Sentința civilă nr. 1465/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚ A CIV IL Ă Nr.1465 /F/2013 Ședința publică din data de 31 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. -I. B., judecător GREFIER: N. G.
Cu participarea asistenților judiciari
Z. LS P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul P. C.
B.
împotriva pârâților B. C. A. și G. G.
, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Cauza s-a judecat în fond la data de 15 mai 2013, concluziile fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat inițial pronunțarea sentinței pentru data de 22 mai 2013 iar, ulterior, amânarea pronunțării sentinței fiind amânată pentru data de 29 mai 2013, apoi pentru data de 31 mai 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. C. B., a chemat în judecată pe pârâții B. C. A. și G. G., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să: oblige pârâții, în solidar, la plata sumei totale de 45.565,60 Iei, din care suma de 32.080 lei reprezintă drepturi salariate brute, suma de 8.820 lei, reprezintă contribuțiile angajatorului, 2.000 Iei daune morale și 2.665,60 lei cheltuieli de executare, la care se adaugă beneficiile nerealizate, calculate până la data încasării efective, conform dobânzii de referință a BNR.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că potrivit Sintezei privind misiunea de audit ad-hoc dispusă de reprezentanții Curții de Conturi pentru efectuarea unor verificări la ordonatorii terțiari de credite ai Inspectoratului Școlar B. -Năsăud, înregistrată sub nr. 1971/_, parte integrantă a raportului de control nr. 2207 din_ încheiat de auditorii financiari ai Camerei de Conturi ai Județului B. -Năsăud, în urma acțiunii de verificare "Auditul financiar asupra contului anual de execuție pe anul 2011", efectuat Ia Inspectoratul Școlar Județean B. -Năsăud și la ordonatorii terțiari de credite ai Inspectoratului Școlar Județean B. -Năsăud, precum și a Raportului misiunii de audit ad-hoc dispusă de Curtea de Conturi, la P. C. B., înregistrat cu nr. 1970/_ însoțit de anexe, potrivit Deciziei nr. 5 din 3 mai 2012 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în raportul de control nr. 2207 din_, s-a constatat că P.
C. B. a fost prejudiciat cu suma totală de 45.565,60 lei,
din care suma de 32.080 lei reprezintă drepturi salariate brute, suma de 8.820 lei reprezintă contribuțiile angajatorului,
2.000 lei daune morale și 2.665,60 lei cheltuieli de executare.
Astfel, conform sentinței civile nr. 3820/F/2010, pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosarul nr._, P. C. B. a fost obligat să ÎI încadreze în funcția de contabil șef pe reclamantul B. C. A. începând cu data de_ și să-i plătească drepturile salariale aferente postului începând cu data de_ până la reîncadrarea efectivă pe post, precum și suma de 2000 lei reprezentând daune morale.
Încadrarea pe postul de contabil șef a d-lui B. C. A. a fost făcută conform contractului individual de muncă nr.68/_, pe perioadă nedeterminată, salariatul fiind încadrat începând cu data de_, conform sentinței. La punctul j al contractului i-au fost stabilite drepturile salariale, salariatul a luat la cunoștință prevederile contractului și la semnat.
Ca urmare, pentru punerea în aplicare a sentinței, P. C. B. a trebuit să calculeze și să plătească drepturi salariale restante pentru intervalul de timp_ - _
.
La Inspectoratul Școlar Județean B. -Năsăud este înregistrată cu nr. 2378/_
, adresa P. ui C. B. nr. 265/_ prin care se solicită suplimentarea creditelor bugetare cu suma de 41.261,60 lei, reprezentând: 36.596 lei drepturi salariale și contribuții( 28.680 lei salarii brute; 7.916 lei contribuții; 20.170 lei salarii nete), 2.000- daune morale și 2.665,60, cheltuieli de executare.
În data de_ P. C. B. achită prin ordinul de plată nr. 197/_ suma de 2.665,60 lei către Biroul Executorului Judecătoresc M. V. -M., sumă ce reprezintă cheltuieli de executare. Prin ordinul de plată nr. 12/_ este executată în Trezoreria B. suma de 12.285 lei iar cu ordinul de plată nr. 14/_ este executată suma de 12.215 lei. Este de menționat faptul că plățile din cont însumează 27.165,60 lei și reprezintă: 22.500,00 lei- salarii nete; 2.000,00 lei- daune morale; 2.265,60 Iei
- cheltuieli de executare
Se observă că atât salariile nete executate cât și contribuțiile constituite și virate ulterior, prin ordinul de plată nr. 377/_, corespund unor drepturi salariale lunare mai mari decât cele pentru care s-a făcut calculul inițial și solicitarea de suplimentare a creditelor bugetare.
Pentru aplicarea sentinței civile nr. 3820/F/2012 P. C. B. a suportat din bugetul anului 2011 drepturi salariale, daune morale și cheltuieli de executare în sumă totală de 45.565,60 lei, după cum urmează: 32.080 lei sume brute, 8.820 lei contribuțiile angajatorului, 2.000 lei daune morale și 2.665,60 lei cheltuieli de executare.
Din sinteza privind misiunea de audit ad-hoc dispusă de reprezentanții Curții de Conturi pentru efectuarea unor verificări la ordonatorii terțiari de credite ai Inspectoratului Școlar B. -Năsăud, înregistrată sub nr. 1971/_, reiese faptul că au fost constatate Și stabilite prin Sentința civilă nr. 3820/F/2010 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ deficiențe în publicarea și organizarea concursului de ocupare a postului vacant de contabil Șef la P. C. B., concurs desfășurat în perioada în care director al unității angajatoare era pârâtul G. G., iar pârâtul B. C. A. a calculat și și-a plătit drepturi salariate în cuantumul lunar brut de 3.208 lei, precum și contribuțiile asiguratului și angajatorului calculate la suma brută de 3.208 lei, în timp ce, prin contractul individual de muncă încheiat și însușit prin semnătură venitul lunar brut era stabilit la 2.868 lei, respectiv 2.017 lei venit lunar net
În drept reclamantul invocă prevederile art. 270, 271 si art. 272 din Legea nr.
53/2003-Codul muncii, republicat
S-au depus următoarele documente: sinteza privind misiunea de audit ad-hoc dispusă de reprezentanții Curții de Conturi pentru efectuarea unor verificări la ordonatorii terțiari de credite ai Inspectoratului Școlar B. -Nasăud, înregistrată sub nr. 1971/_, în copie Decizia nr. 5 din 3 mai 2012 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în raportul de control nr. 2207 din_, în copie raportul misiunii de audit ad-hoc dispusă de Curtea de Conturi Ia P. C. B., înregistrat cu nr. 1970/_ însoțit de anexe.
