Decizia civilă nr. 3236/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3236/R/2013
Ședința publică din data de 25 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta S.C.";A. "; S.A. împotriva sentinței civile nr.2699 din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtul- intimat B. T. A., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 iunie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, reclamanta-recurentă a depus la dosar concluzii scrise.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.10/117/_ pe rolul Tribunalului C., reclamanta S.C.";A. ";S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B. T. A., solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat la plata sumei de 7.698,85 lei și a sumei de 12.585,60 Euro, cu titlu de prejudiciu creat în patrimoniul său și a dobânzii legale în cuantum de 9074,69 lei, începând cu data de_ și până la plata integrală a sumei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul societății începând cu data de_, în funcția de subinginer constructor, ocupând postul de maistru în cadrul punctelor de lucru ale societății.
S-a mai susținut că pârâtului i-au fost predate, pe baza procesului-verbal de predare-primire încheiat în_, o serie de materiale de construcție pentru lucrarea " Bloc Târgu-Mureș";.
Reclamanta a mai arătat că ulterior, pârâtul a returnat la sediul reclamantei o parte din bunurile preluate, pe baza avizelor de însoțire a mărfii semnate de către acesta și de către salariatul Cîndea F. .
La data de_, pârâtul a solicitat încetarea raportului de muncă începând cu data de_, astfel încât reclamanta a emis decizia nr.63/_ .
În momentul încetării raportului de muncă pârâtul a solicitat încheierea Notei de lichidare, însă reclamanta a refuzat eliberarea acesteia pe motiv că pârâtul nu a predat în totalitate gestiunea preluată, bunurile lipsă fiind evidențiate în nota de constatare din data de_ .
Reclamanta a mai arătat că a transmis lista cu bunurile nepredate de pârât la S.C.";BAVIERA";S.R.L., în vederea evaluării acestora, și s-a constatat că contravaloarea mijloacelor fixe nepredate de pârât este în cuantum de 7.698,85 lei și 12.585,60 Euro.
În drept, reclamanta a invocat disp.art. 270 din Codul muncii și O.G. nr.
9/2000.
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, pentru următoarele motive:
Deși a primit pe baza procesului-verbal de predare-primire încheiat în data de_, o serie de bunuri pentru lucrarea "Bloc Târgu-Mureș";, pârâtul a arătat că nu recunoaște lipsurile pe care reclamanta i le impută.
S-a mai susținut că bunurile lipsă evidențiate în nota de constatare din data de_ au fost constatate în mod unilateral de către magazionerul M.
V., acesta fiind sigurul semnatar al notei, iar diferențele de ordin numeric și cantitativ sunt greșit stabilite.
În ceea ce privește contravaloarea mijloacelor fixe nepredate, în cuantum de 7.698,85 lei și, respectiv, 12.585,60 Euro, pârâtul a arătat că acestea îi sunt inopozabile, întrucât la evaluarea efectuată de S.C.";BAVIERA S.R.L."; nu s-a luat în considerare cota de diminuare a valorii bunurilor în funcție de uzura fizică, evaluarea având ca reper doar produsele noi.
Pârâtul a mai apreciat că sumele pretinse de reclamantă nu au fost fundamentate legal, prețurile luate în considerare fiind exagerat de mari.
Prin sentința civilă nr.2699 din 14 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj,
s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C.";A. ";S.A. C. -
N. în contradictoriu cu pârâtul B. T. A. și reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de expert, în cuantum de 1200 lei și a onorariului avocațial, în cuantum de 1860 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul societății începând cu data de_, având încheiat contractul individual de muncă nr. 199/249/_, în funcția de subinginer constructor, ocupând postul de maistru în cadrul punctelor de lucru ale societății.
Pârâtului i-au fost predate, pe baza procesului-verbal de predare-primire încheiat în_, (filele nr.15-18 dosar de fond) o serie de bunuri aflate la lucrarea "Bloc Târgu-Mureș";, predătorul fiind inginerul R. Constantin.
Ulterior, pârâtul a returnat la sediul reclamantei o parte din bunurile preluate, pe baza avizelor de însoțire a mărfii (filele nr.9-41 și nr.96-118), semnate pentru predare, de către el și pentru primire, de către angajatul reclamantei, Cîndea F. .
