Decizia civilă nr. 3263/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3263/R/2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. C. -
N. și C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 6590 din 15 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați N. M. -E., T. M. -C., V. A., Z. G.
-T., G. V. și pe pârâții intimați C. N. "G. C. ";, S. R. prin
M. F. P., M. E. N. E, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamanților intimați întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2013 s-a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6590 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. Local al M. C. -N. și P. M. C. -N. .
S-a admis excepția prescripției material la acțiune invocată de pârâții C. Local al M. C. -N. și P. M. C. -N. cu privire la pretențiile aferente perioadei_ -_ și s-a respins cererea având ca obiect aceste pretenții ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții N. M. -E., T.
M. -C., V. A., Z. G. -T., G. V. în contradictoriu cu
pârâții C. | N. | "G. | COȘBUC";, C. | LOCAL AL M. | C. -N. | ȘI P. | ||
M. | C. | -N. | . |
Pârâtul de rd.1 a fost obligat în calitate de angajator la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și a Legii nr. 285/2010 începând cu data de_ până la data de 13 Mai 2011 actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective, astfel: 9.097 lei pentru N. M. -E. ,
12.342 lei pentru Târla M. -C., 14.976 lei pentru V. A., 15.083 lei pentru Z. G. -T. și 8.016 lei pentru G. V. .
Pârâții C. Local al M. C. -N. și P. M. C. -N. au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pârâții au fost obligați la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din O.G. 15/2008 privind creșterile salariale ce s-au vor acorda în anul 2008 pentru personalul din învățământ prevede că în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor OUG nr. 68/2004 se majorează.
Prin Legea nr. 221/2008 s-a aprobat O.G nr. 15/2008 și s-a stabilit o majorare a valori coeficientului de multiplicare prevăzut pentru funcțiile didactice de predare cu grad didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare.
Prin OUG 136/2008, s-au stabilit alte valori ale coeficienților de multiplicare pentru perioada octombrie-decembrie 2008, și s-a amânat aplicarea Legii nr. 221/2008.
La data de_ a fost adoptată OUG nr. 151 prin care s-a modificat titlul OG 15/2008 și coeficientul de multiplicare în sensul stabilirii unui cuantum inferior celui stabilit prin Legea nr. 221/2008.
Aceste două Ordonanțe de Urgență nr. 136 și nr. 151 din 2008 au fost declarate neconstituționale.
Legea nr. 221/2008 a fost de asemenea declarată constituțională și prin Decizia nr. 3/2011 a Î.C.C.J. s-a decis că acest act normativ constituie temeiul legal pentru drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice pentru perioada _
-_ .
Reclamanții din prezenta acțiune au calitate de cadre didactice, respectiv cadre didactice auxiliare la C. N. "G. Coșbuc"; așa cum a rezultat din carnetele de muncă existente la dosar.
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul local se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Unitatea de învățământ la care sunt angajate cadrele didactice reclamante este instituție de învățământ finanțată din fonduri alocate prin bugetul local al M.
C. -N. de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de_ .
După intrarea în vigoare a Legea nr.221/2008 unitatea de învățământ avea obligația să calculeze pentru reclamanți și să plătească acestora după
cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-a respectat-o.
C. N. "G. Coșbuc"; a continuat să plătească reclamanților salarii în baza altor acte normative pentru perioada_ -_ deși Legea nr. 221/2008 reprezintă singurul temei de drept în ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Potrivit prevederilor art.3 din Legea cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sistemul de salarizare are la bază și principiul luării în considerare a sporurilor, adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești.
Art.30 alin.5 din aceeași lege, prevede că în anul 2010 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezenta lege, iar sporurile prevăzute în anexe rămase în afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Conform art.5 alin.1 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își păstrează salariul de încadrare brut, avut la această dată, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, prevăzute la art.10 din Legea nr. 329/2009.
