Sentința civilă nr. 5508/2013. Conflict de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5508/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în litigii de muncă privind pe reclamant M.
I. și pe pârât SC C. SA, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constata ca dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_ sub nr. de mai sus, reclamantul M. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanta a contravalorii orelor suplimentare din perioada_ -_ ; obligarea la plata sumei de 8000 Euro echivalent în lei la data plății reprezentând sume reținute lunar de către angajator; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat reclamantul că a încheiat cu pârâta un contract individual de muncă înregistrat sub nr. 1563/_ la ITM București, si transferat la ITM Timis sub nr. 1604851/_ . A deținut funcția de pilot comandat la aeronavă si pe toată durata derulării contractului de muncă a efectuat ore suplimentare atât în zilele normale de lucru cât si în zilele de liber legal, ore care nu au fost plătite de fostul angajator și nici compensate cu ore libere. Mai mult, i s-au reținut lunar sume de bani, în total 8.000 euro care nu i-au fost restituite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 969 Cod Civil, art. 120, art. 164, art. 283 din Codul Muncii.
La data de_ pârâta a formulat întâmpinare
, prin care a invocat excepția lipsei de obiect cu privire la petitul nr. 1 având ca obiect plata orelor suplimentare, susținând că reclamantul nu a indicat valoarea obiectului cererii și nici zilele în care a prestat ore suplimentare. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând
că i-a achitat reclamantului toate drepturile salariale cuvenite. A mai susținut că media lunară a orelor lucrate de reclamant se situează sub media de 172 ore lunar și că în situația în care a lucrat ore suplimentare, acestea au fost întotdeauna compensate cu ore libere.
Cu privire la al doilea petit, pârâta a susținut că nu datorează suma de 8000 euro, că aceasta a fost plătit în mod benevol de către salariat, temeiul reținerii aflându-se în dispozițiile art.8 ale actului adițional din_, la contractul individual de muncă.
În drept au fost invocate art. 115 si urm. Cod Procedură Civilă, art. 723 Cod Procedură Civilă.
Reclamantul, si-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 104.716 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate de către reclamant, și neplătite de angajator în perioada 14 iulie 2006 - 14 iulie 2009, conform raportului de expertiză întocmit încauză, a sumei de 7.527,50 euro în echivalent în lei la data plății,, reprezentând garanția reținută de angajator, a sumei de 39.636 lei reprezentând contravaloarea indemnizației datorate pentru zilele de concediu de odihnă neefectuat în perioada_ -_, conform raportului de expertiză; cu cheltuieli de judecată.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza în specialitatea contabilitate.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța retine următoarele:
Reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei S.C. C. S.A.în temeiul contractului individual de muncă nr. 1563/_ la ITM București, si transferat la ITM Timis sub nr. 1604851/_ . în baza acestui contract de muncă, deținut funcția de pilot comandat la aeronavă si pe toată durata derulării contractului de muncă a efectuat ore suplimentare atât în zilele normale de lucru cât si în zilele de liber legal, astfel cu rezultă din declarațiile martorilor MIhăilescu V. C. și I. I. (f.32, 41) audiați în cauză și din raportul de expertiză întocmit de exp. cont. C. I. (f.124-213 vol II, f. 2-30, vol III). Instanța retine că potrivit prevederilor Contractului individual de muncă, programul de muncă al reclamantului era nenormat, cu respectarea timpului de muncă si odihnă conform anexei la contract si în conformitate cu reglementările interne ale companiei si cele ale Autorității Civile Aeronautice Române. În plus, în cuprinsul contractului s-a prevăzut faptul că durata standard a timpului lunar de muncă era de 172 de ore, iar orele de muncă efectuate peste această durată sunt ore socotite suplimentare si se compensează sau se plătesc, după caz, conform prevederilor pct.4 din Contractul individual de muncă. În cuprinsul aceluiași contract, s-a mai stabilit că timpul de serviciu pentru zbor precum si timpul de zbor maxim pentru personalul aeronautic navigant
urmau a nu depăși limitele stabilite de A.A.C.R. prevăzute în manualul companiei.
Raportat la apărările formulate de pârâtă și la prevederile Contractului individual de muncă astfel cum a fost modificat ulterior prin actele adiționale succesive, și văzând depozițiile celor doi martori audiați în cauză, instanța retine că în perioada timpului de muncă se includ timpul de zbor, perioada de timp cuprinsă între momentul la care este programată operațiunea de decolare sau aterizare și momentul la care operațiunea de decolare sau aterizare se realizează în mod obiectiv, perioada de o oră înainte de ora programată pentru decolare si perioada de jumătate de oră de la data aterizării efective, perioada de rezervă la domiciliu, hotel sau la aeroport, perioada de poziționare si in fine, perioada de pregătire de simulator și vizitele medicale obligatorii. Această concluzie se deduce din dispozițiile pct.6 lit.b din Anexa 1 la Contractul individual de muncă încheiat de pârâtă cu reclamantul, din dispozițiile art. 18, art. 36 lit.f si urm. din Legea nr. 223/2007 privind statutul personalului aeronautic civil, raportat la art. 123 din Codul Muncii.
