Decizia civilă nr. 3024/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3024/R/2013
Ședința publică din data de 11 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta
G. L. V. împotriva sentinței civile nr. 12046 din 12 noiembrie 20122012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimata reclamantă S.C. V. I. G. S. C. N., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterea cauzei și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 4 iunie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12046 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost admisă în totalitate cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. V. I. G. S.R.L. C. și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta -reclamantă reconvențional G. L. V. și în consecință:
A fost obligată pârâta G. L. V. la plata către reclamanta SC V. I.
G. S. a sumei de 2000 de lei și a dobânzii legale aferente acestei sume de la data achitării acestei amenzi și până la restituirea integrală a sumei.
A fost obligată reclamanta SC V. I. G. S. la plata către pârâta G. L.
V. a sumei de 257 de lei reprezentând salariului aferent perioadei lucrate de pârâtă în luna octombrie.
A fost respins capătul de cerere formulat de pârâta - reclamantă reconvențională G. L. V. privitor la plata sporului pentru orele suplimentare efectuate în lunile septembrie și octombrie 2010.
A fost admisă în totalitate cererea reclamantei și în parte cererea pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată și au fost compensate cheltuielile de judecată solicitate de părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 724/_ între pârâtă și reclamantă s-au stabilit raporturi de muncă începând cu data de_ pe durată nedeterminată, pârâta desfășurând activitate de muncă în funcția de casier gestionar la departamentul bar de pe str. Frunzișului nr. 20 A pe durata unui program de lucru cu normă întreagă.
S-a arătat că potrivit fișei postului însușită prin semnare de către reclamantă, aceasta întocmea, în activitatea sa, facturi, chitanțe necesare
clienților, elibera bon de casă obligatoriu, serviciile și marfa din gestiune trebuind să fie bătute în casa de marcat pe coduri.
A reținut că în fișa postului se menționează că fiecare produs are cod, iar în mod obligatoriu acest cod se bate în casa de marcat, în caz contrar gestionarul suportând consecințele, în sensul că în cazul unui control care vizează sarcinile postului suportarea amenzilor aplicate de organele de control este integrală.
A fost de asemenea reținut că la data de_, organele de constatare din cadrul Gărzii Financiare au efectuat un control la societatea reclamantă la departamentul unde pârâta era casier gestionar, iar în urma controlului s-a constatat că, în unele dintre zilele verificate, nu s-au înregistrat în casa de marcat produsele comercializate cu menționarea denumirii, cantității și a prețului unitar, aceste mențiuni neregăsindu-se pe bonurile verificate, fapt sancționat prin procesul Verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria H nr. 0284152/_, societatea fiind amendată cu suma de 2.000 lei.
În privința pretențiilor formulate în c erere a de che mare în judec ată
, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și
în legătură cu munca lor.
S-a subliniat de instanță că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
Analizând îndeplinirea acestor condiții în cauza de față, instanța a reținut că pârâta G. L. V. avea calitatea de angajat al reclamantei la data constatării faptei contravenționale de către organele de constatare și se stabilise în sarcina sa, prin fișa postului pe care a luat-o la cunoștință, obligația de a întocmi acte cu relevanță contabilă, precum bonul de casă, acte care trebuiau
întocmite în conformitate cu prevederile legale, astfel că, încălcând această obligație, se constată că pârâta a manifestat o conduită ilicită în legătură cu munca sa.
În sensul îndeplinirii condițiilor arătate a fost observat de instanță că pârâta a recunoscut, cu ocazia luării interogatoriului acesteia în cauză, că anterior a mai operat pe case de marcat, că la angajare a semnat fișa postului și că, prin menționarea produselor în casa de marcat pe grupe de produse și nu cu menționarea fiecărui cod în parte, și-a încălcat atribuțiile de serviciu și a prejudiciat societatea angajatoare, astfel cum reiese din răspunsurile date la întrebările 1, 3 și 18.
Instanța a mai reținut că această conduită a pârâtei a generat un prejudiciu în patrimoniul angajatorului său, întrucât reclamanta SC V. I. G.
