Decizia civilă nr. 3228/2013. Contestație decizie sancționare salariat
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3228/R/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. M. A. împotriva sentinței civile nr. 137 din 07 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată S. "CFR C. " SA - S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 06 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de_, reclamantul P. M. A. a chemat în judecată pe pârâta S. NAȚI. ALĂ DE
T. F. DE C. "CFR C. "; BUCUREȘTI - S. DE T. F. DE
C. C. solicitând instanței anularea deciziei nr. 402/C/89/_, prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună pentru depășirea consumului normat de motorină, obligarea pârâtei la plata de daune-morale în cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că decizia contestată este nulă absolut pe motivul că nu arată de ce au fost respinse apărările, iar decizia i-a fost comunicată după o perioadă de 5 zile de la data emiterii. Convocarea pentru cercetarea disciplinară i- a fost comunicată cu ocazia redactării notei explicative.
În perioada vizată normele de consum erau cele din vară, fără a se lua în considerare consumurile suplimentare pentru încălzirea vagoanelor.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 137 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar numărul_
, a fost respinsă acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul este
salariatul pârâtei în funcția de mecanic de locomotivă, iar prin decizia nr.
402/C/89/_, acesta a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună, reținându-se că au fost încălcate de către acesta prevederile Instrucției 201 art. 11 lit. c.
Reiese din răspunsurile la interogatoriul luat pârâtei că reclamantul a deservit automotorul la trenul 4094/4094-1 din bucla de turnus 4094/_
/_ /_ /_ /_ -_ -2/4095, turnus întocmit de Depoul C. și înregistrat sub nr. 4441/4/D/2011.
În raportul de cercetare nr. 411/8/119/_ s-a reținut că, în perioada 21-_, reclamantul a deservit automotorul AM Desiro 2110 în turnusul Regio 4441/4/D/2011 pe secțiile C. - Dej C - Jibou - Baia Mare - Zalău și că acest automotor a depășit consumul normat de motorină cu 72 Kg; că supraconsumul se datorează în exclusivitate personalului de locomotivă care a deservit automotorul pe perioada analizată și că, din cauza faptului că nu se poate stabili concret supraconsumul pentru fiecare mecanic, contravaloarea prejudiciului se va imputa fiecărui mecanic din cei 7 care au efectuat turnusul, în funcție de timpul efectiv lucrat. Toți mecanicii care au deservit automotorul au fost sancționați cu reducerea salariului de bază cu 10% pentru o lună.
În drept, instanța s-ar raportat la prevederile art. 247 alin. 2 Codul muncii, ce definesc abaterea disciplinară, subliniind că angajatorul dispune de prerogativă disciplinară potrivit art. 247 Codul muncii.
Referitor la decizia contestată, intimata a respectat prevederile art. 251 din Codul muncii, efectuând cercetarea disciplinară prealabilă, în cauză fiind numită o comisie de cercetare disciplinară prealabilă, contestatorul fiind convocat la cercetarea disciplinară prealabilă prin scrisoare de convocare nr. 276/2012.
Asupra susținerilor reclamantului vizând împrejurarea că înscrisul convocator i-a fost înmânat în ziua în care s-a derulat și cercetarea disciplinară, instanța a reținut că reclamantul nu a invocat și nici nu a probat ce vătămare i s- a adus prin comunicarea în această manieră a convocării în cauză; acesta a fost prezent și și-a prezentat apărările. Prin decizia de sancționare disciplinară apărările acestuia au fost înlăturate ca nefondate.
În ce privește comunicarea deciziei de sancționare cu întârziere, instanța a reținut că nici acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea deciziei, în raport de prevederile art. 252 alin. 3 teza a II-a Codul muncii, care prevăd că decizia de sancționare produce efecte de la data comunicării.
Nulitatea vizează nerespectări ale dispozițiilor legale anterioare sau concomitente întocmirii acestuia, iar nu condiții ulterioare emiterii lui.
În urma cercetării prealabile, s-a întocmit dosarul de cercetare nr. 411/8/ 119/_, s-a constatat existența abaterii disciplinare, propunându-se sancționarea reclamantului cu o reducere a salariului de bază cu 10% pe o lună de zile, măsură care a fost luată prin decizia nr. 402/C/89/_ .
Asupra temeiniciei celor constatate, instanța a reținut că exploatarea pe timp de iarnă a automotoarelor Siemens - Desiro se efectuează în conformitate cu regulile generale de exploatare a trenurilor pe timp de iarnă prevăzute de Regulamentul nr. 006/2006, iar ordinele de serviciu care reglementează lucrul pe timp de iarnă au fost prelucrate la Școala Personalului pe anul 2011.