Pârâtul B. C. A.
a formulat întâmpinare(f.90), prin care a solicitat respingerea acțiunii față de el ca neîntemeiată.
Se arată că, prin sentința civila nr. 3820/F/2010 pronunțată de Tribunalul B. Nasaud, secția civilă, in dosarul nr._, s-a dispus de către instanța judecătorească să i se plătească drepturile salariale aferente postului de contabil sef începând cu data de 1 august 2009 și până Ia încadrarea efectivă pe post precum și suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.
Întrucât reclamanta nu a vrut să execute de bunăvoie dispozițiile titlului executoriu a formulat cerere de executare silită în vederea recuperării, pe această cale, a sumelor cuvenite.
Apreciază neîntemeiată cererea reclamantei în ceea ce îl privește întrucât nu a făcut altceva decât să uzez de puterea conferită de lege și de o sentința judecătorească rămasă irevocabilă. Prin executarea silită ce a avut loc s-au recuperat în mod corect suma de 24.500 lei ce a reprezentat 22.500 lei salarii nete acordate pentru postul de contabil sef în perioada_ - 0_, suma de 2.000 lei reprezentând daune morale si cheltuielile de executare silită aferente."
Sumele pe care el le-a obținut prin punerea in executare a sentinței au fost calculate pe baza veniturilor salariale nete acordate prin contractul de muncă doamnei A. Ana Sorina pentru același post pe care trebuia sa fie angajat el și pentru perioada dispusă de instanță.
Desigur ca urmare a punerii în aplicare a sentinței civile privind plata salariilor s-a născut și obligația reclamantei de a suporta și achita contribuțiile aferente acestor salarii, însă pentru aceasta situație nu se poate considera în vreun fel ca ar avea el vreo răspundere sau culpă. El consideră că, în cazul de față, este incidența dispoziția cuprinsă în art. 80 alin. 1 din Codul Muncii si anume (1) În cazul in care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Cu siguranță pe acest temei s-a bazat și hotărârea instanței în ceea ce privește modalitatea de calcul a despăgubirii.
În consecință, apreciază că el a obținut prin executare silită doar banii pe care i-ar fi obținut dacă era angajat cu contract de muncă in locul doamnei A. Ana Sorina de la bun început. Acestea erau veniturile salariale aferente postului și corect acordate persoanei care a fost angajată în locul lui, inițial. La încheierea retroactivă cu el a contractului de muncă, ca urmare a dispozițiilor sentinței civile nr. 3820/F/2010, pronunțată de Tribunalul
B. -Năsăud sigur că știind din cuprinsul sentinței că instituția este obligată și la plata drepturilor salariale aferente perioadei în care nu a fost încadrat, i-au acordat, prin acesta, venituri salariale mai mici decât cele avute de către A. Ana Sorina pentru același post, aceleași atribuții și aceeași fisa a postului.
Însă dacă el era angajat în urma concursului în locul doamnei A. Ana Sorina el ar fi beneficiat de drepturile salariale care i-au fost acordate acesteia, drept urmare a primit ceea ce era îndreptățit să primească dacă nu era încălcată legea cu ocazia organizării concursului. De altfel, ulterior încheierii contractului de muncă nr. 68/0_, ii-au fost majorate și lui veniturile la nivelul deținut de A. Ana Sorina pentru postul de contabil sef.
De asemenea instanța să constate că, inclusiv statele de plată ale lui, depuse chiar de reclamantă la dosarul cauzei, întocmite retroactiv în baza sentinței civile, semnate si confirmate de directorul instituției, au fost întocmite după cum se observă la nivelul unui salariu net de 2.250 lei, același pe care l-a primit și prin executarea silită (2.250 lei x 10 luni = 22.500 lei).
Așadar, el nu a dobândit sume necuvenite pe calea executării silite iar faptul că cheltuiala instituției a fost afectată prin plata dublă a salariilor și contribuțiilor pentru același post (a lui A. Ana Sorina, în baza Contractului de munca și al lui în baza sentinței) nu este o situație pentru care este chemat el să răspund sub aspect patrimonial.
În concluzie, solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanta P. C. B. ca fiind neîntemeiată.
În probațiune arată că indică înscrisurile aflate Ia dosarul cauzei, precum și contractul de muncă al doamnei A. Ana Sorina și actele adiționale la contractul său individual de muncă nr. 68/0_, întocmite ulterior încheierii contractului săi individual de muncă .
În drept, invocă art. 118 si urm. C pr. Civ, autoritatea de lucru judecat în privința despăgubirilor stabilite prin sentința civilă.
Pârâtul G. G., prin avocat
, a depus întâmpinare(f.94-96) prin are a solicitat respingerea acțiunii față de el, arătând în apărare următoarele:
În primul rând, dispozițiile legale incidente - art.253-259 Codul muncii, nu reglementează răspunderea solidară în acest gen de situații. Răspunderea solidară reprezintă o situație juridică de excepție, care nu poate fi aplicată decât în condițiile expres reglementate de lege. Ori, în speța de fată, nu ne aflam într-o situație în care este antrenată răspunderea solidară.
Referitor la suma de 4.304,00 lei calculată în plus de pârâtul B. C. A., el nu are avut niciun fel de aport la efectuarea calculelor, astfel ca nu i se poate imputat modul eronat de calcul.
În ceea ce privește sumele acordate prin sentința civila 3820/F/2010 a Tribunalului
B. -Năsăud, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile.
Și in cazul răspunderii patrimoniale, pentru antrenarea acestei răspunderi, este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile contractuale.
In speța nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile pentru motivele pe care le expune: lui nu i se poate imputa faptul că, în calitate de director al P. ui C. B., nu a respectat normele legale referitoare la angajarea salariaților, fapt constatat prin sentința civila 3820/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțata in dosarul nr._
, respectiv ca a angajat în mod nelegal o altă persoană decât cea care a câștigat concursul organizat pentru ocuparea postului de contabil sef - respectiv pârâtul B. C.
. Această susținere este netemeinică iar prejudiciului compus din valoarea cumulată a salariilor, a impozitelor și contribuțiilor, a daunelor morale acordate prin hotărârea judecătoreasca și a cheltuielilor rezultate din punerea in executare silită a acestei hotărâri nu-i este imputabil. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamant la dosar, în principal, din procesul-verbal înregistrat sub nr.382 din_, comisia de contestații, din care într-adevăr a făcut parte și el, dar nu a fost singurul membru, a constatat că numita A. Ana Sorina a câștigat concursul ce a avut ca obiect ocuparea postului de contabil sef. Prin urmare, suntem în prezenta unei decizii luate de un organ colegial, astfel că, dacă această decizie este eronată, nu pot fi făcut singur răspunzător de luarea acesteia, mai ales ca nu există vreo mențiune privind o eventuala opoziție a vreunuia dintre ceilalți membri.