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr. 285/2010, începând cu_ cuantumul brut al salariilor de bază de încadrare astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Din analiza acestor texte legale, a rezultat că în cursul anului 2010 așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr.330/2009, a OUG nr.1/2010 și a Legii nr.285/2010, salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celui din luna decembrie 2009, iar salariul de bază pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit în luna decembrie 2009, diminuat cu 25% în luna iulie 2010 și apoi majorat cu 15% începând cu luna octombrie 2010.
Potrivit Deciziei nr.3/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, Legea nr. 221/2008, declarată constituțională prin Decizia nr.1093/_ a Curții Constituționale, prin care a fost probată OG 15/2008 constituie singurul temei de drept pentru drepturile salariale cuvenite personalului din învățământ pentru perioada_ -_ .
Potrivit Deciziei nr.11/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Începând cu_ și_ reclamanții nu au beneficiat de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008, situație în care pârâții au încălcat prevederile Legii nr.330/2009 și a Legii nr.285/2010.
Obligația pârâților de rândul 2 și 3 rezultă din prevederile art.137 alin. 1, 3 și 5 lit. a și c din Legea nr.84/1995 a învățământului și a prevederilor art.104 din
Legea nr.1/2011 a educației naționale, care se referă la finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii, finanțare care cuprinde printre altele cheltuielile de personal. Drepturile solicitate de către reclamanți s-a încadrat în această finanțare de bază referitoare la cheltuielile de personal.
Pentru a putea fi plătite, P. care exercită funcția de ordonator principal de credite, avut obligația de a propune proiectul bugetului local spre aprobare C. ui Local, iar acesta trebuie, în condițiile legii să hotărască și în ceea ce privește pe plan local educația. Așa cum prevăd art.63 alin. 4, art.36 alin. 1 lit. d. și alin. 6 lit. a pct. 1și art.45 alin. 2 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale.
Cererea privind acordarea dobânzii legale a fost respinsă întrucât sumele solicitate au fost acordate în cuantumul rezultat din calculul efectuat de pârâta de rând1 ca urmare a emiterii Deciziei nr. 11/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție și au fost actualizate cu rata inflației la data plății pentru perioada în care dreptul material la acțiune nu era prescris.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M.
C. N. și P. M. C. N. .
Pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N.
a solicitat în modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant împotriva pârâtului recurent.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent C. Local al M. C. -N.
.
Pentru ca pârâtul recurent să poată îndeplini cerințele privind alocarea fondurilor în vederea acordării drepturilor salariale, era necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
În cazul prezentului litigiu, arată că nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse. Invocă art. 104 alin. 2 și 6 din Legea nr. 1/2011 și art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006. Este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat-acesta pe de o part, iar pe de altă parte din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate si virate în contul bugetului local, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu art. 39 alin 6 din Legea 273/2006.
În subsidiar, solicită admiterea recursului învederând că potrivit Legii nr. 128/1997, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Pe de altă parte bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
Potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a F. P. Județene după consultarea consiliului județean, a primarului și cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de munca și Solidaritate Sociala, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
În ceea ce privește obligația la plata cheltuielilor de judecata, în cuantum de 100 lei pentru fiecare reclamant, menționează că aceste pretenții rămân nejustificate în temeiul lipsei legitimării procesuale pasive a P. ui M. C.
-N. și deci a culpei procesuale în condițiile art. 274 vechiul C. Proc civ. în acest sens, solicită, în principal înlăturarea obligației de plata a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtului recurent, P. M. C. -N. .
În subsidiar, solicită în temeiul art. 274 alin. 3 C. proc. civ., diminuarea cheltuielilor de judecata stabilite în sarcina pârâtului recurent, în măsura în care va aprecia întemeiată această obligație.
Pârâtul P. M. C. -N.
a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii față de recurent.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în principal solicită admiterea recursului invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c primarul exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. În considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora în condițiile legii.
Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011 prin art. 104, în conformitate cu alin. 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. Totodată, potrivit alin. 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B., de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva Inspectoratului Școlar al M. B. .