La data de_ pârâtul a solicitat încetarea raportului de muncă începând cu data de_, astfel că reclamanta a emis decizia nr. 63/_ .
Potrivit prevederilor art. 254 din Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să întrunească cumulativ următoarele trăsături: să fie efectiv, să fie real și cert și să fie actual. Sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului în marea majoritate a
cazurilor, de la această regulă existând câteva excepții cărora li se aplică prezumția de vinovăție.
Stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuie să acționeze pentru a răspunde cerințelor legii și a celor derivând din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau Regulamentul de ordine interioară. Ea trebuie stabilită în mod concret de la caz la caz, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care s-a produs faptul dăunător.
La data de_ instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare, expertiză care a fost finalizată și depusă la data de_ .
Prima instanță a reținut, în primul rând, că în cauză sunt incidente Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii aprobate prin Ordinul M. ui Finanțelor P. e nr. 1753/2004 și reiterate apoi și de Ordinul M. ui Finanțelor P. e nr. 2861/_, care prevăd o procedură strictă de urmat atunci când urmează să se facă o astfel de activitate. Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării elementelor de activ și de pasiv și care elaborează și transmite comisiilor de inventariere proceduri scrise adaptate la specificul unității.
Inventarierea elementelor de activ și de pasiv se efectuează de către comisii de inventariere, formate din cel puțin două persoane, numite prin decizie scrisă, emisă de persoanele autorizate prevăzute la pct. 6. În decizia de numire se menționează în mod obligatoriu componența comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunea supusă inventarierii, data de începere și de terminare a operațiunilor.
La persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri, precum și la unitățile al căror număr de salariați este redus, iar valoarea bunurilor din gestiune nu depășește plafonul stabilit de administratori, inventarierea poate fi efectuată de către o singură persoană.
Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de către o comisie centrală, numită, de asemenea, prin decizie scrisă, emisă de persoanele autorizate prevăzute la pct. 6, care are ca sarcină să organizeze, să instruiască, să supravegheze și să controleze modul de efectuare a operațiunilor de inventariere.
Prima instanță a reținut că, potrivit prevederilor actelor normative anterior menționate, comisia de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legale.
S-a mai reținut din expertiza efectuată în cauză că, deși expertul a constatat existența unui prejudiciu, acesta a menționat că nu a putut verifica devizul ofertă al blocului, deoarece acesta nu i-a fost pus la dispoziție de către reclamantă și nu a putut face verificările necesare, deoarece avizele de transport prezentate nu indică punctul de lucru la care au fost livrate elementele de cofraj
împreună cu alte materiale. Expertul a mai reținut că societatea reclamantă nu a dispus înființarea unei comisii de inventariere a bunurilor preluate, nedepunând în acest sens un proces-verbal de inventariere.
Prima instanță a mai reținut că expertul nu a putut să calculeze pierderea de valoare cauzată de numărul de reutilizări a elementelor de cofraj, având în vedere faptul că reclamanta nu a comunicat numărul de reutilizări ale acestora.
Pentru aceste considerente, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite toate condițiile de fond pentru ca pârâtul să răspundă patrimonial, respectiv
prejudiciul nu este efectiv, real și cert, astfel că, în temeiul disp.art.254 din Codul muncii și art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 republicată, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
În temeiul art.274 Cod.proc.civilă, reclamanta, fiind în culpă procesuală, a fost obligată de către instanță la plata cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de expert, în cuantum de 1200 lei și a onorariului avocațial, în cuantum de 1860 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C.";A. ";S.A. C. -N.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Intimatul-pârât nu a invocat prin întâmpinare aspecte privind respectarea de către reclamantă a normelor de inventariere instituite prin Ordinul MFP, însă recurenta consideră că aceste prevederi legale au fost respectate. Astfel, se consideră că lipsa bunurilor reclamate este reflectată riguros în inventarele realizate anual de A. (procesele-verbale de inventariere pe perioada 2008-2010 sunt depuse la dosarul cauzei). La întocmirea inventarelor a participat, conform dispozițiilor legale, și magazinerul cu atribuții de gestionar (martorul V. M.
