Decizia civilă nr. 577/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 577/R/2013
Ședința publică din data de 26 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. V. împotriva sentinței civile nr. 13016 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată S. "CFR C. "; SA B. - S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea, reclamantul recurent a depus concluzii scrise.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13016 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins contestația formulată de reclamantul L.
V. împotriva deciziei nr. 402/C/90/_ emisă de pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE C. "CFR C. "; B. - S. DE T. F. DE C.
C. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul este salariatul pârâtei în funcția de mecanic de locomotivă și a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună, fiind încălcate prevederile Instrucției 201 art. 11 lit. c.(f.4).
Din Raportul de cercetare instanța a reținut că în perioada 22 -_ reclamantul a deservit automotorul AM Desiro 2110 în turnusul Regio 4441/4/D/2011 pe secțiile C. - Dej C - Jibou - Baia Mare - Zalău și a depășit consumul normat de motorină cu 92 litri. În raport s-a concluzionat că supraconsumul de 92 litri de motorină se datorează în exclusivitate personalului de locomotivă care a deservit automotorul pe perioada analizată. S-a arătat de asemenea că, datorită faptului că nu se poate stabili concret supraconsumul pentru fiecare mecanic, contravaloarea prejudiciului se va imputa fiecărui mecanic, din cei 7 care au efectuat turnusul, în funcție de timpul efectiv lucrat.
Reclamantul a deservit automotorul la trenul 4094/4094-1 pe relația C. - Jibou din bucla de turnus 094/_ /_ /_ /_ /_ -_ -2/4095, turnus întocmit de Depoul C. și înregistrat sub nr. 4441/4/D/2011.Potrivit Programului de însoțiri conform Planului de Măsuri nr.10/17/4/434/_ reclamantul, alături de alți colegi, au exploatat în mod neeconomicos locomotiva AM Desiro 2110 în turnusul Regio 4441/4/D/2011, pe secțiile C. -Dej C. -Jibou-Baia Mare-Zalău.
Instanța a reținut că pentru a exista răspundere disciplinară trebuiesc îndeplinite mai multe condiții printre care și calitatea de salariat și acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat, alături de legătura de cauzalitate dintre acestea.
Referitor la decizia de sancționare disciplinară contestată, instanța a constatat că intimata a respectat prevederile art. 251 alin. 1 din Codul muncii, respectiv a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă necesară.
Intimata a respectat prevederile legale, în cauză fiind numită o comisie de cercetare disciplinară prealabilă, contestatorul fiind convocat la cercetarea disciplinară prealabilă. Reclamantul a răspuns la întrebările din Nota explicativă. În urma cercetării s-a întocmit dosarul de cercetare nr. 411/8/119/_ care a constatat existența abaterii disciplinare și care face și propunerea de sancționare cu reducerea drepturilor salariale cu 10% pe timp de o lună, propunere reținută și de conducere.
Instanța a reținut că exploatarea pe timp de iarnă a automotoarelor Siemens - Desiro se efectuează în conformitate cu regulile generale de exploatare a trenurilor pe timp de iarnă prevăzute de Regulamentul nr. 006/2006, iar ordinele de serviciu care reglementează lucrul pe timp de iarnă s-au prelucrat cu personalul la Școala Personalului pe anul 2011, înainte de începerea sezonului rece.
Cota de motorină stabilită depinde de condițiile reale de exploatare, fapt care s-a realizat prin determinarea practică prin însoțire, potrivit prevederilor Ordinului de serviciu nr. 32 Ad/_ și întocmit în baza Planului de Măsuri nr. 10/17/_ al S.N.T.F.C.
Decizia contestată a fost motivată în fapt și în drept și că cercetarea disciplinară prealabilă a fost efectuată în condițiile legii s-a constatat că intimata a procedat corect, legal și temeinic.
Este cunoscut că ori de câte ori un salariat produce o pagubă în patrimoniul angajatorului, din vina sa, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, este obligat a o repara.
Răspunderea patrimonială este de regulă o răspundere personală, individuală sau colectivă, angajatorul putând sancționa atât abaterea disciplinară a salariatului, dar și angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia, cele două forme de răspundere putându-se cumula.
