Decizia civilă nr. 3004/2013. Acţiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3004/R/2013
Ședința publică din data de 11 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: N. N.
La ordine fiind contestația în anulare formulată de contestatorii V. T. și alți 199 de contestatori împotriva deciziei civile nr. 4742 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ privind și pe intimații reclamanți N. E., S. N., G. V., C. P., M. V., M. DAN
I. B. T., M. I., T. I., S. I., SA, RUS A., S. G. ,
V., P. G., MIC A., E. A. și intimata pârâtă S.C. H. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul contestatorilor - avocat Cipu Fabian, în substituire av. Cioana Dan din cadrul Baroului Dolj, reclamantul P. I. și reprezentantul sindicatului din care fac parte reclamanții.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cauză au fost comunicate motivele contestației în anulare, iar la acest termen de judecată, reprezentantul contestatorilor arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri preliminarii, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor susține contestația în anulare solicitând admiterea ei pentru motivele arătate în scris, casarea deciziei pronunțate în recurs și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru analizarea activității concrete desfășurate de contestatori și nu a funcției/meseriei, pe baza tuturor probelor necesare și utile aprecierii condițiilor de lucru și factorilor de risc în care aceștia își desfășoară activitatea, luându-se în considerare caracterul enunțiativ al Ordinului nr. 50/1990.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Contestatorii A. M. ș.a. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 4742/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. .
Prin motivele contestației, separat depuse, s-a arătat că, contestația se întemeiază pe dispozițiile art. 318 alin 1 teza II-a, când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte a omis să cerceteze unul din motivele de modificare sau casare.
Au fost evidențiate criticile care potrivit afirmației contestatorilor sunt aduse "hotărârii instanței de fond";, raportat la argumentația acesteia.
Înfățișând criticile s-a arătat:
Omisiunea instanței de a se pronunța pe un capăt de cerere, respectiv solicitarea unor reclamanți de a se constata ca activitatea desfășurata de aceștia se incadreaza in grupa I de munca;
Aprecierea greșita a instanței, in contradicție cu toate normele de drept care asigura accesul la justiție, in sensul ca actul administrativ de incadrare are un caracter de necontestat;
Pretinsa culpa a reclamanților care nu au efectuat demersuri proprii prin intermediul sindicatului, in sensul incadrarii in grupa superioara de munca;
Interpretarea greșita a cererii de chemare in judecata, in sensul ca instanța s-a pronunțat asupra funcției/meseriei deținute de fiecare reclamant in parte si nu asupra activității concrete, analiza care cădea in atributul sau, potrivit normelor constituționale, dar si observând literatura si practica judecătoreasca (chiar a instanței de recurs clujene) in domeniu;
Argumentația greșita a instanței de fond care a apreciat ca Ordinul 50/1990 are un caracter limitativ expres, rezumandu-se la funcțiile si meseriile cuprinse in forma inițiala a ordinului.
S-a precizat că fara a putea critica, datorita rigorilor legii, argumentația oferita de către instanța de recurs este in totala contradicție cu propriile hotărâri ale aceluiași complet de judecata prin care aprecia intr-un sens total opus asupra posibilității de combatere a actului administrativ de incadrare, a necesitații verificării acestuia la solicitarea reclamanților; asupra principiilor elementare de drept potrivit cărora angajatorul este cel care veghează la protejarea sanatatii si securității in munca a salariaților si nu salariații sunt cei care trebuie sa faca demersuri pentru imbunatatirea condițiilor de munca, iar in situația in care acestea nu se pot imbunatati efectiv, trebuie sa se preocupe in a-si negocia si acorda beneficii, s-a observat ca hotărârea instanței de recurs lasa netratate doua critici, si anume:
Interpretarea greșita a cererii de chemare in judecata, in sensul ca instanța s-a pronunțat asupra funcției/meseriei deținute de fiecare reclamant in
parte si nu asupra activității concrete, analiză care cădea in atributul sau, potrivit normelor constituționale, dar si observând literatura si practica judecătoreasca (chiar a instanței de recurs clujene) in domeniu;
Argumentația greșita a instanței de fond care a apreciat ca Ordinul 50/1990 are un caracter limitativ expres, rezumandu-se la funcțiile si meseriile cuprinse in forma inițiala a ordinului.
