Decizia civilă nr. 3644/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3644/R/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. | M. | |
GREFIER: | G. | C. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul O. L. împotriva sentinței civile nr. 352 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. J. DE U. Z., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 11 septembrie 2013 și, respectiv 17 septembrie 2013, încheieri ca fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.10058/84/14 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Sălaj, reclamantul S. J. DE U. Z. a solicitat obligarea pârâtului O. L. AUREL la plata sumei de 19.102 lei- reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit-actualizată cu rata inflației, de la data acordării drepturilor salariale, până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul are calitatea de angajat al S. ui J. de U. Z., în funcția de medic primar, în cadrul Serviciului J. de Medicină Legală, conform contractului individual de muncă nr.1909/_ .
Pentru acoperirea deficitului de personal, în data de_, s-a luat măsura încheierii cu pârâtul a unui al doilea contract individual de muncă, înregistrat tot sub nr.1909, pe durată determinată. Încadrarea salariatului s-a făcut prin cumul de funcții, pe postul de medic primar, corespunzător pregătirii sale, în funcția de medic primar medicină legală în cadrul Serviciului J. de Medicină Legală. Pentru acest contract de muncă i s-au acordat salariatului drepturile salariale corespunzătoare timpului lucrat, inclusiv sporul de vechime, ca pentru un contract de muncă obișnuit și anume: salariu de încadrare brut de 2.718 lei, sporul de vechime de 25% - 679,50 lei și sporurile specifice secției. Drepturile salariale au fost ulterior indexate în baza actelor normative corespunzătoare.
Reclamantul susține că această modalitate de remunerare încalcă dispozițiile legale în materie, pârâtul putând beneficia, în situația întocmirii celui de-al doilea contract individual de muncă, doar de salariu de bază aferent orelor lucrate prin cumul de funcții, la nivelul 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale prevăzute în statul de funcții.
Dispozițiile legale pe care reclamantul le consideră ca fiind încălcate în ceea ce privește stabilirea salarizării pârâtului, în cumul de funcții, sunt: art.19 alin.2 din HG nr. 281/1993, art. 22 alin.2 și 3, art.8 alin.1 din OUG nr.115/2004
Se mai arată că această eroare de interpretare a legislației încadrării prin cumul de funcții și a salarizării a fost sesizată de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Sălaj, în urma auditului financiar extern efectuat la S. J. de U. Z., în perioada 16.02-_, control finalizat prin procesul-verbal de constatare din data de_, în baza căruia s-a emis decizia nr. 6/_ .
Prin decizia nr.6/_, Curtea de Conturi a României a dispus recuperarea sumelor pe care le-au considerat nedatorate de la personalele care au beneficiat de acestea.
Împotriva deciziei nr. 6/_, S. J. de U. Z. a formulat contestație administrativă, contestație respinsă de Curtea de Conturi, prin încheierea nr. V/1 din data de_ .
Totodată, reclamantul arată că a atacat în contencios administrativ decizia, în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, iar instanța de contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea formulată (sentința civilă nr. 2915/_ menținută și în recurs, prin decizia civilă nr. 1846/2010 din_ a Curții de A. C. ).
În drept, s-au invocat disp.art.281-291 Codul Muncii, art.112 Cod proc.civ., art.272 Codul Muncii, art.19 alin.2 din HG nr. 281/1993, art. 22 alin.2 și 3, art.8 alin.1 din OUG nr.115/2004.
Reclamantul și-a precizat ulterior acțiunea, modificând câtimea obiectului cererii de la 19.102 lei, la 106.550 lei, arătând că suma reală încasată în plus de pârât este de 20.974 lei pentru anul 2008 și mai solicită, pentru considerentele expuse în acțiunea inițială, obligarea pârâtului la plata, pentru anul 2006, a sumei de 7.353 lei, pentru 2007, a sumei de 29.448 lei, pentru 2009, a sumei de
25.496 lei și pentru 2010, a sumei de 23.299 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul solicită respingerea ca nefondată și neîntemeiată a acțiunii reclamantei, astfel cum aceasta a fost precizată.
