Sentința civilă nr. 1445/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ **
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1445/F/2013
Ședința publică din data de 23 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: C. S.
Cu participarea asistenților judiciari:
Z. L. - P. S.
Pe rol fiind soluționarea, după casare prin decizia civilă nr. 5847/2012 pronunțată de Curtea de Apel C., a acțiunii civile formulată de reclamantul O. S. T. - C. R. împotriva pârâtului B. D. , având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterea cauzei a avut loc la data de 9 mai 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din această hotărâre.
Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 16 mai 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23 mai 2013.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată inițial la secția civilă I a Tribunalului B. -Năsăud sub nr. _
, reclamantul O. S. T. -C. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. D. obligarea acestuia din urmă la plata către reclamantă a sumei de 16.102,50 lei cu titlu de prejudiciu material, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că pârâtul a fost angajatul reclamantului în funcția de pădurar, având în gestiune cantonul 12 Trifu din districtul III Iliuța. În luna martie a anului 2010 s-a efectuat un control de fond cu privire la gestiunea cantonului, rezultatele acestuia fiind consemnate în actul de control de fond 1/2010 înregistrat sub nr. 1834/_ .
Se arată că anterior controlului, conform uzanțelor, s-a solicitat pârâtului o declarație cu privire la pagubele pe care le aduce la cunoștința organelor de control, în care acesta a indicat faptul că se vor găsi 11 cioate tăiate în delict de autori necunoscuți, dintre care pentru 6 cioate s-a găsit materialul lemnos la fața locului, încheindu-se un proces verbal de reținere-confiscare, urmând ca materialul lemnos să fie valorificat, prin urmare răspunderea pârâtului fiind înlăturată pentru cele 6 cioate.
Precizează reclamantul faptul că, urmare controlului, din volumul total de 99,1 mc masă lemnoasă găsiți lipsă, s-a justificat de către pârât doar 7,545 mc (cele 6 cioate), rămânând nejustificați (prin urmare lipsă în gestiune) 91,555 mc, în valoare totală de 16.102,5 RON, calculat conform OUG nr. 85/2006 coroborat cu Ordinul 715/2008 al MADR și codul fiscal.
Se arată că deși în cuprinsul notei justificative solicitate pârâtului, acesta a recunoscut că nu poate justifica lipsa în gestiune și că nu are obiecțiuni față de modul în care s-a efectuat controlul de fond, a refuzat nejustificat să semneze un angajament de plată pentru sumele lipsă din gestiune, situație față de care reclamantul a formulat acțiunea, precizându-se și faptul că pârâtului i s-a desfăcut contractul de muncă, decizie necontestată de către acesta.
În drept, au fost invocate disp. art. 270 din legea nr. 53/2003, OUG nr. 85/2006 aprobată prin legea nr. 84/2007, Ordinul nr. 715/2008 al MADR, art. 128 alin. 4 lit. d și alin. 8 lit. a-c din Codul Fiscal, și pct. 18 alin. 4 din titlul VI al HG 44/2004 - Normele de aplicare ale codului fiscal, art. 274 C .pr.civ.
În probațiune, s-a depus actul de control de fond nr. 1/2010 (f.5-11), declarația pârâtului din_ - anterioară controlului de fond (f.13), nota sa explicativă ulterioară controlului de fond (f.12) și s-a solicitat audierea de martori.
Pârâtul B. D. a formulat întâmpinare (filele 22- 24 dosar_ ) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru lipsa de vinovăție a sa, motivat de faptul că urmare a unei greșite considerații cu privire la persoana care a formulat o plângere la I.T .R.S.V. C. în anul 2009, conducerea ocolului S. T. -C. a încercat, în orice mod, concedierea sa.
Arată pârâtul faptul că s-a modificat nelegal organigrama O. ui S. și s-a organizat în mod trucat un examen de testare a pădurarilor, la care a luat nota 8,35, existând încă doi pădurari cu note mai mici. Deși s-a luat hotărârea ca ultimii patru pădurari în ordinea mediilor, să fie trecuți în alte locuri de muncă direct productive, ori să fie concediați, doi dintre aceștia au fost reîncadrați imediat în muncă.
