Sentința civilă nr. 2912/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.2912/F/2013
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. | L. | B., judecător |
GREFIER: V. | H. |
Cu participarea asistenților judiciari:
V. C. M. A. LS
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamanții C.
T., prin P. și O. S. comunal T. RA
în contradictoriu cu pârâtul R. F.
I.,
având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Cauza s-a judecat în fond la data de 04 noiembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată
,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții C. T., prin
P. și O. S. comunal T. RA
au chemat în judecată pe pârâtul R. F. I.,
solicitând instanței să oblige pârâtul la plata sumei de 28376,03 lei reprezentând despăgubiri pentru contravaloarea cantității totale de 365,93 mc masă lemnoasă lipsă conform raportului nr.1070/_, sumă actualizată cu rata inflației, precum și dobânda legală calculată de la data constatării prejudiciului și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a reliefat că pârâtul a încheiat contract individual de muncă cu O. S. comunal T. RA la data de_, acesta fiind angajat ca șef depozit, responsabil exploatare masă lemnoasă, acesta fiind obligat să-și îndeplinească atribuțiile ce-i revin potrivit fișei postului și regulamentelor de organizare și funcționare. În urma raportului nr.1070/_ încheiat de reclamantul angajator ca urmare a analizării partizilor în regie proprie aflate în gestiunea pârâtului s-a constatat lipsa cantității totale de 365,93 mc masă lemnoasă, care nu a putut fi justificată de gestionar, acesta având valoarea de 28376,03 lei, acesta reprezentând prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului.
Reclamanții au susținut că pârâtul este direct răspunzător de acest prejudiciu creat, masa lemnoasă nu se regăsește nici pe suprafața parchetului și nici în platforma primară, pârâtul fiind vinovat de încălcarea prevederilor din fișa postului. Din cuprinsul raportului nr.1070/_ existența și întinderea cuantumului pagubei este neîndoielnică, iar în ce privește fapta ilicită comisă de pârâtul salariat a constat în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu ce-i revin, respectiv gestiunea/administrarea cu rea credință ori neglijență gravă a partizilor
autorizate spre exploatare și a masei lemnoase din depozit ceea ce a condus la pricinuirea pagubei în patrimoniul reclamantului. După ce s-a făcut referire la atribuțiile de serviciu indicate în fișa postului s-a mai susținut că fapta imputată de angajator ul reclamant pârâtului se află printre atribuțiile stabilite prin fișa postului de șef depozit material lemnos, responsabil exploatare masă lemnoasă, pârâtul având ca sarcină gestiunea partizilor exploatate în regie proprie.
S-a mai arătat că între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul suferit de reclamanți există o strânsă legătură de cauzalitate, rezultând din însăși raporturile de muncă dintre părți și neîndeplinirea atribuțiilor din fișa postului, iar în ceea ce privește vinovăția pârâtului aceasta reiese din însăși neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu, făcându-se referire și la cele consemnate în raportul nr.1070/_ . În cauză, nu operează nici una dintre cauzele exoneratoare de răspundere prevăzute de art.254 alin.2 Codul muncii.
În drept, s-au invocat prevederile art.192 și art.194 Cod procedură civilă, art.254 alin.1 Codul muncii, art.1350, art.1531 și art.1533 Codul civil.
Acțiunea formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâtul R. F. I. a formulat întâmpinare
prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesual pasive a acestuia și prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate f.31-35.
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, acesta a susținut că nu are calitate procesual pasivă deoarece în calitatea sa gestionar nu s-a ocupat de paza fondului forestier, aceasta revine pădurarului titular de canton, sens în care a făcut referire la art.15, art.18 art.20 și art.6 din regulamentul de pază a fondului forestier aprobat prin HG nr.1076/2009.
A invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că termenul de 3 ani prevăzut de art.268 alin.1 lit.c Codul muncii aplicabil în cauză era împlinit pentru partida 1. Barloaia reprimită în_, pentru partida 1. Stamba reprimită în_ și pentru partida 1. Izvorul Pietrii reprimită în_, potrivit proceselor verbale încheiate la acele date, dreptul la acțiune s-a născut la datele anterior arătate și se impune respingerea pretențiilor deduse prin acțiune privind sumele de 79,32 lei, 677,30 lei și 3280,28 lei.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că nu sunt întrunite condițiile legale pentru atragerea răspunderii sale patrimoniale, fiindcă nu a comis nici o faptă ilicită și prin activitatea desfășurată nu produs vreo pagubă reclamanților. În acest sens, a reliefat că după începerea exploatării a sesizat personalul reclamantului că înălțimile de arbori nu coincid deoarece toate partizile sunt așezate sub golul alpin, unde arborii sunt mai scunzi și nu au volumul calculat. Ori după cum a mai reliefat nu s-a ocupat de paza fondului forestier, iar în actele de punere în valoare s-a consemnat în mod eronat volumul de masă lemnoasă ce s-a aprobat spre exploatare, pârâtul nu este vinovat pentru diferența de masă lemnoasă ce nu a rezultat în urma exploatării acesteia, livrarea materialului lemnos rezultat s-a făcut pe bază de aviz de însoțire a mărfii sub supravegherea titularului de canton, transportul materialului lemnos către persoanele ce aveau aprobarea Consiliului local T. s-a făcut cu autocamionul O. ui silvic T. .
Reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinar
e prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât, iar pe fond și-au menținut pretențiile deduse judecății f.49-52.
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, s-a arătat că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză raportul la postul ocupat și la atribuțiile sale indicate în fișa postului, fiind direct răspunzător de cantitatea de masă lemnoasă lipsă, masa lemnoasă nu se regăsește nici pe suprafața parchetului și nici în platforma primară, pârâtul îndeplinea și atribuții de gestiune în sensul legii nr.22/1969, rezultând cu claritate acest lucru din procesele verbale încheiate cu ocazia predării/primirii parchetului afectate de produse accidentale.
Au solicitat respingerea excepției prescripției invocate de pârât, susținând că termenul de 3 ani prevăzut de art.268 alin.1 lit.c Codul muncii raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată și ținând cont de faptul că suma ce reprezintă prejudiciul a fost stabilită prin raportul nr.1070/_ . A arătat că prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube cauzat printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de era, potrivit art.2528 Codul civil, normă ce completează dispozițiile Codului muncii sub acest aspect.
Examinând în prealabil excepțiile invocate de pârât
, excepții unite cu fondul de tribunal, tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care vor fi respinse ca atare potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului este neîntemeiată, fiindcă, ținând cont de obiectul acțiunii civile deduse judecății vizând antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului, pârâtul, în calitatea sa de angajat la reclamantul O. silvic C. T., având postul de șef depozit, responsabil exploatare masă lemnoasă, acesta fiind obligat să-și îndeplinească atribuțiile ce-i revin potrivit fișei postului, printre care și cele de a gestiona masa lemnoasă din partizile ce intră în cadrul depozitului, de a sorta masa lemnoasă, de a gestiona masa lemnoasă din partizile autorizate în regie proprie și primite în gestiune și de a răspunde de realizarea sortimentelor de material lemnos ce trebuie realizate în partizile primite în gestiune, situație în care acesta justifică legitimitate procesuală pasivă și se impune analizarea pe fond a acțiunii în răspundere patrimonială promovată în speță împotriva pârâtului pentru a se cerceta dacă sunt întrunite în mod cumulativ cerințele legale în acest sens. Argumentul pârâtului că acesta nu se ocupa de paza fondului forestier nu este în măsură atragă admiterea excepției, fiindcă i se impută comiterea faptei ilicite și pricinuirea pagubei în calitatea sa de gestionar, iar nu ca și paznic al fondului forestier.
Nefondată este și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârât, fiindcă a fost respectat termenul de 3 ani prevăzut de art.268 alin.1 lit.c Codul muncii, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv în 15 martie 2013 și ținând cont de faptul că angajatorul reclamant a cunoscut suma ce reprezintă prejudiciul la data întocmirii raportului nr.1070/_ . Tribunalul arată că data nașterii dreptului la acțiune de când trebuie calculat termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea, iar în speță, prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de era, potrivit art.2528 Codul civil, normă ce completează dispozițiile Codului muncii sub acest aspect.
Analizând actele și lucrările dosarului în ce privește fondul cauzei
, tribunalul reține următoarele.
Pârâtul R. F. I. s-a angajat la reclamantul O. silvic C. T., potrivit contractului individual de muncă nr.8/0_ pe postul de șef depozit, responsabil exploatare masă lemnoasă, acesta având printre alte obligații și cea a-și îndeplinească atribuțiile ce-i revin potrivit fișei postului f.23-24. În fișa postului semnată de pârât f.25, se indică printre alte atribuții cele de a gestiona masa lemnoasă din partizile ce intră în cadrul depozitului, de a sorta masa lemnoasă, de a de a gestiona masa lemnoasă din partizile autorizate în regie proprie și primite în gestiune și de a răspunde de realizarea sortimentelor de material lemnos ce trebuie realizate în partizile primite în gestiune.
Potrivit raportului nr.1070/_ încheiat de reclamantul angajator ca urmare a analizării partizilor în regie proprie aflate în gestiunea pârâtului s-a constatat lipsa cantității totale de 365,93 mc masă lemnoasă, reținându-se că pârâtul este direct răspunzător de acest prejudiciu creat, masa lemnoasă nu se regăsește nici pe suprafața parchetului și nici în platforma primară f.18-22. Tribunalul constată că din acest raport întocmit nu reiese care este valoarea în bani a celor 365,93 mc masă lemnoasă lipsă. Fiind chestionat pârâtul asupra celor constatate de către reprezentantul angajatorului în data de_, a susținut că nu a produs vreun prejudiciu, că nu este de acord să plătească valoarea masei lemnoase nejustificate, arătând că diferența de masă lemnoasă provine din înălțimile mari date la arbori, deși la unele partizi au fost verificați și nu au corespuns, iar o parte din masa lemnoasă rămasă în platforma primară nu s-a putut valorifica din cauză că era foarte slabă și se impunea casarea ei f.11.