În ședința publică din data de 21 ianuarie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune privind restituirea sumelor de bani pretins a fi fost încasate necuvenit de către pârât în anii 2006 și 2007.
Prin sentința civilă nr.352 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj,
s-a constatat ca fiind prescrise drepturile salariale aferente anilor 2006 - 2007, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. J. de U.
Z. și a fost obligat pârâtul O. L. Aurel la plata sumei de 69.769 lei, reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit pentru anii 2008, 2009 și 2010, suma urmând a fi actualizată în funcție de rata inflației, începând cu data acordării drepturilor și până la recuperare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
S-a constatat ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantului în ceea ce privește cererile de restituire a drepturilor salariale pretins a fi încasate necuvenit pentru anii 2006, 2007, conform art. 268 alin.(1) lit. c din Codul Muncii, constatându-se că înregistrarea acțiunii la data_ conferă reclamantului posibilitatea de a obține drepturile solicitate care se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani.
Pârâtul este angajat al reclamantului S. J. de U. Z. din anul 2001, având funcția de medic primar în cadrul secției Serviciului J. de Medicină Legală.
Prima instanță a reținut că, în data de 1 august 2008, pârâtul a încheiat cu același angajator, un contract individual de muncă pe perioadă determinată, cu
timp parțial, în vederea acoperirii deficitului de personal. Încadrarea s-a făcut prin cumul de funcții, pe postul de asistent medical, corespunzător pregătirii sale, beneficiind pentru munca prestată în baza acestui contract de salariu de încadrare brut, spor de vechime și sporurile specifice funcției.
Contractul individual cu timp parțial s-a încheiat în temeiul art. 19 alin. 2 din H.G.nr.281/1993, care prevede că posturile vacante din unitățile de asistenta socială sau de ocrotire a sănătății și din cultura, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul și de către persoane din aceeași unitate.
Art.22 din OUG nr. 115/2004, în vigoare la data încheierii contractului prevede, de asemenea, că posturile vacante din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul și de către persoane din aceeași unitate.
Angajarea personalului prin cumul de funcții se face cu acordul conducerii unității la care persoana care cumulează are funcția de bază, iar cumulul de funcții se efectuează în afara programului de la norma de bază.
S-a mai reținut de către tribunal că acest ultim text de lege a fost abrogat prin Legea nr. 330/2009, insă guvernează raportul juridic dedus judecății.
Cu privire la salarizare, instanța de fond a reținut că personalului angajat cu program normal de lucru, art.8 din OUG nr.115/2004(abrogat prin legea nr. 330/2009) prevede că personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe de urgență beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, procentul acordându-se proporțional cu vechimea în muncă.
Prima instanță a mai reținut că remunerarea personalului angajat prin cumul de funcții este prevăzută de art.19 din HG nr.281/1993 conform căruia, salarizarea acestuia se face la nivelul gradației 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale, prevăzute în statul de funcții.
Așadar, tribunalul a reținut că desfășurând activitate în baza contractului pe durată determinată, prin cumul de funcții, pârâta avea dreptul de a fi salarizată, pentru această muncă, doar la nivelul gradației 1 a funcției sale.
În urma auditului extern financiar efectuat la S. J. de U. Z. în perioada 16.02-_, Camera de Conturi Sălaj a constatat că pentru 20 de persoane care ocupă posturi vacante prin cumul de funcții s-au acordat drepturi bănești cu depășirea cadrului legal enunțat, reprezentând diferențe în plus privind salariul de încadrare și spor de vechime aferent acestor posturi.
Prin decizia nr.6/2009, organul de control a dispus recuperarea acestor sume de la persoanele care au beneficiat de aceste sume nedatorate.
Prin decizia civilă nr.1846/2010, Curtea de A. C. a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2915/2009 a Tribunalului Sălaj care a menținut decizia nr. 6/2009, apreciind că este legală.
S-a arătat în considerentele acestei sentințe pronunțate în contencios administrativ că persoanele încadrate prin cumul de funcții beneficiază deja de un spor de vechime, calculat în baza activității desfășurate inițial, iar atâta timp cât norma specială nu prevede posibilitatea acordării acestui spor și în situația cumulului, acordarea lui este ilegală.