).
De altfel, recurenta consideră că pârâtului (salariat care nu deținea calitatea de gestionar), nu îi erau aplicabile normele speciale cu privire la organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv.
Se susține astfel că pârâtul-intimat a fost angajat în cadrul "A. "; în funcția de subinginer constructor, ocupând postul de maistru și, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a preluat, pe bază de proces-verbal de predare-primire(_
), elemente ale unor seturi de cofraje achiziționate de societate în luna mai 2007 și în luna ianuarie 2008, destinate a fi utilizate în mod succesiv la lucrările de construcții efectuate de societate, prima dintre acestea fiind lucrarea de la Târgu- Mureș.
La momentul încetării raporturilor de munca (_ ), pârâtul a solicitat de la responsabilul cu magazia de mijloace fixe (gestionarul M. V. ) o notă de lichidare care să ateste faptul ca toate bunurile predate acestuia au fost restituite societății "A. ";.
Recurenta mai arată că salariatul care a primit în exercitarea atribuțiilor de serviciu bunuri aparținând angajatorului, are obligația, la momentul încetării raporturilor de munca, de a obține din partea unității o nota de lichidare care sa ateste ca bunurile primite au fost restituite societății. În situația în care se constata că salariatul nu a restituit angajatorului bunurile primite, acestuia nu i se întocmește nota de lichidare.
În speță, se arată în acest sens de către recurentă că, fiind solicitat de pârâtul-intimat pentru întocmirea notei de lichidare, responsabilul cu magazia mijloace fixe din cadrul "A. ";, M. V., a constatat că pârâtul nu a restituit integral bunurile preluate de acesta de la societate și ca atare a întocmit nota de constatare nr.7061/_, ce a stat la baza declanșării prezentului litigiu.
Aceleași argumente au fost prezentate și în fața instanței de fond prin intermediul notelor scrise pentru termenul din_, fără ca analiza acestora să se regăsească în argumentația primei instanțe.
Se mai invocă faptul că prima instanță a apreciat în mod eronat concluziile expertizei efectuate în cauză și a ignorat tocmai înscrisurile depuse de recurenta, care lămuresc chestiunea numărului de reutilizări ale elementelor de cofraj, respectiv a includerii sau nu a acestora în devizul-ofertă către beneficiarul lucrării.
Astfel, expertul a certificat ca cofrajele și elementele acestuia sunt destinate mai multor utilizări, aceste bunuri nefiind prin natura lor incorporabile construcției. Conform devizului lucrării (înscris depus ulterior expertizei), precum
și din explicațiile "A. "; furnizate prin intermediul notei justificative depuse la termenul din_, cofrajele în litigiu nu sunt cuprinse în deviz, nefiind facturate beneficiarului. Conform devizului, beneficiarului i-a fost facturată contravaloarea unei singure utilizări, sens în care, la termenul din_, recurenta și-a redus pretențiile în considerarea celor de mai sus.
Recurenta mai arată că facturile de achiziție a seturilor de cofraje (înscrisuri depuse la dosarul cauzei) se coroborează cu declarația magazinerului
M., care atestă că-exceptând popii românești- bunurile în cauză (cofrajele și elementele acestora) au fost utilizate pentru prima oară la lucrarea din Târgu- Mureș, fiind achiziționate în acest scop. Astfel, se consideră că în mod just a procedat "A. "; stabilind valoarea unei utilizări a acestora și deducând-o din pretențiile inițiale.
Se mai arată că este criticabilă și motivarea primei instanțe în sensul că avizele de transport prezentate nu indică punctul la care ar fi fost livrate elementele de cofraj, astfel încât nu s-ar putea stabili existența lipsurilor semnalate de reclamantă. Această constatare, care preia răspunsul expertului la obiectivul nr.3 propus de pârâtul-intimat, este răsturnată de expert în cadrul răspunsului la obiecțiuni (pct. 2 din răspunsul la obiecțiuni). Astfel, se susține că, prin compararea proceselor-verbale de predare-primire încheiate între persoanele implicate (magazinerul M., fostul șef de șantier R. și pârâtul- intimat), expertul constată că, exceptând popii românești, "elementele de cofraj preluate de către ing. B. au existat și în inventarul ing. R. ".
