Sentința civilă nr. 5311/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5311/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: B. G. Z.
Asistent judiciar: I. R. Asistent judiciar: A. Ș. Grefier: C. S.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamantul P. D. și pe pârâtul S. N. DE T. C. SA B. - S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect contestație decizie de sancționare împotriva deciziei numărul 402/C/81/_ emisă de pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise de către reclamantul P. D. în data de_ .
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în data de_, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din respectiva dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamantul P. D. a chemat-o în judecată pe pârâta S. DE T. F. DE C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să anuleze Decizia nr. 402/C/81/_ prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară de reducere a salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună în temeiul art. 248 lit. c din Codul Muncii, începând cu data de_ ; obligarea societății pârâte la plata de daune morale de 10.000 de lei;
În motivarea contestației, contestatorul a arătat în esență următoarele: prin cercetarea ce a făcut obiectul dosarului cu nr. 411/8/118 din_ angajatorul a ajuns la concluzia eronată că reclamantul și-a încălcat cu vinovăție obligațiile de serviciu, și anume că în perioada_, AM Desiro 110 a efectuat turnusul Regio 4441/4/D/2011 și s-a depășit cu 72 kg consumul normat de motorină, întrucât nu au fost respectate prevederile art. 11 c din Instrucția 201. Sub aspect procedural reclamantul a arătat că decizia de sancționare este nulă absolut raportat la prevederile art. 252 din Codul muncii, întrucât nu arată motivele pentru care a fost înlăturată apărarea sa. Cu privire la temeinicia sancționării sale, reclamantul a arătat că în funcție de anotimp la depoul C. se afișează periodic un tabel cu normele de consum al locomotivelor și automotoarelor; normele din perioada când s-a efectuat cercetarea disciplinară cu privire la reclamant erau cele de vară fără a se lua în calcul consumurile suplimentare determinate de încălzirea vagoanelor, în acea perioadă existând și o normă care arăta că motoarele trebuie ținute calde pe tot parcursul zilei. Modul de calcul și de consum al combustibilului încărcat și consumat are la bază mai mulți factori toți aceștia furnizând rezultate variabile și nu exacte. Astfel alimentarea completă a automotorului depinde în primul rând de pompa la care se face încărcarea întrucât în funcție de planul pe care se află automotorul cantitatea de combustibil diferă. Vizual conținutul rezervorului se face pe baza unor leduri însă numărul funcțional de leduri este variabil, depinzând foarte mult de poziția automotorului. Cu aceeași cantitate de combustibil, în funcție de poziție pot fi aprinse de exemplu 3 leduri sau numai două. Potrivit normei valabile din data de 11.12.211 până la data de_ norma pe trenul 4095 care cuprinde turnusul 4094/4094-1 este 690 kg. Pe analiza consumului de motorină pentru perioada 21-_, realizat în perioada_ și_ apare un normat de 1004 kg. Pe norma aplicabilă din data de_ apare un normat de 870 litri. Prin urmare nu se știe exact care e norma, însă în mod aleatoriu s-a stabilit în sarcina reclamantului un supraconsum
de 72 kg. Pe traseul respectiv, care se realizează pe parcursul a 48 de ore se lucrează în 10 ture cu mecanici diferiți, numărul acestora fiind de minim 8. Colegul reclamantului P. M. a fost sancționat pentru același consum de 72 kg. Reclamantul a mai arătat că la Dej se mai cuplează un electromotor până în Jibou, consumul de combustibil majorându-se simțitor. Pe fiecare automotor există două rezervoare, însă, după cum se poate observa pe listele de normă se are în vedere doar un rezervor. Astfel cantitățile de motorină ar trebui dublate, având în vedere că sunt două rezervoare, fiecare cu setul lui de leduri ce indică ce cantitate de combustibil există. În concluzie, reclamantul a arătat că atâta timp cât nu se cunoaște exact norma de combustibil și cantitatea consumată, nu se poate stabili un supraconsum. În drept s-au invocat prevederile art. 252 și 268 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de_ la fila 26 pârâta a arătat următoarele: din dosarul de cercetare întocmit rezultă că reclamantul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa; urmare a dispoziției 31 Ad/_ locomotiva a fost însoțită pe același turnus și s-a constatat încadrarea cantității de motorină consumate în consumul normat de combustibil. Apărarea contestatorului conform căreia acesta nu își desfășura activitatea în turnusul programat nu reprezintă vreo motivare față de faptele pe care le-a săvârșit în timpul serviciului, fapte care constituie abatere disciplinară în conformitate cu obligațiile din fișa postului și respectiv instrucțiile de serviciu. Pârâta a mai menționat și faptul că în același dosar au fost cercetați și colegii reclamantului, tuturor aplicându-li-se sancțiuni pentru abaterile săvârșite. Pârâta a precizat și că prin adresa nr. 411/_ a Serviciului EMR - T, al serviciului de specialitate (anexată) se răspunde punctual la toate elementele tehnice din dosarul de cercetare asupra cărora contestatorul a adus obiecțiuni în contestație.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 402/C/81/_ contestată în prezentul dosar, (fila 4) reclamantului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară de reducere a salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună în temeiul art. 248 lit. c din Codul Muncii, începând cu data de_ .
Instanța precizează în primul rând că apărările procedurale ale reclamantului sunt neîntemeiate. Astfel în decizia de sancționare este cuprinsă formularea că apărările reclamantului se înlătură pe motiv că sunt nefondate, exprimare care echivalează practic, într-adevăr, cu lipsa indicării motivelor de înlăturare a apărărilor reclamantului. Cu toate acestea în ansamblul său decizia este motivată, fiind indicate motivele pentru care i s-a aplicat reclamantului o sancțiune disciplinară. În consecință, nu se poate reține lipsa motivării ca motiv de nulitate a deciziei atacate. Argumentele reclamantului referitoare la termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare sunt de asemenea, neîntemeiate. Astfel, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 16/_ publicată în Monitorul Oficial partea 1nr. 817/_, obligatorie pentru prezenta instanță conform art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității. În consecință, în speță chiar dacă de la data reținută ca dată a săvârșirii faptei conform deciziei de sancționare au trecut mai mult de 60 de zile, aceasta a fost aplicată într-un termen mai mic de 30 de zile de la întocmirea dosarului de cercetare disciplinară din data de_ .
Chiar dacă după cum s-a arătat argumentele procedurale ale reclamantului sunt neîntemeiate, instanța apreciază că sancțiunea contestată prin prezenta acțiune a fost netemeinic aplicată, acțiunea fiind, în această privință întemeiată.
Astfel, trebuie precizat în primul rând că, potrivit art. 272 din Codul muncii sarcina probei revine angajatorului, respectiv societății pârâte, aceasta având obligația să probeze faptul că reclamantul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Or în speță, din raportul de cercetare disciplinară întocmit în cauză, în raportul de cercetare disciplinară (fila 39) se precizează că nu se poate stabili exact supraconsumul pentru fiecare mecanic.
În aceste condiții, instanța apreciază că societatea pârâtă angajatoare nu a probat faptul că reclamantul a cauzat el însuși un supraconsum, existând un dubiu rezonabil în această privință, în sensul că supraconsumul ar fi putut fi cauzat exclusiv de alți mecanici decât de reclamant.
S. pârâtă ar fi putut să efectueze proba împotriva reclamantului, dacă aceasta și-ar fi dotat autotrenurile cu instalații care să permită consemnarea consumului exact imputabil fiecărui mecanic.
În consecință, instanța reține că în mod netemeinic i s-a aplicat reclamantului o sancțiune disciplinară pentru fapta reținută în sarcina sa, motiv pentru care va anula decizia contestată în prezenta cauză.
Cu privire la cel de-al doilea petit al acțiunii reclamantului, respectiv obligarea pârâtei la plata unor daune morale de 10.000 de lei, instanța constată în primul rând că în această privință, sarcina probei nu revine angajatorului, ci potrivit dreptului comun (art. 1169 din Codul civil) reclamantului. Aceasta deoarece, în această privință nu există o dispoziție derogatorie ca și în cazul celei prevăzute de art. 272 din Codul muncii.
Or în speță, reclamantul nu doar că nu a probat ci nici măcar nu a arătat în ce ar consta prejudiciul care să justifice obligarea angajatorului la plata de daune morale.
În plus, instanța apreciază că, în lipsa unor circumstanțe cu totul deosebite aplicarea unei sancțiuni disciplinare de diminuare a salariului cu 10% pentru o lună, nu poate să creeze suferințe care să justifice acordarea de daune morale, și cu atât mai puțin acordarea de daune morale într- un cuantum relativ ridicat (raportat la datele speței), de 10.000 de lei.
În consecință, instanța va respinge capătul de cerere privind acordarea de daune morale ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. D., cu domiciliul în C. -N., str. O. G., nr. 1/6, jud. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE C. S.A. B. - S. DE T. F. DE C. C., cu sediul în C. -N., Piața A.
I. nr. 19, jud. C. .
Anulează decizia de sancționare nr. 402/C/81/_ emisă de pârâtă.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune
morale.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2013.
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. S. |
Red. 4 ex., BGZ/CS, 26 Martie 2013
