Sentința civilă nr. 10466/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 10466/2013 Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: B. G. Z.
Asistent judiciar: B. -A. C. Asistent judiciar: A. Ș. Grefier: C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta P. A. și pe pârâta SC M. D. RO S., având ca obiect contestație decizie de concediere.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la data de 12 iunie 2013 se depun de către reclamantă, la dosarul cauzei, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 iunie 2013, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data
de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ reclamanta P. A. a chemat-o în judecată pe pârâta SC M. DS și i-a solicitat instanței anularea deciziei de concediere a contractului individual de muncă nr. 2720/_ comunicată la data de_ și a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr. 26678/_ comunicată la data de _
; obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri constând în echivalentul salariilor restante și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta precum și reintegrarea acesteia pe postul deținut anterior.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență următoarele: unele dintre probele administrate în cursul procedurii cercetării disciplinare au fost administrate după ce ea a fost ascultată, astfel încât ea nu ar fi avut cum, în mod obiectiv să formuleze apărări față de acestea; dispoziția de concediere nu cuprinde decât în mod formal motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei; pe fond reclamanta nu se face vinovată de faptele reținute în sarcina sa; singurul motiv pentru care a purtat o rochie albă a societății pârâte a fost acela că de a proteja imaginea societății pârâte și a nu utiliza la serviciu o ținută defectă, depreciată; în speță nu s-au respectat criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de Codul muncii.
Prin întâmpinare formulată în cauză pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta a expus demersurile efectuate pentru cercetarea disciplinară a reclamantei și a arătat că aceasta a ales să nu formuleze apărări față de faptele care i se imputau; reclamantei i s-au furnizat toate datele necesare în vederea ascultării sale și nu există obligația comunicării datei săvârșirii concrete a faptelor care i se impută; apărările petentei au fost înlăturate în cuprinsul deciziei de concediere; reclamanta nu formulează în cadrul contestației decât apărări cu privire la una dintre cele 5 fapte reținute în sarcina sa; faptele reclamantei au fost dovedite în cadrul procedurii disciplinare iar sancțiunea aplicată a fost suficient individualizată.
Prin completarea la acțiune depusă pentru termenul din data de_ reclamanta a mai arătat că emiterea deciziei de sancționare este tardivă și că solicită în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu una mai ușoară;
Pârâta a depus la dosarul cauzei o completare a întâmpinării prin care a arătat că argumentele reclamantei expuse în completarea la întâmpinare sunt neîntemeiate.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: contestație împotriva procesului verbal de constatare nr. 2657/_ ; contractul individual de muncă încheiat între părți, referatul de sesizare a
1
administrației centrale de către numita C. A. E. cu privire la faptele reclamantei; declarațiile olografe ale angajatelor N. I., C. R., C. A. E. ; planșe fotografice; deciziile atacate în prezenta cauză; procesul verbal al cercetării disciplinare; declarația olografă a reclamantei; regulamentul intern al societății pârâte; alte înscrisuri referitoare la procedurile interne ale societății pârâte. S-a luat interogatoriul societății pârâte, răspunsurile fiind depuse la dosarul cauzei. S-a luat interogatoriul reclamantei. Au fost audiați martorii M. Ștefan, C. R. E. și C. A. E. .
Analizând actele și lucrările cauzei instanța constată următoarele:
Prin decizia nr. 2720/_ de concediere depusă la dosarul cauzei (filele 119 - 134) pârâta a dispus concedierea reclamantei pentru săvârșirea următoarelor fapte (filele 125-132): utilizarea și însușirea de către salariată a uniformelor predate de foști salariați ai angajatorului care au încetat raporturile de muncă cu acesta fără să le achiziționeze sau să le obțină în mod legitim de la angajator; utilizarea a unei rochii albe și a unei rochii negre de către reclamantă ca și uniforme, deși nu obținuse acordul pentru utilizarea a două ținute vestimentare; utilizarea de către reclamantă la reședința sa a unui cea care lipsea din magazin; utilizarea de către reclamantă a unei perechi de balerini noi, aflați în comercializare; utilizarea de către aceasta a unei curele verzi aparținând angajatorului.
Din punct de vedere formal tribunalul apreciază căî în speță decizia de concediere îndeplinește toate cerințele impuse de lege, iar procedura de emitere a acesteia a fost de asmenea, corespunzătoare prevederilor legale.
Astfel în primul rând tribunalul observă că decizia de sancționare nu este tardivă.
În acest sens determinantă este pronunțarea de către înalta Curte de Casație și Justiție a unei decizii în interesul legi, respectiv decizia cu nr. 16/2012 (obligatorie pentru instanțe potrivit art. 330 ind. 7 din Codul de procedură civilă) conform căreia termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare se calculează de la data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității. Or, în speță indiferent care au fost datele faptelor săvârșite, este clar că cercetarea disciplinară s-a încheiat la data de_, întocmindu-se în acest sens un proces verbal (fila 102), iar decizia de concediere s-a emis în aceeași dată, nepunându-se deci problema depășirii unui termen de 30 de zile în acest sens.
