Decizia civilă nr. 3964/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3964/R/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: C. M.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul P. C. B. împotriva sentinței civile nr. 1465 din 31 mai 2013 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați B. C. A. și G. G., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalul B. - Năsăud, reclamantul P. C. B. a chemat în judecată pe pârâții: B. C.
A. și G. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții, în solidar, la plata sumei totale de 45.565,60 Iei, din care suma de
32.080 lei reprezintă drepturi salariate brute, suma de 8.820 lei, reprezintă contribuțiile angajatorului, 2.000 lei-daune morale și 2.665,60 lei-cheltuieli de executare, la care se adaugă beneficiile nerealizate, calculate până la data încasării efective, conform dobânzii de referință a BNR.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit sintezei privind misiunea de audit ad-hoc dispusă de reprezentanții Curții de Conturi pentru efectuarea unor verificări la ordonatorii terțiari de credite ai Inspectoratului Școlar B. -Năsăud, înregistrată sub nr.1971/_, parte integrantă a raportului de control nr.2207 din_ încheiat de auditorii financiari ai Camerei de Conturi ai Județului B. -Năsăud, în urma acțiunii de verificare
"Auditul financiar asupra contului anual de execuție pe anul 2011", efectuat la Inspectoratul Școlar Județean B. -Năsăud și la ordonatorii terțiari de credite ai Inspectoratului Școlar Județean B. -Năsăud, precum și a Raportului misiunii de audit ad-hoc dispusă de Curtea de Conturi, la P. C. B., înregistrat cu nr. 1970/_, însoțit de anexe, potrivit deciziei nr. 5 din 3 mai 2012 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în raportul de control nr. 2207 din_, s-a constatat că P. C. B. a fost prejudiciat cu suma totală de 45.565,60 lei, din care suma de 32.080 lei reprezintă drepturi salariate brute, suma de 8.820 lei reprezintă contribuțiile angajatorului, 2.000 lei daune morale și 2.665,60 lei cheltuieli de executare.
S-a mai arătat că, în temeiul sentinței civile nr.3820/F/2010, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._, P. C. B. a fost
obligat să îl încadreze pe reclamantul B. C. A., în funcția de contabil șef, începând cu data de_ și să-i plătească acestuia drepturile salariale aferente postului, începând cu data de_, până la reîncadrarea efectivă pe post, precum și suma de 2000 lei, reprezentând daune morale.
Prin contractul individual de muncă nr.68/_ s-a pus în executare această sentință, pârâtul B. C. A. fiind încadrat pe perioadă nedeterminată, începând cu data de_ . La punctul J al contractului i-au fost stabilite drepturile salariale, salariatul a luat la cunoștință de prevederile contractului și la semnat.
Ca urmare, pentru punerea în aplicare a sentinței, P. C. B. a trebuit să calculeze și să plătească drepturi salariale restante pentru intervalul de timp_ -_ .
La Inspectoratul Școlar Județean B. -Năsăud este înregistrată cu nr. 2378/_, adresa P. ui C. B. nr. 265/_ prin care s-a solicitat suplimentarea creditelor bugetare cu suma de 41.261,60 lei, reprezentând:
36.596 lei drepturi salariale și contribuții( 28.680 lei salarii brute; 7.916 lei contribuții; 20.170 lei salarii nete), 2.000- daune morale și 2.665,60-cheltuieli de executare.
În data de_, P. C. B. a achitat prin ordinul de plată nr.197/_ suma de 2.665,60 lei către Biroul Executorului Judecătoresc M.
V. -M., sumă ce reprezintă cheltuieli de executare.
Prin ordinul de plată nr.12/_ a fost plătită suma de 12.285 lei, iar cu ordinul de plată nr.14/_ a fost executată suma de 12.215 lei.
Reclamantul a menționat faptul că plățile din cont însumează 27.165,60 lei și reprezintă: 22.500,00 lei - salarii nete; 2.000,00 lei - daune morale; 2.265,60 Iei - cheltuieli de executare.
S-a mai arătat că s-a observat ulterior că, atât salariile nete executate cât și contribuțiile constituite și virate ulterior, prin ordinul de plată nr. 377/_, corespund unor drepturi salariale lunare mai mari decât cele pentru care s-a făcut calculul inițial și solicitarea de suplimentare a creditelor bugetare.
Astfel, s-a susținut că, pentru aplicarea sentinței civile nr. 3820/F/2012, P.
C. B. a suportat, din bugetul anului 2011, drepturi salariale, daune morale și cheltuieli de executare în sumă totală de 45.565,60 lei, după cum urmează: 32.080 lei sume brute, 8.820 lei contribuțiile angajatorului, 2.000 lei- daune morale și 2.665,60 lei-cheltuieli de executare.
Reclamantul a mai arătat că, din sinteza privind misiunea de audit ad-hoc dispusă de reprezentanții Curții de Conturi pentru efectuarea unor verificări la ordonatorii terțiari de credite ai Inspectoratului Școlar B. -Năsăud, înregistrată sub nr. 1971/_, a reieșit faptul că au fost constatate și stabilite prin sentința civilă nr. 3820/F/2010, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._, deficiențe în publicarea și organizarea concursului de ocupare a postului vacant de contabil Șef la P. C. B., concurs desfășurat în perioada în care director al unității angajatoare era pârâtul G. G.
, iar pârâtul B. C. A. a calculat și și-a plătit drepturi salariate în cuantumul lunar brut de 3.208 lei, precum și contribuțiile asiguratului și angajatorului calculate la suma brută de 3.208 lei, în timp ce, prin contractul individual de muncă încheiat și însușit prin semnătură venitul lunar brut era stabilit la 2.868 lei, respectiv 2.017 lei venit lunar net
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 270, 271 si art. 272 din Codul muncii republicat.
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul B. C. A.
a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat că, prin sentința civila nr.3820/F/2010 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud, secția de contencios administrativ, in dosarul nr. _
, s-a dispus de către instanța judecătorească ca reclamantul să-i plătească drepturile salariale aferente postului de contabil sef, începând cu data de 1 august 2009 și până Ia încadrarea efectivă pe post, precum și suma de 2000 lei, cu titlu de daune morale.
S-a mai arătat că, întrucât reclamantul nu a vrut să execute de bunăvoie dispozițiile titlului executoriu a formulat cerere de executare silită în vederea recuperării, pe această cale, a sumelor cuvenite.
Pârâtul a apreciat că, prin executarea silită ce a avut loc s-au recuperat în mod corect suma de 24.500 lei, ce a reprezentat 22.500 lei salarii nete acordate pentru postul de contabil șef, în perioada_ -_, suma de 2.000 lei, reprezentând daune morale ,i cheltuielile de executare silită aferente.
