Sentința civilă nr. 1807/2013. Acţiune în răspunderea patrimonială prejudiciu muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1807
Ședința publică din 19 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. C.
Asistent judiciar S. O. Asistent judiciar M. L. D.
G. ier Ana C. P.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamantul S. P.
"A. S. "; B. M., cu sediul în B. M., str. D. nr.1, județul M., în contradictoriu cu pârâta C. E., cu domiciliul în B. M., str.A. I. nr.22, județul M., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă în reprezentarea pârâtei C. E. lipsă, avocat Buculei Diana A., lipsă fiind reclamanta S. P. "A. S. ";.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul a răspuns celor solicitate de instanță prin adresă și a depus prin serviciul registratură Decizia nr. 119/_ privind promovarea pârâtei în postul contractual de asistent social cu studii superioare și contractul individual de muncă nr. 198/_ .
Reprezentanta pârâtei, avocat Buculei Diana A. solicită judecarea
cauzei.
Cereri, excepții nefiind invocate, instanța închide faza probatoriei și
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta pârâtei, avocat Buculei Diana A. solicită respingerea ca nefondată a acțiunii pentru motivele arătate în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei reprezentând onorar de avocat dovedite cu chitanța nr. 32/_ pe care o depune la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra cererii de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Maramureș sub dosar nr._ reclamantul S. P. "A. S. "; B. M. a chemat în judecată pârâta C. E. pentru restituirea sumei de 2000 lei reprezentând contravaloare cursuri de masterat efectuate în anul 2009.
În fapt, în perioada_ -_, Biroul de audit intern al Primării Municipiului B. M. a efectuat un audit la S. P. de A. S. B. M., având ca scop gestionarea eficientă a fondurilor publice și a sumelor provenite din finanțări nerambursabile atrase pentru anul 2010.
Urmare acestei misiuni de audit, a fost emis Raportul de audit intern nr. 24/_ prin care s-a constatat că SPAS a efectuat plăți necuvenite pentru angajatul C. E., după cum urmează:
Conform punctului 2, pagina 6 din Raportul de audit nr. 24/_ se arată că SPAS a achitat în mod nelegal, costurile pentru cursurile de masterat efectuate în anul 2010 în cuantum de 2000 lei invocând prevederile art. 52 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public cu modificările și completările ulterioare pentru a arăta că nu constituie formă de perfecționare profesională și nu pot fi finanțate de la bugetul local studiile universitare sau de doctorat, precum și prevederile Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare cu modificările și completările ulterioare conform cărora studiile universitare se organizează pe trei cicluri respectiv (studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat). În consecință, studiile de masterat asigură doar aprofundarea în domeniul studiilor de licență sau într-un domeniu apropiat, nefiind asimilate unor programe de perfecționare profesională.
Având în vedere cele de mai sus și prevederile art. 256 Codul muncii conform cărora, dacă salariatului i s-au prestat de către angajator servicii la care nu era îndreptățit este obligat să suporte contravaloarea lor, solicită instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună recuperarea sumei de 2000 lei ce constituie un prejudiciu adus bugetului local B. M. .
Pârâta C. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă și neîntemeiată întrucât potrivit art. 190 Codul muncii, angajatorul are obligația de a asigura salariatului acces periodic la pregătirea profesională.
Angajatorul a elaborat în fiecare an plan de formare profesională cu consultarea sindicatului și care a făcut parte integrantă din contractul individual de muncă.
Formarea profesională prin cursuri de masterat a fost stabilită, în concordanță cu dispozițiile art. 192 Codul muncii, de angajator împreună cu pârâtul, situație în care conform art. 194 Codul muncii, toate cheltuielile ocazionate cu această formă de pregătire profesională sunt suportate de către angajator.
Nu este posibilă recuperarea sumelor de la angajatul care a efectuat cursul de formare profesională din inițiativa angajatorului și în deplină concordanță cu dispozițiile legale.
În răspunsul la întâmpinare fila 17 reclamantul precizează că potrivit art. 256 alin. 2 Codul muncii "Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, este obligat să suporte contravaloarea lor";.
Nelegalitatea acestor plăți reiese din faptul că studiile de masterat nu constituie formă de pregătire profesională conform Codului muncii, ci studii universitare care asigură aprofundarea în domeniul studiilor de licență conform art. 9 din Legea nr. 288/2004 și prin care se acumulează un număr în plus de credite de studiu transferabile, cuprins de regulă între 90 și 120, conform art. 8 alin. 1 din legea nr. 288/2004.
Conform art. 1 din Legea nr. 288/2004, organizarea studiilor universitare se face pe trei cicluri, respectiv studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat, iar la art. 2 se arată că organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior și nu de competența altor furnizori de formare profesională, ceea ce întărește încă o dată faptul că masteratul nu constituie curs de formare profesională.
