Decizia civilă nr. 1164/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1164/R/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. P. A. U.
B. M. împotriva sentinței civile nr. 1781 din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat V.
O. M., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea pârâtului recurent concluzii scrise, având anexată adresa nr. 586/2012.
De asemenea, se constată că la data de 13 martie 2013, prin fax, reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1781 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
s-a admis contestația formulată de contestatorul V. O. împotriva intimatului S. P. A. U. .
S-a anulat Decizia de sancționare nr. 7 din_ emisă de intimat.
Intimatul a fost obligat să-i plătească contestatorului drepturile salariale neacordate ca urmare a aplicării deciziei de sancționare nr. 7/_ .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență că reclamantul a fost angajat în cadrul S. ui P. A. U. B. M. cu începere de la data de_ pe postul de muncitor calificat II, sector construcții.
Prin Decizia nr. 7/_ contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o durată de două luni cu 10%, conform prevederilor art. 248 al. 1 lit. c Codul Muncii, începând cu data de_ .
Reclamantul a fost convocat, dar nu în vederea cercetării sale, ci ca autor al sesizării nr. 536/_ referitoare la abaterea disciplinară săvârșită de colegul său.
În cuprinsul raportului nr. 657 din_, s-a menționat că reclamantul ar fi fost convocat în scris prin adresa 586/_ în conformitate cu prevederile art. 251 al. 2 Codul muncii, "precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii";, însă față de susținerea contestatorului că ar fi fost citat ca "reclamant";, pârâta nu
a făcut dovada că adresa avea conținutul unei convocări în înțelesul art. 251 al. 2 Codul Muncii, deși sarcina probei îi revenea.
Deși decizia de sancționare a menționat că s-au analizat de către comisia de disciplină notele explicative date de toate persoanele, nu s-a indicat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul pretinsei cercetări disciplinare prealabile, lipsa acestora fiind sancționată de art. 252 al. 2 Codul muncii cu nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Reclamantul a fost sancționat pentru săvârșirea a două abateri disciplinare: cea prevăzută de art. 60 lit. a din Regulamentul de Ordine Interioară, respectiv nerespectarea programului de lucru și pentru cea prevăzută de art. 60 lit. h din Regulamentul de Ordine Interioară, adică efectuarea unor lucrări în timpul serviciului ce nu au legătură cu obligațiile de serviciu, precum și sustragerea atenției sau împiedicarea celorlalți salariați să-și exercite atribuțiile de serviciu.
Nu a rezultat nici din raportul nr. 657/_ și nici din decizia de sancționare dacă reclamantului i s-a comunicat că este învinuit de întârzierea la locul de muncă și, în caz afirmativ, care au fost apărările sale.
Raportat la cele expuse, instanța a apreciat că sancționarea reclamantului este nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. P. A. U. B.
M.
solicitând desființarea sentinței atacate și respingerea contestației.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța fondului retine în mod greșit faptul că reclamantul nu ar fi fost convocat în scris în conformitate cu prevederile art.251 al 2 Codul muncii. Contestatorul a fost convocat prin adresa nr. 583/_, prin care i s-a adus la cunoștința faptul că a fost sesizata Comisia de disciplina, în vederea cercetării disciplinare prealabile.
În raportul nr. 657/_ se precizează că lucrările ședinței au fost consemnate în procesul verbal al ședinței comisiei de disciplina nr. 656/_ .
Susținerea contestatorului cu privire la presupusa agresiune fizică executată de Botis L. asupra sa, nu este veridică deoarece Vama O. M. este cel care conform certificatului medico-legal nr.74/_ a aplicat acestuia lovituri în urma cărora Botis L. a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Din declarațiile martorilor Loredan A. și Golban Lăcrimioara rezultă că tocmai reclamantul a fost cel recalcitrant și a întârziat nejustificat de la locul de munca. Contestatorul nu se afla la prima abatere disciplinară, acesta a mai fost sancționat disciplinar de mai multe ori, ca exemplu decizia de sancționare nr.380/_, din care rezultă că a absentat nemotivat de la locul de muncă.
Reclamantul intimat V. O. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și corectă.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 7 din 8 februarie 2012 emisă de pârâtul angajator în temeiul art. 248 alin. 1 lit. c C.muncii, s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 2 luni, reținându-se că acesta a încălcat prevederile art. 60 lit. a și h din Regulamentul de ordine interioară, constând în "nerespectarea programului de lucru"; și
"efectuarea unor lucrări în timpul serviciului ca nu au legătură cu obligațiile de serviciu, precum și sustragerea atenției sau neîmpiedicarea celorlalți salariați să- și exercite atribuțiile de serviciu";.
În ceea ce privește condițiile în care a fost emisă decizia de sancționare, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 251 alin. 1 din C. muncii, "sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.
248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile";.
Potrivit art. 251 alin. 2 din C. muncii, ";în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii";.
În cauza de față, tribunalul, având în vedere aceste dispoziții legale imperative, în mod corect a statuat că raportat la probatoriul administrat, reclamantul nu a fost convocat adecvat, ca să-și poate exercita dreptul la apărare.
Astfel, reclamantului i s-a comunicat adresa cu nr. 586/_, invocată în recurs de pârât (f. 14 dosar recurs), prin care, față de sesizarea formulată de acesta la adresa colegilor Loredan A. și L. Botiș era rugat să se prezinte în data de_ la sediul societății "pentru a susține cele sesizate în scris și pentru a aduce eventuale completări";, însă aceasta deși a fost emisă în scris, nu cuprinde indicarea expresă a convocării reclamantului în vederea cercetării sale disciplinare, având un conținut mult prea general, care nu satisface exigențele prevăzute de lege.
De asemenea, se constată că adresa mai sus menționată nu a fost emisă de comisia constituită în vederea cercetării disciplinare a reclamantului, ci de către comisia constituită în vederea soluționării sesizării formulate de către reclamant față de pretinse abateri săvârșite de alți angajați.
Dispozițiile legale în materia sancționării disciplinare a salariaților sunt imperative, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea nulității măsurii luate de către angajator, în cauză nefiind vorba de aplicarea unui formalism exagerat, în condițiile în care în cuprinsul acestei adrese se putea menționa fără nici o piedică motivul acestei convocări, tocmai pentru ca înainte de data efectuării cercetării disciplinare, angajatul să aibă timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea intereselor.
În aceste condiții, Curtea apreciază că este justă soluția instanței de fond, prin care a fost anulată decizia de sancționare disciplinară, întrucât nu a existat o convocare legală la cercetarea disciplinară. Numai după ce decizia a fost emisă corect se verifică celelalte apărări, referitoare la temeinicia sancționării disciplinare, or, cum decizia analizată nu a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, nu se mai impune analizarea celorlalte critici din recurs.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârât, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. P. A. U.
B. -M. împotriva sentinței civile nr. 1781 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
G.
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: B. G.