S-a mai arătat că sumele pe care el le-a obținut prin punerea in executare a sentinței au fost calculate pe baza veniturilor salariale nete acordate doamnei A. Ana S., pentru același post și pentru aceeași perioadă.
Pârâtul a considerat că, în cazul de față, este incidență dispoziția cuprinsă în art. 80 alin.1 din Codul muncii.
S-a mai susținut că inclusiv statele de plată depuse chiar de reclamantă la dosarul cauzei, întocmite retroactiv în baza sentinței civile, semnate si confirmate de directorul instituției, au fost întocmite la nivelul unui salariu net de 2.250 lei, același pe care l-a primit și prin executarea silită (2.250 lei x 10 luni = 22.500 lei).
Așadar, pârâtul a susținut că nu a dobândit sume necuvenite pe calea executării silite, iar faptul că patrimoniul instituției a fost afectat prin plata dublă a salariilor și a contribuțiilor pentru același post, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a acestuia.
Pârâtul G. G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând în apărare următoarele:
În primul rând, dispozițiile legale incidente, art.253-259 Codul muncii, nu reglementează răspunderea solidară în acest gen de situații. Răspunderea solidară reprezintă o situație juridică de excepție, care nu poate fi aplicată decât în condițiile expres reglementate de lege. Ori, în speța de față, nu poate fi antrenată răspunderea solidară a pârâților.
Referitor la suma de 4.304,00 lei, calculată în plus de pârâtul B. C. A.
, pârâtul a arătat că nu are avut niciun fel de aport la efectuarea calculelor, astfel că nu i se poate imputa modul eronat de calcul.
În ceea ce privește sumele acordate prin sentința civila 3820/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud, s-a susținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile, pentru următoarele motive:
Astfel, pârâtul G. G. apreciază că n
u i se poate imputa faptul că, în calitate de director al P. ui C. B., nu a respectat normele legale referitoare la angajarea salariaților, fapt constatat prin sentința civila 3820/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțata în dosarul nr._, respectiv ca a angajat în mod nelegal o altă persoană decât cea care a câștigat concursul organizat pentru ocuparea postului de contabil sef - respectiv pârâtul
B. C. A. .
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamant la dosar, în principal, din procesul-verbal înregistrat sub nr.382 din_, comisia de contestații, din care într-adevăr a făcut parte și el, a constatat că numita A. Ana S. a câștigat concursul ce a avut ca obiect ocuparea postului de contabil sef.
Prin urmare, a existat o decizie luate de un organ colegial, astfel că, dacă această decizie este eronată, pârâtul consideră că nu poate fi singur răspunzător de luarea acesteia, mai ales ca nu există vreo mențiune privind o eventuală opoziție a vreunuia dintre ceilalți membri.
S-a mai arătat că, fiind în prezenta unei decizii a comisiei de contestații, îndatorirea lui a fost aceea de a o pune în aplicare, astfel că angajarea numite
A. Ana S. a fost legală sub acest aspect, care trebuie analizat separat de legalitatea deciziei comisiei, care a făcut obiectul dosarului nr._ .
Pârâtul a mai arătat că, din data de_, a fost transferat în cadrul Catedrei de educație fizică și sport din cadrul Colegiului Național "L.
REBREANU", la cererea sa.
Astfel, acest pârât a susținut că, întrucât acest transfer a intervenit la o lună de la data deciziei comisiei, rezultă că, cu excepția încheierii contractului individual de muncă cu persoana desemnată de comisia de soluționare a contestațiilor, el nu a avut niciun rol în conflictul tranșat prin sentința civila 3820/F/2010, P. C. B. neformulându-și apărări în dosarul nr._, fapt ce echivalează cu o achiesare tacită la pretențiile reclamantului B. C. A.
.
Astfel, se arată că, în sentința pronunțată în acest dosar s-a arătat că pârâta nu și-a delegat reprezentant în litigiu și nici măcar nu a formulat întâmpinare. În aceste împrejurări, pârâtul consideră că este evident că încă de la primul termen reclamanta ar fi putut să-și exprime, în mod expres, poziția de admitere a acțiunii și să pună în aplicare în mod voluntar sentința. În consecință, s-a considerat că prejudiciul rezultat din faptul ca pârâtul B. C. A. nu a fost angajat o perioada îndelungată de timp, care a atras plata unei sume consistente cu titlu de drepturi salariale și impozite și taxe aferente, nu i se datorează.
În ceea ce privește cheltuielile ocazionate de punerea în executare silită a sentinței, s-a arătat că el nu avea competența de a dispune executarea voluntară a acesteia, astfel că aceste cheltuieli sunt imputabile exclusiv persoanei care avea calitatea de conducător al reclamantei la data pronunțării hotărârii judecătorești.
De remarcat în acest sens este și faptul ca reclamantul nici nu s-a apărat în proces și nici nu a promovat calea de atac împotriva sentinței prin care a fost obligată la plata prejudiciului solicitat prin acțiunea ce face obiectul acestui dosar, dar nici nu a pus în aplicare imediat și în mod voluntar această sentință, fapt care a atras și plata cheltuielilor de executare silită.
Întrucât suma a fost stabilită în cadrul unei acțiuni in justiție, cu care reclamanta a fost de acord în mod tacit, s-a apreciat că prejudiciul a fost creat de persoana care nu a acționat în concordanță cu interesele instituției pe care o reprezenta, fie în mod intenționat, fie din neglijență, împrejurare care a dus la obligarea acestei instituții la plata sumelor cu care a fost prejudiciată potrivit constatărilor Curții de Conturi.
Prin sentința civilă nr. 1465/F din_ pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud,
s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. C. B. împotriva pârâtului B. C. A., și în consecință, a fost obligat pârâtul B.
C. A. să restituie reclamantului suma de 2.230 lei, reprezentând drepturi salariale plătite necuvenit ( și încasate necuvenit de creditorul B. C. A. ) și dobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu data promovării acțiunii,_ și până la executarea efectivă.
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul P. C.
B. împotriva pârâtului G. G. .
A fost obligat reclamantul P. C. B. să plătească pârâtului G.
G., suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.3820/F/2010, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud la data de 12 mai 2010, în dosarul nr._, depusă în copie la filele nr.23-30 dosar de fond, instanța de contencios administrativ a
dispus: anularea parțială a procesului- verbal nr.382/28 iulie 2009, întocmit de pârât, în ce privește faptul că
reclamantul nu ar îndeplini cerința obligatorie de vechime minimă de participare la concurs; obligarea pârâtului să-l încadreze pe reclamant pe postul de contabil șef începând cu data de 9 august 2009(în privința datei de 9 august, în minută este indicată data de 1 august, astfel că probabil este o eroare de tehnoredactare a dispozitivului în care apare 9 în loc de 1); obligarea pârâtului să plătească reclamantului drepturile salariale aferente postului de contabil șef, începând cu data de 1 august 2009 și până la încadrarea efectivă pe post; obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 2000 lei-daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat anumite nereguli în desfășurarea concursului organizat de pârât, atât sub aspectul modului de anunțare a postului scos la concurs în două modalități diferite, respectiv prin afișarea la sediul instituției și prin publicarea anunțului de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud, cu cerințe minimale diferite de natură a încurca persoanele interesate, dar și sub aspectul modului de soluționare a contestațiilor, în sensul că împotriva participării unui candidat ce a depus dosarul de înscriere la concurs ar fi trebuit ca persoanele interesate să aibă un termen scurt, distinct, pentru a depune contestația și obligatoriu anterior susținerii concursului, iar nu după concurs, odată cu contestațiile privind notele obținute în urma evaluării lucrărilor candidaților.
Din acest punct de vedere, s-a considerat de către instanța de contencios administrativ că reclamantul a fost prejudiciat grav în dreptul său substanțial la muncă pentru că pârâtul, permițându-i inițial participarea la concurs, iar ulterior desfășurării acestuia, declarându-l ca neîntrunind cerințele minimale de participare pe baza unei contestații depuse de un alt candidat, fiind abuzivă atitudinea pârâtului întrucât acesta nu mai putea să revină ulterior concursului asupra cerințelor minime de ocupare a postului, ci ar fi trebuit ca anterior concursului, dacă constata că reclamantul nu îndeplinește cerința vechimii minime în domeniu, acesta să fie respins.
Prin urmare instanța de contencios administrativ a constatat că, în mod nejustificat și nelegal, pârâtul, prin procesul-verbal contestat, respectiv nr.382/28 iulie 2009, a respins contestația reclamantului B. C. A. în ce privește faptul că acesta nu ar îndeplini cerința obligatorie de vechime minimă de participare la concurs, întrucât, pe de o parte, s-a observat că dispozițiile legale aplicabile în materie în cazul unei instituții publice finanțată de la bugetul de stat, cum este și cazul pârâtului, nu impuneau pentru participarea la concursul de ocupare a postului de contabil șef o vechime minimă de 5 ani, așa cum pârâtul a impus în anunțul comunicat către AJOFM B. -Năsăud, ci doar de 3 ani, iar pe de altă parte, exclusiv din culpa pârâtului, reclamantul a fost acceptat să susțină concursul, pe baza cerințelor solicitate prin anunțul afișat la sediul pârâtului, care nu impunea condiția unei vechimi minime în domeniu. Mai mult, dosarul său de participare a fost validat de comisia de organizare a concursului, reclamantul a participat la concurs și a obținut cea mai mare notă.
În aceste condiții, tribunalul, în jurisdicție de contencios administrativ, a considerat că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus prin procesul-verbal contestat că reclamantul nu întrunește cerința obligatorie de vechime minime de participare la concurs, motiv pentru care a anulat parțial acest act, sub acest aspect.
Având în vedere anularea procesului-verbal contestat parțial, în ceea ce îl privește pe B. C., s-a reținut de către instanța de contencios administrativ că acesta a obținut cel mai bun rezultat la concurs și întrunește și celelalte cerințe impuse de pârât, respectiv are cunoștințele necesare utilizării calculatorului, astfel încât, în baza art.30 Codul muncii, a dispus obligarea
pârâtului să-l încadreze pe reclamant pe postul de contabil șef la această unitate, începând cu data de 1 august 2009.
Întrucât P. C. B., în mod nelegal și nejustificat, nu l-a angajat pe
B. C. pe postul de contabil șef în urma concursului pe care l-a câștigat, tribunalul, în complet specializat în contencios administrativ, l-a obligat să plătească acestuia o despăgubire corespunzător drepturilor salariale aferente acestui post începând cu data de 1 august 2009 și până la încadrarea efectivă pe post.
S-a mai reținut în cadrul aceluiași litigiu că, "..având în vedere dispozițiile art.8 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul bunei credințe, precum și prevederile art.39 din același cod prin care se arată că trebuie respectat dreptul la demnitate în muncă, dispoziții legale care au fost încălcate în mod nejustificat de către pârât, ceea ce a determinat cauzarea unui prejudiciu de ordin moral suferit de reclamant, sub aspectul frustrării și neajunsurilor cauzate în urma soluționării contestațiilor prin procesul verbal contestat, tribunalul a obligat pârâtul să plătească reclamantului cu titlu de daune morale suma de 2.000 lei, sumă pe care o consideră echitabilă și rezonabilă, raportat la circumstanțele cauzei anterior evocate, și care reprezintă o justă reparație a prejudiciului de ordin nepatrimonial suferit de reclamant.";
Împotriva acestei sentințe, la_, a declarat recurs pârâtul P. C.
B. și, prin decizia nr.5743/R/8 decembrie 2010, Curtea de Apel C. a constatat nulitatea recursului declarat de pârât.
La data de 1 iunie 2010, sentința fiind definitivă și executorie de la data pronunțării, 12 mai 2010 și fiind comunicată părților la 27 mai 2010 (filele nr.73-74 dosar atașat), P. C. B. a executat de bună voie dispoziția din sentința civilă nr. 3820/F/2010, prin care a fost obligat să-l încadreze pe B. C. A. pe postul de contabil șef, începând cu data de 9 august 2009, fiind încheiat contractul individual de muncă nr.68/_, contract potrivit căruia pârâtului(din acest dosar) B. C. A. i s-a stabilit un salariu de bază brut de 2.427 lei, la care se adaugă un spor de control financiar preventiv de 20%, procent căruia îi corespunde un cuantum brut de 441 lui, salariul total brut lunar al pârâtului fiind de 2.868 lei, pârâtul începându-și activitatea cu data de 1 iunie 2010.
Până la data de 6 aprilie 2011, drepturile bănești stabilite prin sentință în favoarea pârâtului din prezentul dosar, B. C. A., respectiv drepturile salariale aferente perioadei 1 august 2009-31 mai 2010 și daunele morale în cuantum de 2.000 lei, nu au fost achitate de reclamantul debitor P. C. B.
.
La data de 6 aprilie 2011, pârâtul creditor B. C. A. a formulat cerere de executare silită, obiect al dosarului execuțional nr.58/2011, al executorului judecătoresc M. V. M. și prin cerere, având în vedere că în titlul executoriu drepturile salariale au fost acordate generic, acesta a cuantificat drepturile bănești cuvenit la suma de 24.500 lei, sumă care include și cei 2.000 lei, ce reprezintă daune morale, drepturile salariale solicitate fiind de 22.500 lei, pentru perioada 1 august 2009-31 mai 2010, adică 10 luni a 2.250 lei lunar (fila nr.42).
