Sentința civilă nr. 14257/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 14257/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier L. C.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. D. G. Ș. A. B. în contradictoriu cu pârâții L. T.
A. B., C. LOCAL AL M. C. N., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, consilier juridic Coța Potropopescu M., lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 23 aprilie 2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate de către instanță prin rezoluția din_ .
La data de 16 mai 2013 pârâtul C. Local al mun. C. -N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită instanței respingerea acțiunii invocând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității.
Instanța, în temeiul art. 131 Noul cod de procedură civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței stabilind că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauzei, temeiul de drept fiind art. 95 pct.1 din NCPC.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Local al mun.C. -N. prin întâmpinarea formulată.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Local al mun.C. -N. având în vedere calitatea de ordonator de credite a acestuia.
Instanța, deliberând, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că pârâtul C. Local al mun. C. -N. este cel care încuviințează alocarea fondurilor, prin urmare are calitate.
Instanța pune în discuție excepția tardivității invocată de pârâtul C. Local al mun.C. -N. prin întâmpinarea formulată.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției tardivității pe considerentul că dreptul la acțiune s-a născut la data de_ .
Instanța, deliberând, respinge excepția tardivității invocată de pârâtul C. Local al mun.C. -N., întrucât termenul începe să curgă din luna ianuarie 2011, în consecință se încadrează în termenul de 3 ani.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța, în temeiul art. 255 NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S. L. AL Î.
D. G. Ș. "A. B. "; în contradictoriu cu pârâții L. T.
"A. B. "; și C. LOCAL AL M. C. -N. a solicitat obligarea pârâtei unitatea de învățământ la plata premiului anual aferent anului 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sume actualizate în conformitate cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru membrii de sindicat și obligarea pârâtului C. Local al M. C. -N. să aloce fondurile necesare în bugetul unității de învățământ pârâte, pentru plata premiului anual aferent anului 2010.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că potrivit art. 25 din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din_ :
"(1) Pentru activitatea desfășurata, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luânduse în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/_ a intrat în vigoare la_ . Ulterior, Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din_, care conform art.46 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
D. cuprinsul art. 25 din Legea nr. 330/2009 rezultă în mod indubitabil faptul că dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială care se acordă "pentru activitatea desfășurată", proporțional cu perioada lucrată în anul 2010, singurele situații în care acesta poate fi redus sau nu se acordă, prevăzute de alin. 3 al articolului mai sus menționat, fiind acelea în care salariații au desfășurat activități profesionale necorespunzătoare sau au fost sancționați disciplinar, situații în care nu se află membrii noștri de sindicat, așa cum rezultă din actele pe care le vom depune la dosar (adeverințele emise
de unitatea de învățământ din care rezultă că membrii noștri de sindicat nu au desfășurat activități profesionale necorespunzătoare și nici nu au fost sancționați disciplinar).
De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din_: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute In vedere la stabilirea majorărilor sa la riale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Învederează instanței că dreptul membrilor de sindicat de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata era amânata până în luna ianuarie 2011, iar Legea nr. 284/2010, ce a abrogat posibilitatea acordării lui, a intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care acest premiu se acordă - anul 2010. Faptul că dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost abrogate prin Legea nr. 284/2010 nu este de natură să
înlăture dreptul la plata premiului anual aferent anului 2010, întrucât până la momentul abrogării -_, prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare si trebuie să își producă efectele juridice.
Mai mult, premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât, întrucât activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la_, iar Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la_, dreptul la acordarea premiului anual este UN DREPT CÂȘTIGAT, care recompensează activitatea prestată în anul 2010, indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit.
Potrivit art. 11 din Constituția României:
Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Menționează că potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României - Tratatele internaționale privind drepturile omului: "Dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile/"
În condițiile în care dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială. acesta intră sub sfera de protecția a art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994), potrivit căruia: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional/1, el constituind un " bun7" în sensul acestui text.
De asemenea, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".
Învederează instanței că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( C.E.D.O.) a statuat că poate fi considerat "un bun" în sensul art.l și interesul patrimonial al subiectului de drept, care poate avea o "speranță legitimă în realizarea acestuia", speranță ce poate rezulta din dispozițiile exprese ale legii sau dintr-o jurisprudența constantă a instanțelor naționale.
Deși protecția dreptului de proprietate nu are caracter absolut, posibilitatea limitării exercițiului atributelor proprietății, nu trebuie să ajungă la golirea de conținut a însăși dreptului.
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, membrii de sindicat se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la premiul anual, de natură salarială, deoarece acesta a fost reglementat expres prin lege și, mai mult, a fost confirmat de instanțele judecătorești naționale, așa cum rezultă prin practica judiciară pe care o anexăm prezentei cereri. Precizăm faptul că, în baza art. 25 din Legea nr. 330/2009 (în vigoare până la_ data abrogării prin Legea nr. 284/2010) se născuse în patrimoniul membrilor noștri de sindicat o creanță suficient de bine stabilită si nu un simplu drept eventual, cu atât mai mult cu cât abrogarea art. 25 din Legea nr. 330/2009 s-a făcut la_, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010.