S. a suportat suma de 2000 de lei aplicată acesteia ca urmare a sancționării sale contravenționale.
A fost constatat că există o legătură de cauzalitate între conduita pârâtei și prejudiciul suferit de reclamantă, întrucât, dacă angajata și-ar fi îndeplinit atribuțiile prevăzute în fișa postului, sancționarea contravențională a societății reclamante ar fi fost evitată.
În privința apărărilor pârâtei vizând împrejurarea că o parte din bonurile analizate de agenții constatatori din cadrul Gărzii Financiare nu erau emise pe turele sale de muncă, instanța a reținut că acest aspect nu este de natură să înlăture răspunderea sa în prezenta cauză, întrucât emiterea și a unui singur bon cu omisiunile reținute în procesul-verbal de contravenție este suficientă pentru a atrage răspunderea contravențională a societății reclamantei,
subzistând prin urmare și răspunderea patrimonială față de aceasta a pârâtei în calitate de angajat.
Raportându-se la prevederile art. 254 din Codul muncii susarătate, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru existența răspunderii patrimoniale, astfel că a obligat pârâta G. L. V. la plata către reclamanta SC V. I. G. S. a sumei de 2000 de lei și a dobânzii legale aferente acestei sume de la data achitării acestei amenzi și până la restituirea integrală a sumei.
Cu referire la cerere a reconvenț ion al ă
formulată de pârâtă, referitor la drepturile salariale restante solicitate aferente celor 13 zile lucrate în luna octombrie 2010, instanța a constatat că reclamanta susține că acest salariu i-a fost achitat prin mandatul poștal nr. 750/_, depunând în acest sens la dosar Factura MAN00010241 din data de_ eliberată de prestatorul CN Poșta Română SA.
Instanța a arătat că, potrivit art. 168 alin. 1 din Codul Muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Raportat la aceste dispoziții legale, s-a constatat de instanță că actele depuse în probațiune nu fac dovada efectivă a plății salariului, acestea probând doar împrejurarea că o sumă de bani a fost expediată pârâtei și față de faptul că recurenta a contestat primirea mandatului poștal și încasarea sumei de care se face vorbire în factura depusă la dosarul cauzei, proba remiterii sumei cuvenite cu titlu de salariu parțial s-ar putea realiza doar prin depunerea unei confirmări de primire a mandatului, semnată de reclamantă.
Având în vedere că un astfel de mijloc de probă nu a fost depus în cauză, iar reclamanta a recunoscut că datora salariul solicitat de pârâtă instanța a apreciat că se impune a fi obliga reclamanta SC V. I. G. S. la plata către pârâta G. L. V. a sumei de 257 de lei reprezentând salariului aferent perioadei lucrate de pârâtă în luna octombrie.
Cu privire la celălalt petit al cererii reconvenționale privitor la obligarea reclamantei la plata orele suplimentare pe care susține pârâta că le-ar fi prestat în lunile septembrie și octombrie 2010, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 121 din Codul muncii în vigoare în prezent, care reiterează prevederile art.
118 din Codul muncii aplicabil la data derulării raportului de muncă, la solicitarea angajatorului, salariații pot efectua muncă suplimentară cu respectarea prevederilor art. 111 (privind durata maximă a timpului de muncă).
S-a observat de instanță că din cuprinsul pontajului aferent lunii septembrie 2010 însușit prin semnare de către pârâtă, aceasta din urmă nu a efectuat ore suplimentare în cursul acestei luni, că, potrivit din pontajul aferent lunii octombrie 2010, aceasta a desfășurat activitate doar în cadrul programului normal de lucru de 8 ore zilnice.
În aprecierea instanței martorii audiați în cauză au confirmat apărările pârâtei privitoare la împrejurarea că aceasta ținea evidența orelor lucrate, putând astfel să cunoască cu exactitate și orele lucrate de ea însăși, și că programul de lucru efectiv al persoanelor care lucrau la departamentul bar se întindea pe mai mult de 8 ore zilnic, însă, în raport de cele menționate de martora Muntean Cornelia, în sensul că programul normal de lucru era în schimburi, de la 07-15, respectiv 15-22, și că schimbările operate în programul de lucru se realizau fără acordul conducerii, s-a constată că nu este îndeplinită în cauză condiția prevăzută de lege ca orele suplimentare prestate să fi fost solicitate de angajator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta
solicitând admiterea acestuia cu consecința modificării în parte a hotărârii, în sensul de a înlătura dispoziția privind obligarea recurentei să achite contestatorului suma de 2000 lei și dobânzile aferente acestei sume de la data achitării amenzii și până la restituirea integrală a sumei.