Fiind în prezenta unei decizii a comisiei de contestații, îndatorirea lui a fost aceea de a o pune î aplicare in mod necondiționat, astfel că angajarea numite A. Ana Sorina a fost legală sub acest aspect, care trebuie analizat separat de legalitatea deciziei comisiei, care a făcut obiectul dosarului nr._ . Doar daca el ar fi angajat o altă persoană decât cea stabilită în mod neechivoc prin decizia comisiei de contestații ar fi putut fi acuzat de încălcarea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu.
Pe de altă parte, din data de_ el a fost transferat la catedra de educație fizică și sport la Colegiul National "LIVIU REBREANU", la cererea sa. De la aceeași dată nu a mai exercitat nicio funcție în cadrul P. ui C. B., acest transfer intervenind Ia o lună de la data deciziei comisiei. Prin urmare, cu excepția încheierii contractului individual de muncă cu persoana desemnată de comisia de soluționare a contestațiilor, el nu a avut niciun rol în conflictul tranșat prin sentința civila 3820/F/2010.
Un alt aspect deosebit de important pentru justa soluționare a cauzei, coroborat cu împrejurarea relevată mai sus, constând în pierderea de către el a calității de director - reprezentat al reclamantei, îl constituie faptul ca P. C. B. nu s-a apărat deloc in dosarul nr._, fapt ce echivalează cu o achiesare tacită Ia pretențiile reclamantului
C. A. . În sentința pronunțată în acest dosar se arată că parata nu și-a delegat reprezentant în litigiu și nici măcar nu a formulat întâmpinare. În aceste împrejurări, este evident că încă de la primul termen reclamanta ar fi putut să-și exprime, în mod expres, poziția de admitere a acțiunii și să pună în aplicare în mod voluntar sentința, dacă nu să tranzacționeze și să limiteze prejudiciul ( fără a avea în vedere situația în care pârâte s-ar fi apărat și ar fi câștigat procesul, situație care nu este de neluat in considerare).În consecință, prejudiciul rezultat din faptul ca pârâtul B. C. A. nu a fost angajat o perioada îndelungată de timp, care a atras plata unei sume consistente cu titlu de drepturi salariale și impozite și taxe aferente, nu i se datorează. În ceea ce privește cheltuielile ocazionate de punerea în executare silită a sentinței, este evident că el nu avea competența de a dispune executarea voluntară a acesteia, astfel că aceste cheltuieli sunt
imputabile exclusiv persoanei care avea calitatea de conducător al reclamantei la data pronunțării hotărârii judecătorești. De remarcat este faptul ca reclamanta nici nu s-a apărat în proces și nici nu a promovat calea de atac împotriva sentinței prin care a fost obligată la plata prejudiciului solicitat prin acțiunea ce face obiectul acestui dosar, dar nici nu a pus în aplicare imediat și în mod voluntar această sentință, fapt care a atras și plata cheltuielilor de executare silită.
În concluzie, nu atitudinea în cadrul comisiei de soluționare a contestaților a atras plata sumei solicitate. Întrucât suma a fost stabilită în cadrul unei acțiuni in justiție, cu care reclamanta a fost de acord în mod tacit, prejudiciul a fost creat de persoana care nu a acționat în concordanță cu interesele instituției pe care o reprezenta, fie în mod intenționat, fie din neglijență, împrejurare care a dus la obligarea acestei instituții la plata sumelor cu care a fost prejudiciată potrivit constatărilor Curții de Conturi.
Reclamantul P. C.
, a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul G.
G. (f.105-106) arătând că reclamantul a organizat în cursul anului 2009 concurs pentru ocuparea postului vacant de contabil șef iar pârâtul, în calitate de director al instituției, a fost cel care a fost direct responsabil de organizarea acestui concurs. În acest sens, au fost redactate două anunțuri, ambele semnate de către reclamant; unul dintre anunțuri, afișat la sediul instituției, prin care se prevedea Ia cerințele postului că se solicită studii superioare, se menționa data la care concursul urma să se desfășoare, respectiv 23 iulie 2009, ora 10,00, perioada de înscriere, respectiv 10-21 iulie 2009 și erau enumerate documentele necesare participării la concurs. La Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud s-a comunicat un alt anunț, privind locul de muncă vacant la data de 6 iulie 2009, respectiv postul de contabil șef, solicitându-se ca și condiții minime de ocupare: vechime în domeniu 5 ani; studii superioare; experiență în domeniu și operare pe calculator. Aceste cerințe au fost afișate și pe pagina de internet a instituției, așa cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 3820/F/2010 instanța de fond a observat faptul că "din examinarea comparativă a cerințelor de participare la concurs emise de pârât în cele două anunțuri că acestea erau diferite și au fost de natură să inducă în eroare potențialii candidați, lucru care de altfel s-a și întâmplat...".
Prin urmare, organizarea concursului de ocupare a postului de contabil șef de către pârât, în calitate de angajator, a fost deficitară, creându-se atât posibilitatea înscrierii la concurs a persoanelor care aveau vechime în specialitate mai mică de 5 ani, dar și posibilitatea de a contesta participarea Ia concurs a acestor candidați, raportat la anunțul înaintat către AJOFM BN.
În acest sens, instanța a reținut următoarele: "Tribunalul față de situația anterior reliefată constată anumite nereguli în desfășurarea concursului organizat de pârât, atât sub aspectul modului de anunțare a postului scos la concurs în două modalități diferite, respectiv prin afișarea la sediul instituției și prin publicarea anunțului de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud, cu cerințe minimale de natură a încurca persoanele interesate, dar și sub aspectul modului de soluționare a contestațiilor, în sensul că împotriva participării unui candidat ce a depus dosarul de înscriere la concurs ar fi trebuit ca persoanele interesate să aibă un termen scurt, distinct, pentru a depune contestația și obligatoriu anterior susținerii concursului, iar nu după concurs, odată cu contestațiile privind notele obținute în urma evaluării lucrărilor candidaților."
Prin sentința la care face referire, instanța a reținut faptul că: "exclusiv din culpa pârâtului, reclamantul ( B. C. A. ) a fost acceptat să susțină concursul, pe baza cerințelor solicitate prin anunțul afișat la sediul pârâtului care nu impunea condiția unei vechimi minime în domeniu".