În privința drepturilor asupra veniturilor salariale, în jurisprudența
se face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul, câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată (cauza Lelas împotriva Croației din 20 mai 2010, par. 58). De asemenea, Curtea a statuat că pretenția poate fi considerată "bun" dacă este suficient de determinată și fundamentată legal în dreptul intern (hotărârea Marii Camere în cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei din 19 aprilie 2007. Totodată, prin hotărârea Kecho contra
Ucrainei din 8 noiembrie 2005, CEDO a stabilit că "este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot în mod deliberat să amâne plata lor atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare.
La data intrării în vigoare a Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010, membrii de sindicat erau beneficiarii unui drept actual - în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu o bază
legală - Legea nr. 330/2009f astfel încât intră sub sfera de protecție a art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenție.
Deși membrii de sindicat erau titularii dreptului la primirea premiului, la sfârșitul anului 2010, plata acestuia nu a mai operat, deoarece, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut expres:
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.".
Or, în practică nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de
"premiu anuar aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, din următoarele considerente:
art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011;
natura juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite: premiul reprezintă o sumă unică, ce se acordă o singură dată, în considerarea muncii desfășurate, în raport și cu perioada de timp lucrată din anul 2010, în timp ce salariul reprezintă prestație bănească lunară, acordată pentru munca depusă de salariați. Mai mult, nu toți salariații beneficiază de premiul anual, ci doar cei care au desfășurat activități profesionale satisfăcătoare sau nu au fost sancționați disciplinar, în timp ce salariul se acordă tuturor angajaților;
nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat (ținându-se seama de situația fiecărui salariat și de îndreptățirea fiecărui salariat de a primi sau nu o sumă de bani cu titlul de premiu anual pe anul 2010) și nu tuturor salariaților, în mod unitar și cu același procent ( de 15%);
conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii TOTAL DIFERITE de cele care sunt avute în vedere la acordarea premiului anual aferent anului 2010 (perioada de timp lucrată în anul 2010 și desfășurarea unei activități profesionale corespunzătoare).
Or, este evident faptul că, în baza art. 8 din Legea nr. 285/2010, membrii de sindicat au fost privați de dreptul lor de a primi premiul anual aferent anului 2010, fiindu-le încălcat dreptul fundamental al acestora la respectarea bunului, consacrat de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Așadar, dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, art. 211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 11 și art. 20 din Constituția României, art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la CEDO, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 25 din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/_ .
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Pârâtul C. Local al M. C. -N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii astfel formulata, in principal, in temeiul excepțiilor invocate, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea acțiunii, pârâtul arată că pentru a se putea îndeplini cerințele cuprinse în petitul acțiunii, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local. Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferentelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare inainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi in actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de invatamant. Arată, de asemenea, ca poate aloca sumele necesare plații drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de invatamant sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de
la bugetul de stat, instituția facand doar deschiderea de credite către instituțiile de invatamant, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006. Așadar, in cazul prezentului litigiu, arată ca nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Legea 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fondurile publice presupune stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
Legea 285/2010 reprezintă normativ accesibil, precis si previzibil in sensul
jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. D. cauza deteriorărilor condițiilor economice, a dificultăților in colectarea veniturilor si a derapajelor pe partea de cheltuieli, Guvernul României si-a asumat angajamentul luării unor masuri compensatorii suplimentare ce trebuiau adoptate si implementate având ca justificare situația economico- financiara a tarii. Implementarea sistemului de compensare a cheltuielilor s-a realizat prin adoptarea acestei soluții legislative cuprinsa in Legea 285/2010, fiind determinata de apărarea securității naționale, exprimata prin componente de ordin economic si social. Astfel, aspectele vieții economice, financiare si sociale pot afecta însasi ființa statului prin amploarea si gravitatea fenomenului, situația de criza financiara mondiala fiind in măsura sa afecteze, in lipsa unor strategii adecvate, stabilitatea economica si implicit securitatea naționala. Asigurarea stabilității economice a tarii si apărarea siguranței naționale reprezintă noțiuni care se circumscriu celor de "scop legitim de interes general" si de "cauza de utilitate publica" astfel ca dispozițiile art. 8 ale Legii 285/2010 prevăd ca sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
In conformitate cu jursiprudenta in materie, (cauze precum V Eskelinen contra Finlandei, respectiv cauza Kechko contra Ucrainei) Curtea, analizând aspectul proportionalitatii măsurii luate de stat, a considerat ca exista o marja de apreciere pentru a stabili ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, pe cale de consecința, statul având posibilitatea de a introduce, suspenda sau înceta plata beneficiilor prin modificări corespunzătoare ale legislației. In acest sens, se arata ca marja poate fi chiar mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezulta din consecințele pe care criza economica
internaționala le produce asupra deficitului bugetar.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 alin. 2, art.453 Cod Procedură Civilă, art. 2500-2544 C. civ, Legea 215/2001, Legea 1/ 2011, Legea 128 /1997, Legea nr. 273/2006, HCL C. -N. nr. 129/2013, Legea 5/2013.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de către reclamant își desfășoară activitatea în cadrul pârâtului de rd.1 ocupând posturi de personal didactic si personal tehnic (f.5-6).
