Decizia civilă nr. 572/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 572/R/2013
Ședința publică din 25 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul V. V. G. împotriva sentinței civile nr. 1851/F din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată S. C. P. S. PRIN ADMINISTRATOR J. V.
C. I. B., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 februarie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1851 din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. P. S., B., reprezentată prin administrator judiciar V.
C. I. în contradictoriu cu pârâtul V. V. G. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.680,80 lei reprezentând despăgubiri.
A fost încuviințat ca reclamanta în baza contractului de garanție în numerar să rețină de la bancă întreaga garanție reținută și depusă pe numele pârâtului în sumă de 720 lei și dobânda legală.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamantă.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Între reclamanta SC C. P. S., în calitate de angajator și pârâtul V.
V. G., în calitate de angajat s-a încheiat un contract individual de muncă, pârâtul fiind încadrat începând cu data de_ la societatea reclamantă în postul de inginer constructor. Pârâtul și o echipă de muncitori au fost desemnați pentru executarea unor lucrări construcții la obiectivele de investiții: Bloc 10 cu 40 apartamente cu destinația locuințe sociale pe str. Subcetate - B. .
S-a întocmit de către reclamantă fișa postului, acest înscris fiind asumat de către pârât prin semnătură. În fișa postului pentru șef punct lucru se menționează la punctul 5 lit. a) că este organizatorul și conducătorul nemijlocit al formației de lucru încredințate, răspunde de cantitatea și calitatea lucrărilor executate la obiectivul încredințat, răspunde de încadrarea în parametrii de cheltuieli stabilite pe fiecare categorie de lucrări și pe întregul obiectiv, răspunde de utilizarea cu randament maxim a utilajelor, mașinilor și instalațiilor, ia măsuri pentru prevenirea și eliminarea întreruperilor sau deficiențelor în funcționarea
acestora. La pct. 5 lit.b scrie că pârâtul este gestionar de materiale de construcții, unelte, aparate și utilaje preluate sub semnătură și răspunde de primirea, păstrarea, manipularea și eliberarea acestora. În această calitate răspunde de depozitarea corespunzătoare a materialelor și produselor aprovizionate pe șantier și de activitatea de manipulare a lor, răspunde de încadrarea în normele de consum la materiale de construcții, stabilite pentru fiecare reper, subansamblu și pe întregul obiectiv dat spre execuție, răspunde de pierderea, distrugerea și degradarea de bunuri și răspunde de pagubele produse ca urmare a nerespectării regulilor de depozitare și conservare.
În același scop s-a întocmit și un contract de garanție în numerar, în care se menționează că V. V. G., în calitate de șef punct lucru, este responsabil de cantitatea și calitatea lucrărilor de construcții încredințate pentru executare și ca gestionar de materiale de construcții, aparate și utilaje construcții ce sunt preluate sub semnătură.
Ulterior, în urma demisiei pârâtului V. V. G., reclamanta prin Decizia nr. 11/_, a numit o Comisie de Verificare-Inventariere a obiectivelor și bunurilor avute în primire de șeful punctului de lucru, V. V. G. . Așa după cum rezultă din procesul-verbal de stabilire a lipsurilor din gestiune, încheiat la_, inventarierea s-a făcut în prezența ing. V. V. G., toate bunurile materiale și obiectele de inventar au fost consemnate în liste de inventar care s-au semnat de către toți membrii comisiei, se arată că pârâtul V.
V. G. nu are nici o obiecțiune cu privire la modul de desfășurare a inventarierii.
În procesul verbal de stabilire a lipsurilor din gestiune se reține o lipsă a obiectelor de inventar în valoare totală de 1.580,21 lei cu TVA inclus, pârâtul necontestând acest proces-verbal nici sub aspectul bunurilor reținute ca fiind lipsă, nici sub aspectul valorilor de înlocuire stabilite pentru acestea.
S-a întocmit de către comisia de inventariere și un act intitulat "Proces- verbal privind rezultatul comparativului de material la gestiunea ing. V. V.
