Decizia civilă nr. 3977/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3977/R/2013
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. T.
Judecători: N. M.
D. C. G. Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F.
C. SA PRIN S. ";C. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C. împotriva sentinței civile nr. 9498/ din 3 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta T. ANA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, doamna avocat L. F. Labo cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanta T. Ana
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivate în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâta recurentă a depuse la dosar un înscris intitulat "precizări";, un exemplar din acest înscris fiind comunicat cu reprezentanta reclamantei intimate.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar cu titlu de practică judiciară copia sentinței civile nr. 9496/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ al Tribunalului C., în prezent fiind definitivă și irevocabilă și decizia de sancționare la care se referă această hotărâre judecătorească.
Nefiind formulate alte cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului formulată de pârâtă ca nefondat cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței aflată la fila 21 din dosar, susținând pe larg motivele invocate prin întâmpinare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9498 din 3 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis acțiunea formulată de reclamanta T. A. în contradictoriu cu pârâta C. N. DE CĂI F. C.F.R. S.A., prin S. "C.
R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C. .
S-a anulat decizia de sancționare nr. 41/B/_ emisă în_ de către pârâtă.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei sumele de bani reținute din salariu și din indemnizația de conducere în temeiul deciziei menționate.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 700 de lei cu titlu de onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în data de_, reclamanta a fost convocată pentru a da relații cu privire la "modul de facturare către operatorii feroviari a prestațiilor privind accesul pe infrastructura feroviară"; (fila 10).
În aceeași dată reclamanta a dat o notă explicativă în scris, depusă la dosar între filele 30-31.
Prin decizia nr. 41/B/_ /2012 din data de_ (f 9) reclamanta a fost sancționată cu reducerea salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni începând cu data de_ . În cuprinsul deciziei s-a menționat că sancțiunea s-a dispus pentru faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit în totalitate sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului respectiv facturarea și înregistrarea cu întârziere a prestațiilor din cadrul Diviziei Trafic, provenite din staționarea și manevrarea pe liniile infrastructurii feroviare; neînregistrarea facturii cu nr. 1211/_ în valoare de 11.000,09 lei emisă către SC GFR SA în registrul jurnalul TVA de vânzări al lunii respective și implicit în evidența contabilă a sucursalei; necunoașterea prevederilor OMFP nr. 3512/2008, privind documentele financiar contabile conforme cu directivele europene și ale OMFP 3055/2009, privind aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene; în cuprinsul deciziei s-a menționat ca și consecință denaturarea veniturilor precum și a rezultatelor financiare aferente anului 2011 la sucursala CREIR CF C. ; s-a menționat că motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă sunt: "nu se verifică apărările formulate de dumneavoastră";.
Factura fiscală nr. 1211/_ emisă de S. CREIR CF C. a fost anulată (filele 65 - 67).
Având în vedere această stare de fapt instanța a constatat următoarele:
În primul rând instanța a precizat că nu împărtășește opinia reclamantei referitoare la neefectuarea cercetării disciplinare prealabile. Astfel cerința esențială pe care o impune codul muncii referitor la cercetarea disciplinară este ca angajatul să fie ascultat. În speță, în prealabil față de sancționarea sa, reclamanta a fost ascultată cu privire la faptele pentru care ulterior a fost sancționată. În convocator s-au citat dispoziții din Codul muncii referitoare la cercetarea disciplinară astfel încât pentru reclamantă trebuia să fie evident care este scopul chemării sale. În consecință, instanța a apreciat nota de relații pe care a dat-o reclamanta în data de_ reprezintă o ascultare efectuată în cursul cercetării disciplinare. Legea nu prevede alte formalități referitoare la cercetarea disciplinară, iar atâta timp cât în speță pentru stabilirea faptelor reținute în sarcina reclamantei nu era necesar decât să se verifice anumite înscrisuri, instanța a apreciat că nimic nu a dus la concluzia că în speță nu s-ar fi efectuat această cercetare.