S-a apreciat că cele doua critici se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila - aplicarea greșita a dispozițiilor legale in domeniu, iar importanta lor este covârșitoare pentru soluționarea pricinii, instanța de recurs lasandu-le insa netratate, neputandu-se pretinde ca s-ar fi răspuns printr-un considerent comun rezultat din gruparea argumentelor.
În acest sens s-a arătat că instanța de recurs a analizat criticile reclamanților referitoare la omisiunea tribunalului de a se pronunța asupra capătului de cerere privind obligarea paratei de a acorda grupa I de munca unei parti a reclamanților, a analizat si a respins necesitatea reinterpretarii probatoriului prin administrarea unei probe cu expertiza specialitatea protecția muncii, a apreciat asupra actului de incadrare in grupe superioare de munca emis de către parata in anul 1993, si chiar a apreciat asupra abordării diferite a unor acțiuni de către instanțele de judecata, chestiune ridicata de reclamanți in motivele de recurs, inlaturand-o pe considerentul ca jurisprudenta nu constituie izvor de drept, dar a ignorat Insa, instanța de recurs a ignorat cele doua critici a
căror analiza era prioritara si care ar fi dat un alt sens soluției pronunțate in recurs.
S-a făcut sublinierea că greșeala pe care a realizat-o instanța de fond, necercetata de către instanța de recurs, este aceea ca aceasta a analizat funcția/meseria reclamanților si nu activitatea depusa de către aceștia in îndeplinirea atributiunilor de serviciu, necesitatea unei asemenea analize fiind dată de diferența evidenta existentă în sensul că funcția/meseria poate sa nu fie menționata in Ordinul 50/1990, in schimb, activitatea poate sa se regăsească in cele doua anexe.
S-a arătat că în acest sens pledează chiar titulatura Ordinului nr. 50/1990 care se refera la categorii de personal, meserii si activități ce se desfășoară in condiții ce atrag incadrarea in grupe superioare de munca.
S-a considerat că in aplicarea acestor dispoziții ale actului normativ, instanta era obligata, la cererea reclamantului, sa se pronunțe cu privire la activitatea desfășurata deoarece insasi legea se refera in mod distinct la activități, alături de categorii de personal si meserii.
Cu alte cuvinte au arătat contestatorii nu funcția sau meseria trebuia analizata, intrucat reclamanții erau pe deplin conștienți ca ea nu se regăsește in Ordin, ci activtatea concreta.
A fost invocată literatura si practica judecătoreasca care a opinat in același sens, respectiv ca instanța este obligata sa se pronunțe asupra activității concrete desfășurate de către salariat, iar in situația in care funcția/meseria acestuia nu este incadrata intr-o grupa superioara sau este incadrata intr-o grupa inferioara activității prestate, instanța este obligata sa indrepte eroarea din actul de incadrare prin corelarea activității cu grupa de munca corespunzătoare.
O altă greșeala de interpretare a dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990 pe care a realizat-o instanța de fond, iar instanța de recurs a omis sa o trateze, este cea referitoare la pretinsul caracter limitativ al Ordinului nr. 50/1990.
S-a considerat că apărarea referitoare la caracterul limitativ al ordinului este neintemeiata deoarece principiul de baza al incadrarilor in grupe superioare de munca nu este regăsirea in liste, ci incadrarea se face pe baza existentei condițiilor de munca deosebite si a uzurii capacității de munca a persoanelor care lucrează in acest climat nefavorabil.
S-a făcut observația că aceasta concluzie se regăsește in Nota de Fundamentare la HG 1223/1990 -principiul de baza privind extinderea acordării grupelor de munca este analiza condițiilor de munca, specificându-se în notă că aceasta analiza trebuie sa aiba in vedere condițiile concrete de munca, respectiv lucrul in aer liber sub acțiunea intemperiilor, programul de lucru de 10 sau 12 ore, efortul fizic mare, factori nocivi, etc.