În cauză pârâta a depus dovezi doar privind aplicarea unor sancțiuni disciplinară celor vinovați de consum.
Instanța a mai reținut, referitor la termenul de emitere a deciziei de sancționare, că Raportul de cercetare nr. 411/8/119 a fost înregistrat la data de_, instanța constată că decizia contestată este emisă în termenul de 30 de zile.
Cum măsura luată de pârâtă a fost temeinică și legală, iar reclamantul nu a dovedit existența prejudiciul moral solicitat, instanța a respins și acest petit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L. V.
solicitând modificarea sentinței și admiterea cererii introductive.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a condus pe timp de iarnă, iar consumul de motorină, etalonul de referință, este acela pe timp de vară, luându-se în considerare perioada în care a fost efectuat programul de însoțiri AM Desiro (16.08-_ ).
Fundamentul deciziei de sancționare este chiar programul de însoțiri efectuat în urma dispoziției 31Ad/_, în perioada 16.08-_, instanța reține în considerentele hotărârii atacare, în mod eronat, faptul că această cotă de motorină "depinde de condițiile reale de exploatare, fapt care s-a realizat prin determinarea practică prin însoțire".
Nu s-a avut în vedere faptul că la data de 21-_, fiind efectuat exact același turnus de către alți mecanici de locomotivă, s-a depășit din nou consumul normat de motorină cu exact aceeași cantitate de motorină, fiind înregistrat exact același supraconsum, diferența dintre speța de față și aceea constând în cantitatea de motorină cu care s-a alimentat (în cazul de față, cu 20 de litrii mai mult, ajungându-se la un supraconsum de 92 de litrii în acest caz, iar în situația similară la 72 de litrii).
Învederează instanței că presupusa abatere disciplinară a avut loc între_ și_, pe timp de iarnă, când există condiții speciale de manevră și conducere a locomotivei AM DESIRO 2110 existând în primul rând reglementări care impun menținerea motorului locomotivei pornit, în stare caldă atunci când temperatura este de până la 2 grade Celsius sau mai scăzută.
Mai mult, conform normei de consum valabile din data de_ până la data de_ norma pe trenul 4095 care cuprinde turnusul 4094/4094-1 este de 690 kg. Pe analiza consumului de motorina pentru perioada 21-_, realizat în perioada_ și_ apare un normat de 1004 kg (după înregistrarea în repetate rânduri a unui supraconsum, s-au modificat și normele). Pe norma aplicabilă din data de_ apare un normat de 870 litri. Prin urmare nu se știe exact care e norma însă, în mod aleator s-a stabilit în sarcina sa un supraconsum de 92 kg.
Cu toate acestea, în ciuda faptului că în perioada în care a fost cercetat, normele erau cele de vară și în pofida consumului mai ridicat datorită celor expuse mai sus, nu au fost depășite normele de consum.
S-au evidențiat și inadvertentele cu privire la consumul de combustibil și la incertitudinea angajatorului cu privire la normele de consum.
Este în consecința evident faptul că a fost sancționat în mod absolut injust pentru că a depășit consumul normat, doar că acest consum normat nu există, nu este ancorat în realitatea faptică a lucrurilor, neținând seama de anotimp, de perioada în care locomotiva este în stare pornită și de toți ceilalți factori care duc la un consum mai mare de combustibil, luându-se în consecință măsura aplicării sancțiunii disciplinare fără niciun fundament, fără ca recurentul să fi încălcat o normă, în mod abuziv. Mai exact, atâta timp cât nu se cunoaște în mod exact norma de combustibil și cantitatea consumată (atât în fapt cât și cea stabilită ca fiind suficientă de către angajator) nu se poate stabili un supraconsum.
A depus în probațiune turnusurile pe lunile decembrie 2011, ianuarie 2012 din care rezultă că pârâta a falsificat niște date în vederea susținerii dispozițiilor abuzive de sancționare. Astfel se poate observa ca în luna decembrie, în intervalul orar 16.38-4.04 exista o cursă dus întors pe ruta Jibou-Baia Mare, rută care începând cu luna ianuarie 2012 a fost eliminată, în acel interval orar după noul turnus locomotiva staționează. Cu toate aceste în mod cu totul surprinzător se arată că distanta a crescut de la 961 km. la 1037,2 km. cu toate că trenul parcurge în realitate o distanță mai scurta.