Prin art. 10 din Legea nr. 288/2004 sunt în mod clar reglementate competențele dobândite în urma obținerii Diplomei de masterat astfel: (1) Diplomele de master atestă că titularii acestora au dobândit cunoștință de competență generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice:
(2) Cunoștințele generale să referă la: a. familiarizarea cu cele mai noi și avansate dezvoltări ale cunoașterii în domeniu; b. abilități superioare de cercetare independentă; c. capacitatea de a aplica teoria în situații noi și care nu au fost prevăzute. (3) Cunoștințele de specialitate de referă la: 1. acumularea unei cantități substanțiale de cunoștințe noi; b. identificarea, abordarea și soluționarea de probleme cognitive și profesionale noi; c. compararea cunoștințelor noi cu cele tradiționale și capacitatea de a stabili relații între acestea în vederea sesizării direcțiilor noi de creștere a cunoașterii și de dezvoltare a profesiei. (4) Competențele generale se referă la: a. aplicarea creativă a tehnicilor de cercetare și rezolvare de probleme; b. elaborarea de studii și rapoarte publicabile sau aplicabile profesional; c. capacitatea de a conduce grupuri de lucru și de a comunica în contexte dintre cele mai diverse.
d. capacitatea de a acționa independent și creativ în abordarea și soluționarea problemelor, de a evalua obiectiv și constructiv stări critice, de a rezolva creativ probleme și de a comunica rezultate în mod demonstrativ; e. abilități de conducător și angajare clară pe calea propriei dezvoltări profesionale. (5) Abilități cognitive specifice presupun: a. evaluarea critică a rezultatelor unor noi cercetări; b. formularea de alternative interpretabile și demonstrarea
relevanței acestora; c. aplicarea creativă a metodelor de cercetare; d. conceperea și conducerea proceselor specifice domeniului.
Prin art. 188 din Codul muncii sunt stabilite în mod clar obiectivele principale urmărite prin formarea profesională a salariaților astfel: a. adaptarea salariatului la cerințele postului sau ale locului de muncă; b. obținerea unei calificări profesionale; c. actualizarea cunoștințelor și deprinderilor specifice postului și locului de muncă și perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de bază; d. reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice; e. dobândirea unor cunoștință avansate, a unor metode și procedee moderne, necesare pentru realizarea activităților profesionale; f. prevenirea riscului șomajului; g. promovarea în muncă și dezvoltarea carierei profesionale.
Comparând competențele dobândite în urma obținerii unui diplome de master și obiectivele unei formări profesionale reglementate de art. 192 din Codul muncii, consideră că prin cele două forme de pregătire profesională se urmărește obținerea unor rezultate diferite și astfel cursurile de master nu pot fi asimilate unei formări profesionale conform Codului muncii.
Examinând acțiunea în baza actelor și probelor de la dosar, T. constată:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține că această excepție este nefondată pentru următoarele considerente:
Dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data efectivă a plății, respectiv_ și raportat la data înregistrării acțiunii -_, potrivit art.268 alin.1 lit.c) C.muncii, acțiunea a fost introdusă în termenul de prescripție de 3 ani.
Drept urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei se reține că temeiul juridic al acțiunii îl constituie disp.art.254 C.muncii.
Nu poate fi vorba de o pagubă materială cauzată angajatorului deoarece cursurile de masterat reprezintă o formă prin care se realizează formarea profesională a salariatului prevăzută de art. 188 lit. a Codul muncii (în vigoare la data efectuării cursurilor de către pârât) și art. 10 din Legea nr. 188/2004.
Accesul la formarea profesională este un drept al salariatului garantat de art. 39 alin. 1 lit. g) din Codul muncii în asigurarea pregătirii profesionale, de formare profesională pentru toți salariații, este o obligație a angajatorului prevăzută de art. 190 Codul muncii.
Reclamantul în mod corect și legal a suportat aceste costuri, întrucât această formare profesională s-a realizat la inițiativa angajatorului, care conform prevederilor art. 194 Codul muncii este obligat să suporte toate cheltuielile ocazionate de această pregătire.
Dispozițiile art. 52 din Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 346/2005 invocate de reclamant nu justifică angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului întrucât Legea nr. 188/1999 se aplică categoriilor funcționarilor publici ori pârâtul este angajat pe bază de contract individual de muncă.
În considerarea celor de mai sus, acțiunea urmează a fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, obligă reclamantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta C. E. .
Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul S. P.
"A. S. "; B. M.
, cu sediul în B. M., str. D. nr.1, jud. M., împotriva pârâtei C. E., cu domiciliul în B. M., str.A. I. nr.22, județul M. pentru restituirea sumei de 2000 lei reprezentând contravaloarea cursurilor de masterat efectuate în anul 2009.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei 300 lei cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
C. M. O. S. M. L. D. C. P.
Red.CM/ _
Tred. C.P/_
4 ex./com. 2 ex. /_