G. "; din data de_, prin care s-a reținut că în baza actelor de inventariere s-a procedat la întocmirea comparativului de materiale și s-a constata depășirea cantitativă a următoarelor materiale: cuie (570,90 lei), ciment (11.252 kg în valoare de 4.388,28 lei), nisip (142,08 mc în valoare de 4.262,4 lei) și var hidratat (27.032,00 kg în valoare de 9.731,52 lei). Comisia a calculat un prejudiciu total de 22.554, 19 lei cu TVA inclus rezultat din depășirea consumului de materiale.
La data de_ pârâtul V. V. G. a redactat o declarație, prin care a arătat că recunoaște prejudiciul în sumă de 24.134,40 lei și solicită să fie reangajat la societatea reclamantă Sc C. P. S. pentru a fi în măsură să recupereze acest prejudiciu prin reținerea din salariul, pe care îl va primi, a unui procent de 50% lunar. Ulterior, prin întâmpinarea formulată în prezenta cauză, pârâtul a susținut că această presupusă recunoaștere a vinovăției sale în producerea prejudiciului, i-au fost smulse prin înșelăciune, prin promisiuni mincinoase și nu le recunoaște valabilitatea. Se arată că declarația a fost dată doar în considerarea promisiunii reangajării sale. Față de aceste poziție a pârâtului, tribunalul a apreciat că se impune administrarea probatoriului sub aspectul cauzelor care au condus la depășirea consumului și dacă aceste aspecte s-au datorat sau nu culpei pârâtului V. V. G. .
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.270 din Codul muncii, devenit art.254, urmare a republicării, dispoziție legală ce reglementează răspunderea patrimonială a salariaților. Demersul juridic la reclamantei se încadrează în sfera conflictelor de muncă și drept urmare răspunderea patrimonială a fostului salariat se angajează potrivit dispozițiilor Codului muncii, dar sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 22/1969 privind răspunderea specială a gestionarilor.
Angajarea răspunderii patrimoniale, reglementată de art.254 din Codul muncii republicat (fost art.270 anterior republicării), presupune în primul rând, ca persoana trasă la răspundere să aibă calitatea de salariat la data producerii prejudiciului, apoi, prejudiciul să fie cauzat din vina salariatului și prejudiciul să fie produs în legătură cu munca sa. Chiar și foștii salariați ai angajatorului răspund patrimonial, dar numai pentru pagubele produse din vina lor și în legătură cu munca, anterior încetării contractului individual de muncă.
În cazul gestionarilor operează o prezumție de culpă în producerea lipsei în gestiune, fiind vorba de o prezumție relativă care poate fi răsturnată de gestionar prin proba contrară. În acest sens s-a dispus în cază efectuarea unei expertize în specialitatea construcții de către expert M. Csaba și ulterior o contraexpertiză întocmită de experții Cheța Nicoalie, Poienar V., Cuciurean I. .
Prin raportul de contraexpertiză s-a constata un prejudiciu rezultat din consum suplimentar de ciment (4.434 kg în valoare de 1,729,26 lei), de var praf (24.308,15 kg în valoare de 8.570,93 lei), de cuie (228,36 kg în valoare de 570,90 lei). La totalul astfel rezultat de 11.051,09 s-a calculat și TVA, rezultând prejudiciul total de 13.150,80 lei, din care deja s-a achitat de către pârât suma de
2.470 lei, rămânând de recuperat suma de 10.680,80 lei.
În opinia experților consumul suplimentar de materiale de construcții la obiectivul în cauză, s-a datorat în principal următoarelor cauze:
Lipsa fișelor tehnologice și a procedurilor de execuție pe categorii de lucrări, care să se afle la dispoziția șefului punctului de lucru.
Organizarea de șantier, conform obligațiilor antreprenorului general, care să faciliteze execuția și paza materialelor de construcții aprovizionate și siguranța punerii lor în operă (lipsa împrejmuire, barăci metalice sub cheie, pază autorizată).