De asemenea, instanța nu a împărtășit opinia reclamantei referitoare la nerespectarea prevederilor art. 36-41 din Decretul nr. 360/1976, întrucât în măsura în care s-ar verifica și ar fi corect constatate, faptele reclamantei ar fi de natură să influențeze bunul mers al societății pârâte prin denaturarea evidenței veniturilor și a rezultatelor financiare.
Din alt punct de vedere, însă, instanța a apreciat că a fost întemeiată susținerea reclamantei referitoare la faptul că a fost în mod greșit sancționată pentru neînregistrarea facturii nr. 1211/_, în valoare de 11.000,9 lei. Astfel, în măsura în care această factură a fost oricum anulată, neînregistrarea sa nu a justificat reținerea unei abateri disciplinare în sarcina reclamantei și sancționarea sa cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni.
În privința celorlalte fapte reținute în sarcina reclamantei, instanța a fost de asemenea, de acord cu reclamanta cu privire la faptul că acestea au fost într- un mod prea vag menționate în decizia de sancționare.
Astfel, în decizia de sancționare s-a menționat că reclamanta nu și-a îndeplinit în totalitate sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului respectiv facturarea și înregistrarea cu întârziere a prestațiilor din cadrul Diviziei Trafic provenite din staționarea și manevra pe liniile infrastructurii feroviare. Această formulare a fost una foarte generală, care nu a permis analizarea de către instanța de judecată a realității acestei fapte întrucât nu explicitează prin menționarea unor facturi cu privire la care nu și-a îndeplinit reclamanta sarcinile de serviciu.
Cu atât mai mult, necunoașterea de către reclamantă a prevederilor OMFP 3512/2008 și ale OMFP 3055/2009, nu doar că este o formulare foarte generală, dar nici nu ar putea să constituie în sine o abatere disciplinară. O astfel de abatere nu ar putea să fie decât o acțiune sau o omisiune a reclamantei în care s- a concretizat această necunoaștere. Astfel, nici printre obligațiile despre care s-a reținut că și le-a încălcat reclamanta (fila 20 verso) nu a fost vreuna care să fie încălcată direct prin necunoașterea prevederilor ordinului menționat, acestea putând să fie eventual încălcate prin concretizarea acestei necunoașteri.
În plus, instanța a reținut că prin nota de explicații dată, reclamanta a formulat apărări demne de a fi luate în considerare atât referitor la facturarea și înregistrarea cu întârziere a prestațiilor din cadrul Diviziei trafic cât și, punctual cu privire la factura nr. 1211/_ (răspunsurile la întrebările 3, 4 și 6 - filele 30, 31 din dosar). Față de formularea acestor apărări pârâta avea obligația de a arăta motivele pentru care le-a înlăturat. Mențiunea "nu se verifică apărările formulate de dumneavoastră"; a fost atât de generală încât echivalează cu lipsa indicării acestor motive.
În consecință, față de aspectele menționate anterior instanța a apreciat că în speță s-a impus anularea deciziei de sancționare a reclamantei. Rezumând, aceste aspecte au fost următoarele: fapta reținută în sarcina reclamantei de a nu fi înregistrat factura nr. 1211/_ nu a putut fi considerată o abatere disciplinară atâta timp cât factura menționată a fost anulată; fapta reclamantei de a nu-și fi respectat obligațiile referitoare la facturare și înregistrare a prestațiilor din cadrul diviziei trafic are o descriere prea generală pentru a permite verificarea realității sale; necunoașterea de către reclamantă a prevederilor OMFP 3512/2009 și OMFP 3055/2009 nu a putut reprezenta în sine o abatere disciplinară; pârâta și-a încălcat obligația de a arăta care au fost motivele pentru care a înlăturat apărările reclamantei în cuprinsul deciziei de sancționare.
Ca urmare a anulării deciziei de sancționare instanța a dispus restituirea către reclamantă a sumelor de bani reținute din salariu și din indemnizația de conducere, în temeiul acestei decizii.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, constatând că pârâta a fost partea căzută în pretenții, instanța a obligat pe aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. N. DE CĂI F.
C. SA PRIN S. ";C. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C.
solicitând admiterea recursului și respingerea contestației formulate de către T. A. prin care solicită anularea deciziei de sancționare nr.41/B/_ .
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond reține corect starea de fapt, în sensul că fapta săvârșită de către intimata reclamantă este de natură să influențeze bunul mers al societății prin denaturarea veniturilor și a rezultatelor financiare. La stabilirea în concret a sancțiunii s-a ținut cont de
faptul că factura nr.1211/_ în valoare de 11.000, 9 lei nu era înregistrată în registrul jurnal de TVA de vânzări a lunii respective și implicit în evidența contabilă a Sucursalei "CREIR CF" C., având în vedere faptul că la data efectuării controlului această factură exista. În conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991 a contabilității, actualizată, factura nu a fost contabilizată și nici nu a fost înregistrată în Registrul de vânzări.
Potrivit acestor prevederi legale, o factură emisă este obligatoriu să fie înregistrată în Registrul de vânzări, iar în cazul că aceasta a fost întocmită eronat sau din alte motive a fost anulată, această mențiune trebuie trecută în registru în dreptul facturii respective inclusiv pe factură.
De asemenea, o factură care nu este admisă de client din anumite motive, se returnează furnizorului cu o motivație scrisă, ceea ce în cazul facturii respective nu a fost prezentată la data controlului și nici ulterior. În acest caz factura se anulează și se emite altă factură corectă sau clientul poate recunoaște parțial prestația efectuată, caz în care se emite de către furnizor o factură de stornare pentru partea nerecunoscută de către client.
Instanța de fond interpretează greșit susținerea reclamantei referitoare la faptul că factura a fost anulată.
Consideră că, instanța trebuie să țină cont la soluționarea cauzei de data efectuării controlului și nu de faptul că ulterior controlului reclamanta a corectat greșeala pentru care a fost sancționată. Faptul că intimata și-a corectat greșeala, factura fiind anulată și emițându-se corect o altă factură, se poate trage concluzia că sancțiunea aplicată și-a atins scopul educativ.
În ce privește "modul prea vag" a faptelor care sunt reținute în decizia de sancționare, arătă următoarele:
Din răspunsurile pe care intimata reclamantă le formulează, respectiv răspunsul la întrebarea nr.4, aceasta recunoaște că înregistrează cu întârziere borderourile și că este o practică constantă, însă nu aduce la cunoștința conducerii pentru remediere acestui fapt. În consecință, intimata lucrează defectuos în toate cazurile, exemplul fiind dat de către unitate cu acea factură nr.1211 care nu a fost, așa cum a arătat mai sus, contabilizată și înregistrată.
În legătură cu faptul că s-a trecut în decizia de sancționare că pârâta T.
A. nu cunoaște prevederile OMFP 3512/2008 și ale OMFP 3055/2009 arătă că, tocmai este dovedită necunoașterea acestor prevederi aceasta lucrează greșit, în neconcordanță cu prevederile legale, astfel instanța de fond, consideră că greșit a reținut că nu este dovedită necunoașterea dispozițiilor legale, menționate în decizie, de către intimata reclamantă. Aceste ordine au menirea de a uniformiza și armoniza modul de lucru privind întocmirea și utilizarea documentelor financiar contabile. Or, necunoașterea acestora, consideră că este o gravă abatere, care duce la imposibilitatea respectării sarcinilor de serviciu prevăzute în fișa postului. De altfel, tocmai necunoașterea acestor prevederi de către intimata a dus la neînregistrarea și necontabilizarea facturi nr.1211/_ -exemplul dat de unitatea recurentă.
Referitor la susținerea instanței de fond, cum că mențiunea " nu se verifică apărările formulate de către dumneavoastră este atât de generală încât echivalează cu lipsa indicării acest motive", arată următoarele:
Din Nota de relații dată cu ocazia audierii d-nei T. A., nu reiese faptul că acesta a formulat vreo apărare propriu zisă care să poată fi verificată de către comisia de cercetare, acesta a arătat care este motivul care a dus la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. A se vedea în acest sens, răspunsurile la întrebările nr.4, 5 și 7. Nu în ultimul rând, constată că nici în fața instanței aceasta nu a formulat apărări propriu zise, excepție făcând anularea facturii și
emiterea alteia, care așa cum a arătat mai sus, consideră că este o consecință a scopului educativ al sancțiunii aplicate.
În baza considerentelor de fapt și de drept relevate mai sus, solicită admiterea recursului și respingerea contestației formulate de către T. A. prin care solicită anularea deciziei de sancționare nr.41/B/_ .
În drept: art. 299 și art. 304 pct. 9 teza a doua Cod proc. civ. cu aplicarea art. 312alin.5 Cod proc. civ.
Reclamanta T. A. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, invocă nulitatea absolută a deciziei de sancționare pentru lipsa efectuării cercetării disciplinare și a indicării prevederilor legale care au fost încălcate de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Curtea va analiza cu prioritate motivele de nulitate absolută ale deciziei
atacate, invocate de intimată prin întâmpinare
, ca apărări la recursul declarat de pârâtă.
Cu privire la lipsa cercetării disciplinare
, Curtea subliniază faptul că nulitatea absolută a deciziei de aplicare a unei sancțiuni disciplinare angajatului este atrasă, conform dispozițiilor art. 251 Codul muncii, de neefectuarea cercetării disciplinare prealabile. Ca urmare, doar pentru această lipsă, care are la bază prezumția absolută a unei vătămări, atrage nulitatea deciziei de sancționare, în rest, alte eventuale deficiențe în modul de derulare a procesului cercetării disciplinare vor fi sancționate, conform normei de drept procesual aplicabile prin asimilare, art. 105 alin. 2 C.proc.civ., cu nulitatea relativă, care reprezintă dreptul comun în materie de nulități, fiind aplicabilă ori de câte ori textul de lege incident nu instituie o nulitate absolută și deci, doar în măsura în care se dovedesc vătămări care nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului vizat.
Or, ceea ce intimata reclamantă nu reprezintă o lipsă a cercetării disciplinare.
Aceasta consideră că, datorită cronologiei evenimentelor, anume, luarea notei de relații reclamantului (_ ); întocmirea notei cu propunerile de sancționare disciplinară a salariaților răspunzători pentru deficiențele constatate în procesul verbal de control financiar de gestiune (_ ), după care nu s-a mai declanșat o cercetare disciplinară de către conducătorul unității, ci direct s-a aplicat sancțiunea, practic nu ar mai fi avut loc o cercetare disciplinară, întrucât nota de relații a fost dată anterior sesizării conducătorului unității cu fapta sancționabilă, deci anterior momentului în care acesta trebuia să declanșeze cercetarea disciplinară.
Construcția pornește de la premisa că cercetarea disciplinară trebuie, conform exigențelor Codului muncii, să aibă un moment cert de pornire, cu necesitate identificabil cu acela în care conducătorul unității angajatoare a fost sesizat cu săvârșirea unei fapte care are potențial disciplinar.
Or, Curtea notează că nu există o astfel de dispoziție expresă în lege, după cum nici dispozițiile incidente în materie nu pot fi interpretate în acest sens.
Este adevărat că art. 251 alin. 2 Codul muncii statuează că pentru derularea cercetării disciplinare trebuie ca salariatul să fie convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, ceea ce implică premisa că angajatorul va fi fost avizat de existența unei împrejurări de cercetat sub aspect disciplinar.
Însă, acest text nu trebuie interpretat restrictiv, în sensul că fapta disciplinară trebuie să fi fost adusă la cunoștință conducătorului unității,
anterior desemnării împuternicitului cu cercetarea disciplinară, în toate detaliile ei, ci trebuie acceptat că va putea - conducătorul unității - să desemneze un împuternicit de principiu, pentru eventuale abateri disciplinare, încă nedescoperite, dar pe care împuternicitul urmează să le detecteze și să le cerceteze.