În dosarul execuțional s-au stabilit cheltuieli de executare silită de 2.665,6 lei (fila nr.41) și, la data de 12 mai 2011, a fost înființată poprirea asupra contului reclamantului debitor P. C. B. (fila nr.40) pentru suma de 27.165,60 lei, sumă formată din: 2.665,6 lei cheltuieli de executare, 2.000 lei daune morale și suma de 22.500 lei reprezintă drepturi salariale pentru 10 luni - 1 august 2009-31 mai 2010(după deducerea contribuțiilor și a impozitului din suma brută).
Ca urmare a înființării popririi pentru această sumă, P. C. B. a virat prin ordinul de plată din data de_, suma de 2.665,6 lei, reprezentând cheltuielile de executare (fila nr.44), prin două ordine de plată din_ și un ordin de plată din_ - suma totală de 24.500 lei drepturile salariale și daunele morale(filele nr.46-48).
În consecință, pentru perioada 1 august 2009-31 mai 2010, P. C. B. a suportat cheltuieli pentru salarizarea a două persoane, pentru un singur post de contabil șef, respectiv, pe de o parte, s-a achitat salariu pentru persoana care a prestat efectiv activitate în acea perioadă și, pe de altă parte, au fost plătite drepturile salariale și pentru B. C. A., care a câștigat procesul purtat cu
P. C. .
Pe lângă sumele efectiv cuvenite celor două persoane P. C. a avut obligația să achite și contribuțiile sociale atât cele datorate de angajator cât și cele datorate de salariat, precum și impozitul datorat de salariat, precum și daune morale de 2.000 lei și cheltuieli de executare silită în cuantum de 2.665,6 lei.
Pentru drepturile salariale achitate pârâtului B. C. A., în baza sentinței, P. C. a achitat la bugetul asigurărilor sociale și fondurilor speciale, suma de 14.110 lei, cu titlu de contribuții datorate atât de angajator cât și de salariat, potrivit ordinului de plată din septembrie 2011(fila nr.51), determinate ca fiind eferente sumei brute de 32.080 lei(fila nr.63), iar la bugetul de stat, a achitat suma de suma de 4.290 lei, ce reprezintă impozitul datorat pentru suma brută de 32.080 lei acordată pârâtului B. C. A., cu titlu de drepturi salariale, impozitul fiind corespunzător unui salariu brut lunar de
3.208 lei (fila nr.59).
Față de executarea silită pornită de creditorul B. C. A. debitorul P.
C. nu a formulat contestație la executare.
Cu ocazia misiunii de audit ad-hoc a Curții de Conturi la P. C. B.
, finalizată cu Raportul nr.1970/_ (fila nr.11), s-a constat că, pentru perioada 1 august 2009-31 mai 2010, P. C. B., a achitat în plus față de suma corespunzătoare salarizării postului de contabil șef, suma brută de 45.565,60 lei, formată din suma de 32.080 lei drepturi salariale brute, 8.820 lei contribuții achitate de angajator, 2.000 lei daune morale și 2.665,6 lei cheltuieli de executare, dispunând totodată luarea de măsuri de recuperare de la persoanele vinovate a prejudiciului cauzat palatului copiilor B. (fila nr.17).
Totodată, în Raportul misiunii de audit s-a făcut mențiunea că P. C. a comunicat situații diferite privind drepturile salariale cuvenite creditorului B.
C. A., către Inspectoratul Școlar Județean B. -Năsăud fiind comunicată o situație cu salariul brut lunar de 2.868 lei, iar către executorul judecătoresc cu un salariu brut lunar de 3.208 lei(fila nr.17).
Prin prezenta acțiune reclamantul P. C. B. a solicitat obligarea pârâților G. G. și B. C. A., la plata în solidar a sumei de 45.565,6 lei, ce ar reprezenta prejudiciul total cauzat reclamantului susținând că cei doi sunt vinovați de producerea acestui prejudiciu.
S-a constatat de către tribunal că reclamantul a invocat, în drept, atât dispozițiile din Codul muncii care reglementează răspunderea patrimonială a salariaților, art.254 și art.255 fostele art.270 și 271, anterior republicării, precum și dispozițiile legale care reglementează restituirea sumelor nedatorate încasate de salariat, art.256 din Codul muncii republicat, fostul art.272.
În primul rând, tribunalul a constatat ca fiind întemeiată apărarea formulată de pârâtul G. G. în sensul că, în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților nu operează solidaritatea răspunderi întrucât, potrivit art.255 din Codul muncii, republicat, răspunderea patrimonială a salariaților este divizibilă
atunci când paguba a fost cauzată de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia stabilindu-se în raport cu măsura în care a contribuit la producerea pagubei și dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspundere a fiecăruia se stabilește proporțional cu salariu său net de la data constatării pagubei.
În al doilea rând, în privința pârâtului B. C. A., reclamantul a invocat atât răspunderea patrimonială, susținând că acesta este vinovat de producerea prejudiciului total, vinovăție constând în aceea că, în calitate de contabil șef al reclamantului, în mod greșit a calculat drepturile salariale cuvenite lui în calitate de creditor, în baza sentinței, cât și dispozițiile art.256 din Codul muncii, privind restituirea sumelor nedatorate, arătând că a încasat necuvenit drepturile salariale ce reprezintă diferența dintre 22.500 lei și 20.170 lei(cât reprezintă drepturile salariale determinate potrivit salariului stabilit în contractul individual de muncă), adică suma de 2.330 lei, la care s-au adăugat sumele plătite cu titlu de contribuții și impozit în plus față de cele corespunzătoare salariului din contractul de muncă.
La data efectuării plăților, ca urmare a popririi înființate de executorul judecătoresc, pârâtul B. C. A., avea dublă calitate, atât de creditor urmăritor cât și de salariat al debitorului urmărit, P. C. B., cu atribuții de întocmire a statelor de plată, verificarea acestora și efectuarea controlului financiar preventiv, având funcția de contabil șef.
Prima instanță a reținut că, având în vedere că suma de 22.500 lei, ce reprezintă drepturi salariale, a fost încasată de pârâtul B. C. A., prin executare silită, executare silită care nu a fost contestată de debitorul urmărit(reclamantul), indiferent dacă drepturile salariale au fost corect sau incorect calculate de executorul judecătoresc, cât timp debitorul nu a contestat executarea silită, în privința acesteia, operează prezumția de legalitate, astfel că cel care a încasat drepturi salariale mai mari decât cele cuvenite efectiv potrivit titlului executoriu, nu trebuie să le restituie, în baza art.256 din Codul muncii.