Lipsa de implicare și profesionalism din partea șefului punctului de lucru la recepția materialelor sosite pe șantier și a modului de eliberare din magazii pentru punerea în operă zilnică.
Verificarea consumului de materiale de către compartimentul tehnic al societății, periodic, adică trimestrial, în acest fel se puteau evita consumurile de materiale depășite și luarea unor măsuri preventive.
Din partea conducerii societății un control mai susținut asupra programului șefului punctului de lucru și sprijinirea în rezolvarea problemelor solicitate.
Tribunalul a apreciat că dintre cauzele enumerate, cele de la punctele 1-4 erau de fapt responsabilitatea șefului punctului de lucru, respectiv a inginerului
V. V. G., întrucât acesta și-a asumat prin semnarea fișei postului obligația executării lucrărilor în conformitate cu planurile întocmite de reclamantă și totodată și-a luat angajamentul de a organiza șantierul, de a asigura paza, de a verifica consumul de materiale. Instanța a apreciat că pârâtul se află în culpă prin faptul că nu a asigurat în mod corespunzător paza și gestionarea materialelor. După cum s-a evidențiat mai sus, pârâtul prin semnarea contractului individual de muncă, a fișei postului de șef punct de lucru și a contractului de garanție în numerar și-a asumat în mod expres calitatea de gestionar a uneltelor, aparatelor, utilajelor de construcții, dar și a materialelor de construcții, paza acestora și faptul că va răspunde de pierderea, distrugerea, degradarea lor, precum și de folosirea lor în mod necorespunzător.
Nu s-a putut reține că motivul amintit de experți la punctul 5, respectiv lipsa unui control mai intens din partea reclamantei, ar fi în măsură să înlăture culpa pârâtului - gestionar, mai ales că nu au existat sesizări în scris din partea acestuia cu privire la eventuale lipsuri, calitatea materialelor. Pârâtul nu a solicitat nici personal suplimentar sau diferite bunuri care să-l ajute la
organizarea șantierului, astfel că nu existau motive pentru conducerea societății reclamante de a efectua verificări periodice, de altfel pârâtul a demisionat după doar 4 luni.
În ceea ce privește concluziile contraexpertizei, nici reclamanta, nici pârâtul, nu au formulat obiecțiuni, chiar mai mult pârâta prin reprezentantul ei și-a însușit cuantumul prejudiciului, precizându-și acțiunea în sensul de a fi obligat pârâtul V. V. G. la suma de 10.680, 80 lei, stabilită ca prejudiciu rămas de recuperat de către experți, fără a se mai solicita și contravaloarea bunurilor constatate lipsă din gestiune.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. P. S., B., reprezentată prin administrator judiciar V. C. I., în contradictoriu cu pârâtul V. V. G. și în consecință l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 10.680,80 lei reprezentând despăgubiri. S-a încuviințat ca reclamanta în baza contractului de garanție în numerar să rețină de la bancă întreaga garanție reținută și depusă pe numele pârâtului în sumă de 720 lei și dobânda legală, în conformitate cu dispozițiile art. 15 și 16 din Legea nr. 22/1969.
S-au respins restul pretențiilor formulate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul V. V. G.
, solicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive și obligarea acestuia la plata sumei de 1580,2 lei reprezentând despăgubiri.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât în fișa postului la pct. b) se prevede că "răspunde de respectarea riguroasă a instrucțiunilor privind exploatarea și întreținerea uneltelor, aparatelor și utilajelor de producție, răspunde de paza și buna funcționare a acestora";, de asemenea la pct. b) din fișa postului se prevede că
"răspunde de pierderea, distrugerea și degradarea de bunuri (unelte, aparate, utilaje, materiale de construcții";.
Din cele arătate la aliniatul precedent rezultă că recurentul avea stabilită prin fișa postului doar obligația de a răspunde de paza și buna funcționare a uneltelor, aparatelor și utilajelor de producție, nu și de paza materialelor de construcție, cum a reținut instanța fondului.