Deci, Curtea constată că modul în care angajatorul a aplicat dispozițiile art. 251 alin. 2 în speța de față este legal, prin aceea că prin NOTA nr. 4/1/285/_ (fila 23 dosar fond), Directorul General al CNCF "C. "; SA numește "comisia de cercetare în vederea clarificării deficiențelor constatate de echipa de control din cadrul RGSCC- Serviciul CFG la S. CREIR C. ";.
Pentru data de_, reclamanta a fost convocat pentru a da relații cu privire la "modul de facturare către operatorii feroviari a prestațiilor privind accesul pe infrastructura feroviară";, cu indicarea în clar a aspectului disciplinar al cercetării, fiind făcute trimiteri la dispozițiile art. 251 Codul muncii și cu
indicarea orei și locului întrevederii (fila10 dosar fond).
La_, reclamantul a dat o notă de relații, răspunzând la întrebările unuia dintre membrii comisiei numite prin nota nr. 4/1/285/_ (fila 30 dosar fond).
Această comisie a reținut o serie de neajunsuri în modul de derulare a sarcinilor de serviciu de către reclamant.
Prin urmare, nu se poate reține că nota de relații întocmită la data de _
, în care reclamantul a fost chestionat de către un membru al comisiei de disciplină asupra faptelor care i se impută, nu ar corespunde unei cercetări disciplinare și că ar fi necesar a se derula o nouă cercetare disciplinară prealabilă ca urmare a înaintării către directorul general al unității a notei privind propunerile de sancționare disciplinară a salariaților răspunzători pentru deficiențele constatate în procesul verbal de control financiar de gestiune încheiat în data de_ la S. CREIR CF C. (fila 20-22 dosar fond).
Așa fiind, se constată că nu poate fi reținut motivul de nulitate absolută a deciziei de sancționare avut în vedere de intimata reclamantă, aspect de altfel reținut în mod corect și de instanța de fond.
Se constată,de asemenea, în analizarea motivului de nulitate invocat de reclamantă în raport de dispozițiile art. 252 lit. b Codul muncii, că deși "indicarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat"; s-a făcut foarte comprimat, prin simpla indicare a "sarcinilor prevăzute în fișa postului";, acest aspect nu poate fi sancționat cu nulitatea, în măsura în care, prin raportare la descrierea faptei reținute ca abatere disciplinară, poate fi cu ușurință detectată acea anume atribuție din fișa postului ce a fost considerată încălcată, anume, cea de la art. 7 pct. 2 "întocmește facturi pentru clienții diviziei trafic";, pct.3 "întocmește nota contabilă 32 - contabilizarea facturilor către clienți"; și pct. 7 " întocmește și verifică jurnalul de vânzări";.
Imperativul de a se insera în cuprinsul deciziei de sancționare "prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat"; are rolul de a elimina posibilitatea aplicării abuzive a unor măsuri disciplinare, pentru fapte neindicate în documentele opozabile angajatorului ca atribuții ale sale, or nu acesta este cazul în speță, unde prin descrierea faptei, se face trimitere explicită la o atribuție concretă de serviciu a reclamantei.
Î n ceea ce privește motiv ele de recurs invocate de recurenta pârâtă
, Curtea constată că acestea sunt parțial fondate, pentru motivele ce succed.
Instanța de fond a reținut în mod eronat că, în măsura în care reclamanta a anulat factura nr.1211/_, neînregistrarea sa nu justifică reținerea unei abateri disciplinare în sarcina sa.
Astfel, reclamanta a emis factura nr.1211/_ iar aceasta a fost expediată clientului în vederea achitării contravalorii serviciului prestat. În acest moment, operațiunea contabilă inițială era finalizată și trebuia să apară ca atare în evidențele contabile. Anularea ulterioară a facturii pentru viciile semnalate de client este o operațiune distinctă, ce trebuie înregistrată în evidențe. Fiind un eveniment survenit ulterior, acesta nu poate justifica neînregistrarea primară a facturii în contabilitate.