Se mai susține că, intimatul, îndeplinind o anumită perioadă funcția de șef de șantier, trebuia să respecte atribuțiile ce i-au fost stabilite prin fișa acestui post, indiferent că materialele/bunurile A. erau folosite concret pentru executarea lucrării de personalul A. sau de către subcontractanții acesteia.
Recurenta mai arată că, în mod logic, la finalizarea lucrării și în considerarea obligațiilor asumate prin fișa postului, pârâtul avea obligația predării către magazie a bunurilor primite de la inginerul R., când a început exercitarea atribuțiilor de șef de șantier, în ideea reutilizării acestora la lucrări ulterioare.
Cu toate acestea, s-a susținut că la predarea bunurilor, magazinerul a constatat lipsuri cantitative, sens în care acesta nu a fost de acord cu semnarea notei de lichidare, astfel cum solicitase pârâtul. De altfel, se arată că, la momentul recepționării bunurilor transmise de pârât, de la Târgu-Mureș, la magazia din T., magazinerul a fost nevoit sa corecteze el însuși o parte din avizele de însoțire întocmite de pârât întrucât cantitățile înscrise de acesta pe devize nu corespundeau celor efectiv transmise la magazie.
Se susține că prin corecturile efectuate pe avize, acest salariat nu a făcut altceva decât să realizeze corespondența între elementul scriptic al predării (avizele) și cel faptic (cantitățile efectiv transmise de parat către magazie, la finalizarea lucrării).
Recurenta arată că expertul a confirmat toate lipsurile, cu excepția popilor românești, în cadrul răspunsului la obiecțiuni. după ce a pus la dispoziția expertului, spre verificare, inventarele efectuate de către salariații R. și B., precum și inventarul magaziei.
Prin întâmpinare, pârâtul-intimat a susținut și faptul că unele bunuri nu au putut fi returnate întrucât au suferit debitări și deformări, recurenta arată însă că probatoriul răstoarnă și aceasta apărare, după cum urmează:
Fiind destinate mai multor utilizări(astfel cum reține și expertul) aceste bunuri nu puteau fi tăiate(debitate) și nici nu puteau suferi deformări în baza unei utilizări conforme. În calitatea sa de șef șantier și în considerarea cap. IV.2 paragraf 3, pârâtul avea obligația de a supraveghea utilizarea conformă a
cofrajelor, atât de către personalul A. din subordine, cât și de către subcontractori (astfel cum rezultă din depoziția martorului Sebeși, pârâtul avea posibilitatea să dispună și sub-contractorilor cu privire la utilizarea bunurilor A.
).
Mai mult, se mai invocă faptul că orice eventuală utilizare neconformă a acestor bunuri trebuia semnalată conducerii, ori, pârâtul nu a sesizat în acest sens conducerea societății.
În consecința, recurenta apreciază că prima instanță trebuia să constate că sunt întrunite condițiile art.270 alin.1 din Codul muncii (art. 254 Codul actual) în vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului pentru pagubele materiale produse angajatorului.
Pârâtul B. T. -A., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului, ca nefundat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs.
Intimatul nu contestă faptul ca a fost angajatul reclamantei și nici că a primit, sub semnătură, anumite obiecte de inventar, așa cum reiese din înscrisul intitulat " proces-verbal de predare-primire" încheiat la data de 6 iunie 2008, însă contestă că ar fi avut lipsurile în gestiune consemnate în înscrisul având nr.7061 din data de 11 august 2008, întocmit și semnat doar de către tehnicianul responsabil cu mijloacele fixe (magazionerul) M. V. .
Pârâtul-intimat arată că știe prea bine că la orice predare a unor obiecte de inventar se obișnuiește să i se solicite celui obligat la predare asumarea, sub semnătură, a corectitudinii listei cu bunurile predate care se întocmește în acel moment.
Se mai arată că diferențele de ordin numeric și cantitativ între ceea ce a primit sub semnătura și ceea ce a predat în ziua de 11 august 2008 sunt greșit stabilite.