Cu privire la materialele de construcție conform fișei postului avea obligația de a răspunde de pierderea,distrugerea și degradarea acestora, nu și de furtul acestora de persoane necunoscute.
Cât privește contraexpertiza efectuată în cauză s-au reiterat susținerile de la fondul cauzei în sensul că aceasta nu poate fi reținută de întrucât deși cei trei experți, în considerentele raportului de expertiză (pag. 2, alin. 7 ) rețin că "din analiza raportului de expertiză întocmit de M. Csaba consideră că raportul este pertinent, justificat cu acte și normative în vigoare";, cu toate acestea experții arată, la pagina 3 a raportului de expertiză, că "astfel consumul tehnic ar putea fi: ciment -36.783,76 kg x 1,15 = 42.301,32 kg nisip - 232,04 mc x 1,15 = 266,80 mc, var praf - 14.979,00 kg x 1,15 = 17.225,85 kg, concluzionând ca prejudiciul produs este de 13.150,80 lei.
Prin formularea "ar putea fi"; experții nu puteau concluziona că recurentul a prejudiciat reclamanta cu suma de 13.150,8 lei, prejudiciul ar fi rezultat numai dacă experții stabileau cu certitudine consumul tehnic.
De reținut faptul că în concluziile raportului de expertiză nu se arată că acesta ar fi produs vreun prejudiciu reclamantei.
Întrucât, dacă și cei trei experți, cum a arătat mai sus, au arătat că raportul de expertiză întocmit de exportul M. Csaba este pertinent, justificat cu acte și normative în vigoare, apreciază că instanța fondului trebuia să rețină
concluziile acestui raport care stabilesc că diferențele de consumuri calculate nu constituie prejudiciu ținând cont de condițiile create pe șantier.
S-a mai învederat că și dacă se admite lipsa în gestiune a materialelor de construcție imputate nu se poate reține răspunderea patrimoniala a recurentului deoarece reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a asigura paza șantierului, obligație prevăzută de art. 2 din Legea nr. 333/2003, lege care la art. 11 mai prevede că "paza proprie se organizează în raport cu natura obiectivelor, a bunurilor și valorilor ce urmează a fi păzite"; iar la art. 12 se prevede că "paza proprie se realizează cu personal calificat, angajat al unității beneficiare conform legii";.
Cu privire la paza șantierului din depoziția martorilor rezultă că mai dispăreau materiale, când ploua, dimineața se mai vedeau urme de mașini; era un paznic dar cu toate acestea dispăreau materiale, în principal ciment; o perioada de o lună paza nu a fost asigurată, materialele erau depozitate afară, după program putând avea acces oricine.
S-a mai precizat că recurentul nuu s-a opus admiterii în parte a acțiunii pentru suma de 1580,2 lei reprezentând prejudiciu pentru lipsa în gestiune a obiectelor de inventar arătate în procesul verbal încheiat în data de_, aflat la dosarul cauzei, obiecte pentru care prin fisa postului s-a prevăzut că răspund pentru paza acestora.
Mai solicită instanței de recurs să aibă în vedere adresa recurentului înregistrată de reclamanta sub nr. 1898/_ (verbal a solicitat de multe ori ceea ce a solicitat prin adresa nr. 1898/2009 ) prin care: a arătat faptul că se sustrag diferite materiale de construcții; a solicitat reclamantei să ia măsuri de asigurare a pazei autorizate a șantierului.