Prima instanță a reținut că această hotărâre judecătorească, ca orice act juridic în general, produce pe lângă efectele obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efectele de opozabilitate față de terți. Ca element nou apărut în ordinea juridică și cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți pe motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia însă, hotărârea se impune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă(respectiv, de prezumție)
S-a mai reținut că pârâtul, în prezenta cauză, prin administrare de probe, a avut posibilitatea să răstoarne prezumția invocată de reclamant.
Ori, prima instanță a reținut că pârâtul nu a dovedit contrariul celor reținute în hotărârea judecătorească amintită.
Având în vedere aceste argumente de fapt și de drept, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul la restituirea sumei de 69.769 lei, încasată cu titlu de drepturi salariale.
La cererea reclamantului, prima instanță a dispus și actualizarea sumei de bani conform indicelui de inflație, considerând că soluția contrară duce la îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul O. L. AUREL, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul arată că sentința civilă recurată este netemeinică deoarece dispozițiile Legii nr. 84/2012 privind "amnistia fiscala" pentru bugetari, despre care s-a făcut referire și în fata instanței de fond, îi sunt aplicabile, dat fiind faptul că drepturile salariale în calitate de medic legist erau plătite din bugetul statului.
Din motivarea hotărârii instanței de fond, rezultă că această apărare a pârâtului-recurent nu a analizată.
De asemenea, recurentul consideră că sentința este netemeinică, deoarece inițiativa "încheierii celui de-al doilea contract de muncă"; din anul 2006, precum și a întocmirii statelor de funcții și a stabilirii drepturile salariale a aparținut în totalitate reclamantului. Astfel, recurentul nu a făcut altceva decât să achieseze la condițiile ce au fost prevăzute în contractul individual de muncă, nestabilind termenii și condițiile în care contractul de muncă urma să se desfășoare. Clauzele contractuale nu au format obiectul vreunei negocieri, ele au fost stabilite de către angajator. În aceste condiții, se apreciază că este absurdă cererea formulată de S.
de U. Z., câtă vreme chiar angajatorul a fost cel care a stabilit sumele ce i se cuvin în urma prestării muncii.
Astfel, recurentul arată că drepturile salariale au fost stabilite prin contracte legal încheiate, înregistrate și în carnetul de muncă, fiind prestată munca la același nivel, atât la funcția de baza, cât și la cea cumulată și, pe toata durata cumulului, a prestat munca timp de 12-14 ore/zi, inclusiv pe timpul nopții, ori de câte ori era chemat la constatări, cercetări la fața locului, având în vedere faptul că era singurul medic legist din județ.
Recurentul mai arată că susținerea conform căreia pentru funcția de baza ar avea anumite drepturi, iar pentru cumul nu mai poate beneficia de același tratament este absurdă. Astfel, începând cu data de_, salarizarea și drepturile personalului contractual din unitățile sanitare au fost stabilite potrivit OUG nr.115/2004 care în cuprinsul art. 4 stabilește că sistemul de salarizare cuprinde salariile de baza, sporurile, premiile și alte drepturi, iar în art. 8 alin 1 stabilește ca sporul de vechime este calculat la salariul de baza corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, adică pe timpul orelor de muncă stabilite în contractul de muncă încheiat. Prin urmare, se consideră că timpul efectiv lucrat cuprinde și munca prestată pentru cumulul de funcții și în consecință, se impune acordarea acestor drepturi și pentru munca prestată pentru cel de-al doilea contract încheiat în anul 2006.
Totodată, se mai arată că în cuprinsul hotărârii instanței de fond au fost strecurate unele erori pe care recurentul le consideră importante pentru judecarea prezentei cauze, erori care îl fac să creadă că instanța de fond nu cunoaștea conținutul dosarului și nici datele cauzei.
Astfel, se arată că s-a susținut de către prima instanță că recurentul este angajat al S. ui J. de U. din anul 2001. Precizează faptul că a încheiat
un contract individual de muncă cu reclamanta,ca medic specialist, încă din anul 1983, și nu din anul 2001.