Pe de alta parte, se arată că înscrisurile denumite:";lipsuri inventar B. T. "; nu sunt datate și nici nu poartă vreo semnătură, cel de-al doilea având aplicată stampila S.C.";BAVIERA" S.R.L., iar în dreptul fiecărui bun apare indicată o valoare calculată în euro.
Intimatul consideră că aceste înscrisuri nu-i sunt opozabile și nu pot produce efecte juridice în planul stabilirii unei responsabilități de natură materială.
Se mai arată că în mod evident prima instanța avea libertatea să facă trimitere la orice act normativ aplicabil în speța, mai cu seama ca ordinele prevedeau o procedura strictă de urmat în situația în care se efectuează inventarierea unor bunuri de genul celor ce i se impută.
Intimatul apreciază astfel că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că inventarierea elementelor de activ și pasiv se efectuează numai de către comisii de inventariere formate din cel puțin două persoane numite prin decizie scrisă și emisă de persoanele autorizate prevăzute la punctul 6 din Legea nr. 82/1991 republicată, ori, din probele dosarului, rezultă foarte clar că o astfel de comisie nu a fost constituita la nivelul reclamantei astfel că și modalitatea de recepție și inventariere a bunurilor ce i-au fost încredințate s-a făcut într-un mod deficitar, constatându-se în final o evidenta imposibilitate de determinare a prejudiciului care i se impută.
Expertul, în raportul întocmit, iar apoi în răspunsul la obiecțiuni a arătat că: "nu a existat o comisie de inventariere a bunurilor preluate deoarece în acest caz ar fi trebuit ca activitatea unei astfel de comisii sa se materializeze într-un proces verbal care să conțină rezultatele acestei inventarieri, înscris care nu există la dosar". Totodată, la punctul 3 din lucrare, expertul a precizat că:";avizele de transport prezentate de reclamanta nu indica punctul de lucru (șantierul) la
care au fost livrate elementele de cofraj împreuna cu alte materiale, iar în ceea ce privește cantitățile de cofraj avute în vedere de ing. R. Constantin, nu am avut acces la acest inventar ...".
În fine, în ultimul aliniat al "răspunsului la obiecțiuni" expertul precizat că:
"în ceea ce privește popii romanești metalici, cantitatea regăsita în cele trei acte diferă destul de mult în sensul că la ing. R. Constantin apare în inventar un număr de 700 bucăți, în procesul verbal de preluare semnat de ing. B. T. apar un număr de 1.107 bucăți, iar în inventarul de la magazie dânsul figura cu un număr de 1.095 bucăți, din care a predat 890 bucăți.";.Expertul a concluzionat în acest sens că: ""diferențele constatate necesită a fi explicate de către persoanele care au participat la activitatea de predare-primire a acestor elemente de cofraj".
Se mai arată că în mod corect instanța de fond a reținut că expertul nu a putut să calculeze pierderea de valoare cauzată de numărul de reutilizări a elementelor de cofraj având în vedere că reclamanta nu a comunicat numărul de reutilizări a acestora.
Pentru aceste motive, intimatul consideră că în cauză nu s-a putut stabili un prejudiciu cert.
Se mai susține că, prin acțiunea promovată, reclamanta a arătat că: "pârâtului i-au fost predate o serie de bunuri ale subscrisei aflate la lucrarea "Bloc Targu-Mures".Prin urmare, se arată că unele dintre ele serveau ca și unelte sau mașini folosite la realizarea acelui obiectiv, iar altele erau consumabile, incorporate în construcția pe care o executa. Astfel, intimatul apreciază că nu avea cum să preda reclamantei aceleași cantități de materiale, câtă vreme parte din acestea le folosise.
