Sentința civilă nr. 1467/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1467
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. - Președinte Secția I Civilă
ASISTENȚI: O. S. JUDICIARI: D. M. L.
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în acțiunea civilă formulată de re- clamantul Serviciul P. "A. S. "; B. M., cu sediul în B. M., str. Dacia, nr. 1, județul Maramureș în contradictoriu cu pârâta F. C. domiciliată în B. M., str. M., nr. 15/21, jud. M., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, susținerile și concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat sentința civilă de față.
T.
Asupra acțiunii civile de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de_, reclamantul Ser- viciul P. "A. S. "; B. M., a chemat-o în judecată pe pârâta F.
, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța în ca-
uză să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.947 lei, repre-
zentând: 947 lei cheltuieli pentru deplasarea la "Frații Jderi"; și 2.000 lei
contravaloarea cursurilor de masterat.
În motivarea acțiunii, se susține că, în perioada_ -_, Biroul de audit Intern al Primăriei municipiului B. M. a efectuat un audit la SPAS B. M. având ca scop gestionarea eficientă a fondurilor publice și a sumelor provenite din finanțări nerambursabile atrase pentru anul 2010. Urmare a acestei misiuni de audit s-a emis Raportul de Audit Intern nr. 24/_, prin care s-a constatat că SPAS a efectuat plăți necuvenite pentru pârâtă, după cum urmează:
947 lei plătiți pentru participarea pârâtei la seminarul
"Dezvoltarea Serviciilor Sociale în Context European"; organizat la complexul "Frații Jderi"; din județul Vâlcea. S-a apreciat că plata a fost nelegal făcută deoarece în loc de activități de instruire și seminar s-au efectuat activități team-building sportive și de divertisment;
2.000 lei reprezentând costurile pentru cursul de masterat. S-a apreciat că această sumă nu putea fi plătită de către reclamant deoarece potrivit art. 52 din Legea nr. 188/1999 republicată, masteratul nu constituie o formă de perfecționare profesională și ca atare nu poate fi finanțată de la bugetul de local.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă cu privire la primul capăt de cerere și nefondată cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, cu obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei cu purtarea prezentului proces.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta susține că acțiunea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile art. 254 Codul muncii, potrivit cărora salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale. Ca atare pentru
antrenarea răspunderii patrimoniale trebuie întrunite cumulativ condițiile:
calitatea de salariat, fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat să fie lichid, cert și exigibil, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului. Lipsa chiar și numai a uneia dintre condițiile mai sus enumerate, face ca răspunderea patrimonială a angajatului să nu poată fi antrenată.
Suma de 2.000 lei nu constituie o pagubă materială creată din vina și în legătură cu munca pârâtei. Această sumă reprezintă contravaloarea cursurilor de masterat, la care pârâta este îndreptățită prin prisma dispozițiilor art. 190, 192, 194 Codul muncii, reglementările cuprinse în Legea nr. 188/1999 nefiindu-i aplicabile deoarece nu are calitatea de funcționar public ci de personal contractual.
Sub aspectul tardivității se susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 lit. c Codul muncii, dreptul la acțiune, raportat la momentul nașterii acestuia, fiind prescris.
Prin prisma dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă analizând
cu prioritate excepția tardivității invocată de pârâtă, instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Acțiunea reclamantului este o acțiune în răspundere patrimonială întemeiată pe dispozițiile art. 254 Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 268 lit. c teza finală Codul muncii, cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data efectuării plăți pentru participarea pârâtei la seminarul "Dezvoltarea Serviciilor Sociale în Context European"; organizat la complexul "Frații Jderi"; din
județul Vâlcea. Această plată s-a efectuat, astfel cum rezultă din raportul
de audit - fila 11 pct. C - prin factura 120/_, valoarea facturii
cuprinzând suma totală achitată pentru 14 persoane participante la
seminar, astfel că suma aferentă pe persoană este de 947 lei.
Sub aspectul curgerii prescripției nu are relevanță constatarea făcută și adusă la cunoștință de organul de control prin raportul de audit intern nr. 24/_, deoarece reclamantul a avut cunoștință de efectuarea plății, precum și de temeiul în care aceasta a fost efectuată, încă de la momentul achitării facturii.
Față de momentul achitării facturii și data introducerii acțiunii, constatându-se depășit termenul de prescripție de 3 ani, se va admite excepția invocată de pârâtă și se va respinge ca fiind prescris dreptul material la acțiune cu privire la restituirea sumei de 947 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de participarea pârâtei la seminarul "Dezvoltarea Serviciilor Sociale în Context European"; organizat la complexul "Frații Jderi"; din județul Vâlcea.
