Decizia civilă nr. 1140/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1140/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. G., precum și recursul declarat de pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE M.
"C. M. "; SA împotriva sentinței civile nr. 591 din 15 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, având ca obiect contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat L. Labo din cadrul Baroului C. și reprezentantul pârâtei recurente - consilier juridic Cosmin Jurma.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate reciproc și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 februarie 2012 societatea pârâtă a înregistrat la dosar întâmpinare la recursul reclamantului.
I se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantei reclamantului care depune la dosar chitanța ce atestă plata onorariului avocațial și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul pârâtei de asemenea arată că nu are cereri de formulat.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentanta reclamantului susține recursul astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în parte a sentinței pronunțate de prima instanță cu consecința anulării deciziei de sancționare, menținerea dispozițiilor privitoare la restituirea sumelor reținute și cu privire la cheltuielile de judecată și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în recurs. Susține pe larg toate motivele recursului formulate în scris arătând în esență că în lipsa cercetării prealabile, decizia de sancționare este nulă absolut.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat și înțelege să depună la dosar fișa postului pentru șeful de serviciu Biban M. F. din care rezultă că acesta poate controla și cerceta orice persoană și că cercetarea prealabilă a avut loc.
Reprezentanta reclamantului nu este de acord cu depunerea acestui document după începerea dezbaterilor.
Curtea redeschide dezbaterile și reține la dosar un exemplar al documentului invocat de reprezentantul pârâtei iar reprezentantei reclamantului i se îngăduie să îl lectureze.
După reluarea dezbaterilor reprezentanta reclamantului arată că din nici un înscris depus la dosar nu rezultă că ar fi fost împuternicită vreo persoană care să efectueze cercetarea.
Reprezentantul societății arată că prin organigrama societății se stabilește că numitul Biban M. se ocupă strict de control. Acest control a fost dispus iar șeful de serviciu, în urma constatării neregulilor, a întocmit convocările pentru cercetarea disciplinară, iar raportul de cercetare este semnat de șeful serviciul SC chiar dacă acest raport a fost întocmit de numitul Gal Bandi căruia șeful de serviciu i-a dictat ce să scrie. Descrierea faptei este clară și concisă. Cu privire la recursul declarat de pârâtă solicită admiterea acestuia.
Reprezentanta reclamantului pune concluzii de respingere a recursului declarat de pârâtă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 591 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul
M. G., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE
M. C. M. S.A., și în consecință:
S-a dispus înlocuirea sancțiunii aplicate reclamantului prin Decizia CZ nr. 2.1/9/398/_ emisă de pârâtă în baza art.248, lit. c din C. Muncii, în sancțiunea prevăzută la art.248, lit. a din C. Muncii, în sensul aplicării reclamantului unui avertisment scris.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantului sumele reținute din salariu în temeiul deciziei menționate.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 500 lei în favoarea reclamantului, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Decizia nr. CZ 2.1/9/398, reclamantul a fost sancționat disciplinar în temeiul art. 248 alin.1, lit. c din Codul Muncii, republicat, cu reducerea salariului de bază cu 5% pe două luni, deoarece a tratat superficial sarcinile de serviciu privind efectuarea activității de control în perioada 26.03-_ când s-a desfășurat controlul de fond pe complexul feroviar C. M. Dej, încălcând prevederile din procedura operațională de control de siguranță feroviară, ediția I, revizia 00, pct.5.21 și prevederile art. 43 lit. B, K și L din Regulamentul intern.
Această decizie de sancționare a avut la bază dosarul de cercetare disciplinară nr. CZ 3.3/110/_ întocmit de Serviciul S.C.
Conform prevederilor art. 252 alin. 1 din Codul Muncii, republicat, angajatorul dispune de aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În cazul de față decizia de sancționare a fost emisă în termenul de 30 de zile calendaristice de la data la care conducătorul unității a luat la cunoștință despre abaterea săvârșită de către reclamant, abatere rezultată din notele de relații date de către reclamant și domnul Codre A. și M. escu R. și din raportul de cercetare întocmit de către Serviciul Circulație nr. CZ 3._, fiind respectate prevederile art. 252 alin.1 din Codul Muncii republicat.
Potrivit prevederilor art. 252 alin.2 din Codul Muncii republicat sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
În cazul de față descrierea faptei care a constat în tratarea superficială a sarcinilor de serviciu privind efectuarea activității de control este clară și precisă și a constat în faptul că reclamantul în loc să efectueze controlul, si-a rezolvat problemele personale plecând în localitatea Cuzdrioara pentru a rezolva probleme
personale și rugându-l pe un coleg să îl treacă și pe el în registrul de control fără să se mai întoarcă la revizia de vagoane Dej.
Având în vedere cele ce preced, decizia contestată este legală din punctul de vedere al descrierii faptei.
Decretul 360/1976 privind aprobarea statutului disciplinar din unitățile de transporturi stabilește sancțiunile disciplinare cu caracter general care constau în mustrare, avertisment, retrogradarea unei sau mai multor gradații ori trepte de retribuire pe o perioadă de 1-3 luni sau, în cazul celor încadrați cu retribuția la nivelul de bază, diminuarea acesteia cu 5-10% pe aceeași perioadă, reducerea retribuției și reducerea indemnizației de conducere pe o durată de 1-3 luni cu 5- 10% în cazul celor ce ocupă funcții de conducere cu retribuții fixe, retrogradarea în funcție sau în categorie, în cadrul aceleiași profesii, pe o durată de 1-3 luni și desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Aceste sancțiuni disciplinare se aplică gradat, în funcție de gravitatea faptei, de rezultatul dăunător al acesteia și de comportamentul anterior al angajatului. Sancțiunea diminuării salariului de bază pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10% în cazul celor ce ocupă funcții de conducere cu retribuții fixe se aplică celui care repetă abaterea pentru care a fost sancționat cu avertisment sau încalcă obligațiile sale de muncă ori normele de comportare în unitate influențând bunul mers al unității.
Acest decret stabilește alt regim sancționator decât cel prevăzut de codul Muncii.
Pârâta a afirmat că reclamantul a mai fost mustrat în repetate rânduri de către conducerea unității pentru comportamentul său iar reclamantul a afirmat că nu a mai fost sancționat anterior, nu a repetat abaterea și nici nu a săvârșit vreo faptă prin care să fi influențat bunul mers al activității pârâtei.
Având în vedere regimul sancționator derogator prevăzut de Decretul nr. 360/1976 față de regimul sancționator prevăzut de Codul Muncii, fapta săvârșită de către reclamant prin care într-adevăr acesta si-a încălcat obligațiile sale de muncă privitoare la desfășurarea activității de control de fond pe complexul feroviar C. M. Dej dar nu a influențat bunul mers al unității, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată prin decizia contestată a fost prea severă și nu a fost aplicată gradual.
În această situație se impune înlocuirea sancțiunii reducerii salariului de bază cu 5% pe două luni prevăzută de art. 248 alin.1 lit. c Codul Muncii cu sancțiunea avertismentului scris prevăzut de art. 248 alin.1 lit. a din același cod și obligarea pârâtei să restituie reclamantului sumele de bani reținute în baza deciziei contestate.
Având în vedere faptul că instanța a dispus înlocuirea sancțiunii reducerii salariului de bază cu 5% pe două luni cu sancțiunea avertismentului scris, nu se mai impune cercetarea cauzei sub aspectul nerespectării de către pârâtă a prevederilor art. 251 din Codul Muncii, republicat, referitoare la desfășurarea cercetării disciplinare prealabile întrucât în cazul aplicării sancțiunii avertismentului scris, această cercetare nu este obligatorie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod Procedură Civilă,
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul M. G., precum și pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE M. "C. M. "; SA.
Reclamantul M. G. a solicitat
admiterea recursului, modificarea în parte hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a contestației împotriva Deciziei de sancționare nr. CZ 2.1/9/398, emisă în_ de intimată, cu consecința anulării acesteia, menținând dispozițiile sentinței civile nr. 591/2013 a Tribunalului C. privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani pe care i le-a reținut din salariu în temeiul deciziei de sancționare și la plata cheltuielilor
de judecată. De asemenea solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin contestația înregistrată sub nr._ la Tribunalul Cluj, a solicitat anularea Deciziei de sancționare nr. CZ 2.1/9/398, emisă în_ de intimată, invocând mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie a acesteia, atât în cererea introductivă, cât și în completarea ulterioară.
Instanța de fond a admis în parte cererea și a dispus înlocuirea sancțiunii care i-a fost aplicată de intimată cu avertismentul scris, constatând că în conformitate cu prevederile Decretului nr. 360/1976, care stabilește un regim sancționator diferit în parte de cel din Codul muncii, sancțiunea reducerii salariului cu 5% pe două luni este prea severă și nu a fost aplicată gradual. În consecință, Tribunalul Cluj a dispus și obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani care i-au fost reținute din salariu în temeiul deciziei de sancționare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că sentința civilă nr. 591/2013 este în parte nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
instanța de fond nu a analizat motivele de nulitate a deciziei de sancționare atacate privitoare la nerespectarea prevederilor legale referitoare la cercetarea disciplinară,
instanța de fond a concluzionat greșit în ce privește faptul că decizia contestată cuprinde descrierea precisă a faptei pentru care a fost sancționat.
Decizia de sancționare a fost emisă fără a fi efectuată cercetarea disciplinară conform prevederilor legale.
Așa cum a arătat prin completarea la contestația inițială, decizia de sancționare atacată a fost emisă de pârâtă fără a fi respectată procedura legală privind efectuarea cercetării disciplinare. Astfel, pârâta a pretins că prin Decizia nr. A 1031 din_ directorul LS P. a l-a desemnat pe ing. Biban M.
F. să efectueze cercetarea disciplinară. După cum rezultă din copia registrului de intrări-ieșiri, depusă de pârâtă la dosar la ultimul termen de judecată, această decizie a fost înregistrată sub numărul A 1031 din_, la același număr fiind înregistrată corespondența (pp = priori post) trimisă către Complex Energetic Craiova, cuprinzând două facturi. Din felul în care este făcută înscrierea în registrul menționat este evident că decizia privind efectuarea cercetării disciplinare nu a fost emisă și înregistrată în_, ci ulterior, probabil după înregistrarea contestației sale, pro causa. Nemaiexistând un număr liber în registru pentru_, data la care pârâta voia să pretindă că a fost emisă decizia de numire a persoanei care să efectueze cercetarea disciplinară, a fost adăugată o mențiune după cea referitoare la o corespondență comercială cu care nu are nicio legătură.
Deși pârâta pretinde că ing. Biban M. F. a fost desemnat prin Decizia nr. A 1031 din_ să efectueze cercetarea disciplinară, convocarea nu a fost făcută de către această persoană, așa cum s-ar fi impus în conformitate cu prevederile art. 251 al. 2 din Codul Muncii, ci de către directorul LS P. a.
Nici raportul de cercetare din_, prin care se propune sancționarea disciplinară a recurentului, nu a fost întocmit de către ing. Biban M. F., ci de către Gal Bandi Ștefan, care nu a avut nici o atribuție privind
cercetarea disciplinară.
Din toate aceste înscrisuri rezultă că actele de cercetare disciplinară au fost făcute cu încălcarea procedurii prevăzute de lege, de către persoane care nu au fost împuternicite în acest sens de către conducătorul unității.
Din moment ce convocarea la cercetare a fost făcută de către director și nu
de către d-nul ing. Biban M. F., este evident că la data respectivă -_ - acesta nu fusese împuternicit să efectueze cercetarea disciplinară, Decizia nr. A 1031 fiind întocmită ulterior și antedatată ca și cum ar fi fost emisă
în_ pentru a servi apărărilor pârâtei din acest proces. Dacă împuternicirea dată d-lui ing. Biban M. F. pentru efectuarea cercetării disciplinare ar fi fost reală, raportul de cercetare ar fi trebuit să fie întocmit de către acesta și nu de către d-ul Gal Bandi Ștefan.
Având în vedere aceste aspecte, relevate de înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, consideră că decizia de sancționare atacată este nulă absolut ca urmare a nerespectării procedurii legale privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Instanța de fond nu a analizat însă nici unul dintre aceste motive de nulitate a deciziei atacate, deși în hotărârea atacată se reține că le-a invocat, și în consecință nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea absolută întemeiată pe prevederile art. 251 al. 1 din Codul muncii.
Decizia de sancționare nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Așa cum a arătat și în contestație, în decizia atacată se precizează că este sancționat pentru că a tratat superficial sarcinile de serviciu, încălcând prevederile procedurale privind efectuarea controlului, fără a se specifica în ce a constat concret această abatere și nici în ce zi anume ar fi fost săvârșită, indicându-se doar un interval calendaristic.