Se mai invocă faptul că, din lista conținută în anexa 8, intitulată "nota de constatare " întocmita la data de 11 august 2008, reiese că există diferențe între ceea ce a preluat la data de 6 iunie 2008 și ceea ce a predat la articole cum sunt: "placaj Rasto", "popi romanești", "grinda Rasto", "grinda Bauma", componente cofrag Rasto", cleme aliniere, cleme ajustare, cleme strângere, consola schela betoane, stâlp parapet schela, trepied, cap cruce Rasto. piulița Rasto, piulița V.l Rasto, boit V.2 Rasto, ori intimatul arată că la lucrarea pe care o efectua la Targu-Mures nu se ținea o evidență strictă asupra materialelor incorporabile în structurile de construcție, iar pe de alta parte, din materialele pe care le primise spre folosință, o parte deveneau rebuturi provenite din tehnologia de construcție folosită.
Intimatul precizează că, în momentul în care a preluat șantierul, materialele aflate în inventar erau montate în structura blocului (cofraje, planșee și cofraje diafragme), fiind recuperate de către reclamantă ulterior.
Mai mult decât atât, se arată că, la finalizarea unui segment de lucrare, când se debarasau zonele de lucru, materialele ramase erau adunate, cu mașini, în containere și erau aruncate, printre acestea putându-se afla acele piulițe, cleme, console, trepiezi și chiar grinzi.
Se arată că despre această practică vorbește martorul Sebesi G. a, angajat al reclamantei în acea perioadă de timp, persoană care a participat la construirea blocului de locuințe din municipiul Târgu-Mureș.
Intimatul menționează că același martor a mai arătat și faptul că, după programul de lucru al fiecărei zile, la fața locului, pe șantier, rămâneau și angajații altor firme cu care reclamanta avea relații contractuale și că niciodată nu s-a ținut o evidență riguroasă a materialelor întrebuințate în procesul tehnologic.
Se mai arată că din conținutul avizelor de însoțire a mărfii mai rezultă și faptul că spre magazie au fost predate, în afara de bunurile din inventar, și
bunuri care nu existau în inventar ( de exemplu: cherestea, panouri și elemente Cornet), ceea ce demonstrează că reclamanta nu avea o evidență strictă a acestora.
Se mai arată că, pe avizele de însoțire depuse de reclamantă la dosar, există modificări și corecturi care nu îi aparțin pârâtului-intimat.
Așadar, se consideră că nu poate fi vorba în prezenta cauza de antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului în conformitate cu art.270 alin.1 din Codul muncii, întrucât proba existenței și a cuantumului prejudiciului nu a fost făcută de reclamantă, căreia îi incumbă sarcina probei.
Analizând recursul formulat de reclamanta
S.C.";A. ";S.A., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză
, se reține că acesta este fondat
, pentru următoarele considerente:
Curtea reține, în primul rând, că în mod greșit prima instanță a reținut că recurenta nu a respectat, la data încetării de către intimat a atribuțiilor de gestionare a bunurilor ce i-au fost încredințate, a prevederilor cuprinse în:
"Ordinul M. ui Finanțelor P. e nr.1753/2004 și reiterate apoi și de Ordinul
ui Finanțelor P. e nr. 2861/_ ";, pentru următoarele considerente:
Întrucât bunurile lipsă în gestiune sunt evidențiate în cauză în nota de constatare întocmită la data de 11 august 2008, este cert că o inventariere nu se putea efectua la această dată decât în temeiul unor acte normative în vigoare la acel moment și care să fie aplicabile în această situație, deci nu a dispozițiilor unui ordin din anul 2010, de fapt a Ordinului nr.2861/_, publicat în Monitorul Oficial nr.704/_ .
Este real că toate aceste ordine cuprind dispoziții similare, însă legea aplicabilă în cauză trebuia determinată cu certitudine și mai mult, aceste prevederi trebuiau puse în dezbaterea părților, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare în procesul civil.
Astfel, potrivit disp.art.129 alin.4 Cod.proc.civilă, judecătorul este în drept să invoce orice împrejurări de fapt și de drept ale cauzei, chiar dacă acestea nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, dar cu condiția expres stabilită în acest text legal, de a le "pune în dezbaterea părților";, care să aibă posibilitatea de a-și formula apărări în legătură cu acestea.
Se mai reține că prevederile cuprinse în toate aceste ordine, în speță fiind aplicabil, la nivelul anului 2008, Ordinul M. ui Finanțelor P. e nr.1753/2004-art.3-sunt în sensul că, în temeiul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, unitățile au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în următoarele situații:
la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
cu prilejul reorganizării gestiunilor;
ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră;
în alte cazuri prevăzute de lege.