Așa fiind, tribunalul a reținut că pârâtul B. C. A., în calitate de creditor urmăritor, beneficiar al sumelor provenite din executarea silită, nu are obligația de restituire a sumei ce reprezintă diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate, de 22.500 lei și cele determinate potrivit contractului individual de muncă, de 20.170 lei, astfel că cererea reclamantului fundamentată pe dispozițiile art.256 din Codul muncii nu a fost întemeiată.
Cum pârâtul B. C. A., avea și atribuții de serviciu pentru calcularea și verificarea sumelor indicate în adresa de poprire cu titlu de drepturi salariale, tribunalul a cercetat îndeplinirea în cauză a cerințelor prevăzute pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestui pârât.
Referitor la angajarea răspunderii patrimoniale a celor doi pârâți, cu privire la suma totală solicitată de reclamant, s-a constatat de către prima instanță că, pentru sumele stabilite potrivit sentinței civile anterior arătate, în favoarea pârâtului B. C. A., acesta neavând calitatea de salariat al reclamantului, nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială pentru prejudiciul creat reclamantului angajator, prejudiciu constând în drepturile salariale, contribuții(salariat și angajator), impozit salariat, determinate conform salariului brut din contractul său individual de muncă și daune morale.
Astfel, s-a reținut că pentru sumele de bani la plata cărora a fost obligat reclamantul prin sentința pronunțată în contencios administrativ răspunde salariatul sau răspund salariații reclamantului din culpa căruia sau cărora s-a produs acest prejudiciu, consecință a concursului care a avut loc pentru ocuparea postului de contabil șef.
Prima instanță a constatat că nu a putut fi primită apărarea pârâtului G.
G. în sensul că reclamantul putea să evite producerea prejudiciului dacă ar fi fost de acord cu admiterea acțiunii pârâtului B. C. A. încă de la primul termen de judecată, întrucât citația pentru primul termen de judecată a fost primită la data de 3 august 2009(fila nr.44 dosar nr._ ) apoi, la data de 17 august 2009, a primit citația pentru termenul stabilit pentru soluționarea cererii de preschimbarea termenului de judecată stabilit inițial (fila nr.40 același dosar), iar pârâtul G. G., în calitate de director al reclamantului, trebuia să-și manifeste poziția de admitere a acțiunii, ori nu a făcut-o, ci, dimpotrivă, la data de 19 august a depus o cerere de amânare (fila nr.41 dosar nr._ ).
Nu s-a reținut de către tribunal nici faptul că reclamantul nu s-a apărat în acel proces, cât timp a depus toate actele privind organizarea concursului finalizat prin procesul-verbal al comisiei de contestații, astfel că prima instanță a constatat că, pentru prejudiciul cauzat reclamantului pentru perioada 1 august 2009 și până la pronunțarea sentinței civile nr. 3820/F/2010, 12 mai 2010, dată la care sentința este definitivă și executorie, nu poate fi exclusă răspunderea pârâtului G. G., cu mențiunea că se impune a se analiza în ce măsură doar acesta este răspunzător de prejudiciu produs reclamantului sau prejudiciul a fost produs de mai mulți salariați.
Întrucât, la data de 12 mai 2010 pârâtul G. G. nu avea calitatea de salariat al reclamantului cu atribuții în executarea dispozițiilor din sentință, acesta nu va răspunde pentru prejudiciul creat reclamantului ca urmare a punerii în executare a sentinței, doar la data de 1 iunie 2010 și nu la data de 13 mai 2010.
Pentru prejudiciul constând în salariul și contribuțiile și impozitul plătite de reclamant, pentru 9 zile lucrătoare din luna mai 2010(13-31 mai 2010), de 1.568 lei (1.299 lei salariu brut-2868:21 zile lucrătoare x 9 zile și 339 lei contribuții sociale angajator, 1.229 x 27,6%), răspunde salariatul sau răspund salariații care se fac vinovați de neexecutarea dispoziției de încadrare pe post, imediat după momentul în care sentința a devenit titlu executoriu, 12 mai 2010, neputându-se reține în cauză răspunderea niciunuia din cei doi pârâți.
În ce privește cuantumul drepturilor salariale pe care reclamantul P. C. a fost obligat să le plătească pârâtului B. C. A., tribunalul a reținut că determinarea acestora, prin sentință, a fost generică și întrucât reclamantul a fost obligat să-l încadreze pe pârât retroactiv, cuantumul concret al drepturilor salariale trebuia determinat în funcție de salariul brut lunar stabilit prin contractul individual de muncă încheiat cu pârâtul, pe postul de contabil șef.
Salariul brut lunar al pârâtului, indicat în contractul său individual de muncă a fost de 2.868 lei.
Determinarea drepturilor salariale cuvenite pârâtului nu putea fi efectuată în funcție de salariul avut de persoana care a prestat efectiv activitate pe postul în care trebuia încadrat pârâtul, întrucât salariul se stabilește individual chiar dacă se are în vedere același salariu de încadrare, putând exista diferențe în ceea ce privește sporurile acordate fiecărui salariat.
Salariul avut de numita A. Ana S. a fost mai mare decât cel acordat pârâtului prin contractul individual de muncă, diferența fiind dată de procentul mai mare(25%, față de 20%, al pârâtului) al sporului pentru control financiar preventiv, prevăzut de art.9 din O.G.nr.119/1999, în forma în vigoare la 1 august 2009, acordat fiecăruia, în condițiile în care dispoziția legală prevedea că sporul se poate acorda în procent de până la 25% .
Prin urmare, s-a reținut că nu era obligatoriu ca angajatorul să acorde salariatului sporul în procentul maxim prevăzut de lege.
Numitei A. Ana S. i-a fost acordat un spor de 25 %, în timp ce, prin contractul individual de muncă, pârâtului B. C. A., pentru perioada la care se referă drepturile salariale în discuție, i s-a acordat un spor de 20%.
Sub aspectul determinării drepturilor salariale pentru perioada anterioară datei de 1 iunie 2010, s-a reținut de către prima instanță că nu a avut relevanță faptul că, printr-un act adițional încheiat ulterior acestei date, pârâtului B. C.
A. i-a fost acordat sporul pentru CFP maxim, de 25 %, drepturile salariale la care pârâtul era îndreptățit, în baza sentinței civile puse în executare, fiind de 2.868 lei lunar, în care sporul pentru CFP este de 20% și nefiind îndreptățit să primească drepturi salariale brute lunare de 3.208 lei, în care sporul de CFP este de 25%, apărările pârâtului sub acest aspect nefiind întemeiate.