De asemenea. alin. 6 din Legea E. N. e prevede în mod clar că Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat că finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale. Așadar, se observă ca, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Raportat la aceste considerente arată că art. 50 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2006, Direcția Generala a F. P. asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea 1. Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că, este imperios necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat-acesta pe de o part, iar pe de altă parte din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate si virate în contul bugetului local, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în ceea ce privește obligațiile stabilite în sarcina pârâtului recurent primarul M.
C. -N., arătând următoarele:
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora. Pe de altă parte, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 57/2012 însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului. Potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, Legea 293/_ sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin Decizia directorului Direcției Generale a F. P. Județene după consultarea consiliului județean, a primarului și cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar sau a Direcției de Munca și Solidaritate Sociala, după caz,
în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
În ceea ce privește obligația la plata cheltuielilor de judecata, în cuantum de 100 lei pentru fiecare reclamant, menționează că aceste pretenții rămân nejustificate în temeiul lipsei legitimării procesuale pasive a P. ui M. C.
-N. și deci a culpei procesuale în condițiile art. 274 vechiul C. Proc civ. în acest sens, solicită, în principal înlăturarea obligației de plata a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtului recurent, P. M. C. -N. .
În subsidiar, solicită în temeiul art. 274 alin. 3 C. proc. civ., diminuarea cheltuielilor de judecata stabilite în sarcina pârâtului recurent, în măsura în care va aprecia întemeiată această obligație, arătând următoarele:
Având în vedere admiterea în parte a acțiunii dedusa judecații, apreciază că suma de 100 de lei pentru fiecare reclamant, reprezintă un onorariu exorbitant ce urmează a fi suportat de partea căzută în pretenții.
Reclamanții intimați N. M. E., T. M. C., V. A., Z. G.
T. ȘI G. V. au formulat întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursurilor.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Constatând că motivele invocate de către cei doi pârâți în susținerea recursurilor sunt similare, Curtea va proceda la analizarea concomitentă a acestora.
Prin motivele de recurs invocate de pârâți, aceștia au înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa obligația de a aloca fondurile necesare plătii drepturilor salariale în favoarea reclamantei.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din Legea nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform art.63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
P. M. C. -N. își justifică, de asemenea calitatea pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților
de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului (în vigoare pentru perioada în litigiu) prevede că "(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale
unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Prima instanță a apreciat că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de 26 iunie 2009, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care a fost lipsită în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui E. și C. și a consiliilor locale
funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au obligația de alocare a sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, recurenții având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului
B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor direct către reclamantă, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamantă și consiliul local sau primar.
Recurenții au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care angajatul solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță prevederile din legea bugetului de stat pe anul 2011.
În ceea ce privește dispozițiile art. 63 din Legea nr. 215/2001, se reține că recurenții nu au probat în cauză că ar fi solicitat, în cadrul fundamentării fondurilor necesare unităților de învățământ, alocarea în buget a sumelor necesare plății drepturilor solicitate de către reclamanți prin acțiune.
Cât privește dispozițiile H.C.L. nr. 57/2012 nu se poate reține că acestea ar putea fi aplicabile în cauză, întrucât nu era adoptată la data la care drepturile solicitate prin acțiune erau scadente.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, deși invocată în recurs, aceasta nu a mai fost motivată. În contextul în care prin hotărârea recurată s-a constat prescrisă perioada_ -_, Curtea apreciază că lipsită de interes această critică cuprinsă în cererea de recurs.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că suma de 100 lei acordată fiecăruia dintre cei 5 reclamanți de către instanța de fond reprezintă onorariul avocatului, achitat prin chitanțele depusă la filele 58 - 58 din dosarul de fond.
În condițiile în care pârâții față de care s-a admis acțiunea sunt în culpă procesuală, se constată că în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 274 C.proc.civ. prin obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată suportate de către partea adversă.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, într-adevăr, dispozițiile cuprinse în art. 274 alin. 3 C.proc.civ. permit instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Însă, față de complexitatea cauzei, valoarea pretențiilor, munca depusă de avocat, Curtea apreciază că nu se impune reducerea onorariului avocatului, deoarece acesta nu a fost exagerat sau disproporționat.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C. -
N. și C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 6590 din 15 aprilie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: P. U.