De asemenea, în considerentele hotărârii instanței de fond se menționează că în anul 2008 a fost încheiat cu același angajator un contract individual de muncă pe durata determinată, în vederea acoperirii deficitului de personal, pe postul de asistent medical, ceea ce recurentul consideră că este în mod evident o dovadă a necunoașterii probelor existente în dosar, întrucât, cel de-al doilea contract de muncă a fost încheiat, ca și primul, pentru postul de medic specialist.
În drept, se invocă dispozițiile Legii nr.84/2012, cele ale OUG nr.115/2004 și ale art.3041Cod procedura civilă.
Reclamantul intimat S. J. DE U. Z. a formulat întâmpinare,
solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate.
Analizând recursul formulat de pârâtul O. L. AUREL, în temeiul disp.art.3041 Cod procedura civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat
, pentru următoarele considerente:
Deși instanța era cea care are obligația de a încadra în mod corect în drept cererea formulată, nu s-a pus în discuția părților și nu s-a reținut că, de fapt, în cauză, reclamantul-intimat S. J. de U. Z., prin acțiunea formulată, a înțeles să investească instanța de dreptul muncii cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile speciale ale art.256 al.1 Codul muncii republicat,
care prevăd că
s al ar iatul c are a în c as at de l a ang ajator o su mă ned ator ată este obl ig at s ă o
restituie.
Reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând restituirea de către pârât a următoarelor sume de bani, pretins a fi fost încasate în mod necuvenit de către salariat: 7.353 lei, pentru anul 2006, 29448 lei, pentru anul 2007, 20.974 lei, pentru anul 2008, 25.496 lei, pentru 2009 și a sumei de 23.299 lei, pentru anul 2010, invocându-se î n aces t sens c ă p âr âtul a înc as at aces te d if erențe de dreptur i
s al ar iale cu înc ălc are a ar t.8 d in OUG nr.115/2004 ș i a ar t.19 d in HG nr. 281/1993
Constatând ca fiind prescris în parte dreptul la acțiune al reclamantului, privind drepturile salariale obținute în anii 2006 și 2007, prima instanță a obligat pârâtul O. L. Aurel la plata sumei de 69.769 lei, reprezentând drepturi
salariale acordate necuvenit pentru anii 2008, 2009 și 2010.
Potrivit disp.art.11 din Codul muncii republicat, clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul
minim stabilit prin acte normative or i pr in con tr ac te colec tive d e munc ă .
Potrivit disp.art.154 alin.1 din Legea nr.62/2011
, raporturile de muncă stabilite între angajatori și angajații acestora se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, precum și în condițiile negociate prin contractele colective și individuale de muncă.
Conform disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, art.162 alin.3 din Codulmuncii republicat, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Art.155 din Codul muncii, art.160 din Codul muncii republicat
, prevede că salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Art. 165 din Codul muncii, art.170 din Codul muncii republicat, coroborat cu
ar t.38 d in Cod, cons acr ă pr inc ip iul in ad mis ib il ităț ii renunț ăr ii s al ar iaț ilor l a pl ata
in tegr al ă a drep tur il or s al ar iale prev ăzu te de d ispoz iț iile legale sau contractuale și a nulității oricăror convenții/tranzacții ale părților ce echivalează cu o astfel de renunțare la drepturile legale.
Se mai reține că, în speță, spitalul, deși era în posesia deciziei Curții de Conturi, totuși nu a procedat, în temeiul acesteia, la rețineri din salariul recurentului, sau la executarea silită a acestui act, tocmai având în vedere disp.art.164 alin.1 din Codul muncii, 169 din Codul muncii republicat, potrivit
c ăru ia:
"Nicio reținere din salariu nu poate fi operat ă, în afa ra cazurilor si
condițiilor prevazute de lege.";
Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească defintivă și irevocabilă.";
Prin urmare, pentru a recupera sumele de bani ce au fost plătite pârâtului, spitalului îi era nece sară o hotărâre jude cătorească definitivă și irevocabilă, dată
în jurisdicția specială a muncii -
singura de altfel, care, conform disp.art.266 din
Codul munc ii republ ic at, are c a ob iec t sol uț ion are a conf lic telor de mu nc ă cu pr iv ire
l a înche iere a, exec u tare a, mod if ic are a, suspend are a ș i î nce tare a con tr ac telo r
individuale.