În consecință, suma totală brută, la plata căreia reclamantul a fost obligat prin sentința civilă nr.3820/F/2010, ce reprezintă prejudiciul produs angajatorului, este format din drepturile salariale, contribuțiile și impozitul, de
36.596 lei, din care 20.170 lei salariu net pentru salariatul creditor, 4.730 lei contribuțiile pentru salariat, 3.780 lei impozitul datorat de salariat; și, 7.916 lei contribuțiile sociale datorate de angajator (f.36), la care se adaugă suma de 2.000 lei ce reprezintă daunele morale, rezultând un prejudiciu total de 38.596 lei. Din această sumă dacă se scade suma de 1.568 lei, ce privește perioada 13 mai 2010- 31 mai 2010, rămânând suma de 37.028 lei.
Tribunalul a reținut că această sumă, de 37.028 lei, reprezintă prejudiciul produs reclamantului ca urmare a faptului că pârâtul B. C. A. nu a fost încadrat pe postul de contabil șef începând cu data de 1 august 2009, la finalizarea concursului organizat în acest sens, în limitele căreia poate fi angajată răspunderea pârâtului G. G., cu mențiunea anterior arătată, urmând a se analiza în ce măsură doar acesta este răspunzător de prejudiciu produs reclamantului sau prejudiciul a fost produs de mai mulți salariați.
Reclamantul a achitat suma totală de 45.565,60 lei, mai mare față de suma de 38.596 lei, calculată până la 31 mai 2010 deoarece au fost plătite și cheltuieli de executare silită, de 2.665,6 lei, urmare a faptului că la rămânerea definitivă a sentinței reclamantul nu a executat de bună voie plata drepturilor bănești stabilite prin sentința nrt.3820/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud, precum și suma brută de 4.304 lei ce, reprezintă suma brută rezultată din calcularea greșită a drepturilor bănești cuvenite creditorului pârât potrivit sentinței, calculare efectuată în funcție de un salariu lunar brut de 3.208 lei(cu spor CFI de 25% în loc de 20%), fiind formată din suma 2.330 lei primită de creditor, 22.500-
20.170 lei(f.50 și f.36);suma de 560 lei contribuții pentru salariat plătite în plus, 5290- 4.730( f.50 și f.36); suma de 510 lei impozit plătit în plus, 4.290-43.780 lei(f.50 și f.36) și suma de 904 lei contribuții pentru angajator plătite în plus, 8820-7.916 lei(f.50 și f.36), în total 6.969,6 lei(45.565,6-38.596 lei).
S-a mai constatat că, pentru prejudiciul de 2.665,6 lei, constând în cheltuielile de executare nu răspunde niciunul dintre pârâți, punerea în executarea dispoziției de plată a drepturilor salariale nefiind atributul de serviciu a vreunuia dintre aceștia, pârâtul G. G., nemaifiind salariatul reclamantului începând cu data de 1 septembrie 2009, fiind transferat, începând cu data de 1 septembrie 2009 la Colegiul Național "L. Rebreanu"; B., conform deciziei nr.190/26 mai 2009(fila nr.98) iar pârâtul B. C., deși a fost încadrat cu data de 1 iunie 2010, nu a avut atribuții de reprezentare a reclamantului și de dispoziție cu privire la data efectuării plății drepturilor bănești, având doar atribuții de calculare și efectuarea controlului financiar preventiv.
Referitor la suma de 4.304 lei, ce reprezintă suma totală achitată în plus cu titlu de drepturi salariale, contribuții și impozit, față de cele prevăzute în titlul
executoriu, din care suma de 2.330 lei reprezintă suma efectiv plătită și încasată de creditorul B. C. A., prima instanță a reținut că pârâtul B. C. A.
, în calitate de salariat al reclamantului cu atribuții de calculare a sumelor datorate de reclamant în calitate de debitor și de efectuare a controlului financiar preventiv, a calculat cu intenție, în mod greșit, sumele pe care reclamantul, în calitate de debitor le datorează creditorului și nu a sesizat directorul reclamantului cu privire la faptul că sumele solicitate de creditor(care era tocmai el) nu sunt corect calculate, ci sunt mai mari, pentru ca eventual acesta să formuleze contestație la executare.
Dimpotrivă pârâtul, în calitate de salariat cu atribuții în domeniu contabil și financiar, a întocmit ordine de plată, pe care le-a vizat de controlul financiar preventiv (filele nr.44-48), pentru sumele solicitate de el în calitate de creditor urmăritor (prin intermediul executorului judecătoresc), apreciind că sumele pentru care s-a dispus înființarea popririi sunt corect calculate, în funcție de un salariu brut lunar de 3.208 lei, deși salariul său brut potrivit contractului individual de muncă înregistrat în contabilitate era de doar 2.868 lei.
Așa fiind, tribunalul a reținut că în privința sumei de 2.330 lei (drepturile salariale încasate efectiv de creditorul B. C. A. ), sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii patrimoniale, prevăzute de art.254 și art.255 din Codul muncii, pentru pârâtul B. C. A., existând fapta culpabilă a salariatului în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, prejudiciul cert, contribuția salariatului la producerea prejudiciului, precum și raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă și prejudiciu și, prin urmare, în limita acestei sume, acțiunea este întemeiată.
În ce privește sumele achitate de reclamant cu titlu de contribuții pentru salariat, de 560 lei, impozit pentru salariat, de 510 lei și contribuții pentru angajator, de 904 lei, în total 1.974 lei, aferente sumei nete de 2.330 lei, tribunalul a reținut că, deși acestea au fost achitate din culpa pârâtului B. C.
A., pot fi recuperate de angajator prin întocmirea de declarații rectificative în care să fie indicat salariul corect de 2.868 lei și, urmare a depunerii declarațiilor rectificative, fie să se restituie angajatorului sumele plătite în plus, fie să se efectueze o compensare a sumelor plătite în plus cu sumele datorate de angajator.
Referitor la angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului G. G., în limitele sumei de 37.028 lei, prima instanță a reținut că prejudiciul suferit de reclamant constând în această sumă, determinată în modalitatea anterior expusă de tribunal, nu a fost produs exclusiv de către pârâtul G. G. A. .
Instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.3820/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud, s-a stabilit răspunderea angajatorului pentru prejudiciul produs candidatului B. C. A., care a participat la concursul organizat pentru ocuparea postului de contabil șef din data de 23 iulie 2009, iar angajatorul s-a îndreptat împotriva pârâtului G. G., susținând că acesta este salariatul vinovat de producerea prejudiciului în patrimoniul angajatorului, împreună cu pârâtului B. C. A. (a cărui răspundere, pentru suma de
37.028 lei, a fost exclusă conform celor expuse anterior).
Din considerentele sentinței civile nr.3820/F/2010, a rezultat că instanța de contencios administrativ a reținut că respectivul concurs a fost vicios organizat și totodată că, în mod nelegal, comisia de contestații a admis contestația formulată de numita A. Ana S. și a anulat procesul-verbal al acestei comisii prin care a fost declarată câștigătoare numita A. Ana S. .
