Sentința civilă nr. 14180/2013. Conflict de muncă
Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.14180/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: B. G. Z.
Asistent judiciar: A. Ș. Asistent judiciar: B. -A. C. Grefier: C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. C. și pe pârât SC S. F. S., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele
:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ sub nr._ și completată la data de_, reclamantul SÎNGEORGZAN C. a chemat-o în judecată pe pârâta SC S. F. S. și i-a solicitat instanței de judecată anularea deciziei nr. 959/_ emisă de Comisia de disciplină a pârâtei; obligarea pârâtei la plata către stat a contribuțiilor din salariul real încasat și nu din cel trecut în contractul de muncă; obligarea pârâtei la înregistrarea contractului individual de muncă încheiat între el și pârâtă la ITM începând cu data de_ deși în evidențele ITM el este înregistrat din_ până în_ ; obligarea pârâtei la plata contribuțiilor la CASA DE PENSII ȘI CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE în cota raportată la salariul real brut începând din_ până în_ și_ până în_ ; obligarea pârâtei la plata unor daune morale de 10.000 de lei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat următoarele: el a lucrat la societatea pârâtă în două perioade, prima din_ până în martie 2011 pentru care nu a primit niciun exemplar din contractul individual de muncă deși a solicitat acest lucru în mod repetat și a doua din_ până în_ când a fost obligat să își dea demisia; ca urmare a eliberării a două adeverințe de Casa de pensii a Municipiului B. reclamantul a observat că există diferențe între venitul pentru care s-au plătit contribuții și salariul pe care el l-a încasat efectiv; reclamantul nu se face vinovat pentru fapta reținută în sarcina sa în decizia de sancționare, adică instigarea personalului angajat, și nici nu a fost cercetat disciplinar pentru această faptă; din luna noiembrie 2011 ca urmare a unor dispute legate de modalitatea de acțiune în timpul serviciului dintre reclamant și șeful său, au început să se efectueze șicane și presiuni împotriva reclamantului respectiv: o cerere adresată reclamantului de a-și da demisia, refuzul șefului său de a-i transmite direct ordinele, stabilirea locului de muncă la Iulius Mall deși ceilalți doi colegi făceau de serviciu la domiciliu; mutarea punctului de lucru în parcarea din apropierea Liceului Pedagogic și Agricol, loc care nu are situat niciun WC public în apropiere; reclamantul a suferit cumplit din cauza lipsei toaletei, cea mai apropiată fiind cea de la Iulius Mall pe care dacă ar fi folosit-o nu ar fi putut să ajungă la timp la mașină în caz de alarmă, motiv pentru care a fost forțat să își dea demisia.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ (f 44) pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată. Pârâta a invocat excepția neîndeplinirea condițiilor de formă a cererii de chemare în judecată prevăzute de art. 82 alin. 1
1
teza a II-a CPC fapt care duce la aplicarea art. 114 ind. 2 CPC; pârâta a arătat și că reclamantul trebuie să arate cu cine înțelege să se judece. Prin notele de ședință depuse la dosar în data de_ pârâta a în esență următoarele: reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale și impozitele și taxele aferente; daunele morale solicitate de reclamant nu sunt nici dovedite nici motivate; fișa de pontaj depusă de reclamant nu a fost emisă de societatea pârâtă și a fost întocmită pe două luni ceea ce este imposibil
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: convocarea din data de_ adresată reclamantului în vederea efectuării cercetării disciplinare; decizia de sancționare nr. 959/_ atacată prin prezenta acțiune (filele 5-6); reclamații (nesemnate) adresate de reclamant Inspectoratului teritorial de muncă C. -N. și B. și dovada înregistrării și respectiv a expedierii acestora (f 7-12 și f 13 - 19); adrese ale reclamantului către directorul general al societății pârâte (f 20 - 24 și 26); cererea reclamantului de încetare a contractului său individual de muncă din data de_ (f 25); contractul individual de muncă al reclamantului (f 27-31); notă explicativă a reclamantului nedatată și nesemnată; adeverințele nr. 14297/_ nr. 30390/_ eliberată de Casa de Pensii a Municipiului B. (f 40); fișa de pontaj a reclamantului pentru luna noiembrie 2010; declarația din data de_ a reclamantului prin care acesta arată că i s-au achitat drepturile salariale rezultate din contractul de muncă; proces verbal cu privire la încercarea de conciliere amiabilă; fișa de echipament a reclamantului; foi de parcurs pentru auto Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ ; procese verbal întocmite în data de_ cu ocazia restituirii materialelor primite de reclamant; au fost audiați martorii A. M. V. și K. A.
, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei (f 85-86). S-au luat interogatoriile reclamantului și al societății pârâte, acestea fiind atașate la dosarul cauzei (f 83, 84, 87).