Mai apoi, s-a organizat sustragerea unei cantități importante de masă lemnoasă din cantonul pârâtului pentru a-l determina să renunțe la postul de pădurar, deoarece aplicarea deciziei nr. 2/2010 (anexa nr. 4) s-a tot amânat, deși prin adresa nr. 365/_ i s-a comunicat că termenul de preaviz este între_ -_ .
În drept s-a invocat disp. art. 115 C .pr.civ. și art. 274 C .pr.civ.
În probațiune pârâtul a depus actele despre care a făcut vorbire în întâmpinare, solicitând și audierea de martori.
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 9 iunie 2011
, Secția civilă I a Tribunalului
B. -Năsăud a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile și trimiterea acesteia la Secția Comercială de contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului B. -Năsăud (actuala Secție II civilă, de contencios administrativ și fiscal), reținând în considerentele încheierii faptul că pârâtul a avut funcția de pădurar în cadrul reclamantului S. T. - C. R., făcând parte astfel din categoria personalului silvic, definită prin art. 1 alin. 1 din O.U.G. 59/2000 privind statutul personalului silvic. Articolul 58 alin. 1 din ordonanță stabilește că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici (în speță interesând art.58 și 85), fără să se distingă între funcționarii publici și salariații care, împreună, fac parte din personalul silvic. Din interpretarea prevederilor arătate s-a dedus că Legea 53/2003 (Codul muncii) constituie dreptul comun în domeniul raporturilor de muncă ce izvorăsc din contractul individual de muncă, iar O.U.G. 59/2000 reprezintă lege specială care trimite la o altă lege specială, respectiv Legea 188/1999, concluzia finală fiind aceea că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze procesul izvorât din raporturile de muncă dintre reclamant și pârât având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a celui din urmă.
Ulterior transpunerii cauzei, instanța de contencios administrativ și fiscal astfel investită a invocat, în ședința publică din data de_, în exercitarea rolului activ impus de prevederile art. 129 alin. 4 C .pr.civ., aspectul de drept relativ la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 84 - 85 din Legea nr. 188/1999, aceasta raportat la cele ale art. 58 din OUG nr. 59/2000.
Cu privire la aspectul pus în discuția contradictorie a părților, pârâtul B. D. a formulat note de ședință (f.14-15) prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului O.
S. T. - C. R., cu cheltuieli de judecată, susținând că potrivit dip.art.58 din OUG 59/2000
"personalului silvic i se aplică disp.Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici…";
In ceea ce privește răspunderea civilă a funcționarului public aceasta se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului instituției în care funcționează (art.84 lit.a din Legea nr.188/1999), iar modalitatea de recuperare a pagubelor aduse potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate se face prin emiterea de către conducătorul instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de impunere, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei (art.85 alin.1 Leg.188/1999).
Spre deosebire de angajarea răspunderii pentru pagubele produse cu vinovăție de către funcționarii publici prin emiterea ordinului sau a deciziei de imputație, pentru celelalte categorii de personal angajat cu contract de muncă, răspunderea patrimonială se face în temeiul normelor și
principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor (art.270 Codul Muncii).
Cu alte cuvinte legiuitorul instituie modalități distincte de recuperare a prejudiciului atunci când se referă la funcționarii publici, special prevăzute de Leg.188/1999.
Ori, în cazul acesta, consideră că în mod greșit reclamantul a înțeles să apeleze la disp.art.270 Codul muncii, care se aplică salariaților angajați pe bază de contract de muncă, respectiv o acțiune în pretenții și nu cele distinct și special prevăzute de disp.art.84 și 85 din Legea nr.188/1999, pentru funcționarii publici, categorie în care se încadrează și pârâtul, potrivit disp.art.58 (1) din OUG 58/2000, astfel încât solicită respingerea acțiunii a inadmisibilă.
Reclamantul O. S. T. - C. RA prin mandatar, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată și redeschiderea dezbaterilor in vederea soluționării pe fond a cauzei.
În motivarea poziției exprimate a susținut că norma cuprinsă în art.58 din OUG 59/2000 este o normă generală de trimitere, care face aplicabile personalului silvic dispozițiile în materia funcționarilor publici, cu excepția evidentă a situațiilor în care prin norme speciale nu se stabilește astfel.