Or, concursul a fost organizat sub imperiul dispozițiilor legale în vigoare în luna iulie 2009, respectiv anexa 12 la HG nr.28171993, potrivit cărora comisia de
examinare este cea care verifică îndeplinirea condițiilor de participare la concurs și competența profesională a candidaților.
Prin urmare, s-a reținut că neregulile privind organizarea concursului, respectiv întocmirea deficitară a anunțului de la avizierul reclamatului, constatarea de către comisia de examinare că pârâtul Banai C. A. îndeplinește toate cerințele de înscriere și acceptarea lui drept candidat pentru concursul organizat, nu sunt imputabile numai pârâtului, ci și comisiei de examinare numită de pârât, prin decizia nr.10 din 21 iulie 2009(fila nr.74). Din această comisie au făcut parte mai multe persoane: N. Dorel, profesor, salariat al reclamantului, R. E., Borla M. (desemnate, prin delegare, de către Inspectoratul Școlar Județean B. -Năsăud) și liderul de sindicat M. Teodor
.
Pârâtul a făcut parte din Comisia de soluționare a contestațiilor(fila nr.77), însă acesta nu a fost singur în această comisie, ci alături de alte 4 persoane: Sbârcea D., Burbulea D. (ambele desemnate de I.Ș.J. B.-N.), Pușcas Teodor din partea sindicatului și Unchi Ana, secretar.
Prin urmare, s-a constatat că, deși a fost anulat doar procesul-verbal al comisiei de contestații, cum din considerentele sentinței, prin care s-a anulat acest proces-verbal, a rezultat culpa angajatorului și implicit a salariaților sau persoanelor delegate, atât sub aspectul organizării concursului cât și sub aspectul soluționării contestației, tribunalul a reținut că, pentru prejudiciul produs reclamantului până la concurența sumei de 37.028 lei, răspund mai multe persoane, respectiv toate persoanele care au avut atribuții în organizarea concursului și în soluționarea contestației, prin procesul-verbal anulat de instanță, iar răspunderea fiecăreia se antrenează în funcție de culpa și contribuția la producerea prejudiciului și nu răspunde patrimonial doar pârâtul (în calitate de fost director al reclamantului).
Așa fiind, prima instanță a reținut că, pârâtul nefiind singur responsabil de producerea prejudiciului de 37.028 lei, cererea reclamantului de obligare a pârâtului G. G. la plata întregii sume de bani este neîntemeiată .
S-a mai reținut că, în actualul cadru procesual nu poate fi stabilită nici culpa și nici contribuția pârâtului la producerea prejudiciului, întrucât celelalte persoane a căror răspundere poate fi antrenată nu sunt părț,i iar stabilirea răspunderii fiecărei persoane culpabile de producerea prejudiciului trebuie aibă loc în contradictoriu cu ceilalți făptuitori pentru a se asigura dreptul la apărare pentru fiecare, atât sub aspectul stabilirii vinovăției cât și sub aspectul contribuției la producerea prejudiciului, potrivit art.255 din Codul muncii.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, acțiunea împotriva pârâtului G. G., așa cum a fost formulată, întemeiată pe răspunderea solidară și respectiv individuală exclusivă( și nu colectivă divizibilă), a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru cele anterior expuse, acțiunea formulată împotriva pârâtului B.
C. A. a fost admisă în parte.
În baza art.274 C.pr.civilă, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului
G. G. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar fila nr. 110 dosar de fond.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul P. C. B.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că membrii comisiei de concurs nu au putut decât să constate care sunt condițiile de participare la concurs, stabilite deja de către angajatorul P. C. B., prin directorul G. G. .
Se mai arată că, așa cum s-a reținut și prin sentința civilă nr. 3820/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud, aceste condiții au fost de natură să inducă în eroare atât candidații, cât și comisia de organizare a concursului. Comisia de concurs a fost constituită prin decizia nr. 10/_, în timp ce anunțurile referitoare la concurs au fost făcute în data de_ .
Recurentul mai susține că această comisie de concurs se afla în fața a două posibilități: fie să admită participarea la concurs a pârâtului B. C. A., pe baza condițiilor de participare afișate la avizierul unității angajatoare, fie să respingă dosarul aceluiași pârât ținând cont de condițiile stabilite prin anunțul către AJOFM BN, drept care a luat decizia admiterii la concurs a candidatului. Se apreciază că orice decizie ar fi luat comisia de concurs, acesta putea fi contestată, dată fiind organizarea defectuoasă a concursului de către pârâtul G. G. .
Se arată astfel că apare ca fiind nefondată sentința instanței de fond care a apreciat că neregulile în organizarea concursului, respectiv întocmirea deficitară a anunțului de la avizierul instituției ar reveni comisiei de concurs, câtă vreme acesta comisie nici nu era constituită la data anunțului invocat.
Pe de altă parte, se mai invocă faptul că pârâtul G. G., în nota de relații dată cu ocazia controlului Camerei de conturi B. -Năsăud, aflată la dosarul cauzei, arată că: "printre dosarele depuse la concurs se afla și dosarul domnului B., studiindu-l a constatat că nu întrunea condițiile cerute postului", considerându-se de către recurentă că această constatare a fost anterioară datei de 21 iulie 2009.
Deci, se apreciază de către recurentă că pârâtul G. G., în calitate de director al unității angajatoare și de președinte al comisiei de contestații, avea deja punctul de vedere format și a putut influența comisia de contestații, în sensul admiterii contestației și a respingerii dosarului candidatului B. C. A.
, așa cum rezultă și din propria declarație (nota de relații): "Comisia de verificare a contestațiilor, numită în baza Deciziei nr. 11/_ a P. ui C. B., a verificat cele prezentate în contestație și a constatat că criteriul vechimii nu a fost îndeplinit conform anunțului apărut pe site-ul AJOFM, iar nota obținută de doamna A. a fost mărită cu 0,3 puncte față de nota inițială, și totodată a fost declarată pe bună dreptate câștigătoare concursului organizat".
Se susține că este evident că pârâtul G. G. a acționat în comisia de contestații în sensul celor declarate și este cunoscut faptul că membrii unei comisii de concurs sau de contestații țin cont de părerea reprezentantului angajatorului, în speță de părerea și voința pârâtului.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului.
În drept, se invocă dispozițiile art.3041, art.304 pct.9, art. 274 Cod procedură civilă, precum și cele ale H.G.nr.281/1993.
Intimații nu au formulat în cauză întâmpinare și în recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de reclamantul P. C. B.