Î n același sens sunt și prevederile art.1 lit.p) din Legea nr.62/2011
, ce definesc ca fiind conf lic t ind iv idu al de mu nc ă - conflictul de muncă ce are ca
obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din
contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de
muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative
.
Având în vedere aceste considerente, jurisdicția muncii era singura
competentă a se p ronunța cu privire la caracterul legal sau nelegal și, în
consecință, cuvenit sau necuvenit, al drepturilor salariale plătite pârâtului, în
cursul executării contractului de muncă, în condiții de cumul de funcții, acesta
fiind și motivul pentru care se reține că, în soluționarea prezentei cauze, instanța
nu este legată nici de constatările Curții de Conturi(prin decizia nr.6/_, Curtea de Conturi a României), nici de cele stabilite de in stanța de contencio s
administrativ în cadrul litigiului purtat de către spitalul rec lamant cu instituția
Curții de Conturi (dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj).
Singurele două prevederi legale menționate anterior, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea pentru a susține caracterul necuvenit al diferențelor de drepturi salariale ce au fost plătite pârâtului sunt următoarele:
Conform art.19 din HG nr. 281/1993,
salarizarea personalului angajat prin cumul de funcții se face la nivelul gradației 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale, prevăzute în statul de funcții.
Potrivit art.8 din OUG nr.115/2004
, personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe de urgență beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, procentul acordându-se proporțional cu vechimea în muncă.
Având în vedere faptul că, astfel cum a observat și prima instanță, ambele
d ispoz iț ii leg ale invo c ate în c auz ă de c ătre ang ajator au f ost abrog ate pr in lege a
un ic ă de s al ar iz are, Lege a nr.330/2009
, Cur te a cons tată c ă se impune în c auz ă
tratarea diferită a ce rer ilor f or mul ate de c ătre recl aman t pr iv in d res titu ire a de c ătre
p âr ât a drep tur ilor s al ar iale înc as ate pe n tru an ii 2008 ș i 2009, de ce a a pr iv ind
s al ar iz are a aces tu ia în cu mul de f uncții p en tru anul 2010.
As tf el, în ceea ce priveș te cerer ile de r e s titu ire de c ătre p âr âtul -recurent asumei de 20.974 le i, pen tru anul 2008 ș i a su me i de 25.496 le i, pen tru 2009,
Cur te a reț ine ur măto arele:
Decizia nr.6/_ a Curții de Conturi a României, depusă în întregime la dosar la solicitarea instanței de control judiciar (filele nr.60-73 dosar recurs), a considerat ca fiind încasate în mod necuvenit parte din drepturile salariale
încasate de către pârât, în condițiile cumulului de funcții, pentru anul 2008, constatându-se încălcarea disp.art.19 din HG nr. 281/1993 și cele ale art.8 din OUG nr.115/2004.
Din cuprinsul acestei decizii, Curtea reține că managerul spitalului reclamant din acea perioadă, M. F.I. și responsabilul cu controlul financiar preventiv al spitalului, F. Antonica,
au argumentat în fapt și în drept modul în care au fost stabilite drepturile salariale ale pârâtului-recurent, în cadrul cumulului de funcții, după cum urmează:
"…atât art.35 (1) din Legea nr.53/2003 Codul muncii, actualizată, cât și art.23(1) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2008-2010 prevăd: "Orice salariat are dreptul de cumula mai multe functii, in baza unor contrecte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea";.