Premiul anual a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr.
330/2009 în vigoare din data de_, care au avut următorul cuprins:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul
.";
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată de dispozițiile art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/_, în vigoare din data de 1 ianuarie 2011.
Art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/_, în vigoare din data de 1 ianuarie 2011, prevede următoarele: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.";
Dispozițiile menționate sunt în acord cu prevederile art. 162 alin. 2 din Codul muncii conform cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile salariale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de muncă) este împrejurarea că nu există un drept la un salariu într-un anumit cuantum. Astfel, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
D. jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un
"bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, instanța reține că pentru a se elimina premiul anual pentru anul 2010 s-a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular.
Un alt element care trebuie analizat este dacă s-a respectat principiul proporționalității măsurii, respectiv dacă statul a menținut un just echilibru între interesul general și imperativul protecției dreptului reclamanților, astfel
încât, prin eliminarea premiului salarial, aceștia să nu fie puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de scopul legitim urmărit.
Instanța reține că prin măsura menționată, membrii de sindicat nu au fost puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de interesul general care a impus măsura și față de dificultățile în care se află ceilalți cetățeni în perioada de criză economică, menținându-se salarii care permit asigurarea unui trai decent în România. Sarcina excesivă este cea rezultă dintr-o reducere a veniturilor la un cuantum care să determine imposibilitatea de a avea un trai decent. Sarcina disproporționată este cea care depășește limitele determinate de un temei rezonabil, atunci când sarcina este comparată cu interesul general protejat. De asemenea, sarcina disproporționată, astfel cum a reținut CEDO în cauza Kjartan Asmundsson c.
Islandei
, este determinată de împrejurarea că numai o mică parte din persoanele aflate în aceeași situație trebuie să suporte acea sarcina (în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei numai 54 de persoane au fost lipsite de pensia de invaliditate, pe când alte 689 persoane au continuat să primească pensii de
invaliditate). Or, sarcina impusă membrilor de sindicat a fost impusă tuturor categoriilor de salariați plătite din fonduri publice, în egală măsură.
În ceea ce privește aprecierea că premiul anual reprezintă un drept câștigat care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, instanța reține că nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii întrucât raportul juridic privind plata premiului anual nu s-a epuizat la data de_ . Plata premiului anual avea loc, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Așadar raportul juridic reglementat prin legile noi, respectiv prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, era în curs de derulare la data de_, data intrării în vigoare a acestora, astfel că nu se poate susține că aceste dispoziții legale retroactivează. Cu privire la această chestiune urmează a se pronunța Curtea Constituțională, potrivit competenței sale exclusive stabilite de art. 146 lit. c) din Constituția României, ca urmare a sesizării din data de_ .
Pentru aceste considerente, în baza art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010 precum și a deciziilor CEDO menționate, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul S. INDEPENDENT AL Î. P. D. G. Ș. A. B. cu sediul în C. -N., str. Al.
V. Voevod, nr. 57, jud. C., Cod fiscal 8217723, cu sediul procesual la CNS Cartel Alfa, Filiala C., cu sediul în C. -N., Bulevardul Eroilor, nr. 16, jud.
C. în numele și pentru membrii de sindicat BACIU R., CALDARE CONSTANTIN, C. E. -ANGELA, DAMIAN L., GANSCA E., N. A I., STUPAR M., TORGE NADIA, MESTECAN CORNELIA, L. L. D. A, ROTAR
A., CONT I. EL, CRACIUNEAN A., PERTUS I., FODOR E. IA, GIURGIU
I. M., GYORKE ELISABETA, IUHAZS ANA, OSAN M., R. AN M., S. GYONGYI, BROSCOI E., TOPAI SANDOR, VILA AURELIA în contradictoriu cu pârâții L. T. "A. B. "; C. -N. cu sediul în C. -N., str. A. V.
V., nr. 57, jud. C., CIF 4426328 și C. LOCAL AL M. C. -N. cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C. .
Definitivă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, I. P. | Asistent judiciar, A. Ș. | Asistent judiciar, B. -A. C. |
Grefier, L. C. |
Red.I.P.
Tehnored.V.A.M. 5 ex./_