Cu privire la timpul de muncă suplimentar efectuat de reclamant în beneficiul pârâtei, instanța retine că acesta se compune din timpul de muncă suplimentar lucrat în zilele lucrate corespunzătoare durata normală a timpului de muncă, respectiv cinci zile pe
săptămână din timpul suplimentar lucrat în perioada de repaus săptămânal la care se adaugă timpul de lucru suplimentar lucrat în perioada sărbătorilor legale.
Din probele administrate în cauză, nu a rezultat că reclamantul ar fi beneficiat de timp liber în compensarea orelor suplimentare lucrate, dimpotrivă, analizând manualul de zbor precum si caietul pilotului, raportat la pontajele prezentate de societatea pârâtă, expertul a reținut că pârâta nu a făcut dovada compensării timpului de muncă suplimentar cu ore libere plătite, ori plata sporului de natură salarială în valoare de 100% sau de 200% din salariul de bază, cu includerea sporului de vechime.
De asemenea, martorii audiați în cauză, au arătat că în perioada în care au fost salariați ai societății pârâte si în care au fost colegi de serviciu cu reclamantul, societatea nu utiliza noțiunea de zi liberă compensată, nici în ceea ce îi privește pe salariați. Mai mult, din depozițiile martorilor a rezultat că nici aceștia nu au ben3ficiat de timp liber acordat în compensare pentru orele suplimentare efectuate iar situația era generalizată la nivelul companiei pârâtei, de unde instanța deduce faptul că nici reclamantul nu a beneficiat de plata orelor suplimentare. Practic, din depozițiile martorilor a rezultat prezumția relativă a neachitării de către pârâtă a orelor suplimentare efectuate în mod cert de reclamant, iar pârâta nu a făcut dovada contrară în condițiile art. 272 din Codul Muncii republicat. De asemenea, manualul de operațiuni al S.C. C. S.A. nu cuprinde mențiuni referitoare la orele libere acordate în compensare pentru munca suplimentară efectuată de angajații piloți de unde rezultă tocmai faptul că aceasta nu achita salariaților orele suplimentare.
Astfel, desi pârâta susține că nu datorează reclamantului nicio sumă de bani cu titlu de ore suplimentare, aceasta nu a făcut nicio dovadă în sensul arătat, cu toate că raportat la dispozițiile art. 272 din Codul Muncii republicat, sarcina îi incumba.
Nu pot fi reținute susținerile societății pârâte întemeiate pe pontajele depuse de aceasta (f.41,77 vol. II) întrucât pe de o parte, pârâta nu a făcut dovada că acestea poartă dată certă a întocmirii anterior încetării raporturilor de muncă cu reclamantul, iar pe de altă parte, acestea nu se coroborează cu mențiunile din caietul de zbor al pilotului, care a fost contrasemnat de persoane abilitate. Mai observă instanța că pontajele prezentate de pârâtă nu poartă semnătura reclamantului care să confirme realitatea datelor cuprinse în pontaje.
Instanța mai retine puterea de lucru judecat cu privire la faptul modificării unilaterale ulterioare a pontajelor prezentate de societatea pârâtă raportat la Decizia civilă nr. 1618/R/2010 a Curții de Apel C., care a avut ca obiect soluționarea contestației reclamantului împotriva deciziei de încetare a Contractului individual de muncă emisă de pârâtă. Prin această decizie s-a reținut că anterior încetării contractului individual de muncă prin demisie, în condițiile art. 78 alin.8 Codul Muncii, reclamantul figura în cuprinsul duty-plan ca rezervă la domiciliu, pentru ca ulterior S.C. C. S.A. să modifice conținutul duty-plan-ului, reclamantul figurând ca fiind în concediu de odihnă fără plată în absența vreunei cereri a reclamantului în acest sens. Prin urmare, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit o situație de fapt referitoare la gradul de veridicitate al situației de pontaj, de care se prevalează pârâta si în prezenta cauză. Desi nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, noțiunea de putere de lucru judecat face posibil ca o situație de fapt stabilită în mod irevocabil de o instanță judecătorească într-un litigiu desfășurat între aceleași părți, în urma administrării unui probatoriu, să se impună ca un fapt stabilit si în litigiul desfășurat în fața prezentei instanțe.
Examinând că pontajele depuse în probațiune de pârâtă instanța constată chiar inadvertențe existente în cuprinsul acesteia în sensul că pârâta a notat ca fiind zi liber compensat inclusiv zilele de repaus săptămânal si zilele de sărbători legale (f.46 vol.II, f. 58, f. 70 din vol.II). Mai mult, chiar pârâta a admis, pe parcursul derulării procesului,
faptul că pontajele evidențiază ca fiind "liber compensat"; toate zilele în care reclamantul nu s-a aflat în activitate, perioade pentru care nu sunt evidențiate date în carnetul de zbor.