Prin urmare, organizarea deficitară a concursului de ocupare a concursului de contabil șef, pentru motivele reținute și de instanță, a generat o situație litigioasă, care s-a finalizat prin obligarea P. ui C. B. la încadrarea domnului B. C. A. începând cu data de 9 august 2009, Ia plata drepturilor salariale aferente postului de
contabil șef începând cu data de 9 august 2009 și până la data reîncadrării efective pe post, precum și la plata sumei de 2000 Iei cu titlu de daune morale.
În calitate de director al P. ui C. B., reclamantul G. G. a avut ca atribuții organizarea concursului, începând cu anunțul de vacantare a postului și a semnat în această calitate cele două anunțuri contradictorii, care au dus în final la pierderea procesului intentat de reclamantul B. C. A. și la plata sumelor dispuse prin sentința civilă nr. 3820/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3820/F/2010, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud la data de 12 mai 2010, în dosarul nr._, aflată în copie la filele 23-30, instanța dispune anularea parțială a procesului verbal nr.382/28 iulie 2009, întocmit de pârât în ce privește faptul că reclamantul nu ar îndeplini cerința obligatorie de vechime minimă de participare la concurs; obligă pârâtul să-l încadreze pe reclamant pe postul de contabil șef începând cu data de 9 august 2009(în privința datei de 9 august, în minută este indicată data de 1 august, astfel că probabil este o eroare de tehnoredactare a dispozitivului în care apare 9 în loc de 1); obligă pârâtul să plătească reclamantului drepturile salariale aferente postului de contabil șef începând cu data de 1 august 2009 și până la încadrarea efectivă pe post; obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2000 lei daune morale. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a constatat anumite nereguli în desfășurarea concursului organizat de pârât, atât sub aspectul modului de anunțare a postului scos la concurs în două modalități diferite, respectiv prin afișarea la sediul instituției și prin publicarea anunțului de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud, cu cerințe minimale diferite de natură a încurca persoanele interesate, dar și sub aspectul modului de soluționare a contestațiilor, în sensul că împotriva participării unui candidat ce a depus dosarul de înscriere la concurs ar fi trebuit ca persoanele interesate să aibă un termen scurt, distinct, pentru a depune contestația și obligatoriu anterior susținerii concursului, iar nu după concurs, odată cu contestațiile
privind notele obținute în urma evaluării lucrărilor candidaților.
Din acest punct de vedere reclamantul a fost prejudiciat grav în dreptul său substanțial la muncă pentru că pârâtul permițându-i inițial participarea la concurs
, iar ulterior desfășurării acestuia declarându-l ca neîntrunind cerințele minimale de participare pe baza unei contestații depuse de un alt candidat, tribunalul consideră abuzivă atitudinea pârâtului pentru că acesta nu mai putea să revină ulterior concursului asupra cerințelor minime de ocupare a postului, ci ar fi trebuit ca anterior concursului dacă constata că reclamantul nu îndeplinește cerința vechimii minime în domeniu acesta să fie respins
.
Prin urmare tribunalul a constatat că, în mod nejustificat și nelegal, pârâtul prin procesul verbal contestat, respectiv nr.382/28 iulie 2009 a respins contestația reclamantului B. C. A. în ce privește faptul că acesta nu ar îndeplini cerința obligatorie de vechime minimă de participare la concurs, întrucât, pe de o parte, se observă că dispozițiile legale aplicabile în materie în cazul unei instituții publice finanțată de la bugetul de stat cum este și cazul pârâtului, nu impuneau pentru participarea la concursul de ocuparea postului de contabil șef o vechime de doar 5 ani așa cum pârâtul a impus în anunțul comunicat către AJOFM B. -Năsăud, ci doar de 3 ani după cum s-a reliefat anterior, iar pe de altă parte, exclusiv din culpa pârâtului reclamantul a fost acceptat să susțină concursul, pe baza cerințelor solicitate prin anunțul afișat la sediul pârâtului care nu impunea condiția unei vechimi minime în domeniu, mai mult dosarul său de participare a fost validat de comisia de organizare a concursului, reclamantul a participat la concurs și a obținut cea mai bună notă de 9,03, care este mai mare chiar decât nota de 8,60 obținută de intervenientă ca urmare a admiterii contestației acesteia și a reevaluării lucrării susținute.
În aceste condiții tribunalul a considerat că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus prin procesul verbal contestat că reclamantul nu întrunește cerința obligatorie de vechime minime de participare la concurs, motiv pentru care a anulat parțial procesul verbal respectiv, sub acest aspect.
Având în vedere anularea procesului verbal contestat parțial în ce îl privește pe contestator ne găsim în situația anterioară soluționării contestațiilor, sub acest aspect, în sensul că reclamantul a obținut cel mai bun rezultat la concurs și întrunește și celelalte cerințe impuse de pârât, respectiv are cunoștințele necesare utilizării calculatorului, caz în care tribunalul consideră că reclamantul se află în situația în care era anterior soluționării contestațiilor, respectiv a fost declarat admis la concurs, potrivit procesului verbal din 23 iulie 2009, motiv pentru care, în baza art. 30 Codul muncii, urmează a dispune obligarea pârâtului să-l încadreze pe reclamant pe postul de contabil șef la această unitate începând cu data de 1 august 2009.
Întrucât pârâtul, în mod nelegal și nejustificat, nu l-a angajat pe reclamant pe postul de contabil șef în urma concursului pe care l-a câștigat, se impune ca acesta să-i plătească reclamantului o despăgubire corespunzător drepturilor salariale aferente acestui post începând cu data de 1 august 2009 și până la încadrarea efectivă pe post.
Având în vedere dispozițiile art.8 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul bunei credințe, precum și prevederile art.39 din același cod prin care se arată că trebuie respectat dreptul la demnitate în muncă, dispoziții legale care au fost încălcate în mod nejustificat de către pârât, ceea ce a determinat cauzarea unui prejudiciu de ordin moral suferit de reclamant, sub aspectul frustrării și neajunsurilor cauzate în urma soluționării contestațiilor prin procesul verbal contestat, tribunalul urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantului cu titlu de daune morale suma de
2.000 lei, sumă pe care o consideră echitabilă și rezonabilă, raportat la circumstanțele cauzei anterior evocate, și care reprezintă o justă reparație a prejudiciului de ordin nepatrimonial suferit de reclamant.
Împotriva acestei sentințe, la_, a declarat recurs pârâtul P. C. B. și, prin decizia nr.5743/R/ 8 decembrie 2010, Curtea de Apel C. a constatat nulitatea recursului declarat de pârât.