În ce privește suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea cursurilor de masterat urmate de pârâtă și achitate de reclamantă în cursul anului 2010, instanța reține următoarele:
Pârâta are calitatea de angajată a reclamantului, în baza unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată în postul de execuție de asistent social, ca atare raportului său de muncă i se aplică dispozițiile Codului muncii și nu reglementările speciale din Legea nr. 188/1999 republicată privind statului funcționarului public.
În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art.192 Codul
muncii:
"(1) Formarea profesională a salariaților are următoarele obiective
principale:
adaptarea salariatului la cerințele postului sau ale locului de muncă;
obținerea unei calificări profesionale;
actualizarea cunoștințelor și deprinderilor specifice postului și
locului de muncă și perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de bază;
reconversia profesională determinată de restructurări socioeco-
nomice;
dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne, necesare pentru realizarea activităților profesionale;
prevenirea riscului șomajului;
promovarea în muncă și dezvoltarea carierei profesionale.
(2) Formarea profesională și evaluarea cunoștințelor se fac pe baza standardelor ocupaționale."; iar potrivit art. 193 Codul muncii:
"Formarea profesională a salariaților se poate realiza prin
următoarele forme:
participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din țară ori din străinătate;
stagii de adaptare profesională la cerințele postului și ale locului de muncă;
stagii de practică și specializare în țară și în străinătate;
ucenicie organizată la locul de muncă;
formare individualizată;
alte forme de pregătire convenite între angajator și salariat.";
În literatura de specialitate conceptul de formare profesională, deși este definit extrem de variat, este privit, de cele mai multe ori, ca fiind un proces (în mare parte planificat) de dezvoltare de deprinderi și cunoștințe în rândul angajaților.
Într-o perspectivă mai largă, se consideră că formarea profesională desemnează, de asemenea, un proces planificat din partea unei organizații care caută a schimba și îmbunătății deprinderile,
îndemânările, cunoștințele și comportamentul angajaților în vederea
creșterii eficienței modului în care aceștia lucrează. Formarea profesională a angajaților instituțiilor publice fie ei funcționari publici sau personal contractual se definește ca fiind un proces planificat de modificare a atitudinilor, comportamentului sau a cunoștințelor și deprin- derilor angajaților din instituțiile publice, care are drept scop dezvoltarea abilităților profesionale individuale pentru a satisface nevoile prezente și viitoare ale instituției.
Potrivit dispozițiilor art.194 Codul muncii, angajatorii au obligația de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toți salariații, cel puțin o dată la 2 sau 3 ani, iar cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, se suportă de către angajatori.
Participarea la formarea profesională poate avea loc la inițiativa angajatorului sau la inițiativa salariatului(art. 196 Codul muncii), iar
modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile părților, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate
de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părților și fac obiectul unor acte adiționale la contractele individuale de muncă.
Pârâta a urmat și a absolvit cursul de masterat organizat de Uni- versitatea de Nord B. M., specializarea "A. și incluziune socială a vârstnicilor și persoanelor cu dizabilități"; în acest sens între reclamant și pârâtă încheindu-se un act adițional la contractul individual de muncă,
potrivit căruia reclamantul se obligă la suportarea cheltuielilor ocazionate de acest curs, iar pârâta se obligă să lucreze la reclamant cel puțin 3 ani după absolvirea cursurilor, aceste obligații fiind în concordanță cu
dispozițiile art. 197 alin. 1 și 198 alin. 1 și 2 Codul muncii.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute, instanța
apreciază că plata cursurilor de masterat de către reclamant, s-a făcut în baza dispozițiilor legale privind formarea profesională a angajaților, astfel cum este aceasta reglementată în Codul muncii și nu se impune recuperarea acestor cheltuieli de la pârâtă, astfel că acest capăt de cerere se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
ADMITE
excepția prescrierii dreptului material la acțiune, invocată de pârâta F. C. prin întâmpinare și, în consecință:
RESPINGE
ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamantul
Serviciul P. "A. S. "; B. M.
, cu sediul în B. M., str. Dacia, nr. 1, județul Maramureș în contradictoriu cu pârâta F. C.
domiciliată în B. M., str. M., nr. 15/21, jud. M. privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 947 lei reprezentând plăți pentru participarea pârâtei la seminarul "Dezvoltarea Serviciilor Sociale în Context European"; orga- nizat la complexul "Frații Jderi"; din județul Vâlcea.
RESPINGE
ca nefondată acțiunea privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.000 lei reprezentând costurile pentru cursul de masterat.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Maramureș.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER | |
C. V. | O. S. | D. M. L. | M. R. |
Red./Tehn. C.V. 4 ex./_
com. 2 ex./_