Întrucât în fișa postului nu figurează această atribuțiune și-n consecință nu pot fi făcut răspunzător de pagubele produse din acest motiv.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici depoziția martorilor referitoare la calitatea materialelor de construcție, modul de preparare a mortarului, modul de recepție a materialelor de construcție, depoziții pe care mandatarul acestuia le-a arătat prin concluziile scrise.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Din fișa postului recurentului (filele 22-24 dosar fond) se constată că acesta are următoarele atribuții relevante pentru antrenarea răspunderii sale patrimoniale: art. 5 lit. a) răspunde de încadrarea în parametrii de cheltuieli stabilite pe fiecare categorie de lucrări și pe întregul obiectiv; lit. b) este gestionar de materiale de construcții; răspunde de gospodărirea judicioasă a tuturor bunurilor materiale; răspunde de depozitarea corespunzătoare a materialelor și produselor aprovizionate pe șantier și de activitatea de manipulare a lor; răspunde de încadrarea în normele de consum la materiale de construcții; răspunde de respectarea riguroasă a instrucțiunilor privind exploatarea și întreținerea uneltelor, aparatelor și utilajelor de producție, răspunde de paza și buna funcționare a acestora; răspunde de pierderea, distrugerea și degradarea de bunuri (unelte, aparate, utilaje, materiale de construcții); răspunde de neîntocmirea sau întocmirea necorespunzătoare a actelor de recepție cantitativă și calitativă a bunurilor primite; răspunde de pagubele produse ca urmare a nerespectării regulilor de depozitare și conservare; c) pentru o mai bună organizare a producției și a muncii, este obligat să stabilească punctele de acces pe șantier și să urmărească respectarea regulilor de acces atât de către angajații unității, cât și de către neangajați.
Drept urmare, deși în fișa postului nu se menționează în mod expres faptul că recurentul avea obligația de pază a materialelor de construcții, având în vedere
că acesta, în calitate de șef punct de lucru, era gestionar de materiale de construcții, răspundea de depozitarea corespunzătoare a materialelor și produselor aprovizionate pe șantier și de activitatea de manipulare a lor și avea obligația să stabilească punctele de acces pe șantier și să urmărească respectarea regulilor de acces atât de către angajații unității, cât și de către neangajați, Curtea apreciază că recurentul răspundea de paza întregului șantier și, implicit, și a materialelor de construcție depozitate pe acesta, fiind obligat să urmărească respectarea regulilor de acces inclusiv de către persoane care nu sunt angajate de către intimată.
Referitor la motivul de recurs privind înlăturarea primului raport de expertiză realizat de expertul M. Csaba (filele 162-188 dosar fond), Curtea reține că la elaborarea acestuia "nu s-a efectuat o constatare la fața locului, apreciindu- se că aceasta este imposibilă (sau cu costuri mari), iar modul de gestionare și circuitul actelor, cât și calitatea materialelor nu pot fi dovedite ulterior, concluziile ce vor fi trase vor conține și o doză de subiectivism, iar concluziile vor fi mai mult pe bază de experiențe în domeniu, a normativelor și reglementărilor și a unor studii în vigoare";. În mod contrar, la elaborarea raportului de contraexpertiză de către experții Cheța Nicolaie, Poienar V. și Cuciurean I. (filele 267-272), s-a realizat o constatare la fața locului în prezența ambelor părți, realizându-se măsurători, ceea ce ab initio conferă acestui raport de expertiză o posibilitate mai mare de lămurire a împrejurărilor de fapt care presupun cunoștințe de specialitate, pentru care s-a dispus efectuarea expertizei.
De asemenea, examinând comparativ cele două rapoarte de expertiză, Curtea reține că în ambele s-a constatat o depășire a consumului de materiale, calculată în funcție de consumul tehnic în raport de Normativul C-1981, dar și de condițiile concrete din șantier. Astfel, în primul raport de expertiză s-a constatat depășirea cu 7.329 kg a cantității de ciment și cu 4239 kg a cantității de var, iar în cel de-al doilea raport de expertiză s-a reținut depășirea cu 4.434, 68 kg a cantității de ciment, cu 24.308,15 kg a celei de var și cu 228,36 a cuielor.
Diferența majoră dintre cele două rapoarte constă însă în justificarea acestui consum. În acest sens se reține că în primul raport de expertiză s-a concluzionat că: diferențele de consumuri calculate nu constituie prejudiciu ținând cont de condițiile create pe șantier; majoritatea depășirilor provin din prepararea mortarelor la punctul de lucru și nu în instalații centralizate; reclamanta nu și-o organizat corespunzător șantierul sub aspectul depozitării materialelor de construcții și a asigurării pazei; toate depășirile se pot suporta din fondul de organizare de șantier.