Sub aspect procedural, consideră decizia ca fiind nulă absolut întrucât nu se arată motivele clare pentru care au fost respinse apărările, intimata rezumându-se la afirmația "apărare ca nefondată". În viziunea recurentului nu există nicio justificare expusă sau măcar menționată în cuprinsul deciziei care să arate motivul pentru care au fost înlăturate apărările.
Decizia i-a fost comunicată după trecerea a 5 zile de la data emiterii, adică în afara termenului legal, potrivit art. 252 alin. 3 din Codul Muncii.
În ceea ce privește convocarea la comisia de disciplină, aceasta a fost pur formală, semnând această convocare cu ocazia redactării notei explicative.
Sancționarea tuturor mecanicilor de locomotivă care au condus la acel moment, în acel turnus în același mod, cu aceeași sancțiune pentru aceeași faptă
( " s-a depășit cu 92 de kg consumul normat de motorină" ) este în mod evident cu încălcarea flagrantă a legii, a Codului Muncii. Este ilegală sancționarea tuturor celor care au condus în același mod având în vedere că pentru paguba ce se pretinde a fi fost produsă pe respectivul turnus răspunderea salariaților ar fi trebuit, conform legii, să fie stabilită în raport cu măsura în care fiecare a contribuit la producerea sa, sau în raport cu durata de timp în care fiecare dintre ei a condus.
Decizia contestată cuprinde informații total eronate, care duc la anularea acesteia. Se arată în decizia contestată că a condus AM DESIRO 2110, pe turnusul Regio 4441/_, însă în realitate a condus pe turnusuI4094/4094-1, pentru care a și fost convocat pentru acordarea de relații.
Pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE C. SA B. - S. DE T.
F. DE C. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică si legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 247 alin. 2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Așadar, angajatorul care dispune potrivit dispozițiilor art. 247 alin. 1 din Codul muncii de prerogativa disciplinară, are dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi doar când constată că aceștia au săvârșit, cu vinovăție, o abatere de la obligațiile de serviciu, inclusiv de la normele de comportare.
Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă - fapta, obiectul abaterii disciplinare - aceasta nu a fost dovedită, în mod indubitabil, de angajator, căruia, în temeiul dispozițiilor art. 272 C.muncii i-a revenit sarcina probei în prezentul conflict de muncă.
Ca atare, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a apreciat apărările salariatului ca fiind nefondate, aceasta întrucât, în speță, nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare, sub aspectul laturii obiective.
În concret, prin decizia nr. 402/C/_ s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pentru 1 lună în temeiul art. 248 lit. c C.muncii, reținându-se că în perioada 22 -_ AM Desiro 2116 a efectuat turnusul Regio 4441/4/D/2011 pe secțiile C. - Dej - Jibou - Baia Mare - Zalău, fiind depășit cu 92 kg consumul normat de motorină. De asemenea, s-a menționat că acest supraconsum s-a înregistrat din vina reclamantului, întrucât a deservit automotorul în perioada analizată și nu a respectat prevederile art. 11.c. din Instrucția 201.
Din fișa nr. 181/2012 privind Analiza consumului de motorină la AM Desiro 2116, depusă de societatea pârâtă la dosarul de fond (f. 38), rezultă că automotorul în perioada 22 - 24 decembrie 2011 a parcurs turnusul pe secțiile C.
Dej - Jibou - Baia Mare - Zalău, cu o distanță totală de 1.200,6 km, însă nu a fost deservit doar de către reclamant, ci a fost condus pe rând de către 7 mecanici. De asemenea, contrar celor menționate în decizia de sancționare disciplinară, din același înscris rezultă că reclamantul a deservit automotorul numai în data de 22 decembrie 2011 și a parcurs cu acesta doar traseul de 135 km pe ruta C. - Jibou.
În ceea ce privește modul în care societatea pârâtă a determinat depășirea consumului de motorină normat, Curtea constată că așa cum rezultă din fișa
Analiza consumului de motorină la AM Desiro 2116
, cantitatea de 92 de kg reținută în sarcina reclamantului ca reprezentând supraconsumul, aceasta a fost determinată ca diferență între consumul normat pentru întreg turnusul C. - Dej
Jibou - Baia Mare - Zalău și consumul efectiv realizat în mod cumulat de către toți cei 7 mecanici care au deservit automotorul în cele 3 zile.