În speță, Curtea reține că, analizând acest act normativ, rezultă că prevederile sale sunt aplicabile în cazul inventarierilor efectuate în situația unor gestiuni conduse de către acei gestionari definiți de disp.art.1 din Legea nr.22/1969, respectiv, de către persoane care au fost angajate de către un itate în
ace as tă c al itate și care au ca atributii principale de serviciu primirea,
pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea,
chiar temporara, a unui agent economic.
Se reține astfel că asemenea gestiuni sunt ținute de către gestionari ce au fost angajați cu respectarea condițiilor prevăzute de disp.art.4-6 din Legea nr.22/1969 și care, potrivit disp.art.10 din aceeași lege, au și obligatia de a constitui o garantie in numerar.
În speță, se constată că reclamantul, în calitate de subinginer constructor, a fost angajat de către societate, la data de_, prin contractul individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților sub nr.199/249/_, pentru a-și desfășura actvitatea în cadrul punctelor de lucru din cadrul A. S.A., iar conform fișei postului nr.20, semnată de către acesta la data de_ (filele nr.11-14 dosar de fond), acesta apare încadrat pe postul de maistru, având printre atribuțiile sale și cele menționate la pct.IV.2., paragraful 3, respectiv, cele de a organiza, controla și asigura depozitarea, conservarea și gospodărirea în mod profesional a materialelor, prefabricatelor, confecțiilor metalice, armăturilor fasonate, montare, tâmplărie etc., aprovizionate la punctul de lucru, răspunzând "... de punerea în operă a tuturor materialelor bonate".
Analizând natura postului intimatului și atribuțiile menționate în fișa postului, se reține că sarcinile sale de gestionare a bunurilor nu sunt atribuțiile principale ale acestui post, acesta fiind practic gestionar în fapt, astfel încât bunurilor gestionate de către acesta nu îi sunt aplicabile prevederile Normelor de inventariere aprobate prin Ordinul M.F.P.nr.1753/2004, nefiind astfel necesară numirea unor comisii de inventariere conform acestor dispoziții legale.
În perioada iunie-august 2008, pârâtul-intimat B. T. a fost șeful de șantier la lucrarea "Bloc Târgu-Mureș".
La data de_, în vederea exercitării atribuțiilor acestei funcții, între inginerul Constantin R. și pârâtul-intimat B. T. -A. a fost încheiat procesul-verbal de predare-primire (filele nr.15-18 dosar de fond), conținând bunuri ale S.C.";A. ";S.A. ce au fost gestionate până la acea dată de către fostul șef de șantier.
Curtea reține că intimatul-reclamant a recunoscut primirea bunurilor menționate în acest proces-verbal, pe care l-a semnat fără obiecțiuni, nesolicitând la acea dată numirea unei comisii de inventariere în acest sens potrivit prevederilor Ordinului M.F.P.nr.1753/2004.
Se mai reține că reclamantul, în calitatea menționată în cererea înregistrată la societate sub nr.6417/_ (fila nr.32 dosar de fond), respectiv, cea de șef punct de lucru, solicitând încetarea contactului individual de muncă, începând cu data de_ și având atribuțiile prevăzute la pct.IV.2., paragraful 3 din fișa postului, trebuia să își ia toate măsurile pentru a preda în mod corect societății toate bunurile pe care le-a gestionat în perioada iunie-august 2008.
Curtea mai reține în acest sens că, deși societatea este desigur interesată și obligată să inventarieze și să primească toate bunurile pe care le-a încredințat spre gestionare salariaților săi, totodată, reclamantul, în calitate de angajat care a primit, sub semnătură, bunuri de inventar ale societății, trebuia să își exercite în mod diligent atribuțiile prevăzute în fișa postului, astfel încât, la încetarea îndeplinirii acestor atribuții, trebuia să fie deopotrivă interesat pentru a participa la predarea acestor bunuri, pe bază de înscrisuri clare, în care să fie menționate cantitativ și valoric "materialele"; pe care le restituie societății, cu uzura aferentă, asigurându-se totodată ca înscrisurile întocmite în timpul activității să justifice consumarea unor bunuri în executarea lucrărilor de construcții sau eliberarea acestora din gestiunea sa.
