocat că în perioada de referință a reclamantului, nu avea personalitate juridică, având în vedere că, calitatea procesual pasivă se analizează în raport de momentul introducerii acțiunii, care este ulterior HG nr- 1342/2001.
Pe de altă parte, argumentul invocat de pârâtă, susmenționat, nu poate fi reținut ca decisiv, nici datorită faptului că pârâta în calitate de continuatoare, pe segmentul de activitate preluat de la SC E. SA, a preluat evidențele de activitate privind pe salariații ce i-au revenit, inclusiv reclamantul.
Sub acest aspect, în calitate de angajatori din anul 2001, a preluat inclusiv carnetele de muncă ale salariaților, documente care conțin evidența activității acestora. Chiar dacă aceste documente aveau un alt regim juridic ulterior anului 2003 conform Legii nr. 53/2003, nu s-a susținut și cu atât mai puțin dovedit că acestea au fost predate salariaților, reclamantului în speță, pe de o parte, iar pe de altă parte nu sunt acestea singurele documente care pot evidenția încadrarea în grupele de muncă ci și altele, așa cum rezultă din legislația specifică, care au fost preluate de la SC E. SA.
În același timp, așa cum corect a reținut și prima instanță reclamantul a fost salariatul pârâtei, în perioada de referință, care, chiar dacă nu ar fi avut personalitate juridică, a avut organe proprii de conducere și o structură administrativă proprie, care i-a permis conducerea proprie a evidențelor activității, fapt necontestat.
În privința greșitei aplicări a prevederilor Ord. nr. 50/1990, care prevede o anumită procedură pentru încadrarea activității în grupele de muncă, critica nu este convingătoare, întrucât nu are în vedere că sfera de aplicare a Ord. nr. 50/1990 nu se poate restrânge numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior, așa cum a decis Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 258/2004. Aceasta întrucât așa cum a subliniat instanța supremă, o restrângere a sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari, în raport de situația pe care aceasta o avea atunci când i s-au adus modificări și completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Este de reținut că aceeași idee se regăsește și în Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale care, analizând dispozițiile art. 2 alin. 1 din D. nr. 68/1990, acestea vizând în esență tot o diferență de tratament sub aspectul încadrării în gr. I-a și a II-a de muncă, pentru perioade diferite de reglementare, a statuat că este neconstituțional în măsura în care nu se aplică celor încadrați în locuri de muncă sau activități similare cu cele care înainte sau după anul 1969 care erau prevăzute a fi încadrate în gr. I-a sau a II-a de muncă.
Cele două decizii evidențiază că pentru o încadrare în gr. I-a de muncă, pentru persoanele ce au desfășurat în mod efectiv activități sau au avut locuri de muncă similare cu persoane care au beneficiat de asemenea grupe de muncă, în
mod formal prin aplicarea dispozițiilor legale, se impune efectuarea de cercetări care să verifice condițiile concrete în care respectivele persoane și-au desfășurat activitățile.
Limitarea doar la verificarea cerințelor formale și a dovezilor, de asemenea formale privind încadrarea în grupele de muncă, în situația persoanelor cărora le sunt aplicabile dispozițiile Ord. nr. 50/1990 este insuficientă.
Nu s-ar putea susține că încadrarea în gr. a I-a și a II-a de muncă, în afara condițiilor formale a anexelor Ord. nr. 50/1990, prin verificări de către instanță a condițiilor concrete de muncă, s-ar imixtiona în atribuțiile puterii legiuitoare, avându-se în vedere că dispozițiile art. 6 alin. 1 al CEDO garantează dreptul fiecărei persoane de acces la o instanță imparțială, care să-i soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, instanță care trebuie să aibă o jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
În același timp, limitarea doar la verificarea îndeplinirii condițiilor formale de încadrare în gr. I-a de muncă și respectiv la verificarea regăsirii activității sau locul de muncă, în anexele la Ord. nr. 50/1990 și acordarea beneficiului încadrării în grupa de muncă, doar prin prisma acestor verificări, ar putea însemna și o atingere adusă dreptului de proprietate al reclamantului, prin prisma art. 1 din Protocolul nr. 1 al Actului Adițional la Convenție, întrucât ar putea exista o ingerință care nu ar fi justificată obiectiv și rezonabil pe temeiul unui scop legitim.
Neregăsirea în carnetul de muncă al reclamantului a înscrierii gr. de muncă nu constituie un obstacol, în raport de cele arătate, în dovedirea desfășurării de către acesta, de activitate în gr. a I-a de muncă, întrucât lipsa poate fi consecința neregăsirii activității lui în anexele Ord. nr. 50/1990.
În acest sens corect prima instanță a reținut ca relevante concluziile expertizei efectuate în cauză, în sensul confirmării susținerilor reclamantului privind existența în activitatea desfășurată, în perioada arătată, a factorilor de risc speciali precum pericolul permanent al electrocutării; pericolul căderii în gol și accidentare gravă; pericol de explozii, incendii în condiții meteo nefavorabile, datorită câmpului electromagnetic care generează un câmp electric intens; pericolul apariției unor afecțiuni grave ale sănătății datorită unor factori de risc chimic etc.
De asemenea, trebuie observat că similitudinea activității reclamantului cu activitățile din Ord. nr. 50/1990 a fost justificată în raportul de expertiză, cu relevarea unor aspecte concrete care țin de scopul ordinului susmenționat și cu activitățile regăsite la pct. 123 din anexa nr. 1 la acest ordin.
Împrejurarea afirmată că au fost luate toate măsurile tehnico-sanitare pentru crearea condițiilor corespunzătoare de muncă, nu înlătură posibilitatea
încadrării activității în gr. I-a de muncă, întrucât chiar dacă aceste măsuri au fost luate, ele au avut doar menirea de a reduce riscurile din activitate și consecutiv de a îmbunătăți condițiile de lucru la locul de muncă prevăzute pentru gr. a I-a de lucru (art. 3 din Ord. nr. 50/1990). Nici Ord. nr. 50/1990 și nici o altă dispoziție legală nu exclude de la încadrare în grupele a I-a și a II-a de muncă, a activităților la locurile de muncă unde au fost luate măsuri de îmbunătățire a activității fără dovada înlăturării totale a riscurilor din activitate, respectiv a noxelor (pct. 4 din Ord. nr. 50/1990).
În raport de cele arătate, așa cum s-a arătat critica este neîntemeiată.
Față de împrejurarea că nici una din criticile din recursul analizat nu este întemeiată Curtea urmează să respingă ca nefondat acest recurs, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 1 din C.pr.civ., raportat la art. 304 pct. 9 din același cod.
Î n privința recursului pârâtei SC E. SA
Prin motivele recursului se invocă excepția lipsei calității procesual pasive, motivat de faptul că odată cu înființarea pârâtei SC E. T. N., prin protocolul de predare-primire încheiat au fost preluate de aceasta și documentele aferente personalului ce i-a fost transferat conform art. 45 din HG nr. 1342/2001, aceasta substituindu-se în drepturile și obligațiile SC E. SA.
De asemenea, s-a motivat excepția și faptul că anterior înființării pârâtei SC E. T. N. - SC F. E. D. T. N. - cu personalitate juridică, documentele de personal erau ținute pe baza de delegare tot de către această pârâtă în calitatea ei de sucursală.
În aprecierea Curții, aspectele invocate în susținerea excepției nu sunt relevante raportat la obiectul acțiunii introductive.
Sub acest aspect este de relevat că reclamantul a fost în perioada la care se referă acțiunea, salariatul acestei pârâte, care a avut calitatea de angajator, cu toate obligațiile ce îi reveneau în această calitate.
Or, raportat la obiectul acțiunii, realizarea opozabilității hotărârii este necesară întrucât îndeplinirea sau neîndeplinirea unor obligații izvorâte din acte normative privind încadrarea în grupele de muncă a salariaților, în speță a reclamantului, trebuie discutată în contradictoriu cu această pârâtă, acest lucru neputând face obiectul transmisiunii obligațiilor la care se referă HG nr. 1342/2001.
Pe de altă parte, delegarea la care se face referire nu vizează și acest aspect așa cum rezultă din chiar motivele recursului.
În acest context îndeplinirea cererii reclamantului de eliberare a adeverinței privind încadrarea activității reclamantului în gr. I-a de muncă, trebuie făcută cu participarea activă a acestei pârâte, așa cum de altfel o confirmă însăși demersurile acestei pârâte, la care face referire în motivele de recurs (fila 9).
În privința criticii referitoare la greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată pe motivul că acestea nu au fost solicitate și că prin acordarea lor s-a schimbat natura acțiunii, se constată că nu este întemeiată.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din_ când s-a dezbătut în fond cauza, apărătorul reclamantului a solicitat obligarea la cheltuieli de
judecată reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expertiză, dovedite în cauză.
Faptul că au fost redeschise dezbaterile pentru punerea în discuție a cuantumului onorariului de expert nu înseamnă că cererea formulată și-a pierdut existența și actualitatea ei la reluarea dezbaterii în fond a cauzei, chiar dacă în practicaua hotărârii nu mai apare o asemenea cerere. Aceasta având în vedere că redeschiderea dezbaterilor a avut ca motiv tocmai lămurirea unor aspecte legate de aceste aspecte ale cererii de cheltuieli de judecată.
De asemenea, nu prezintă relevanță în aplicarea art. 274 C.pr.civ. faptul că obiectul cererii de chemare în judecată este o pretenție constând în obligație de a face sau de a da. Semnificația sintagmei "partea care cade în pretenții"; din art. 274 C.pr.civ. este în sensul părții care a pierdut procesul, indiferent de obiectul acțiunii, având în vedere că temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată este culpa procesuală.
Pentru cele arătate, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. urmează a fi respins ca nefondat și recursul acestei pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către SC FDFF E. D.
T. N. SA, respectiv SC E. SA împotriva sentinței civile nr. 10679 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitele recurente să plătească intimatului JAKAB M. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. I. T. N. M.
GREFIER,
N. N.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: R. M. V.