, în temeiul disp.art.3041Cod procedură civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat,
pentru următoarele considerente:
În primul rând, se reține că, deși prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalul B. -Năsăud, reclamantul P. C. B. a chemat în judecată pe pârâții: B. C. A. și G. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții, în solidar, la plata sumei totale de
45.565,60 Iei, iar prima instanță a obligat pârâtul B. C. A. doar la restituirea către reclamant a sumei de 2230 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit, motivele de recurs formulate în cauză de către P. C. B. privesc în exclusivitate modul în care prima instanță a soluționat cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul G. G. .
Curtea va analiza astfel soluția pronunțată de către prima instanță doar în limitele acestor motive de recurs ce au fost formulate în cauză.
Potrivit pct.3 din Anexa nr.12 din H.G.nr.281/1993 privind "Condițiile privind angajarea si avansarea personalului in funcții";: "În cadrul fiecărei unități bugetare, conducerea unității constituie o comisie de examinare care verifica îndeplinirea condițiilor de participare la concurs, precum și competenta profesională a candidaților.
Din comisie fac parte, in mod obligatoriu, șeful compartimentului in care urmează sa se facă angajarea, conducătorul ierarhic al acestuia si, dacă este cazul, 2-3 specialiști din învățămîntul superior de specialitate, din unități de cercetare de profil din ministerul ori din celelalte instituții centrale sau locale ale administrației publice coordonatoare. Reprezentanții numiți in comisie din afară unităților bugetare vor fi desemnați de conducătorul instituției unde sînt încadrați. Comisia va fi condusă de un președinte desemnat de membrii comisiei si un secretar ce va fi numit de conducătorul unității. Secretarul răspunde de buna organizare si desfășurare a concursului, de respectarea de către fiecare candidat a condițiilor de studii si a altor condiții prevăzute de lege.";
În acest sens, prin adresa nr.361/_ (fila nr.73 dosar de fond) semnată de către pârâtul G. G., în calitate de director al P. ui C. B., s-a solicitat Inspectoratului Școlar Județean B. -Năsăud desemnarea unei persoane delegate pentru a reprezenta această instituție în cadrul procedurii de concurs pentru ocuparea postului de contabil șef al instituției reclamante.
De asemenea, la fila nr.74 dosar de fond este depusă decizia nr.10/_, semnată de către pârâtul G. G., în calitate de director al P. ui C. B.
, prin care acesta constituie comisia de examen pentru postul unic de administrator financiar cu atribuțiuni de contabil șef în cadrul acestei instituții, în componența acesteia intrând: președintele Consiliului de administrație al recurentului, două persoane ce ocupau funcțiile de contabil șef în cadrul altor unități de învățământ, liderul sindicatului din cadrul instituției reclamante și doi reprezentanți numiți de Inspectoratului Școlar Județean B. -Năsăud.
Având în vedere prevederile pct.3 din Anexa nr.12 din H.G.nr.281/1993,
an ter ior menț ion ate, co mis ia de ex amin are, cu co mponenț a an ter ior menț ion ată, este cea care, potrivit legii, verif ic a în depl in ire a cond iț iilor de p ar tic ip are l a concurs , ori, din această comisie se poate constata că nici nu făcea parte directorul P. ui C. B. .
Es te adev ăr at c ă verificarea îndeplinirii cond iț iilor de p ar tic ip are l a concurs
pornea de la acele ce r ințe ale pos tulu i me nț ion ate în anunțur il e pr iv ind org an iz are a
concursulu i, des igur, cu lu are a în cons ide r are a tu turor d ispoz iț iilor leg ale apl ic ab ile
respec tive i f uncții -
cunoscute atât reprezentanților Inspectoratului Școlar Județean B. -Năsăud, cu atribuții clare de control în privința modului în care se fac încadrările în unitățile subordonate, cât și celorlalte persoane care ocupau în fapt asemenea funcții- ș i cu recuno aș tere a prerog ative i ang ajatorulu i de a s tab il i
cond iț ii de ang a jare pen tru o f uncție de r ăspundere/o f uncție de conducere
, îns ă
din niciunul dintre înscrisurile ce privesc acest concurs, depuse în dosarul nr._
, nu rezul tă c ă ace ș tia ar f i cons tatat, în c adrul aces tor atr ibuț ii de con trol,
neconcord anțe în tre cele dou ă anunțur i invoc ate în c auz ă (dintre care tocmai cel
înreg is tr at l a ins tituț ia co mpe ten tă -AJOFM-cupr inde a con d iț ia de vech ime î n
do men iu de 5 an i) ș i nu a ex is tat vreo so l ic itare d in p ar te a me mbr ilor co mis ie i de
examinare pentru a îndrepta aceste aspecte, ce puteau afecta legalitatea
concursulu i, ch iar în ace as tă f az ă in iț ial ă a aces tu ia.
De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.3820/F/12 mai 2010, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud-în jurisdicție de contencios administrativ- s-a dispus anularea parțială a procesului-verbal nr.382/28 iulie 2009 (fila nr.76 dosar de fond), în ceea ce privește faptul că intimatul B. C. A. nu ar îndeplini cerința obligatorie de vechime minimă de participare la concurs, însă acest act cuprinde decizia luată în unanimitate de către Comisia de contestații numită în baza deciziei nr.11/_, alcătuită din cinci persoane, dintre care două nici nu aveau calitatea de salariați ai P. ui C.
B. .
Chiar dacă președintele acestei comisii era pârâtul G. G., nu pot fi reținute de către Curte motivele de recurs formulate de către P. C. B. în sensul că acesta ar fi influențat practic întreaga comisie pentru a lua decizia menționată în procesul-verbal nr.382/28 iulie 2009, acestea fiind simple susțineri neprobate în cauză.
În același sens se reține că și intimatul G. G., prin răspunsurile la nota de relații solicitată de compartimentul de audit intern din cadrul Inspectoratului Școlar Județean B. -Năsăud-filele nr.66-67 dosar fond- a formulat alte susțineri cu privire la condițiile de participare la concurs și modul în care acestea ar fi fost verificate de către comisia de examinare, care însă, de asemenea, nu au fost probate în cauză.
Având în vedere faptul că în cauză culpa în ceea ce privește nelegalitatea desfășurării concursului constatată de către instanța de contencios administrativ trebuie practic, astfel cum am menționat anterior, reținută în sarcina tuturor persoanelor ce au făcut parte din comisiile de examinare și de soluționare a contestațiilor pentru concursul din data de_, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei de obligare a intimatului G. G. la plata sumei de 45.565,60 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge recursul declarat de reclamantul P. C. B. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul P. C. B. împotriva sentinței civile nr.1465/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | -C. B. | C. | M. | I. -R. | M. |
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul B. -Năsăud: R. -I. B. .