Având însă în vedere atribuțiile pârâtului menționate în fișa postului, așa cum au fost acestea redate pe larg în analiza primului motiv de recurs, Curtea apreciază că toate deficiențele învederate de expert sunt imputabile pârâtului, care, pe de o parte, avea atribuții care dacă ar fi fost exercitate corespunzător nu ar fi determinat depășirea consumului de materiale, iar, pe de altă parte, ar fi putut semnala deficiențele conducerii societății pentru a fi remediate. Adresa nr. 1898/_ prin care pârâtul a solicitat asigurarea șantierului cu pază întrucât au fost sustrase mai multe materiale de construcții, iar paza șantierului nu este în sarcina șefului punctului de lucru (fila 5 dosar recurs) nu este apreciată ca fiind suficientă în acest sens, întrucât conform fișei postului pârâtul răspundea de paza întregului șantier (inclusiv de accesul persoanelor care nu erau angajate). Și, oricum, prin această adresă s-a comunicat angajatorului numai una dintre cauzele care se susține că a contribuit la producerea prejudiciului pentru care s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
În același sens, în raportul de contraexpertiză s-au reținut drept cauze pentru consumul suplimentar de materiale de construcții: lipsa fișelor
tehnologice și a procedurilor de execuție pe categorii de lucrări, care să se afle la dispoziția șefului punctului de lucru; organizarea de șantier, conform obligațiilor antreprenorului general, care să faciliteze execuția și paza materialelor de construcții aprovizionate și siguranța punerii lor în operă (lipsa împrejmuire, barăci metalice sub cheie, pază autorizată); lipsa de implicare și profesionalism din partea șefului punctului de lucru la recepția materialelor sosite pe șantier și a modului de eliberare din magazii pentru punerea în operă zilnică; verificarea consumului de materiale de către compartimentul tehnic al societății, periodic, adică trimestrial, în acest fel se puteau evita consumurile de materiale depășite și luarea unor măsuri preventive; din partea conducerii societății un control mai susținut asupra programului șefului punctului de lucru și sprijinirea în rezolvarea problemelor solicitate.
Drept urmare, apreciind la fel ca instanța de fond că primele patru cauze enumerate erau în responsabilitatea șefului punctului de lucru, iar ultima cauză nu este de natură a înlătura culpa pârâtului, Curtea constată că în mod judicios Tribunalul a înlăturat primul raport de expertiză și a reținut motivat contraexpertiza efectuată în cauză, la care, de altfel, niciuna dintre păți nu a formulat obiecțiuni.
În ceea ce privește motivul de recurs relativ la paza șantierului, se reține pentru considerentele expuse în analiza primului motiv de recurs că recurentul avea printre atribuțiile sale și paza întregului șantier, astfel încât depozițiile martorilor P. I. (fila 58 dosar fond) și Gherasim N. (fila 59 dosar fond) în sensul că nu era asigurată paza șantierului, respectiv că se sustrăgeau bunuri din șantier, reprezintă o dovadă în plus că recurentul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile.
De asemenea, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor "ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare- dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora";, iar potrivit art. 12 alin. 1 din același act normativ "paza proprie se realizează cu personal calificat, angajat al unității beneficiare, conform legii";.
Contrar celor invocate în recurs, Curtea apreciază că dispozițiile legale menționate anterior nu îl exonerează pe pârât de paza șantierului, întrucât unitatea beneficiară, în sensul Legii 333/2003, respectiv intimata, și-a respectat în concret obligația prevăzută de lege de asigurare a pazei proprii prin stabilirea de atribuții în acest sens recurentului.
Având în vedere aceste considerente, reținându-se că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V. V. G. împotriva sentinței civile nr. 1851 din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PT. PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
S. D. | D. G. | L. | D. |
În C.O. semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
V. M.
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: B. I. S.