La data de 1 iunie 2010, sentința fiind definitivă și executorie de la data pronunțării,
12 mai 2010
și a fost comunicată părților la 27 mai 2010
(f.73-74 dosar atașat),
P. C.
B. a executat de bună voie dispoziția din sentința civilă nr. 3820/F/2010, prin care a fost obligat să-l încadreze pe B. C. A. pe postul de contabil șef, începând cu data de 9 august 2009, fiind încheiat contractul individual de muncă nr.68/0_, contract potrivit căruia pârâtului(din acest dosar) B. C. A. i s-a stabilit un salariu de bază brut de 2.427 lei, la care se adaugă un spor de control financiar preventiv de 20%, procent căruia îi corespunde un cuantum brut de 441 lui, salariul total brut lunar al pârâtului fiind de 2.868 lei, pârâtul începându-și activitatea cu data de 1 iunie 2010.
Până la data de 6 aprilie 2011, drepturile bănești stabilite prin sentință în favoarea pârâtului din prezentul dosar, B. C. A., respectiv drepturile salariale aferente perioadei 1 august 2009-31 mai 2010 și daunele morale în cuantum de 2.000 lei, nu au fost achitate de reclamantul debitor P. C. B., de bună voie.
La data de 6 aprilie 2011, pârâtul creditor B. C. A. a formulat cerere de executare silită, obiect al dosarului execuțional nr.58/2011, al executorului judecătoresc
M. V. M. și prin cerere, având în vedere că în titlul executoriu drepturile salariale au fost acordate generic, acesta a cuantificat drepturile bănești cuvenite la suma de
24.500 lei, sumă care include și cei 2.000 lei, ce reprezintă daune morale, drepturile salariale solicitate fiind de 22.500 lei, pentru perioada 1 august 2009-31 mai 2010, adică 10 luni a 2.250 lei lunar (f.42).
În dosarul execuțional s-au stabilit cheltuieli de executare silită de 2.665,6 lei(f.41) și la data de 12 mai 2011 a fost înființată poprirea asupra contului reclamantului debitor P.
C. B. (f.40) pentru suma de 27.165,60 lei, sumă formată din: 2.665,6 lei cheltuieli de executare, 2.000 lei daune morale și suma de 22.500 lei reprezintă drepturi salariale pentru 10 luni -1 august 2009-31 mai 2010(după deducerea contribuțiilor și a impozitului din suma brută).
Ca urmare a înființării popririi pentru această sumă, P. C. B. a virat prin ordinul de plată din data de_, suma de 2.665,6 lei, reprezentând cheltuielile de
executare (f.44), prin două ordine de plată din_ și un ordin de plată din_ - suma totală de 24.500 lei drepturile salariale și daunele morale(f. 46-48).
În consecință, pentru perioada 1 august 2009-31 mai 2010, P. C. B. a suportat cheltuieli pentru salarizarea a două persoane, pentru un singur post de contabil șef, respectiv, pe de o parte, s-a achitat salariu pentru persoana care a prestat efectiv activitate în acea perioadă și, pe de altă parte, au fost plătite drepturile salariale și pentru
C. A., care a câștigat procesul purtat cu P. C. .
Pe lângă sumele efectiv cuvenite celor două persoane P. C. a avut obligația să achite și contribuțiile sociale atât cele datorate de angajator cât și cele datorate de salariat, precum și impozitul datorat de salariat, precum și daune morale de 2.000 lei și cheltuieli de executare silită în cuantum de 2.665,6 lei.
Pentru drepturile salariale achitate pârâtului B. C. A., în baza sentinței, P.
a achitat la bugetul asigurărilor sociale și fondurilor speciale, suma de 14.110 lei, cu titlu de contribuții datorate atât de angajator cât și de salariat, potrivit ordinului de plată din septembrie 2011(f.51), determinate ca fiind eferente sumei brute de 32.080 lei(f.63) iar la bugetul de stat, a achitat suma de suma de 4.290 lei, ce reprezintă impozitul datorat pentru suma brută de 32.080 lei acordată pârâtului B. C. A., cu titlu de drepturi salariale, impozitul fiind corespunzător unui salariu brut lunar de 3.208 lei(f.59 ).
Față de executarea silită pornită de creditorul B. C. A. debitorul P. C. nu a formulat contestație la executare
.
Cu ocazia misiunii de audit ad-hoc a Curții de Conturi la P. C. B., finalizată cu Raportul nr.1970/_ (f.11), s-a constat că, pentru perioada 1 august 2009- 31 mai 2010, P. C. B., a achitat în plus față de suma corespunzătoare salarizării postului de contabil șef, suma brută de 45.565,60 lei, formată din suma de
32.080 lei drepturi salariale brute, 8.820 lei contribuții achitate de angajator, 2.000 lei daune morale și 2.665,6 lei cheltuieli de executare, dispunând totodată luarea de măsuri de recuperare de la persoanele vinovate a prejudiciului cauzat palatului copiilor B. (f.17).
Totodată în Raportul misiunii de audit se face mențiunea că P. C. a comunicat situații diferite privind drepturile salariale cuvenite creditorului B. C. A.
, către Inspectoratul Școlar Județean B. -Năsăud, fiind comunicată o situația cu salariul brut lunar de 2.868 lei iar către executorul judecătoresc cu un salariu brut lunar de
3.208 lei(f.17).
Prin prezenta acțiune reclamantul P. C. B. solicită obligarea pârâților G.
G. și B. C. A., la plata în solidar a sumei de 45.565,6 lei, ce ar reprezenta prejudiciul total cauzat reclamantului susținând că cei doi sunt vinovați de producerea acestui prejudiciu.
Se constată de tribunal că reclamantul invocă în drept atât dispozițiile din Codul muncii care reglementează răspunderea patrimonială a salariaților, art.254 și art.255 fostele art.270 și 271, anterior republicării, precum și dispozițiile legale care reglementează restituirea sumelor nedatorate încasate de salariat, art.256 din Codul muncii republicat, fostul art.272.
În primul rând
tribunalul constată că este întemeiată apărarea formulată de pârâtul
G. G. în sensul că, în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților nu operează solidaritatea răspunderi întrucât, potrivit art.255 din Codul muncii, republicat, răspunderea patrimonială a salariaților este divizibilă atunci când paguba a fost cauzată de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia stabilindu-se în raport cu măsura în care a contribuit la producerea pagubei și dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspundere a fiecăruia se stabilește proporțional cu salariu său net de la data constatării pagubei.
În al doilea rând
, în privința pârâtului B. C. A., reclamantul a invocat atât răspunderea patrimonială,
susținând că acesta este vinovat de producerea prejudiciului total, vinovăție constând în aceea că, în calitate de contabil șef al reclamantului, în mod greșit a calculat drepturile salariale cuvenite lui
în calitate de creditor, în baza sentinței, cât și dispozițiile art.256 din Codul muncii
, privind restituirea sumelor nedatorate
, arătând
că a încasat necuvenit drepturile salariale ce reprezintă diferența dintre 22.500 lei și
20.170 lei(cât reprezintă drepturile salariale determinate potrivit salariului stabilit în contractul individual de muncă), adică suma de 2.330 lei, la care se adaugă sumele plătite cu titlu de contribuții și impozit în plus față de cele corespunzătoare salariului din contractul de muncă.
La data efectuării plăților, ca urmare a popririi înființate de executorul judecătoresc, pârâtul B. C. A., avea dublă calitate, atât de creditor urmăritor cât și de salariat al debitorului urmărit, P. C. B., cu atribuții de întocmire a statelor de plată, verificarea acestora și efectuarea controlului financiar preventiv, având funcția de contabil șef.
Având în vedere că suma de 22.500 lei, ce reprezintă drepturi salariale, a fost încasată de pârâtul B. C. A., prin executare silită, executare silită care nu a fost contestată de debitorul urmărit(reclamnatul), indiferent dacă drepturile salariale au fost corect sau incorect calculate de executorul judecătoresc, cât timp debitorul nu a contestat executarea silită, în privința acesteia, operează prezumția de legalitate, astfel că cel care a încasat drepturi salariale mai mari decât cele cuvenite efectiv potrivit titlului executoriu, nu trebuie să le restituie, în baza art.256 din Codul muncii.
Așa fiind, pârâtul B. C. A., în calitate de creditor urmăritor, beneficiar al sumelor provenite din executarea silită, nu are obligația de restituire a sumei ce reprezintă diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate, de 22.500 lei și cele determinate potrivit contractului individual de muncă, de 20.170 lei, astfel că cererea reclamantului fundamentată pe dispozițiile art.256 din Codul muncii nu este întemeiată.
Cum pârâtul B. C. A., avea și atribuții de serviciu pentru calcularea și verificarea sumelor indicate în adresa de poprire cu titlu de drepturi salariale, tribunalul va cerceta, îndeplinirea în cauză a cerințelor prevăzute pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestui pârât.
Referitor la angajarea răspunderii patrimoniale a celor doi pârâți, cu privire la suma totală solicitată de reclamant, se constată că, pentru sumele stabilite potrivit sentinței civile anterior arătate, în favoarea pârâtului B. C. A., acesta neavând calitatea de salariat al reclamantului, nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială pentru prejudiciul creat reclamantului angajator, prejudiciu constând în drepturile salariale, contribuții(salariat și angajator), impozit salariat, determinate conform salariului brut din contractul său individual de muncă și daune morale.
Astfel, prin sentința civilă rămasă irevocabilă, P. C. B. a fost obligat să plătească drepturile salariale în favoarea pârâtului B. C. A. pentru perioada 1 august 2009-31 mai 2010(fiind angajat efectiv la 1 iunie 2010) și suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale și, pentru aceste sume și cele achitate cu titlu de contribuții și impozit pentru drepturile salariale calculate până la data la care sentința a devenit titlu executoriu, răspunde salariatul sau răspund salariații reclamantului din culpa căruia sau cărora s-a produs acest prejudiciu, consecință a concursului care a avut loc pentru ocuparea postului de contabil șef.
Nu poate fi primită apărarea pârâtului G. G. în sensul că reclamantul putea să evite producerea prejudiciului dacă ar fi fost de acord cu admiterea acțiunii pârâtului B.
C. A. încă de la primul termen de judecată, întrucât citația pentru primul termen de judecată a fost primită a fost primită la data de 3 august 2009(f.44 dosar nr._ ) apoi, la data de 17 august 2009, a primit citația pentru termenul stabilit pentru soluționarea cererii de preschimbarea termenului de judecată stabilit inițial (f.40 același dosar) iar pârâtul G. G. în calitate de director al reclamantului, chiar el trebuia să-și manifeste poziția de admitere a acțiunii ori nu a făcut-o ci, dimpotrivă, la data de 19 august a depus o cerere de amânare(f.41 dosar nr._ ).
Nu se poate reține nici faptul că reclamantul nu s-a apărat în acel proces cât timp a depus toate actele privind organizarea concursului finalizat prin procesul verbal al comisiei de contestații a cărui anulare a dispus-o instanța de fond, Tribunalul Bistrița Năsăud astfel că, pentru prejudiciul cauzat reclamantului pentru perioada 1 august 2009 și până la pronunțarea sentinței civile nr. 3820/F/2010, 12 mai 2010, dată la care sentința
este definitivă și executorie, nu poate fi exclusă răspunderea pârâtului G. G. , cu mențiunea că instanța va analiza în ce măsură doar acesta este răspunzător de prejudiciu produs reclamantului sau prejudiciul a fost produs de mai mulți salariați.
Întrucât, la data de 12 mai 2010 pârâtul G. G. nu avea calitatea de salariat al reclamantului cu atribuții în executarea dispozițiilor din sentință, acesta nu va răspunde pentru prejudiciul creat reclamantului ca urmare a punerii în executare a sentinței, doar la data de 1 iunie 2010 și nu la data de 13 mai 2010.
Pentru prejudiciul constând în salariul și contribuțiile și impozitul plătite de reclamant, pentru 9 zile lucrătoare din luna mai 2010(13-31 mai 2010), de 1.568 lei(1.299 lei salariu brut-2868:21 zile lucrătoare x 9 zile și 339 lei contribuții sociale angajator, 1.229x27,6%), răspunde salariatul sau răspund salariații care se fac vinovați de neexecutarea imediată a dispoziției de încadrare pe post, imediat după momentul în care sentința a devenit titlu executoriu, 12 mai 2010, neputându-se reține răspunderea niciunuia din cei doi pârâți.
În e privește cuantumul drepturilor salariale pe care reclamantul P. C. a fost obligat să le plătească pârâtului B. C. A., tribunalul reține că determinarea acestora, prin sentință, a fost generică și întrucât reclamantul a fost obligat să-l încadreze pe pârât retroactiv, cuantumul concret al drepturilor salariale trebuia determinat în funcție de salariul brut lunar stabilit prin contractul individual de muncă încheiat cu pârâtul, pe postul de contabil șef.
Salariul brut lunar al pârâtului, indicat în contractul său individual de muncă a fost de 2.868 lei.
Determinarea drepturilor salariale cuvenite pârâtului nu putea fi efectuată în funcție de salariul avut de persoana care a prestat efectiv activitate pe postul în care trebuia încadrat pârâtul, întrucât salariul se stabilește individual chiar dacă se are în vedere același salariu de încadrare, putând exista diferențe în ceea ce privește sporurile acordate fiecărui salariat.
Salariul avut de numita A. Ana Sorina a fost mai mare decât cel acordat pârâtului prin contractul individual de muncă, diferența fiind dată de procentul mai mare(25% față de 20% al pârâtului) al sporului pentru control financiar preventiv, prevăzut de art.9 din OG nr. 119/ 1999, în forma în vigoare la 1 august 2009, acordat fiecăruia, în condițiile în care dispoziția legală prevedea că sporul se poate acorda în procent de până la 25% .
Prin urmare, nu era obligatoriu ca angajatorul să acorde salariatului sporul în procentul maxim prevăzut de lege.
Numitei A. Ana Sorina i-a fost acordat un spor de 25 %, în timp ce, prin contractul individual de muncă, pârâtului B. C. A., pentru perioada la care se referă drepturile salariale în discuție, i s-a acordat un spor de 20%.
Sub aspectul determinării drepturilor salariale pentru perioada anterioară datei de 1 iunie 2010, nu are relevanță faptul că, printr-un act adițional încheiat ulterior acestei date, pârâtului B. C. A. i-a fost acordat sporul pentru CFP maxim, de 25 %, drepturile salariale la care pârâtul era îndreptățit, în baza sentinței civile puse în executare, fiind de 2.868 lei lunar , în care sporul pentru CFP este de 20% și nefiind îndreptățit să primească drepturi salariale brute lunare de 3.208 lei, în care sporul de CFP este de 25%, apărările pârâtului sub acest aspect nefiind întemeiate.
În consecință suma totală brută, la plata căreia reclamantul a fost obligat prin sentința civilă nr.3820/F/2010, ce reprezintă prejudiciul produs angajatorului, este format din drepturile salariale, contribuțiile și impozitul, de 36.596 lei, din care 20.170 lei salariu net pentru salariatul creditor, 4.730 lei contribuțiile pentru salariat, 3.780 lei impozitul datorat de salariat; și, 7.916 lei contribuțiile sociale datorate de angajator (f.36), la care se adaugă suma de 2.000 lei ce reprezintă daunele morale, rezultând un prejudiciu total de
38.596 lei.
Din această sumă dacă se scade suma de 1.568 lei, ce privește perioada 13 mai 2010-31 mai 2010, rămâne suma de 37.028 lei.
Această sumă, de 37.028 lei, reprezintă prejudiciul produs reclamantului ca urmare a faptului că pârâtul B. C. A. nu a fost încadrat pe postul de contabil șef începând cu data de 1 august 2009, la finalizarea concursului organizat în acest sens, în
limitele căreia poate fi angajată răspunderea pârâtului G. G.,
cu mențiunea anterior arătată, respectiv că instanța va analiza în ce măsură doar acesta este răspunzător de prejudiciu produs reclamantului sau prejudiciul a fost produs de mai mulți salariați.
Reclamantul a achitat suma totală de 45.565,60 lei, mai mare față de suma de
38.596 lei, calculată până la 31 mai 2010
deoarece au fost plătite și cheltuieli de executare silită
, de 2.665,6 lei
, urmare a faptului că la rămânerea definitivă a sentinței reclamantul nu a executat de bună voie plata drepturilor bănești stabilite prin sentința nrt.3820/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud, precum și suma brută de 4.304 lei
ce, reprezintă suma brută rezultată din calcularea greșită
a drepturilor bănești cuvenite creditorului pârât potrivit sentinței, calculare efectuată în funcție de un salariu lunar brut de 3.208 lei(cu spor CFI de 25% în loc de 20%), fiind formată din suma 2.330 lei primită de creditor
, 22.500-
20.170 lei(f.50 și f.36); suma de 560 lei contribuții pentru salariat plătite în plus, 5290- 4.730( f.50 și f.36); suma de 510 lei impozit plătit în plus, 4.290-43.780 lei(f.50 și f.36) și suma de 904 lei contribuții pentru angajator plătite în plus, 8820-7.916 lei(f.50 și f.36), în total 6.969,6 lei(45.565,6-38.596 lei).
Pentru prejudiciul de 2.665,6 lei , constând în cheltuielile de executare nu răspunde niciunul dintre pârâți, punerea în executarea dispoziției de plată a drepturilor salariale nefiind atributul de serviciu a vreunuia dintre aceștia, pârâtul G. G., nemaifiind salariatul reclamantului începând cu data de 1 septembrie 2009, fiind transferat, începând cu data de 1 septembrie 2009 la Colegiul Național "Liviu Rebreanu"; B., conform decizie nr.190/26 mai 2009(f.98) iar pârâtul B. C. deși a fost încadrat cu data de 1 iunie 2010, nu a avut atribuții de reprezentare a reclamantului și de dispoziție cu privire la data efectuării plății drepturilor bănești, cuvenite chiar lui, având doar atribuții de calculare și efectuarea controlului financiar preventiv.
Referitor la suma de 4.304 lei, ce reprezintă suma totală achitată în plus cu titlu de drepturi salariale, contribuții și impozit, față de cele prevăzute în titlul executoriu, din care suma de 2.330 lei reprezintă suma efectiv plătită și încasată de creditorul B. C. A.
, tribunalul reține că pârâtul B. C. A., în calitate de salariat al reclamantului cu atribuții de calculare a sumelor datorate de reclamant în calitate de debitor și de efectuare a controlului financiar preventiv, a calculat cu intenție, în mod greșit, sumele pe care reclamantul, în calitate de debitor le datorează creditorului și nu a sesizat directorul reclamantului cu privire la faptul că sumele solicitate de creditor(care este tocmai el, salariatul B. C. A. ) nu sunt corect calculate ci sunt mai mari, pentru ca eventual acesta să formuleze contestație la executare.
Dimpotrivă pârâtul, în calitate de salariat cu atribuții în domeniu contabil și financiar, a întocmit ordine de plată, pe care le-a vizat de controlul financiar preventiv(f.44-48), pentru sumele solicitate de el în calitate de creditor urmăritor(prin intermediul executorului judecătoresc), apreciind că sumele pentru care s-a dispus înființarea popririi sunt corect calculate, în funcție de un salariu brut lunar de 3.208 lei, deși salariul său brut potrivit contractului individual de muncă înregistrat în contabilitate era de doar 2.868 lei.
Așa fiind, tribunalul reține că în privința sumei de 2.330 lei (drepturile salariale încasate efectiv de creditorul B. C. A. ), sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii patrimoniale, prevăzute de art.254 și art.255 din Codul muncii, în persoana salariatului B. C. A., existând fapta culpabilă a salariatului în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, prejudiciul cert, contribuția salariatului la producerea prejudiciului, precum și raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă și prejudiciu și, prin urmare, în limita acestei sume, acțiunea reclamantului este întemeiată.
În ce privește sumele achitate de reclamant cu titlu de contribuții pentru salariat, de 560 lei, impozit pentru salariat, de 510 lei și contribuții pentru angajator, de 904 lei, în total 1.974 lei, aferente sumei nete de 2.330 lei, tribunalul reține că deși au fost achitate din culpa pârâtului B. C. A., acestea pot fi recuperate de angajator prin întocmirea de declarații rectificative în care să fie indicat salariul corect de 2.868 lei și, urmare a depunerii declarațiilor rectificative, fie să se restituie angajatorului sumele plătite în plus ,
fie să se efectueze o compensare a sumelor plătite în plus cu sumele datorate de angajator.
Referitor la angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului G. G.
, în limitele sumei de 37.028 lei
, tribunalul reține că prejudiciul suferit de reclamant constând în această sumă, determinată în modalitatea anterior expusă de tribunal, nu a fost produs exclusiv de către pârâtul G. G. A. .
Prin sentința civilă nr.3820/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud s-a stabilit răspunderea angajatorului pentru prejudiciul produs candidatului B. C. A., care a participat la concursul organizat pentru ocuparea postului de contabil șef din data de 23 iulie 2009 iar angajatorul s-a îndreptat împotriva pârâtului G. G., susținând că acesta este salariatul vinovat de producerea prejudiciului în patrimoniul angajatorului, împreună cu pârâtului B. C. A. (a cărui răspundere, pentru suma de 37.028 lei, a fost exclusă conform celor expuse anterior).
Din considerentele sentinței civile nr.3820/F/2010, rezultă că instanța a reținut că respectivul concurs a fost vicios organizat și totodată că, în mod nelegal, comisia de contestații a admis contestația formulată de numita A. Ana Sorina și a anulat procesul verbal al acestei comisii prin care a fost declarată câștigătoare numita A. Ana Sorina.
Or, concursul a fost organizat sub imperiul dispozițiilor legale în vigoare în luna iulie 2009, respectiv anexa 12 la HG nr.28171993, potrivit cărora comisia de examinare este cea care verifică îndeplinirea condițiilor de participare la concurs și competența profesională a candidaților.
Prin urmare neregulile privind organizarea concursului, respectiv întocmirea deficitară a anunțului de la avizierul reclamatului, constatarea de către comisia de examinare că pârâtului Banai C. A. îndeplinește toate cerințele de înscriere și acceptarea lui drept candidat pentru concursul organizat, nu sunt imputabile numai pârâtului ci și comisiei de examinare numită de pârât, prin decizia nr.10 din 21 iulie 2009(f.74). Din această comisie au făcut parte mai multe persoane respectiv: numitul Nicoară Dorel, profesor, salariat al reclamantului, Radu Emeșe, Borla M. (desemnate, prin delegare, de către Inspectoratul Școlar Județean B. -Năsăud) și liderul de sindicat
M. Teodor .
Pârâtul a făcut parte din Comisia de soluționare a contestațiilor(f.77) însă acesta nu a fost singur în această comisie ci alături de alte 4 persoane: Sbârcea D., Burbulea Delia(ambele desemnate de IȘJ B-N), Pușcas Teodor din partea sindicatului și Unchi Ana, secretar.
Prin urmare, chiar dacă a fost anulat doar procesul verbal al comisiei de contestații, cum din considerentele sentinței, prin care s-a anulat acest proces verbal, rezultă culpa angajatorului și implicit a salariaților sau persoanelor delegate, atât sub aspectul organizării concursului cât și sub aspectul soluționării contestației, tribunalul reține că, pentru prejudiciul produs reclamantului până la concurența sumei de 37.028 lei, răspund mai multe persoane, respectiv toate persoanele care au avut atribuții în organizarea concursului și în soluționarea contestației, prin procesul verbal anulat de instanță iar răspunderea fiecăreia se antrenează în funcție de culpa și contribuția la producerea prejudiciului și nu răspunde patrimonial doar pârâtul( în calitate de fost director al reclamantului).
Așa fiind, pârâtul nefiind singur responsabil de producerea prejudiciului de 37.028 lei , cererea reclamantului de obligare a pârâtului G. G. la plata întregii este neîntemeiată .
În actualul cadru procesual nu poate fi stabilită nici culpa și nici contribuția pârâtului la producerea prejudiciului întrucât celelalte persoane a căror răspundere poate fi antrenată nu sunt părți iar stabilirea răspunderii fiecărei persoane culpabile de producerea prejudiciului trebuie să aibă loc în contradictoriu cu ceilalți făptuitori pentru a se asigura dreptul la apărare pentru fiecare, atât sub aspectul stabilirii vinovăției cât și sub aspectul contribuției la producerea prejudiciului, potrivit art.255 din Codul muncii.
Față de aceste considerente de fapt și de drept acțiunea împotriva pârâtului G.
G., așa cum a fost formulată, întemeiată pe răspunderea solidară și respectiv
individuală exclusivă
( și nu colectivă divizibilă), va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru cele anterior expuse, acțiunea formulată împotriva pârâtului B. C. A. va fi admisă în parte și, în baza art.254 și 255 Codul muncii, acesta va fi obligat să plătească reclamantei suma de 2.230 lei reprezentând drepturi salariale plătite necuvenit(și încasate necuvenit de creditorul B. C. A. ), precum și dobânda legală, aferentă acestei sume calculată începând cu data promovării acțiunii,_ și până la executarea efectivă.
În baza art.274 C.pr.civ. reclamantul va fi obligat să plătească pârâtului G. G. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar fila 110.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. C. B., cu sediul în municipiul B., strada F., nr.3-5, județul B. -Năsăud, împotriva pârâtului B. C.
A.
, domiciliat în localitatea R., nr.384A, comuna P. R., județul B. -Năsăud și în consecință:
- obligă pârâtul B. C. A. să restituie reclamantei suma de 2.230 lei reprezentând drepturi salariale plătite necuvenit ( și încasate necuvenit de creditorul B.
C. A. ) și dobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu data promovării acțiunii,_ și până la executarea efectivă.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul P. C. B., cu sediul în municipiul B., strada F., nr.3-5, județul B. -Năsăud împotriva pârâtului G. G., domiciliat în municipiul B., P. P. R. ,nr.3, ap.2, județul B.
-Năsăud.
Obligă reclamantul P. C. B. să plătească pârâtului G. G., 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
P. S. Z. L.
Redactat BRI/Tehnoredactat BRI/28 iunie 2013/5 ex.