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele
În primul rând instanța constată că excepția invocată de pârâtă (f 44) referitoare la faptul că cererea de chemare în judecată nu ar cuprinde toate elementele prevăzute de lege este neîntemeiată. Astfel din cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost completată rezultă clar că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de codul de procedură civilă (art. 112 și art. 82 din Codul de procedură civilă). De altfel pârâta nici nu arată care anume elemente prevăzute de lege lipsesc din cererea reclamantului.
Pârâta mai invocă faptul că reclamantul se află în eroare asupra calității sale procesuale pasive arătând că acțiunea este lipsită de obiect, întrucât toate drepturile salariale ale reclamantului au fost achitate (invocând practic excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive și a lipsei de obiect). Referitor la acest aspect instanța constată acest aspect (dacă pârâta datorează sau nu ceva reclamantului) reprezintă tocmai fondul cauzei, excepțiile fiind neîntemeiate.
Din actele și lucrările cauzei instanța reține următoarea stare de fapt.
În data de_ între reclamant și pârâtă s-a încheiat un contract individual de muncă în baza căruia reclamantul a devenit angajat al pârâtei în funcția de agent de pază. (f 27-31)
În data de_ reclamantul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile pentru utilizarea în interes personal autoturismul societății înmatriculat sub nr._, precum și atitudinea necorespunzătoare în relațiile cu șefii ierarhici (f 4).
Prin decizia de sancționare nr. 959/_ reclamantul a fost sancționat cu avertisment pentru utilizarea autoturismului de serviciu în interes personal pe o distanță de aprox. 3-4 km în data de_ ; atitudinea necorespunzătoare față de dispozițiile șefului ierarhic, instigare a personalului angajat cu privire la condițiile de întocmire a contractelor individuale de muncă precum și a tuturor documentelor conexe acestora (f 5-6).
În data de_ reclamantul a solicitat încetarea contractului său individual de muncă începând cu data de_ .
Din adeverința nr. 14297/_ și din adeverința nr. 30390/_ rezultă salariul față de care s-au plătit contribuțiile reclamantului.
Raportat la această stare de fapt instanța constată următoarele:
Capătul de cerere privind anularea deciziei de sancționare este în speță întemeiat. Astfel, potrivit art. 272 din Codul muncii, în litigiile de muncă, sarcina probei revine angajatorului. Or, în speță pârâta nu a făcut proba niciuneia dintre faptele pentru care a fost reclamantul sancționat motiv pentru care instanța va admite acțiunea în această privință.
Celelalte capete de cerere formulate sunt însă neîntemeiate.
2
Astfel, atâta timp cât prin contractul individual de muncă, care exprimă acordul de voință al ambelor părți împrocesuate, încheiat în formă scrisă și depus la dosarul cauzei s-a prevăzut un salariu al reclamantului, acesta este singurul pe care îl datorează societatea pârâtă reclamantului și este singurul raportat la care aceasta datorează contribuții către stat. Este prin urmare neîntemeiată cererea reclamantului ca pârâta să fie obligată la plata contribuțiilor către stat, prin raportare la un alt salariu decât acesta. Dimpotrivă chiar, plata unei alte sume ca salariu poate să reprezinte o plată nedatorată a cărei restituire ar putea pârâta să o solicite.
Capătul de cerere privind înregistrarea contractului individual de muncă este de asemenea, neîntemeiat. Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că s-a înregistrat contractul de muncă al reclamantului începând cu data la care a fost încheiat. Faptul că în materia dreptului muncii, după cum am arătat, sarcina probei revine angajatorului, nu înseamnă că este suficient ca reclamantul să susțină că a lucrat anterior acestei perioade, pentru ca pârâta să fie obligată să facă proba contrară. Acesta ar fi un fapt negativ imposibil de dovedit. În absența oricărei probe referitoare la prestarea de muncă de către reclamant în favoarea pârâtei anterior datei începând cu care s-a înregistrat contractul, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtei la înregistrarea contractului în programul Revisal.
În privința daunelor morale, instanța constată că în speță prin interogatoriul și martorii audiați în cauză nu s-a făcut proba săvârșirii de către pârâtă a unei fapte ilicite, care să îi fi cauzat reclamantului vreun prejudiciu moral. Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul ar fi fost obligat să lucreze în condiții anormale pentru activitatea de agent de pază.
În consecință, instanța va admite în parte acțiunea cu privire la anularea deciziei de sancționare a reclamantului, urmând să o respingă în rest.
În temeiul art. 276 din Codul de procedură civilă, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 200 de lei, din onorariul avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea reclamantului SÂNGEORZAN C. domiciliat în C. -N., str. Băița, nr. 3, sc. 6, et. 2, ap. 64, jud. C., în contradictoriu cu pârâta SC S. F. S., cu sediul în B.
, str. Mântuleasa, nr. 4, sector 3.
Anulează decizia de sancționare nr. 959/_ emisă de pârâtă. Respinge, în rest, acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2013.
Președinte, B. G. Z. | Asistent judiciar, A. Ș. | Asistent judiciar, B. -A. C. |
Grefier, C. S. |
Red.BGZ/CS, 4 ex./_
3