Argumentul reclamantei că în speță s-a procedat la efectuarea audierea sa și ulterior la administrarea unor martori este neîntemeiat. Astfel, ceea ce prevede Codul muncii este faptul că pentru aplicarea unor sancțiuni disciplinare este necesar să se procedeze la efectuarea unei cercetări disciplinare și că este obligatorie ascultarea persoanei cercetate.
În speță este evident că s-a efectuat o cercetare disciplinară fiind ascultate colegele reclamantei în vederea stabilirii realității faptelor imputate acesteia, și a fost ascultată și reclamanta, existând declarația sa olografă în acest sens.
Codul muncii nu prevede nicio condiție suplimentară cu privire la cercetarea disciplinară deci nu se pune problema încălcării legislației muncii prin audierea unor martori ulterior ascultării reclamantei. În speță nu se pune nici problema încălcării dreptului la un proces echitabil al reclamantei, întrucât aceasta a avut posibilitatea (de care a și uzat) de a ataca în fața instanței de judecată decizia de sancționare emisă ca urmare a cercetării disciplinare și de a-și expune în cunoștință de cauză argumentele referitoare la probele administrate în cursul cercetării disciplinare.
Din alt punct de vedere tribunalul constată că decizia de concediere conține clar și detaliat motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei. Nu există nicio apărare formulată de reclamantă în cadrul procedurii de cercetare disciplinară, în privința căreia pârâta să nu fi răspuns în cadrul deciziei de concediere și, de altfel nici reclamanta nu a arătat care ar fi această apărare.
Susținerea reclamantei că nu a fost invitată să propună apărări pentru fapta constând în utilizarea ținutelor de lucru a unor foști salariați este neîntemeiată. Astfel, referiri la această faptă există atât în procesul verbal întocmit cu ocazia audierii reclamantei (fila 84) cât și în convocatorul adresat acesteia (fila 67).
Din punctul de vedere al realității faptelor pentru care a fost sancționată, instanța apreciază că din probele administrate în cursul cercetării disciplinare și în cursul procesului rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil că acestea au fost săvârșite.
Astfel, în aceste fapte sunt probate prin declarațiile olografe luate în cursul cercetării disciplinare martorilor N. I., C. R. și C. A. E. precum și prin declarațiile date în fața instanței de judecată de către martorii C. R. și C. A. E. .
2
Toate aceste declarații se coroborează în sensul săvârșirii de către reclamantă a faptelor reținute în sarcina sa. Faptul că aceste trei declarații se coroborează și provin de la colege ale reclamantei conduce la concluzia că acestea sunt sincere și corespund realității.
Divergențele existente sunt minore și neesențiale, nefiind de natură să arunce vreun dubiu asupra săvârșirii de către reclamantă a faptelor care i-au fost imputate.
Declarația martorului M. Ștefan nu este de natură să demonstreze o stare de fapt contrară celei reținute în decizia de concediere.
Din punctul de vedere al individualizării sancțiunii instanța apreciază că faptele săvârșite de reclamantă justifică aplicarea față de aceasta a sancțiunii celei mai grave dintre cele prevăzute de Codul muncii.
Astfel, utilizarea repetată fără acordul pârâtei a unor produse aparținând acesteia este în sine de natură să pericliteze grav relațiile de încredere care trebuie să existe între angajat și angajator, cu atât mai mult cu cât funcția reclamantei era una de management. În plus instanța este de acord cu pârâta în privința faptului că expunerea spre vânzare a unor produse deja purtate de către reclamantă este de natură să afecteze grav imaginea de piață a pârâtei.
În consecință, instanța reține că decizia de concediere atacată prin acțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost în mod corect emisă și motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a acesteia.
Decizia de suspendare a contractului individual de muncă a fost în mod legal emisă, având în vedere că art. din Codul muncii prevede posibilitatea suspendării contractului individual de muncă pe durata procedurii cercetării disciplinare. De altfel, instanța observă că nici reclamanta nu a formulat apărări separate cu privire la decizia de suspendare.
Celelalte capete de cerere formulate de reclamantă (plata echivalentului salariilor și a tuturor celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data emiterii deciziei de suspendare a contractului său de muncă, dobânda legală aferentă și reîncadrarea reclamantei în postul deținut anterior) sunt subsecvente cererii de anulare a deciziei de concediere a reclamantei, motiv pentru care soluția de respingere pronunțată cu privire la acestea impune pronunțarea aceleiași soluții în privința celorlalte petite formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P. A., cu domiciliul în C. -N.
, str. Piața Fraternității, nr. 1, jud. C. și reședința în C. -N., str. C. T., nr. 227, sc. A, et. 4, ap. 34, jud. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. D. RO S.R.L., cu sediul principal în B., bd. C.
C., nr. 2A, U. Parching, parter, Biroul 6, sector 3, împotriva deciziei de concediere nr. 2720 din_ și a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr. 2667/_, ambele emise de pârâtă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. -A. B. |
Red.BGZ/CAB/MG, 4 ex., 05.07.13
3