Tribunalul mai constată că reclamantul angajator a depus la dosar actele de punere în valoare a celor 6 partizi aflate în gestiunea pârâtului, precum și avizele de însoțire a materialului lemnos realizat din cele 6 partizi f.90-228. Din examinarea acestor înscrisuri, tribunalul observă că nu reiese valoarea materialului lemnos exploatat și destinat valorificării.
Potrivit dispozițiilor art. 254 Codul Muncii republicat, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului. Așa fiind, reiese din acest text legal că angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator presupune încălcarea cu vinovăție de către acesta a unei obligații ce își are izvorul în contractul individual de muncă, fișa postului sau în îndatoririle prevăzute de legi și alte acte normative, fapt ce cauzează un prejudiciu în patrimoniul angajatorului.
Răspunderea salariatului este o răspundere patrimonială specifică bazată pe principiile răspunderii civile contractuale și, în baza acesteia, salariatul este obligat să repare prejudiciul efectiv produs în timpul executării contractului de muncă pentru o faptă prejudiciabilă, săvârșită cu vinovăție, în legătură cu munca sa. Răspunderea patrimonială este o răspundere contractuală, deoarece obligația salariatului își are izvorul în însuși contractul de muncă.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale este așadar necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a
celui care a produs paguba, existența faptei ilicite și personale a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Tribunalul reține că, în prezenta pricină, față de cele anterior arătate, aceste condiții nu sunt cumulativ îndeplinite, fiindcă nu s-a demonstrat în mod cert că pârâtul salariat în timpul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu a comis vreo faptă ilicită cu vinovăție, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici nu s-a dovedit întinderea prejudiciului pretins de către reclamanți, nefiind depuse la dosar înscrisuri justificative din care să reiasă modul de calcul și valoarea exactă a prejudiciului pretins.
În ce privește fapta ilicită, tribunalul arată că nu este suficient pentru probarea acesteia cele consemnate în cuprinsul raportului nr.1070/_, ci ar fi trebuit ca angajatorul să probeze că în momentul predării partizilor spre exploatare pârâtul salariat și-a asumat realizarea în mod cert a unei anumite cantități de material lemnos, ori din cele anterior reliefate, pârâtul a susținut că pretinsa lipsă de material lemnos a fost obiectivă, mai exact fiind greșit estimată înălțimea arborilor din partizile ce au fost exploatate, fapt ce a determinat în mod evident și obținerea unei cantități de material lemnos mai mică decât cea estimată inițial. Această situație nu poate fi imputabilă pârâtului salariat, în condițiile în care reclamantul nu a dovedit și prin alte mijloace de probă, nu numai prin procese verbale și rapoarte întocmite de salariații acesteia, că pretinsele lipsuri de material lemnos în gestiunea pârâtului au fost cauzate prin neîndeplinirea ori modul defectuos de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către pârât. Nici cuantumului prejudiciului pretins prin acțiune nu a fost judicios dovedit atât timp cât nu s-a indicat în mod exact modul de calcul al acestuia, însoțit de înscrisuri doveditoare justificative, situație în care suma indicată prin acțiunea formulată de reclamanți nu poate fi reținută ca atare de tribunal.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, constatând că nu s-au dovedit toate condițiile ce atrag răspunderea patrimonială a pârâtului impuse de art.254 Codul muncii, urmează a respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtului.
În temeiul art.451-453 și art.455 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul, constată că reclamanții se află în culpă procesuală față de respingerea acțiunii, având o poziție procesuală similară, motiv pentru care vor fi obligați reclamanții în solidar să plătească pârâtului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul avocațial achitat în cuantum de 2500 lei potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.241. Tribunalul nu a acordat în întregime suma de 2500 lei achitată ca onorariu avocațial de pârât, fiindcă a făcut aplicarea art.451 alin.2 și a redus suma solicitată cu acest titlu raportat la valoarea și complexitatea cauzei, suma stabilită de tribunal este rezonabilă, mai ales în condițiile în care activitatea desfășurată de avocatul pârâtului a vizat și excepțiile invocate, dar respinse de tribunal ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și prescripției dreptului la acțiune, excepții invocate de pârât.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții C. T., prin P., cu sediul în T., nr.470 A, județul Bistrița Năsăud, CUI 4512267, și O.
S. comunal T. RA,
cu sediul în T., nr.188 B, județul Bistrița Năsăud, CUI 25327840, înregistrat sub nr.J_, împotriva pârâtului R. F. I.,
CNP 1.
,
domiciliat în T., nr.817, județul Bistrița Năsăud.
Obligă reclamanții în solidar să plătească pârâtului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Bistrița Năsăud. Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. V. H.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
V. C. M. A. LS
MLB// 5 ex.// 25 noiembrie 2013