Potriviti art. 119 C.muncii, munca suplimentară se compenseazî cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia. Or, necompensarea orelor suplimentare în termenul stabilit de art. 119 C.muncii dă dreptul salariatului de a beneficia de un spor la salariu corespunzător duratei muncii suplimentare. Chiar dacă per ansamblu ar rezulta o compensare a muncii suplimentare, dacă această compensare nu s-a realizat în termenul de 30 de zile de la efectuare, salariatul are dreptul la plata orelor suplimentare.
Astfel, instanța își însușește concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, în VARIANTA I, cu privire la numărul de ore suplimentare efectuate de reclamant în perioada_ -_, în valoare de 104.716 lei, astfel: 56 de ore suplimentare efectuate în zilelel lucrătoare, 872 ore suplimentare efectuate în zilele de repaus săptămânal, 16,5 ore suplimentare în zilele de sărbători legale.
Cu privire la concediul de odihnă neefectuat de către reclamant, instanța remarcă că într-adevăr, pârâta nu a contestat pe parcursul prezentului litigiu faptul că nu ar fi achitat reclamantului contravaloarea concediului de odihnă neefectuat la momentul încetări raportului de muncă.
Instanța retine aceeași valoare probatorie a evidentelor prezentate de pârâtă cu privire la acordarea zilelor de concediu de odihnă. Astfel, cu privire la numărul de zile de concediu de odihnă cuvenite reclamantului, instanța reține că acesta se compune din numărul de zile stabilit prin prevederile Codului muncii, ale contractului individual de muncă, ale contractului colectiv de muncă și, în fine, prin prevederile speciale în materie cuprinse în Legea nr. 223/1007. Astfel, pârâta a contestat că reclamantului i s-ar aplica prevederile Legii nr. 223/2007 care stabilesc un număr de zile de concediu de odihnă mai mare decât numărul de zile de concediu de odihnă prevăzut prin contractul individual de muncă, însă aceste susțineri nu pot fi reținute de instanță atât timp cât legea specială are în vedere condițiile specifice ale activității personalului navigant și stabilește drepturilor mai favorabile pentru salariații din acest domeniu. În mod evident, dispozițiile legale edictate ulterior încheierii contractului individual de muncă, mai favorabile salariatului, au devenit aplicabile și acestuia, chiar și în situația în care contractul individual de muncă nu a fost modificat prin act adițional.
Prin urmare, instanța își însușește concluziile raportului de expertiză, constatând că în anul 2007 reclamantul nu a efectuat un număr de 19 zile de concediu de odihnă, în anul 200811 zile, iar în anul 20926 de zile, în total un număr de 56 de zile concediu de odihnă neefectuat, a căror contravaloare se ridică la suma de 24.363 RON (f.21 vol III).
Asupra pretențiilor având ca obiect restituirea sumei reținute de angajator pe parcursul derulării raporturilor de muncă, instanța reține că pârâta nu a oferit nicio explicație cu privire la suma pretinsă de reclamant. Cu toate acestea, a admis că ar fi vorba despre un fond constituit cu titlu de garanție. Acest aspect a fost elucidat de răspunsul comunicat de unitatea bancarp ING BANK NV AMS. DAM SUCU. ALA BUCUREȘTI (f.169 vol III), confrom căruia la data de_ pârâta SC C. SA a solicitata deschiderea unui cont în scopulconstituirii unei garanții pe numele M. I., cu un sold la zi la data de_ de 7257,50 EURO. Prin urmare, reclamantul a achitat această sumă pentru garantarea executorii unor obligații (pârâta admițând că acesta a achitat sume lunar în acest cont. Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că fostul salariat ar avea obligația de a despăgubi pe pârâtă cu această sumă de bani, instanța concluzionează că reclamantul este îndreptățit la restituirea întregii sume de 7257,50 Euro.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C.proc.civ, va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1785 lei reprezentând onorariu avocațial și suma de 7915 lei reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată, completată și precizată de către reclamantul
M. I., cu domiciliul procesual ales la SCA STEGAROIU SI ASOCIAȚII, cu sediul în C. -N., str. Petofi Sandor nr. 7, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., cu sediul în com. Giroda, str. Aeroport nr. 2, jud. Timiș.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 104.716 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate de reclamant și neplătite de angajator în perioada 14 iulie 2006 - 14 iulie 2009.
Obligă pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei la data plății al sumei de 7.527,50 euro, reprezentând garanția reținută de angajator.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 24.363 lei reprezentând contravaloarea indemnizației datorate pentru zilele de concediu de odihnă neefectuat în perioada_ -_ .
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 1.785 lei reprezentând onorariu avocațial și suma de 7.915 lei reprezentând onorariu expert.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, R. -M. V. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. T. |
Red./Dact.7RMV/ _