Prin urmare, spitalul reclamant, prin "persoanele cu atribuții în domeniu";
s-a prevalat, la dat a controlului efectu at de către Curtea de Conturi, pentru a
justifica corectitudinea încadrării salaria le a pârâtului, nu n umai de prevederile
Codului muncii în vigoare la acea dată, c i ș i de cl auzele Contractului Colectiv de
Munc ă l a n ivel de R amu r ă S an itar ă pen tru per io ad a 2008 -2010, care, la art.23,
prevedea următoarele:
"(1) Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcții, în baza unor
con tr ac te ind iv idu al e de munc ă, benef ic iind de s al ar iul c orespunz ător pen tru
fiecare dintre acestea.
(2) F ac excepț ie de l a preveder ile al in. (1) s itu aț iile în c are pr in lege sunt
prev ăzu te inco mp atib il ităț i pen tru cu mul ul de f uncții.";
Potrivit art.22 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă -
în vigoare în anii 2008, 2009 - la negocierea și încheierea contractelor colective de
muncă în instituțiile bugetare, părțile sunt reprezentate după cum urmează:
de către conducăto rul instituției bugetare sau de către lo cțiit orul de
drept al acestuia;
de către sindicatele reprezentative, în sensul prezentei legi, sau de către
reprezentanții salariaților aleși conform preveedrilor art.20.
Astfel, în temeiul Legii nr.130/1996 republicată, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Ramură Sanitară pentru perioada 2008-2010 a fost încheiat între:
"1. Ministerul Sănătății P. e, în calitate de autoritate națională în domeniul sănătății; Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în calitate de cumpărător de servicii medicale, care va asigura plata furnizorilor de servicii medicale conform prevederilor contractuale….";, alte organizații patronale, și salariați, reprezentați de sindicatele menționate la punctul 2.
Acest contract, semnat de către Ministrul Sănătății P. e și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prevede, la art.1 alin.1, 3, că: "(1) Părțile contractante, pe deplin egale și libere în negocierea acestui contract colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, se obligă să respecte prevederile acestuia"; și că:";Prezentul contract colectiv de muncă reprezintă izvor de drept.";
Prin art.2, partenerii sociali au stabilit că
: "Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se aplică și produc efecte în toate unitățile sanitare, indiferent de forma de organizare, de proveniența capitalului, de modul de finanțare și de caracterul activității.";
Art.3 alin.2 din același contract colectiv
prevede că:"Prezentul contract colectiv de muncă are ca scop, în principal, stabilirea drepturilor minime garantate salariaților și a obligațiilor corelative, inclusiv cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă, precum și cu privire "la salarizare și alte drepturi salariale";.
De asemenea, art.14 din acest contract colectiv prevede următoarele:
Drepturile salariaților prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi recunoscute anterior, prin negocieri sau reglementări legale.
În situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte, de drept, din contract.
Art.15 din același contract colectiv
cuprinde următoarele clauze:
Părțile se obligă, sub sancțiunea nulității absolute, ca în perioada de executare a prezentului contract colectiv de muncă să nu promoveze și să nu susțină acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea au fost încheiate, potrivit legii.
La data de_, a intrat în vigoare Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, preverile acesteia fiind invocate de către pârâtul -recurent, atât
înaintea instanței de fond, prin cererea formulată la data de_, fila nr.70
dosar de fond, cât și în recurs.
Această lege prevede, la art.1, următoarele:
"Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul
general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost
stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
contractelor sau acordurilor col ective de muncă înc heiate, înregistrate la
M. Muncii, F amiliei și Protecției So ciale
sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
hotărârilor consiliilor locale și județene;
contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.";
Conform art.2 din această Lege nr. 84/2012:
"(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri
de natură salarială stabilite în condiții le art.1 pe care per sonalul din sectorul
bugetar trebuie să le restituie ca urm are a deciziilor de impunere emise de
angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor
prejudicii.
Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.";
Având în vedere faptul că, potrivit susținerilor persoanelor cu responsabilități în domeniu din cadrul spitalului reclamant, menționate în decizia nr.6/_ a Curții de Conturi a României, salarizarea recurentului în condițiile cumului de funcții s-a stabilit conform art.23 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2008-2010, legal înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și publicat în Monitorul Oficial, Partea V, nr.16 din 20 octombrie 2008, Curtea reține că, potrivit art.2 din Legea nr. 84/2012, acesta este exonerat de la plata sumele reprezentând venituri de natură salarială a căror restituire s-a cerut de către angajator în urma deciziei emise de Curtea de Conturi anterior precizate.