De altfel, pentru exercitarea cu bună-credință a acestor atribuții, potrivit disp.art.8 din Codul muncii, acesta avea posibilitatea, în situația în care
considera necesar, să solicite societății-în vederea predării gestiunii sale, anterior încetării raporturilor de muncă-numirea unei comisii de inventariere în acest sens, neputându-se considera o conduită diligentă cea de a pleca din societate fără întocmirea unui înscris de predare-primire a bunurilor ce s-au aflat în gestiunea sa, salariatul invocându-și în acest sens propria culpă.
Astfel, Curtea constată că, în speță, potrivit disp.272 din Codul muncii republicat, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului și în speță, societatea recurentă a probat în cauză cu înscrisurile depuse la dosar, mai ales cu procesul-verbal nr.7061/_, filele nr.34-36 dosar de fond, lipsurile constatate în gestiunea reclamantului-intimat, evaluând prejudiciul suferit prin nepredarea acestor bunuri conform înscrisurilor depuse la filele nr.37-38 dosar de fond.
De asemenea, reclamanta a dovedit cu fișa postului depusă la dosar că pârâtul avea și atribuții de gestionare a bunurilor de inventar primite.
Mai mult, reclamanta-recurentă a suportat în cauză și costurile unei expertize de specialitate efectuate la judecarea fondului cauzei.
În consecință, revenea pârâtului-intimat sarcina de a contradovedi toate aspectele menționate prin întâmpinările depuse la dosar, respectiv, atât cele privind predarea tuturor bunurilor gestionate către societate, întocmirea documentelor legale în acest sens, lipsa prejudiciului sau valoarea reală a prejudiciului, uzura bunurilor, consumarea materialelor în cadrul lucrărilor de construcție.
Constatând că prima instanță și-a motivat hotărârea pronunțată în mod preponderent pe nerespectarea de către societate a normelor de inventariere a bunurilor gestionate de către intimat și că, în raport de circumstanțele cauzei, aceasta practic nu a cercetat fondul litigiului, rămânând nelămurite majoritatea aspectelor invocate de către părți, atât privind faptele ilicite, cât și cu privire la prejudiciul pe care societatea pretinde că l-a suferit în cauză, Curtea constată că în cauză se impune casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se vor lămuri, în rejudecarea cauzei, atât aspectele menționate anterior, privind modul în care intimatul și-a îndeplinit îndatoririle de ținere a gestiunii, actele legale pe care acesta le întocmea la primirea și eliberarea bunurilor, corectitudinea evaluării de către societate a bunurilor ce pretinde că lipsesc din gestiunea pârâtului, uzura bunurilor, cât și: eventualele constatări efectuate de către gestionar, în scris, privind debitările și deformările unor bunuri, rebuturile provenite din tehnologia de construcție folosită; modul în care se ținea, la nivel de șantier, evidența bunurilor întrebuințate în procesul tehnologic și a materialelor incorporabile în structurile de construcție, precum și dacă responsabilitatea în acest sens revenea pârâtului sau altor salariați; dacă intimatul a încunoștințat societatea în privința faptului că pe șantier rămâneau și angajații altor firme și despre riscurile care existau, în legătură cu această situație, privind bunurile aflate în gestiunea sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta S.C."A. ";S.A., se va casa sentința primei instanțe și, potrivit disp.art.312 alin.5 Cod.proc.civilă, se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta SC "A. "; SA, împotriva sentinței civile nr. 2699/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
pentru judecător aflat în C.O. pentru judecător aflat în C.O. semnează vicepreședintele instanței semnează vicepreședintele instanței
D. L. B. D. L. B.
GREFIER
G. C.
pentru grefier aflat în C.O. semnează prim-grefier
Red. C.M.; | ||
Tehnored.:C.M./V.R.; | ||
2 ex./_ | ||
Jud.fond: Tribunalul Cluj: E. | B. | . |