Motivând recursul, reclamanta a arătat că în mod corect instanța a reținut că a fost angajata pârâtei pe perioada_ -_, cu contract de muncă, în calitate de casier gestionar.
În continuarea motivării recursului s-a prezentat de recurentă starea de fapt și probațiunea care i-ar justifica admiterea recursului.
Astfel a arătat următoarele:
La_ societatea a fost controlata de comisarii Gărzii Financiare, unde ea împreuna cu colega ei de tura MUTESAN CORNELIA, erau gestionare, fiind verificate bonurile din zilele de 22 si 23 august 2010, bonuri existente la dosar. Comisarii gărzii au costatat ca aceste bonuri au fost emise cu încălcarea normelor legale, fara coduri de bara, dar atâta instanța de fond cat si reclamanta refuză să rețină faptul ca aceste bonuri nu au fost emise de către recurentă in totalitate si nu poate fi obligata sa achite singura acest prejudiciu.
În privința programului de lucru s-a arătat că in societate gestionarele de la bar lucra o zi de la ora 8 la 22 si a doua zi erau libere, in acest sens fiind declarațiile martorilor audiați VARGA I. A. si BENE M. G. declarații pe care instanța de fond nu le-a apreciat, apreciindu-le ca mincinoase.
Recurenta a arătat că nu a negat niciodată faptul ca a emis o parte din bonurile controlate asa cum a mai arătat (dar asa am fost instruita), dar nu toate cele 7 bonuri care sunt depuse in probatiune din dosar sunt emise de recurenta reclamanta.
Recurenta a mai explicat ca nu este singura vinovata pentru sancționarea societății si instanța de fond in mod greșit a reținut acest fapt si obligând-o sa achite amenda si penalitatile aferente.
În aprecierea recurentei declarațiile colegei ei de tura MUREȘAN CORNELIA, nu sunt obiective, societatea in mod greșit a desemnat-o pe aceasta sa verifice cine a emis bonurile fiscale verificate de Garda Financiara, in condițiile in care o parte erau emise de aceasta, astfel că acesteia îi era greu să-și recunoască propria culpa, martora fiind și în prezent angajata societății.
În dovedirea faptului ca nu toate bonurile au fost emise de ea se impune să se verifice notele de ședința a intimatei de la fila 225 unde se arata ca: "...Stim ca in câteva zile la intelegere cu colega din cealaltă tura, parata a lucrat de la ora 7 la 22, pentru a-si rezolva unele probleme personale, asa cum s-a intamplat in ziua de_, acesta lucru avea caracter excepțional"
Consecința logică este în opinia recurentei că parata in ziua de luni_, a lucrat cel mult 8 ore, in schimbul de dimineața de la ora 7 la 15 sau in schimbul de la ora 15 la ora 22.
S-a precizat că în aceste condiții bonurile fiscale verificate de Garda Financiara, depuse in probatiune de reclamata la fila 86 din dosar, emise in ziua de 23 august unele dimineața altele dup masa, nu puteau fi emise de ea, deoarece daca in 22 august cum arata si intimata a lucrat toata ziua, iar in 23 august nu putea fi de serviciu toata ziua, chiat intimata sutine ca aceste schimburi aveau doar caracter excepțional si nu aceasta era regula.
În privința zilei de 24 august a arătat că din declarația lui Munteanu Cornelia cand a avut loc controlul Gărzii Financiare respectiv_ ea era in tura de dupa amiaza astfel ca nu poate comunica date despre acest control"
Precizând și concluzionând asupra stării de fapt recurenta a arătat că ea a lucrat toata ziua asa cum arata reprezentanții societății, iar marți_ ,
Munteanu Cornelia asa cum arata singura in declarație era in tura de dupa masa, rezulta ca si luni_ a lucrat tot dupa masa sau in tura de dimineața.
In aceste condiții din scriptele depuse in dosar de intimata rezulta ca bonurile emise in ziua de_, atat in tura de dimineața cat si in tura de dupa masa au fost emise de cele doua angajate recurenta si martora MUNTEAN CORNELIA, din acest motiv a apreciat ca recurenta nu poate fi obligata sa achit prejudiciul societății, deoarece acesta a fost adus prin aportul mai multor angajați.
Reținând în parte declarația martorei Munteanu Cornelia sens în care a citat din declarația acesteia următoarele: " Am fost solicitata de societate sa verific emiterea bonurilor verificate de Garda Financiara am constatat ca toate bonurile au fost emise pe tura paratei" Munteanu Cornelia a apreciat că, este evident ca nu a fost obiectiva in verificarea bonurilor si nu putea sa-si invoce propria-i culpa indicând faptul ca toate bonurile au fost emise de recurenta, dar nu au putut dovedi in nici un fel in care tura si cate ore am lucrat in zilele de 22 si 23 august.
Pentru lămurirea stării de fapt arată recurenta se impunea să se verifice pontajul depus de societate de unde rezulta ca recurenta a fost la serviciu doar cate 8 ore pe zi, in perioada 22. 23 si 24 august 2010, de unde rezulta o alta stare de fapt, ca cel puțin in data de 23 august au fost emise bonuri fiscale greșite atat de mine cat si de colega din cealaltă tura.
Având în vedere aceste împrejurări s-a apreciat de recurentă că instanța de fond a reținut greșit faptul ca singura vinovata este recurenta că societatea a fost sancționată in condițiile in care răspunderea patrimoniala fata de angajator este a tuturor angajaților care au contribuit la cauzarea prejudiciului si nu doar a celui care dorește societatea sa-l faca răspunzător.
Recurenta a subliniat că nota explicativa depusa la dosar nu i-a fost prezentata niciodată, nu este semnata de ea si niciodată nu și-a luat vre-un angajament ca va achita amenda societății pentru ca societatea a fost sancționată.
S-a precizat de recurentă sub aspectul stării de fapt că in societate se efectuau greșit încasările pe bonurile fiscale si ca ea care avea 10 zile de la angajare la data controlului, efectua aceste incasari cum a fost instruita in fapt, că a solicitat intimatei sa prezinte spre vedere instanței rolele din casa de marcat din cursul lunii august înainte de control, probă pe care a solicitat-o pentru a dovedi ca se faceau greșit încasările pe bonurile fiscale de toti gestionari de la bar (fila 191 verso din dosar), unde societatea nu putea sa-si recunoască propria-i culpa mulțumindu-se să susțină ca nu detinea in arhiva societații rolele de la casa de marcat, (mențiuni din încheierea de ședința din_ ), in coditiile in care potrivit art. 49(2) din OG 28 din 199 actualizata .. Rola jurnal este documentul care se tipareaste concomitent cu bonul fiscal, conține toate datele din acesta si se păstrează in arhiva agenților economici, timp de 2 ani de
la data incheierii exercițiului financiar, in cursul căruia a fost întocmit"
S-a subliniat de recurentă că aceste role jurnal, potrivit legii avea obligația intimitata sa le păstreze in arhiva pana la_, la data de_ . se aflau in arhiva societaii si doar in condițiile in care aveau ceva de asuns nu le-au prezentat la solicitarea instanței.
A apreciat recurenta că instanța de fond a reținut gresit ca potrivit prevederilor art. 254 alin. 1 din Codul Muncii, doar in sarcina subsemnatei prejudiciul cauzat de emiterea procesului -verbal de sancționare, ca emiterea unui singur bon greșit este suficient pentru a atrage răspunderea patrimoniala integral a subsemnatei, cand rezulta din documentele din dosar ca au mai emis si alta persoana bonuri de casa greșite care au fost menționate de organele de
control in procesul-verbal si depuse in probatiune de intimata asa cum am mai arătat la fila 86 din dosar.
S-a arătat de contestatoare ca exista răspunderea patrimoniala a salariatului fata de angajator, dar in cauză mai multe persoane aveau calitatea de angajați la data de_, la săvârșirea contravenției reținute prin procesul:verbal de constatare si sancționare seria H nr. 0284152/_ (fila 12- 13 din dosar), care aveau aceleași sarcini in fisa postului, ca și ea si cu obligația de a întocmi acte cu relevanta contabila, precum bonul de casa, acte care trebuiau întocmite de toate persoanele in conformitate cu prevederile legale.
S-a considerat de recurentă că instanța de fond a reținut greșit ca doar conduita recurentei a generat prejudiciu in patrimonial angajatorului, desi a indicat concret faptul ca NU toate bonurile fiscale controlate de Garda Financiara, au fost emise de ea si in aceste condiții instanța de fond nu trebuia sa admită cererea reclamantei si sa dispună obligarea doar a subsemnatei recurente la plata sumei de 2000 lei si a dabanzii aferente de la data achitării amenzii si pana la achitarea integrale a sumei.
În privința nelegalității deciziei de a suporta doar ea consecința sancționării intimatei a precizat recurenta că rezultă din cuprinsul prevederilor secțiunii Capitolului 3 - Răspunderea patrimonială si ari 255 Codul Muncii- Divizibilitatea răspunderii salariații lor- "(1) Cand paguba a fost produsa de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește in raport cu măsura in care a contribuit la producerea ei,
(2) Daca măsura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul sau net de la data constatării pagubei si, atunci cand este cazul, si in funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar."
În acest sens a arătat următoarele: din probele din dosarul de fond rezulta date contradictorii cu privire la orele la care recurenta in perioada 22 -23 august 2010 cand societatea a fost controlata, a fost de serviciu si a emis bonuri fiscale greșite dar in oricare varianta nu toate bonurile au fost emise de ea. Astfel:
Varianta 1 a societății ca in ziua de 22 august la înțelegere cu colega subsemnata am lucrat toata ziua, in continuare rezulta ca in 23 si 24 am fost la serviciu in tura de dimineața de la 8 la 15,
O doua varianta tot a societaii dupa pontajul depus in probatiune, am lucrat in zilele controlate 22, 23 si 24 doar cate 8 ore zilnic,(fila 82).
A treia varianta care susțin ca este cea reala a dovedit-o cu martorii Bene M. G. si Varga luliu A., persoane neutre) este ca ea daca marți_ cand au venit inspectorii de la Garda Financiara in control, era de serviciu, in_ a fost libera toata ziua si a fost toata ziua de serviciu in_ .
Toate aceste trei variante, in oricare din ele ea nu avea posibilitatea sa emită toate bonurile fiscale marcate greșit de la celebra fila 86 din dosar, depunerea rolelor de către intimată era necesară pentru ca intimata sa dovedească ca susținerile ei sunt mincinoase. În privința celor doi martori audiați in cauza au fost personae neutre, mărfurile acestora nu sunt subiective, ca si a martorei MUNTEAN CORNELIA, care este si in prezent angajata intimatei. Cu referire la orele suplimentare pe care le-a solicitat la instant de fond recurenta a precizat că nu le mai susține, dar nu pentru ca nu ar fi îndreptățită
sa le primesc, ci pentru simplu motiv ca simt ca ma lupt cu morile vant.
În privința orelor suplimentare, totuși recurenta a arătat următoarele:
Pontajul depus in probatiune de ea pentru luna septembrie si o parte din octombrie 2010, este pontajul dupa care angajații se prezentau la serviciu, faptul ca se redacta alt pontaj la serviciul financiar, nu era problema ei, pe pontajul depus de ea scrie foarte clar, data ora sosirii, ora plecării si semnaturile
angajaților, au recunoscut si cei doi martorii atat înscrisul cat si semnătura pe aceste înscrisuri.
Referitor la declarația martorei Muntean Cornelia a precizat că in declarația de la fila 219 din dosar se arată ca pontajele depuse de ea in probatiune "sunt bilete pe care se ținea evident celor care nu veneau la serviciu, sau pentru a nu uita propriul program" susțineri fara logica, de asemenea arata ca semnaturilor de pe acele pontaje le lipsesc unele elemente.
Un ultim aspect pe care vrea să-l evidențieze cu privire la pontajele de la filele 38-57, depuse in probatiune de subsemnata, se poate obseva ca atat subsemnata cat si colega mea Muntean Cornelia, nu am lucrat in cursul lunii septembrie si octombrie nici măcar o singura zi 8 ore, toate mențiunile din acele tabele sunt ca am lucrat de la ora 7 la 22, in cursul lunii septembrie am lucrat 14 zile intregi si in octombrie 6 zile.
Prin întâmpinarea depusă intimata
a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
S-a arătat în apărare că în esența recurenta in susținerea recursului a arătat ca nu toate bonurile fiscale menționate de către Garda Financiara in procesul verbal de control, au fost emise pe tura acesteia, relevând în acest sens fila nr. 86 din dosar unde precizează că nu ii poate fi atribuita emiterea tuturor bonurilor de casa emise in data de_, intrucat in ziua respectiva a lucrat numai o tura, consecința luată de recurenta a fost ca bonurile din data de_ sunt emise atat in schimbul de dimineața cat si in schimbul de dupa-masa.
Cu privire la acest aspect intimata a arătat ca dintr-o eroare materiala, la xerocopierea bonurilor de de casa aflate la fila 86 din dosarul instanței de fond, un număr de doua bonuri a fost xerocopiat greșit (fiind alte bonuri decât cele care au menționate in procesul verbal de contravenție).
Respectiv:
in loc de bonul nr. 22/_ (inscris in procesul verbal de contravenție) emis la orele: 11:54 AM (ANEXA 1 la prezenta întâmpinare) a fost xerocopiat bonul nr. 22/_ (care nu face obiectul procesului verbal de contravenție) emis la orele 11:07 AM.
in loc de bonul nr. 21/_ (inscris in procesul verbal de contravenție) emis la orele: 11:49 AM (ANEXA 1 Ia prezenta întâmpinare) a fost xerocopiat bonul nr. 21/_ (care nu face obiectul procesului verbal de contravenție) emis la orele 10:56 AM.
Astfel, in mod corect a arătat subscrisa in fata instanței fondului ca toate bonurile menționate in procesul verbal de contravenție au fost emise de către recurenta parata intrucat:
A.) In data de 22.08.201(3, recurenta parata a lucrat toata ziua (adică si de dimineața si de dupa-masa), inlocuind-o si pe colega sa Muntean Cornelia.
Astfel, in data de_ recurenta parata a emis 4 din bonurile menționate in procesul verbal de contravenție, respectiv:
bonul nr. 13/_ emis la orele 10:55 AM
bonul nr. 14/_ emis la orele 11:03 AM
bonul nr. 21/_ emis la orele 11:49 AM
bonul nr. 22/_ emis la orele 11:54 AM
B.) In data de_, recurenta parata a lucrat de dupa masa intre orele 14:22, asa cum am arătat in fata instanței fondului.
Astfel, in data de_, recurenta parata a emis 3 din bonurile menționate in procesul verbal de contravenție, respectiv: -bonul nr. 71/_ emis la orele 16:17 PM
bonul nr. 74/_ emis la orele 17:06 PM
bonul nr. 76/_ emis la orele 17:51 PM
C.) In data de_, in ziua controlului, recurenta a lucrat de dimineața (fiind abia dupa-masa, dupa control, inlocuita de Muntean Cornelia).
Rezulta în opinia intimatei ca in mod clar toate bonurile fiscale ce au făcut obiectul controlului Gărzii financiare au fost emise de către recurenta parata.
S-a precizat că cele mai sus menționate nu contrazice poziția procesuala a intimatei formulata in fata instanței fondului unde a arătat in mod corect ca toate bonurile ce au făcut obiectul procesului verbal de contravenție au fost emise de către recurenta parata in timpul exercitării activității de serviciu, (fie atunci cand a lucrat pe tura ei fie atunci cand a lucrat toata ziua inlocuind-o pe Mumuntean Cornelia.)
Astfel că în opinia intimatei in mod corect instanța fondului a reținut ca in temeiul art. 254 alin. 1 Cod procedura civila, repararea prejudiciului cade doar in sarcina recurentei parate.