În susținerea considerațiilor făcute a fost invocată Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale care a statuat că nu exista nicio rațiune sa se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat in aceleași funcții, in ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de munca.
S-a apreciat că acceptandu-se ca accesul la o grupa superioara de munca sa se faca numai pentru funcțiile trecute in forma inițiala a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabila a situaitiei persoanelor îndreptățite, ci se creează un nou criteriu discriminatoriu, in contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar si in contradicție flagranta cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creata printr-o norma juridica supletiva.
A fost invocată și Decizia nr. 258/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție care a arătat că ordinului 50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile si funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții
exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Curtea, analizând Decizia civilă nr. 4742/R/2012 a Curții de Apel C.
, precum și motivele contestației în anulare, precum și celelalte acte și lucrări ale dosarului nr._ în care s-a pronunțat decizia atacată cu contestație în anulare, reține următoarele:
Prin recursul declarat de contestatori, soluționat de Curtea de Apel C. prin decizia atacată prezenta contestație în anulare s-a criticat Sentința civilă nr. 5048/2012 a Tribunalului C., prin care le-a fost soluționată cererea, pentru:
-omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, precum și sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor legale;
-omisiunea de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, respectiv solicitarea formulată de o parte din reclamanți, de a se constata că activitatea desfășurată de aceștia se încadrează în gr. I-a de muncă;
-greșita afirmație că reclamanții sunt în culpă, deoarece nu au făcut demersuri proprii privind încadrarea în grupe superioare de muncă;
-greșita interpretare că meseriile reclamanților nu se regăsesc în anexa II-a a Ordinului nr. 50/1990;
-greșita reținere a tribunalului că poz. 184 din anexa II este inexistentă în ce-i privește pe reclamanți;
-greșita afirmație a tribunalului că Decizia Curții Constituționale nr.
87/1999 nu are legătură cu cauza dedusă judecății.
Din lectura și analiza considerentelor deciziei atacate, Curtea reține că instanța de recurs raportându-se la motivele de recurs, a supus analizei fiecare critică. Se constată că s-a făcut o analiză minuțioasă a fiecărei critici, înlăturând argumentat pe fiecare.
Astfel, instanța a făcut referire la condițiile în care se face încadrarea în muncă, inclusiv sub aspectul probatoriu, a apreciat asupra Anexei II a Ordinului nr. 50/1990 în ce-i privește pe reclamanți, s-a referit și la jurisprudența Curții Constituționale și la cea europeană vizavi de cererea reclamanților.
Împrejurarea că contestatorii sunt nemulțumiți de interpretările făcute de instanța de recurs prevederile legale incidente în cauză sub aspectele criticate în recurs, este un aspect ce excede motivului contestației în anulare invocat, care nu reglementează o nouă judecată ci o îndreptare a omisiunilor de cercetare a vreunui motiv de modificare sau de casare.
În aceeași ordine de idei, Curtea constată că contestatorii prezentând motivele pe care le-au invocat în recurs, acestea au fost "îmbunătățite"; în cadrul contestației adăugându-se la cele formulate în recurs.
Astfel, cu titlu exemplificativ critica "aprecierea greșită a instanței, în contradicție cu toate normele de drept care asigură accesul liber la justiție, în sensul că actul administrativ de încadrare are un caracter necontestat"; nu se regăsește între criticile din motivele de recurs.
În raport de cele arătate se constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 alin. 1 teza II-a din C.pr.civ., astfel că în baza acestui text legal urmează să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A. M. ș.a. împotriva deciziei civile nr. 4742/R din_ a Curții de Apel C. pronunțate în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
D. C. G. N.
M.
D. G.
în C.O., semnează pentru
în C.O., semnează pentru
Președintele Curții de Apel C.
Președintele Curții de Apel C.
Judecător V. M.
Judecător V. M.
GREFIER,
N.
în C.O., semnează pentru PRIM GREFIER,
M. T.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.recurs: Jud.fond:
