Decizia civilă nr. 4061/2013. Despăgubiri. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4061/R/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. R. R. împotriva sentinței civile nr. 11102 din 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată SC V. & C. S., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă Ș. R. R., personal, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebată fiind de către instanță care este obiectul prezentei cauze, reclamanta recurentă arată că așa cum a precizat și la instanța de fond, a fost angajată la societatea doamnei Fulop V. la SC V.
& C. S., în cartierul Grigorescu, însă aceasta i-a încheiat contractul de muncă pe str. C. ului nr. 9 unde nu a lucrat nicio zi. De asemenea, arată faptul că în contractul de muncă ce i l-a dat după ce a plecat de la societate, întrucât nu i s-a achitat drepturile salariale, aceasta i-a încheiat un contract de muncă pe str. C. ului nr. 9, deși și-a desfășurat activitatea în cartierul Grigorescu pe str. Hațeg nr. 6, iar în contractul respectiv nu era stipulat punct de lucru pe str. Hațeg nr. 5 sau 6 cum era normal. Mai arată că doamna Fulop V. a refuzat la sfârșitul lunii să îi achite drepturile salariale, astfel că a sesizat Poliția în acest sens, de unde a aflat că aceasta are antecedente penale. Arată că doamna Fulop V. i-a spus că va lucra două săptămâni, iar următoarele două săptămâni va fi liberă. În prealabil, arată că a mai lucrat la magazinul SORA, având un salariu de 1200 lei, iar înainte de încheierea contractului de muncă cu societatea pârâtă i-a spus doamnei Fulop că are un loc de muncă stabil și doar dacă crede că îi va putea achita drepturile salariale va lucra la societatea pârâtă, întrucât va dura un timp, pentru că magazinul a fost deschis de curând și trebuia să își formeze o clientelă, însă doamna Fulop a asigurat-o că îi va achita drepturile salariale.
Întrebată de către instanță ce solicită prin prezenta cauză, să se constate că a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă la punctul de lucru din Grigorecu, str. Hațeg nr. 26 în perioada_ -_, reclamanta recurentă confirmă acest aspect.
Întrebată fiind de către instanță dacă solicită să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale, reclamanta recurentă arată că nu solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, întrucât aceasta i-a achitat drepturile salariale în
două tranșe la insistențele Poliției, însă solicită obligarea pârâtei la plata daunelor morale și materiale.
Întrebată fiind de către instanță pentru ce sumă să fie obligată pârâta la plata de daune materiale, reclamanta recurentă arată solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2300 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli uzuale aferente taxelor lunare la bloc, restanțe la utilități, curent electric, gaze naturale. Arată că neplata acestor utilități se datorează imposibilității angajării ulterioare ca urmare a atitudinii manifestate de către doamna Fulop și de către soțul reprezentantei legale a societății, respectiv amenințări de către acesta.
Reclamanta recurentă arată că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciile suferite ca urmare a atitudinii manifestate de administratoarea societății și soțul acesteia. De asemenea, solicită depunerea la dosar a unei note de inventar pentru perioada respectivă de la punctul de lucru din Grigorescu.
Reclamanta recurentă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11102 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Ș. R.
R. împotriva pârâtei S.C. V. &C. S.R.L. C. -N. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin contractul individual de muncă, încheiat și înregistrat sub numărul 11/_, reclamanta a îndeplinit funcția de vânzător in cadrul societății pârâte stabilindu-i-se un salariu de încadrare de 700 lei.
Conform Deciziei nr. 1/_ reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii.
Raportat la precizarea de acțiune, înregistrata la instanță în data de_ instanța a constatat că obiectul cererii reclamantei este acordarea unor daune morale.
Cu privire la daunele morale în cuantum de 2300 lei, instanța le-a respins întrucât reclamanta nu a făcut dovada că ar fi suferit un prejudiciu nepatrimonial de natură să-i lezeze demnitatea și relațiile sale în societate. Mai mult, aceasta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între vătămarea pretinsă si fapta angajatorului, sarcina probei în astfel de situații revenindu-i.
Așa fiind, instanța în temeiul art. 272 din Codul Muncii coroborat cu art.
208 și următoarele din Legea nr. 62/2011, a respins acțiunea formulată de reclamanta S. R. R. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. & C. S.R.L..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Ș. R. R.
, solicitând modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost
formulată la instanța de fond.
În motivare recurenta a arătat că nu a semnat contractul individual de muncă, iar desfacerea contractului individual de muncă, prin acordul părților, nu corespunde realității, aducând martori și patru declarații cu confirmarea că a lucrat în Grigorescu.
Ulterior, recurenta și-a precizat la prima instanță acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei sa-i achite suma de 2.300 lei reprezentând trei salarii
minime pe economie pentru că în perioada de după conflictul cu societatea nu s- a mai putut angaja.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că "dorește să facă plângere împotriva administratorului societății SC V. & C. S. deoarece a semnat contractul individual de muncă și desfacerea contractului de muncă prin acordul părților în numele său";.
Prin precizarea de acțiune înregistrată în_ reclamantă a solicitat să fie obligată pârâta "la plata sumei de 2.300 lei, reprezentând trei salarii minime pe economie, pentru că după conflictul cu societatea nu s-a mai putut angaja nicăieri, patronii firmei amenințând-o că vor avea grijă să nu se mai poată angaja";.
Contrar celor reținute de Tribunal, Curtea constată că reclamanta nu a renunțat prin precizarea la acțiune la pretențiile inițiale. Mai mult precizarea la acțiune este nesemnată și, în condițiile în care reclamanta nu era asistată de un avocat și nu are studii juridice, instanța de fond avea obligația să lămurească în conformitate cu dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă obiectul litigiului.
Este adevărat că pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată nu sunt clare, însă Tribunalul avea posibilitatea în temeiul dispoziției legale menționate anterior să ceară lămuriri și explicații părții pentru a determina în concret care este obiectul litigiului. În acest sens, se constată că la soluționarea recursului, recurenta a precizat că solicită: să se constate că a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă la punctul de lucru din Grigorecu, str. Hațeg nr. 26 în perioada_ -_ ; să fie obligată pârâta la plata sumei de 2300 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli uzuale aferente taxelor lunare la bloc, restanțe la utilități, curent electric, gaze naturale și a sumei de 3000 lei, cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciile suferite ca urmare a atitudinii manifestate de administratoarea societății și soțul acesteia. De asemenea, solicită depunerea la dosar a unei note de inventar pentru perioada respectivă de la punctul de lucru din Grigorescu.
De asemenea, deși reclamanta a invocat faptul că nu a semnat nici contractul individual de muncă nici decizia de încetare a acestuia prin acordul părților depunând înscrisuri în acest sens (filele 4-5, 8), instanța de fond nu a analizat în considerentele hotărârii aceste apărări.
Hotărârea primei instanțe nu conține astfel motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat susținerile reclamantului, așa cum prevede în mod expres art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.
Prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă au fost edictate atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie sa inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a realiza controlul judiciar. Obligația instanțelor de a-și motiva în mod corespunzător deciziile reprezintă și una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului a statuat că absența motivării poate impieta asupra dreptului menționat anterior mai ales în situația în care decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară (Hotărârea X contra Belgiei din 30 martie 1992).
Contrar dispozițiilor legale menționate anterior, instanța de fond, a omis să analizeze toate apărările invocate de reclamantă, astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior,a art. 3041și 304 pct. 7 și 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa în întregime sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, instanța de fond urmează să lămurească obiectul litigiului și să administreze probele necesare pentru soluționarea fondului cauzei cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta Ș. R. R. împotriva sentinței civile nr. 11102 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în întregime și, în consecință, trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond: E. B.