O astfel de normă specială în materie este cuprinsă în disp.art.6 alin.1 din OUG 85/2006, aprobată prin Legea nr.84/2007. Conform acestui text legal, "personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prev.cap.III al titlului XI din Legea nr.53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență";.
În consecință, în baza principiului de drept " specialia generalibus derogant";, atragerea răspunderii patrimoniale a personalului silvic pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază (adică exact obiectul prezentului litigiu), se face potrivit disp.art.269 și 270 Codul muncii și nu potrivit legii Statutului funcționarului public.
Având în vedere temeiul de drept invocat prin acțiune, solicită să se constate că acțiunea formulată este în principiu admisibilă, să se respingă excepția invocată.
Prin sentința civilă nr.242/2 martie 2012 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului și, în consecință a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul O. S. T. -C. R. împotriva pârâtului B.
D. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs O. S. T. -C. R.A, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacată și respingând excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată, să dispună trimiterea cauzei pentru judecare pe fond aceluiași tribunal.
În motivarea recursului se arată că instanța a admis în mod nelegal excepția inadmisibilității acțiunii, neintrând în cercetarea fondului, întrucât pârâtul era angajat cu contract individual de muncă și în calitatea sa de pădurar, cu atribuții de pază juridică și de fapt a suprafeței de pădure, atragerea răspunderii se face potrivit disp. art.269 și 270 din Codul muncii și nu potrivit normelor generale cuprinse în legea Statutului funcționarului public nr.188/1999, astfel că s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Prin decizia civilă nr.5847/26 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., raportat la calitatea pârâtului, la atribuțiile acestuia și la dispozițiile speciale aplicabile în materia răspunderii pentru modul de exercitare a atribuțiilor de pază de către acesta, în baza art.312(3), art.304(9) C.pr.civ. a admis recursul declarat de O. S. T. -C. R.A împotriva sentintei civile nr.242/2 martie 2012, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul B. -Năsăud- complet specializat pe litigii de dreptul muncii.
Cauza a fost înregistrată la nr._ **, dosar în care a fost încuviințată proba cu înscrisuri, respectiv fișele de post ale persoanelor cu atribuții de pază (sef distrinct, sef pază și protecție, sef de ocol, pădurar) în baza disp. art. 8 și 9 din HG nr.1076/2009, privind aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier, organigrama și statele de funcțiuni ale reclamantei pe anii 2009-2010; procesul verbal de încheiere a controlului de fond de la sfârșitul anului 2009; rapoartele de control ale șefului de district din ianuarie 2010 și până la data constatării prejudiciului, precum și copia de pe condica de serviciu de la 1 ianuarie 2010 și până la data constatării pagubei; actul de înființare al O. ui S. T. -C. R.A și statutul acestuia; răspunsul dat la rapoartele pârâtului, înscrisuri depuse la f.27-99, precum și proba testimonială cu martorii Cioancă I. ,
Păvelean G. și Vlad Leon (la care ulterior s-a renunțat) - propuși de reclamant, respectiv I. D. și B. D. G. - propuși de pârât.
Prin concluziile scrise depuse la dosar f.107-108, reclamantul O. S. T. -C. R.A, a solicitat admiterea acțiunii formulate împotriva pârâtului, cu obligarea acestuia la plata sumei de 16.102,5 lei cu titlu de prejudiciu material precum și la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că prin neexercitarea cu diligență a atribuțiilor de pază cuprinse în fișa postului, pârâtul a cauzat un prejudiciu, a cărui întindere, după efectuarea operațiunii de limitare a răspunderii este de 16.102,5 lei, astfel că în baza normelor de drept invocate se solicită admiterea acțiunii.
Și pârâtul B. D. a formulat concluzii scrise, prin mandatar, f.112-114 solicitând în principal respingerea acțiunii ca neîntemeiată iar în subsidiar admiterea în parte a acesteia față de pârât până la limita sumei de 4025,62 lei, cu respingerea capătului de cerere privitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată; cu cheltuieli de judecată reprezenând onorariu avocațial.