Prin urmare, se constată că, potrivit art.2 din Legea nr. 84/2012, pârâtul- recurent este exonerat de la plata sumei de 20.974 lei, pentru anul 2008 și a sumei de 25.496 lei, pentru 2009.
În cee a ce pr iveș te p re tins a su mă de b an i înc as ată de c ătre r ecuren t cu titlu
necuvenit pentru an ul 2010, respectiv a su me i de 23.299 le i, Cur te a reț ine c ă ș i
ace as tă cerere f ormu l ată de c ătre sp italul recl aman t es te nef ondată, nefiind
în trun ite în c auz ă cond iț iile prev ăzu te de ar t.256 al.1 Codul munc ii, pen tru
ur măto arele cons ider en te:
Astfel, Curte a cons tată c ă, pr in ar t.48 pc t. 2, 17 d in Lege a un ic ă de s al ar iz are nr.330/2009, începând cu data de_, au fost abrogate singurele dispoziții
leg ale invoc ate în c auz ă de c ătre sp ital ul recl aman t pen tru a sol ic ita res titu ire a
d if erențelor de drep tur i s al ar iale an ter io r menț ion ate, obț inu te de c ătre p âr ât în
anul 2010.
Prima instanță, cu toate că a menționat în considerentele sentinței recurate cel puțin faptul că art.8 din O.U.G. nr.115/2004 este abrogat, a obligat pârâtul- recurent și la restituirea sumei de 23.299 lei, achitată acestuia cu titlu de drepturi salariale de către spital în anul 2010.
Se cons tată as tf el de c ătre Cur te c ă, l a n ivelul anulu i 2010, er a abrog at
ar t.19 d in HG nr. 281/1993, invoc at cu titlu de nor mă spec ial ă, apl ic ab il ă în cazul
person alulu i d in s ec torul buge tar de c ătre sp italul in timat,
potrivit căruia personalul angajat prin cumul de funcții se face la nivelul gradației 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale, prevăzute în statul de funcții.
Astfel, aplicabile în această cerere erau prevederile art.35 alin.1 din Codul
muncii în vigoare în anul 2010, po tr iv it c ăror a or ice s al ar iat are drep tul de a cumula mai multe functii, in baza unor contracte individuale de munca,
beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea- salariu care,
conf or m ar t.155 d in acel aș i Cod,
cuprindea salariul de baza (ce trebuia să fie cel corespunzător funcției efectiv deținute), dar și indemnizatiile, sporurile (inclusiv sporul de vechime corespunzător), precum si alte adaosuri.
De ase mene a, apl ic ab ile er au ș i preveder ile Con tr ac tulu i Cole c tiv de Munc ă
l a n ivel de R amu r ă S an itar ă pen tru per io ad a 2008 -2010, care, la art.23 alin.1,
prevedea următoarele: " Or ice s al ar iat are drep tul de a cu mul a mai mul te f uncții, în baza unor con tr ac te ind iv idu ale de mun c ă, benef ic iind de s al ar iul corespunz ăto r pentru fiecare dintre acestea.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, se va admite recursului formulat de către pârâtul O. L. AUREL și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se respinge în întregime acțiunea formulată de S. J. DE U. Z. în contradictoriu cu pârâtul O. L. AUREL, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Având în vedere faptul că nu s-a dovedit de către recurent în mod legal cuantumul onorariului de avocat plătit apărătorului ales, se va respinge cererea recurentului-pârât de obligare a intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, cerere formulată în temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul O. L. AUREL împotriva sentinței civile nr. 352 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge în întregime acțiunea formulată de S. J. DE U. Z. în contradictoriu cu pârâtul O. L. AUREL.
Respinge cererea recurentului-pârât de obligare a intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER,
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_
Jud.fond: Tribunalul Sălaj: P. R. a M. lena.