Instanța de fond a concluzionat greșit că descrierea faptei este clară și precisă, constând în aceea că a plecat de la locul unde efectua controlul pentru a- i rezolva niște probleme personale, având în vedere că nimic din toate acestea nu este specificat în decizia atacată. Este adevărat că în data de_ după ce
a realizat verificarea faptică la complexul C. M. Dej, a intervenit o problemă personală care l-a determinat să lipsesc câteva ore și a convenit cu colegul său să efectueze el controlul scriptic, având în vedere că amândoi aveau această temă și formau o echipă. Dar prin decizia atacată nu i s-a aplicat o sancțiune disciplinară pentru absență de la serviciu, ci pentru tratarea superficială a sarcinilor de serviciu în perioada 28-30 martie 2012, fără a se specifica în concret ce înseamnă acest lucru, cu atât mai mult cu cât acea absență de câteva ore a avut loc în data de_ și nu în trei zile consecutive.
Faptul că din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța de fond a dedus pentru ce faptă i-a fost aplicată sancțiunea, nu înseamnă că ea este descrisă în decizia atacată. Or, în conformitate cu prevederile art. 252 al. (2) lit. a) din Codul muncii, lipsa descrierii faptei care constituie abatere disciplinară atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Reiterează cele susținute în contestație privitoare la faptul că pârâta a preluat fără nici o obiecțiune raportul de control întocmit de recurent ca urmare a verificărilor pe care le-a efectuat în_ împreună cu colegul său Codre A., astfel încât nu se poate susține că si-a îndeplinit cu superficialitate obligațiile de serviciu. Probabil că pârâta a dorit să îl sancționeze pentru că a lipsit de la serviciu câteva ore în_, dar în acest caz trebuia să indice explicit acest lucru în decizia de sancționare, descriind clar și precis în ce constă fapta care constituie abatere disciplinară și când a fost săvârșită.
În drept a invocat art. 251-252 din Codul muncii, 304 pct.7 și 9 și art. 3041din Codul de procedură civilă, art. 266 și urm. din Codul muncii.
Pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE M. "C. M. "; SA
a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate în temeiul art.304 pct.8 și 9 din codul de procedură civilă și rejudecând cauza, respingerea contestației formulate
împotriva deciziei de sancționare nr.CZ.2.1/9/398/_ emisă de S. Națională de T. F. de M. "C. M. " S.A.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în perioada_ _ s-a desfășurat controlul de fond programat la Complexul feroviar C. M. Dej. Astfel, la data de_ erau programați să efectueze controlul dl. M. G. (contestatorul) și dl. Codre A., ambii angajați ai Oficiului Material Rulant(Oficiul MR) din cadrul Sucursalei T. .
În data de_ sosește la sediul Reviziei de Vagoane Dej-Triaj dl. Codre
A., care se prezintă la conducătorul subunității pentru efectuarea controlului, iar dl. M. G. nu este văzut de nimeni la sediul Reviziei de Vagoane Dej- Triaj.
Din "Notele de relații" date de dl. Codre A., dl. M. G. (contestatorul) și dl. M. escu R. (Șef Revizie Vagoane Dej-Triaj) rezultă că în data de_ dl.
G. a sosit la Dej, nu s-a prezentat la conducerea subunității pentru efectuarea controlului, mergând direct la liniile din grupa. B din Stația C. Dej, apoi a plecat să își rezolve unele probleme personale în localitatea Cuzdrioara, urmând să revină la sediul subunității(Revizia de Vagoane Dej). Întrucât problemele personale s-au prelungit, contestatorul nu a mai reușit să se întoarcă la sediul subunității, rugându-l pe colegul său(dl Codre A. ) să îl treacă în Registrul de Control. După ce dl. Codre A. s-a trecut în Registrul de Control l-a rugat pe dl. M. escu R. să îl treacă și pe colegul său dl. M. Gheorhe care trebuie să se întoarcă de pe teren.
În urma rugăminții d-lui Codre A., dl. M. escu R. îl trece în Registru de Control cu toate că nicio persoană din cadrul Reviziei de Vagoane Dej-Triaj nu l-a văzut pe dl. M. G. .
Menționează că Registrul de Control este ținut de șeful de revizie sau de înlocuitorul acestuia.
Astfel, potrivit prevederilor pct. 5.2.1. din Procedura Operațională Control de Siguranță F. ă, dl. M. G. avea obligația de a se prezenta la șeful unității pentru semnarea Registrului de Control și avea obligația potrivit Regulamentului Intern al C. M., art.43, să își efectueze serviciul de control pentru care a fost desemnat și să nu părăsească serviciul. Din dosarul de cercetare rezultă fără putință de tăgadă că dl. M. G. (contestatorul) și-a îndeplinit superficial atribuțiile de serviciu și a părăsit locul de muncă fără să anunțe pe cineva(cum de altfel nu a anunțat nici sosirea lui ).Din actele dosarului de cercetare reiese faptul că dl. M. G. nu a fost văzut de nici o persoană din cadrul Reviziei de Vagoane Dej-Triaj.
Pentru aceste motive consideră că sentința civilă nr.591/_ este nelegală și netemeinică:
Într-adevăr, instanța de fond a reținut corect sancțiunile prevăzute în Decretul 360/1976 privind Aprobarea Statutului Disciplinar din Unitățile de T. uri și faptul că reclamantul-intimat a fost mustrat în repetate rânduri. Tododată a reținut că "acesta și-a încălcat obligațiile sale de muncă privitoare la desfășurarea activității de control dar nu a influențat bunul mers al unității" apreciind că sancțiunea aplicată este prea severă și nu este aplicată gradual.
Astfel, în ceea ce privește aplicarea sancțiunii gradual acesta a fost mustrat în repetate rânduri, iar din punctul de vedere al recurentei abaterea contestatorului este foarte gravă. Prin tratarea cu superficialitate a atribuțiilor, respectiv "Evidența și repararea vagoanelor defecte", "Tratarea lipsurilor și a degradărilor la vagoane" și "Tratarea vagoanelor în TG(Termen de Garanție)" consideră că sancțiunea aplicată este mai mult decât rezonabilă.
Pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE M. "C. M. "; SA
a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant și
menținerea ca temeinică și legală a deciziei de sancționare nr. C.Z. 2.1/9/398, emisă la data de_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul formulat de reclamantul M. G. este nefondat.
1. Cu privire la motivele de recurs privind convocarea pentru cercetarea
disciplinară
Potrivit dispozițiilor art. 267 Codul muncii, care prevăd că "(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Pornind de la lipsa textului legal precitat, curtea constată că sancțiunea nulității absolute este prevăzută doar pentru situație lipsei procedurii prealabile, cerință care nu este îndeplinită în cauza de față. Astfel, în fața instanței de fond au fost depuse înscrisuri din care rezultă că această procedură a fost îndeplinită, în dosar regăsindu-se actele întocmite pe parcursul acestora (filele 15 și urm dosar fond).
Ceea ce recurenta susține este faptul că cercetarea disciplinară ar fi fost viciată, în condițiile în care nu există o certitudine privind emiterea deciziei prin care a fost desemnată persona responsabilă cu efectuarea cercetării - dl. Biban
M. -, și, mai mult, convocarea la cercetare a fost făcută de o altă persoană, dna L. P. a, care nu avea atribuții în acest scop. Recurenta mai arată că și nici raportul de cercetare a fost întocmit de persoana desemnată, ci de dl. Gal Bandi Ștefan.
Curtea reține însă că o astfel de situație nu este prevăzută de Codul muncii ca fiind de natură să atragă nulitatea absolută prevăzute de art. 268 Codul muncii, ca atare nu suntem în prezența unei nulități exprese.
Având în vedere că interesul pretins apărat este unul particular, situația s- ar putea circumscrie așadar unei nulități relative și virtuale, caz în care, pentru a opera o sancțiune atât de severă este necesar ca reclamantul recurent să facă dovada suferirii unei vătămări, precum și a faptului că aceasta nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului vătămător, conform regulilor generale privind nulitatea unui act juridic.
Situația descrisă de recurentă nu dă naștere prin ea însăși unei vătămări, ci trebuie să se circumstanțieze prin elemente distincte ce să poată concretiza această vătămare. Astfel de elemente ar putea fi de exemplu modul subiectiv și părtinitor în care a fost condusă cercetarea disciplinară, încălcarea dreptului la apărare al salariatului, caracterul fictiv al cercetării și așa mai departe. Nici un astfel de element nu a fost invocat și, cu atât mai puțin, probat de către recurent. Mai mult, Curtea reține că procedura cercetării disciplinare și-a atins scopul prevăzut de lege, recurentul a fost convocat pentru aceasta de o persoană ce reprezenta societatea - singura în măsură să își mandateze salariații în acest scop -, a fost audiat pe parcursul cercetării disciplinare, a avut posibilitatea de a se apăra, iar raportul final, chiar dacă la rubrica întocmit apare numele inginerului Gal Bandi Ștefan, este semnat și de persona împuternicită cu
efectuarea cercetării, dl. Biban M. F. .
Ca atare, nici un element invocat de recurent nu reflectă posibilitatea vreunei vătămări, motiv pentru care, așa cum s-a arătat mai sus, nu se poate dispune anularea actului atacat din acest motiv.
2. Cu privire la lipsa descrierii faptei în cuprinsul deciziei atacate Potrivit prevederilor art. 268, alin.2 din Codul muncii, potrivit cărora, sub
sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din
statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea.
Legiuitorul folosește termenul de "descrierea";, ceea ce presupune prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare a obligațiilor ce îi reveneau în temeiul raporturilor de muncă, de o gravitatea suficient de mare pentru a constitui o abatere disciplinară. Nu este însă necesară o descriere exhaustivă a acesteia, o astfel de interpretare apărând ca nerezonabilă. Este suficientă o prezentare ce să poată permită analiza amintită anterior, nefiind necesară redarea pe larg și în detaliu a întregii stări de fapt care justifică luarea măsurii.
Or, în cuprinsul deciziei atacate, se arată că recurentul "a tratat superficial sarcinile de serviciu privind efectuarea activității de control în perioada 26.03-_ când s-a desfășurat controlul de fond pe complexul feroviar C. M. Dej, încălcând prevederile din procedura operațională de control de siguranță feroviară, ediția I, revizia 00, pct.5.21 și prevederile art. 43 lit. B, K și L din Regulamentul intern.";
Ca atare, motivele de fapt indicate în sprijinul justificării măsurii adoptate, astfel cum sunt redate în cuprinsul deciziei, sunt suficient de lămuritoare și clare pentru a se constitui în temeiuri concrete ale măsurii luate, fapta imputată recurentei fiind suficient de bine individualizată pentru a corespunde criteriilor minimale expuse mai sus, neputându-se reține așadar lipsa descrierii faptei, așa cum în mod neîntemeiat susține recurentul.
Față de cele de mai sus, Curtea reține că motivele invocate de reclamantul
M. G. sunt nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civilă va respinge ca atare recursul declarat de acesta.
II Recursul formulat de reclamantul pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F.
DE M. "C. M. "; SA este fondat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, Curtea notează că instanța de fond a reținut ca fiind aplicabile dispozițiile derogatorii prevăzute de Decretul nr. 360/1976.
Potrivit art. 38 din acest act normativ, "retragerea uneia sau mai multor gradații ori trepte de retribuire pe o perioada de 1-3 luni sau, în cazul celor încadrați cu o retribuție la nivelul de baza, diminuarea acesteia cu 5-10% se aplica celui care repeta abaterea pentru care a fost sancționat cu avertisment sau încalcă obligațiile sale de munca ori normele de comportare în unitate, influentând bunul mers al unității.";
Analiza acestui text conduce la concluzia că cele două condiții pentru aplicarea acestei sancțiuni sunt prevăzute alternativ, nu cumulativ. Cea de-a doua situație prevede ca și consecință a faptei "influențarea bunului mers al unității";. Formularea extrem de generală a legiuitorului permite o doză largă de apreciere a gravității faptei, în stabilirea căreia urmează a fi avute în vedere criteriile generale cuprinse în art.266 Codul muncii, în acord cu principiul potrivit căruia regulile speciale se completează cu cele generale.
Pornind de la aceasta, Curtea notează că atribuțiile de verificare și control ce reveneau reclamantului aveau ca și finalitate asigurarea securității în transportul de cale ferată; or, prin tratarea cu superficialitate a acestora s-a creat implicit o stare de pericol, ce nu este necesar să se și materializeze pentru ca gravitatea inițială a faptei sale să capete o altă dimensiune.
Curtea notează așadar că fapta reținută în sarcina reclamantului este suficient de gravă prin ea însăși pentru a justifica aplicarea sancțiunii astfel cum aceasta a fost inițial individualizată de recurentă pârâtă, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 raportat la art. 304 ind.1 C.pr.civilă, va fi admis recursul declarat de acesta, iar sentința civilă atacată va fi modificată în parte, în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. G. .
Admite recursul declarat de pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE
M. "C. M. "; SA împotriva sentinței civile nr. 591 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge în tot contestația formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE M. "C. M. "; SA, ca nefondată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_ Jud.fond: P. U.