S-a susținut că pârâtul nu se face vinovat de producerea prejudiciului, că s-a dovedit că neregulile existente în canton au fost aduse la cunoștința conducerii prin numeroase rapoarte de serviciu întocmite atât de pârât cât și prin rapoartele întocmite de către acesta și personalul jandarmeriei care venea în ajutorul pădurarului atunci când erau solicitați datorită frecvenței situațiilor de sustrageri.
Se apreciază, în esență că în cazul în care s-ar stabili o anume culpă în sarcina sa, pârâtul poate fi obligat doar la cota de ¼ parte din pagubă, invocând Decizia O. ui S. T. C. nr.9/2003 (depusă la dosar)].
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și cel înregistrat la Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului B. -Năsăud (actuala secție II civilă, de contencios administrativ și fiscal), nr._ *, tribunalul reține în fapt, următoarele:
Pârâtul B. D. a fost angajatul reclamantului O. S. T. -C. R.A în funcția de pădurar, având în gestiune cantonul 12 Trifu din districtul III Iliuța.
În luna martie a anului 2010 s-a efectuat un control de fond în cantonul pe care îl avea în gestiune, rezultatele acestuia fiind consemnate în actul de control de fond 1/2010, înregistrat la nr. 1834 din_ (f.5- dosar_ ).
Anterior efectuării controlului, conform reglementărilor interne, s-a solicitat pârâtului o declarație (f.13- dosar_ ) cu privire la pagubele pe care le aduce la cunoștința organelor de control, în care acesta a indicat faptul că se vor găsi 11 cioate tăiate în delict de autori necunoscuți, dintre care pentru 6 cioate s-a găsit materialul lemnos la fața locului. Pentru cele 6 cioate a încheiat proces verbal de reținere-confiscare a materialului lemnos.
Urmare controlului, din volumul total de 99,1 mc masă lemnoasă găsiți lipsă, s-a justificat de către pârât doar 7,545 mc (cele 6 cioate), rămânând nejustificați (prin urmare lipsă în gestiune) conform notei explicative de la fila 12 - dosar_, cantitatea de 91,555 mc, în valoare totală de 16.102,5 RON, calculat conform OUG nr. 85/2006 coroborat cu Ordinul 715/2008 al MADR și codul fiscal.
Se arată că deși în cuprinsul notei justificative solicitate pârâtului, acesta a recunoscut că nu poate justifica lipsa în gestiune și că nu are obiecțiuni față de modul în care s-a efectuat controlul de fond, a refuzat nejustificat să semneze un angajament de plată pentru sumele lipsă din gestiune, situație față de care reclamantul a formulat acțiunea în răspundere patrimonială, precizându-se și faptul că pârâtului i s-a desfăcut contractul de muncă, decizie necontestată de către acesta.
În cauză au fost audiați martorii Cioancă I. și Păvelean Gheorghe - propuși de reclamant, I.
și B. D. Gheorghe- propuși de pârât, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și depuse la dosar la filele 14, 20, 22 și 104.
Din depozițiile martorilor a reieșit faptul că există un fenomen permanent privind furtul de masă lemnoasă, mai ales pe timp de noapte, că în fiecare an, cu ocazia controalelor de fond efectuate s-au găsit lipsuri în gestiune, dar de valori mult mai mici.
Potrivit art.269 Codul muncii (actualmente art. 254 Codul muncii), salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Pârâtul, în calitatea pe care o avea- aceea de pădurar avea conform Codului silvic și a fișei postului ( f.66-70), obligația de pază, întreținere și menținere în bună stare atât a fondului forestier cât și a celui cinegetic din cantonul pe care îl avea în gestiune. Mai mult, conform art.5 din fișa
postului, pădurarul răspunde material în condițiile prevăzute de codul muncii pentru arborii tăiați sau scoși din rădăcini, distruși, degradați, ilegal sau sustrași pe care nu-i justifică prin procese verbale de constatare a contravențiilor sau infracțiunilor.
În urma controlului de fond efectuat și a procesului verbal încheiat la finalizarea controlului din data de 6 aprilie 2010 a rezultat un număr de 91 cioate, ceea ce înseamnă arbori tăiați pe care pădurarul nu i-a putut justifica cu procese verbale, rezultă că paguba produsă angajatorului este din vina și în legătură cu munca sa, situație în care angajatorul este îndreptățit a solicita atragerea răspunderii patrimoniale.