Chiar dacă practic această distincție nu pare a avea vreo importanță, ea este necesară pentru evidențierea cu acuratețe a tuturor operațiunilor contabile, conform prevederilor cuprinse în Legea 82/1991. Ceea ce angajatorul a sancționat nu a fost emiterea eronată a acestei facturi, ci neînregistrarea ei în contabilitate în momentul emiterii, faptă care a fost de altfel recunoscută de reclamantă. Inserarea pe factura inițială a mențiunii "nu se înregistrează în contabilitate"; este ea însăși o operațiune greșită, lipsită fiind de un temei legal.
În ceea ce privește cea de a doua faptă, în mod succint reține tribunalul că ea nu este suficient de bine determinată, din acest motiv instanța nefiind în măsură să stabilească realitatea acesteia.
Or, în ciuda caracterului generic al descrierii faptei, din actele dosarului rezultă că aceasta, era suficient de bine determinată pentru a permite ambelor părți să o identifice în realitatea faptică. Înregistrarea cu întârziere a prestațiilor din cadrul diviziei Trafic provenite din staționarea și manevrarea pe liniile infrastructurii feroviare este de altfel o faptă cu caracter de continuitate și nu una singulară, situație cunoscută de reclamantă. Astfel, aceasta și justifică aceste nereguli prin primirea cu întârziere a borderourilor, arătând în răspunsul la întrebarea trei din nota de relații și faptul că nu a anunțat conducerea despre astfel de întârzieri, precizând că acestea erau cunoscute "pentru anumiți OTF- iști";.
În ceea ce privește imputarea necunoașterii de către salariata reclamantă a prevederilor OMFP nr. 3512/2008, privind documentele financiar contabile conforme cu directivele europene și ale OMFP 3055/2009, privind aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Curtea reține că întradevăr aceasta nu vizează o faptă propriu-zisă, dobândind relevanță doar prin raportare la primele două fapte analizate mai sus.
În ceea ce privește însă sancțiunea aplicată, se reține că aceasta este prea gravă sub raportul gravității faptei și a circumstanțelor în care s-a săvârșit, motiv pentru care Curtea apreciază că pentru o corectă aplicare a legii, este necesar a se înlocui sancțiunea aplicată a reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, cu sancțiunea "avertismentului".
Curtea are în vedere faptul că reclamanta nu a mai fost sancționată anterior, ci, dimpotrivă, a avut calificate foarte bune pe parcursul carierei sale profesionale, că neînregistrarea facturii nu a avut consecințe practice păgubitoare pentru recurentă, cu atât mai mult cu cât aceasta e emis ulterior o factură corectă, precum și faptul că întârzierile în înregistrările în contabilitate erau la rândul lor generate de întârzierile în primirea borderourilor, fapt de conturează o practică generalizat eronată la nivelul societății pârâte, ce nu îi poate fi imputată exclusiv reclamantei.
În consecință, în raport de prevederile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ., va fi admis recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. C. SA PRIN S. ";C. R. DE E., Î. ȘI R. CF";
C. împotriva sentinței civile nr. 9498 din_ a Tribunalului C. pronunțată în
dosar nr._, pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere măsura în care a fost modificată sentința, va fi obligată pârâta recurentă să plătească reclamantei - intimate suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în recurs., reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. C. SA PRIN
S. ";C. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C. împotriva sentinței civile nr. 9498 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că înlocuiește sancțiunea aplicată a reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, cu sancțiunea "avertismentului".
Obligă recurenta - pârâtă să plătească reclamantei - intimate suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Menține restul dispozițiilor hotărârii ce nu contravin prezentei decizii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15.X.2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. T. | N. | M. | D. | C. G. |
GREFIER
S. -D. G.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud.fond: B. G. Z.