Referitor la pontajul prezentat in xerocopie de către recurenta la dosarul instanței fondului, a arătat clar ca nu și-l însușește.
Recurenta in cererea de recurs a arătat ca nu a semnat Nota explicativa depusa la dosarul instanței de fond si ca aceasta ar coincide cu data in care si-a depus demisia, susținere care are în vedere nota explicativa depusa ca Anexa 4 la acțiunea introductiva. A mai arătat intimata că nu a susținut niciodată ca aceasta nota explicativa a fost semnata de recurenta ci ca a refuzat semnarea notei explicative, aspect atestat de cei doi martori, respectiv S. O. si Vigh A. ko care au contrazis dealtfel si susținerea recurentei făcuta in fata instanței fondului ca nu i s-ar fi solicitat sa răspundă la nota explicativa.
S-a arătat că nu corespunde realității nici susținerea recurentei ca nota explicativa ar corespunde datei in dare si-a dat demisia, fiind contrazisa de probele existente la dosar. Astfel, Nota explicativa a fost luata in data de_ iar demisia recurentei este datata in_ .
În aprecierea intimatei reaua credința a recurentei a fost manifestata vădit inca din fata instanței fondului unde in răspunsul la intrebarea nr. 10 din interogator, arata ca nu a fost convocata in scris la cercetarea disciplinara prin convocarea nr. 404/_ insa aceasta convocare depusa la dosarul cauzei este semnata de aceasta.
S-a evidențiat de intimată și aspectul ca in fata primei instanțe ca in cadrul discuțiilor purtate cu conducerea societății in data de_, recurenta parata si-a luat un angajament de plata fiind de acord in cele din urma sa achite suma reprezentând valoarea amenzii "in 12 rate dupa posibilități". Acest angajament de plata a fost acceptat de către conducerea societății fiind consemnat pe insusi scriptul Convocare la cercetare disciplinara. Urmare a angajamentului de plata luat, societatea nu a mai procedat la sancționarea disciplinara a paratei. Luarea de către recurenta parata a angajamentului ca va achita personal valoarea amenzii in rate, este confirmat si de depoziția martorei Vigh A. ko.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva criticilor aduse prin motivele de recurs, constată că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Critica, singura de altfel referitoare la faptul că prima instanță nu a reținut pe baza probelor administrate, o stare de fapt reală este întemeiată. Acest fapt având consecința unei aplicări greșite a legii.
Reținerea primei instanțe că programul de lucru la locul de muncă al pârâtei a fost de 8 ore zilnic nu este în concordanță cu realitatea, este greșită.
Astfel, martorii audiați Bene M. G. și Varga I. A. au declarat că persoanele angajate la bar, printre care și pârâta "lucrau două zile după care aveau una liberă, iar în zilele în care lucrau desfășurau activitate de la 8
dimineața până la ora 9-10 seara"; (f. 221) și respectiv "programul persoanei de la bar era o zi în care lucra urmată de una liberă, iar în ziua în care lucra, programul era de la 7 dimineața la ora 10 seara"; (f. 220).
Aceste declarații și numai ele se coroborează cu fișele de prezență (f. 38) și cu precizarea chiar a reclamantei (f. 225) unde arată că "știm că în câteva zile, la înțelegere cu colega din cealaltă tură, pentru a-și putea rezolva unele probleme de natură personală pârâta a lucrat de la ora 7 la 22, așa cum s-a întâmplat în data de_, dar aceste împrejurări aveau caracter excepțional.
Aceasta este realitatea faptică a programului de lucru a reclamantei și a colegelor ei, singura relevantă pentru angajarea sau a răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Prima instanță a reținut un program de lucru stabilit prin contractul de muncă și regăsit în fișele de pontaj, care era cel formal și nu cel real.
În soluționarea speței interesează programul real.
Acesta a fost pentru pârâtă în data de_ de la ora 7 până la ora 22, așa cum s-a arătat, chiar confirmat de reclamantă.
În data de_, pe baza înțelegerii între pârâtă și colega ei de tură,
înțelegere prezentată mai sus, dovedită cum s-a arătat cu declarațiile martorilor și fișele de prezență, pârâta a fost liberă.