Potrivit art.270 Codul muncii (actualmente art.255 Codul muncii) când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei iar potrivit art.9 din H.G. nr.1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier "pagubele produse fondului forestier național, cauzate de neîndeplinirea, totală sau parțială, a atribuțiilor de serviciu privind fondul forestier, se impută celor responsabili, în solidar cu pădurarul titular de canton silvic, precum și cu alte personae cu atribuții pe linie de pază, potrivit fișei postului";.
Potrivit deciziei nr.9/2003- ultima liniuță (f.35-_ ) începând cu data emiterii acesteia, în urma inspecțiilor de fond din cantoane, dacă paguba constatată este mai mare de 100.000.000 lei (ROL), răspunderea materială revine pădurarului, sefului de district sau brigadierului silvic, tehnicianului de pază și șefului de ocol. Această decizie a fost emisă în conformitate cu prevederile regulamentului de pază privind atribuțiile și răspunderile șefului de ocol, tehnicianului de pază, șefului de district sau brigadierului silvic și păduzrarului, tocmai avându-se în vedere necesitatea creșterii responsabilității personalului silvic privind paza fondului forestier
Conform calcului anexat actului de control, prejudiciul suferit de reclamant este în cuantum de 16.102,5 lei noi, echivalentul a 160.000.000 lei vechi, astfel că dispozițiile fostului articol 270 Codul muncii (actualmente art.255) coroborate cu Decizia O. ui S. T. -C. nr.9/2003 sunt aplicabile în cauză, motiv pentru care acțiunea formulată urmează a fi admisă în parte, urmând a fi obligat pârâtul la plata sumei de 4.025,6 lei.
Suma de 4.025,6 lei a fost calculată conform art. 1 din Decizia nr.9/2003 - ultima liniuță (f.35 - dos._ ), prin împărțirea prejudiciului total de 16.102,5 lei la patru (pădurarul, seful de district sau brigadierul silvic, tehnicianul de pază și șeful de ocol) sumă la plata căreia va fi obligat pârâtul, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea pagubei cauzată angajatorului, din vina și în legătură cu munca sa.
Prin urmare vor fi respinse restul pretențiilor formulate împotriva pârâtului până la concurența sumei solicitate de 16.102,5 lei, avându-se în vedere faptul că nu numai pădurarul, respectiv pârâtul răspunde pentru paguba constatată în urma inspecției de fond din canton și față de aceste considerente de fapt și de drept acțiunea formulată împotriva pârâtului B. D. urmează a fi admisă în parte, în modalitatea arătată.
În baza art. 274 C.pr.civ, constatând că pretențiile reclamantului au fost admise în proporție de ¼, pârâtul fiind în culpă procesuală în aceeași proporție, va obliga pe cel din urmă să plătească cheltuieli de judecată de 310 lei, reprezentând ¼ din suma de 1240 lei plătită de reclamant, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței aflată la fila 109.
Totodată, va obliga reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 825 lei, reprezentând ¾ din suma de 1100 lei, plătită cu titlu de onorariu de avocat, conform chitanțelor aflate la f. 26 - dosar_, f. 14- dosar_ * și f. 9-_ **.
În temeiul art.276 C.pr.civ.va compensa cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și, în final, va obliga reclamantul să plătească pârâtului suma de 515 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art.55 alin.2 din Legea nr.304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultative în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul O. S. T. -C. R. cu sediul în P. Bîrgăului, str. P., nr.416, județul B. -Năsăud împotriva pârâtului B. D. domiciliat în B. -Bîrgăului, str. P., nr.1092, județul B. -Năsăud și, în consecință:
- obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 4025,6 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea pagubei cauzată angajatorului, respingând restul pretențiilor până la concurența sumei solicitate de 16.102, 5 lei.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 310 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 825 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Compensează cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și, în final, obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 515 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
Președinte, Grefier,
C. C. S.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
Z. L. P. S.
Red.I.C.-Z.L./_
Dact. Z.L./ _