Pârâta a depus la dosarul cauzei și Raportul de cercetare privind supraconsumul de motorină de 92 kg la AM Desiro 2083 în perioada 22.12 -_ (f. 36 - 37) în cuprinsul căruia s-a consemnat faptul că "predarea-primirea motorinei între mecanici se dace prin consemnarea nivelului de leduri (orientativ), neputându-se stabili concret supraconsumul/mecanic";.
Din mențiunile făcute în cuprinsul înscrisurilor citate mai sus, reiese că angajatorul nu a putut dovedi faptul că reclamantului i-ar fi imputabil un atare supraconsum și doar pe cale de presupunere s-a stabilit fapta acestuia, aplicându-se o prezumție simplă că supraconsumul pentru perioada 22-_ este datorat celor 7 mecanici care au condus pe rând automotorul. A admite o prezumție de felul celei aplicate de angajator, ar semnifica răsturnarea sarcinii probei de pe umerii angajatorului pe cei ai angajatului, soluție care însă nu poate fi primită față de prevederile art. 272 C.muncii
Curtea constată că reclamantul a contestat în permanență depășirea consumului normat, astfel încât împrejurarea că a deservit alternativ cu alți 6 colegi un automotor, a cărui supraconsum nu poate fi atribuit cu certitudine reclamantului, cel puțin în parte, nu este de natură să atragă răspunderea disciplinară. Aceasta deoarece, răspunderea disciplinară are un caracter strict personal, nefiind de conceput ca salariatul să răspundă și pentru faptele altor angajați.
Or, în condițiile în care la efectuarea schimbului între mecanici, nu s-a efectuat o măsurare a cantității de combustibil consumată sau rămasă, o atare determinare exactă fiind făcută prin realimentare doar la finalul întregului traseu, din probele administrate în cauză nu se poate concluziona faptul că reclamantul a realizat un supraconsum.
Obligația angajatorului de a proba actele sale constituie o garanție contra măsurilor arbitrare, pentru ca, pe de o parte, salariații să cunoască și să evalueze temeiurile măsurilor întreprinse de angajator, iar pe de altă parte să facă posibilă realizarea controlului judiciar asupra modului în care angajatorul și-a exercitat drepturile sale, impunându-se cu deosebire în cazul acelor măsuri prin care sunt afectate drepturile salariatului ce decurg din contractul individual de muncă.
Ca atare, în speță, atâta vreme cât intimata pârâtă nu a probat cu certitudine fapta reclamantului pentru care a aplicat sancțiunea contestată, se impune anularea deciziei contestate.
Față de aceste dezlegări, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs și a celorlalte apărări formulate față de sancțiunea disciplinară.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, ca orice pretenție dedusă judecății, prejudiciul moral trebuie dovedit, instanța având obligația de a-l aprecia în raport de gravitatea și importanța lui.
În cauză nu s-a confirmat existența un prejudiciu de natură morală în dauna reclamantului și la a cărui obligare să fie obligat angajatorul, respectiv nu s-a probat că actul de sancționare a fost generator de prejudicii de natură morală, fapt pentru care Curtea apreciază că nu se justifică acordarea unor despăgubiri, motiv pentru care nu se impune modificarea hotărârii și sub acest aspect.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea constată recursul ca fiind fondat în parte, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.
9 C.proc.civ. va fi admis în parte, urmând a modifica în parte sentința
tribunalului în sensul că va admite în parte acțiunea și va dispune anularea deciziei nr. 402/C/90 din_ emisă de pârâtă.
Vor fi menține restul dispozițiilor din sentință.
Față de soluția adoptată, în temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga intimata să plătească recurentului suma de 372 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, constând în onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la f. 88 din dosarul de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamantul L. V. împotriva sentinței civile nr. 13016 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea
formulată de reclamantul L. V. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE C. SA B. - S. DE T. F. DE C.
C. și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr. 402/C/90 din_ emisă de pârâtă. Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă intimata S. DE T. F. DE C. C. să plătească recurentului suma de 372 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | M. | S. | -C. | B. | I. -R. | M. |
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: E. B.