Din fișele de prezență rezultă că, cu regularitate, programul de lucru al pârâtei era o zi cu activitate de la ora 7 la ora 22, iar ziua următoare liberă.
Dacă s-ar fi respectat programul de lucru formal, regăsit în pontaje care devenise excepția potrivit înțelegerii la care s-a făcut referire, atunci pârâta în_ fie și-a desfășurat activitatea între orele 7-15, fie între orele 15-23.
Se reține că emiterea bonurilor, ce constituie fapta prejudiciabilă pentru reclamantă a fost făcută, potrivit procesului-verbal de control, s-a făcut în zilele de 22.08 și_, iar din verificarea acestor bonuri (f. 86) se constată că în data de_ au fost emise bonuri atât la orele 10:56 - bon nr. 21, cât și la ora 17:06 - bon nr. 74, ambele bonuri regăsindu-se în procesul-verbal de control.
Având în vedere cele arătate, cu privire la programul de lucru al reclamantei în data de_, rezultă logic că reclamanta nu putea emite ambele bonuri, decât dacă s-ar fi făcut dovada că și în data de_ ea ar fi desfășurat activitate de la orele 7 la 22, ceea ce nu s-a întâmplat și, de altfel nici susținut.
De altfel se observă că în_ au mai fost emise și alte bonuri similare cu cele regăsite în procesul-verbal de contravenție și care nu respectau dispozițiile legale, ceea ce face credibilă afirmația că procedura uzitată de lucrătoarele de la bar era în sensul că nu se băteau în casa de marcat produsele pe coduri. Pentru a se înlătura orice îndoială cu privire la modul de emitere a bonurilor se impunea prezentarea rolelor jurnal care, potrivit art. 49 alin. 2 din OG nr. 28 "rola jurnal este documentul care se tipărește concomitent cu bonul fiscal, conține toate datele din acesta și se păstrează în arhiva agenților economici timp de 2 ani de la data încheierii exercițiului bugetar, în cursul căruia a fost întocmit";.
Drept consecință, reclamanta avea obligația de păstrare a rolelor până la_ .
Răspunsul dat de reclamantă instanței la cererea acesteia în privința rolelor operează în defavoarea ei, în privința răspunderii patrimoniale pe care a angajat-o exclusiv față de pârâtă.
În raport de cele arătate, vinovăția pentru aplicarea amenzii nu poate fi reținută doar în sarcina pârâtei chiar dacă se apreciază că sunt dovedite cerințele răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 254 alin. 1 din Codul Muncii ci și celeilalte respectiv celorlalte/celorlalți lucrători de la bar, locul de muncă al pârâtei.
Reținând această stare de fapt dispozițiile legale incidente în cauză sunt dispozițiile art. 255 alin. 1 din Codul Muncii care prevede că "când paguba a fost produsă de mai mulți salariați cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei"; iar alin. 2 prevede că
"dacă măsura în care a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și atunci când este cazul de timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar";.
Așadar, Curtea constată că prima instanță a aplicat greșit legea, reținând incidența dispozițiilor art. 254 alin. 1 din Codul Muncii.
În raport de cele arătate Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. 1, 2 și 3 teza I-a din C.pr.civ. să admită recursul și să modifice hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Curtea urmează să mențină celelalte dispoziții ale hotărârii.
În baza art. 274 C.pr.civ. instanța urmează să oblige intimata SC V. I.
G. S. să plătească recurentei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs și fond, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta G. L. V. împotriva sentinței civile nr. 12046 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC V. I. G. S. în contradictoriu cu pârâta G. L. V. .
Obligă reclamanta SC V. I. G. S. la plata sumei de 400 lei în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului.
Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |
I. T. N. | M. | D. C. | G. |
în C.O., semnează pentru Președintele Curții de Apel C. | în C.O., semnează pentru Președintele Curții de Apel C. | ||
Judecător V. M. | Judecător V. M. |
GREFIER,
N. N.
în C.O., semnează pentru PRIM GREFIER,
M. LENA T.
Red.N.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: A. M. I.