Cum a arătat pârâta în răspunsurile la interogatoriu, cota de motorină stabilită depindea de condițiile reale de exploatare, motiv pentru care s-a procedat și la determinarea practică prin însoțire, potrivit prevederilor Ordinului de serviciu nr. 32Ad/_ și întocmit în baza Planului de Măsuri nr. 10/17/_ al S. București. În normă a fost inclus și consumul tehnologic, astfel că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate. Potrivit dispoziției nr. 31Ad/_, această locomotivă a fost însoțită pe același traseu, constatându-se încadrarea consumului de motorină în consumul normat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii introductive.
În motivare arată, în esență, că nu există nicio probă cu privire la vinovăția sa în ce privește supraconsumul invocat ca temei al sancționării, aplicându-se față de recurent o "prezumție de vinovăție"; inadmisibilă.
Astfel, acesta împreună cu alți 7 mecanici de locomotivă a fost sancționat pentru depășirea "consumului normat"; de motorină cu 72 de kg. Prin Raportul de Cercetare nr. 411/_ privind supraconsumul din perioada 21.12-_ devine evident că "predarea - primirea motorinei între mecanici se face prin consemnarea nivelului în leduri (orientativ), neputându-se stabili concret supraconsumul/mecanic"; și în consecință "contravaloarea prejudiciului se va aviza spre imputare "în funcție de timpul efectiv lucrat"; astfel, fiecare dintre cei 7 mecanici, inclusiv recurentul a fost obligat să suporte prejudiciul proporțional cu durata de timp în care au lucrat efectiv și în plus, fiecăruia i s-a aplicat sancțiunea de diminuare a salariului cu 10% pe o lună.
Reiese că angajatorul nu a putut să dovedească faptul că acestuia i-ar fi sau nu imputabil un anumit supraconsum; angajatorul a considerat că în urma efectuării acelui turnus s-ar fi înregistrat un supraconsum și, folosindu-se de o prezumție simplă că supraconsumul este datorat celor 7 mecanici care au activat pe acel turnus în acea perioadă, decide să îi sancționeze pe toți. Nu se poate afirma cu certitudine că acest supraconsum este imputabil unuia, sau celuilalt sau chiar niciunuia dintre aceștia, ci unor factori externi (condițiilor de iarnă).
Prevederile legale în domeniu (art. 247 alin. 2 Codul Muncii) clare, condiționând existența acestei abateri de vinovăția în comiterea faptei ce constituie abatere disciplinară, de unde apare ca fiind o condiție imperativă dovedirea existenței acestui element de latură subiectivă pentru ca sancțiunea să fie legală. Nu există o prezumție de vinovăție ce poate fi aplicată celui ce a săvârșit fapta ce în viziunea angajatorului ar constitui o abatere disciplinară și pentru acest motiv, reclamantul prezentei acțiuni este prezumat a nu fi săvârșit, până la proba contrară, o abatere disciplinară, a fi respectat disciplina muncii. Acele norme de consum s-au modificat cu mai multe ocazii și au un evident caracter discreționar.
Consideră că instanța de fond a ignorat elementele esențiale ale acestui litigiu, invocate de reclamant și categoric recunoscute de către partea adversă.
Astfel consumul de motorină, etalonul de referință, este acela pe timp de vară, luându-se în considerare perioada în care a fost efectuat programul de însoțiri AM Desiro (16.08-_ ). Potrivit ordinului de serviciu nr. 32Ad/8/_
, emis la data de_ (cu două zile înainte de săvârșirea pretinsei abateri disciplinare): "vor întocmi și vor transmite (..) pentru aprobare programele de însoțire a trenurilor în vederea determinării cotelor de motorină pentru mersul de
tren 2011-2012. Programele vor fi întocmite pentru perioada 09-_ ";. Dacă se susține că acele cote pentru depășirea cărora recurentul a fost sancționat erau corecte în perioadă de iarnă, nu rezultă care ar fi fost motivul pentru care este necesară această recalculare a cotelor pentru anul 2011, din perspectiva faptului că la acel moment mai erau doar 11 zile până la finalul acelui an. Astfel, acest ordin invocat de către instanță în motivarea sentinței nu poate avea nicio altă relevanță, decât aceea de a demonstra că erau utilizate cote normate de motorină calculate pe timp de vară, neexistând acelea pentru anotimpul rece, pentru respectivul an.
Mai mult, la pronunțarea hotărârii nu s-a avut în vedere faptul că la data de 22-_, fiind efectuat exact același turnus de către alți mecanici de locomotivă, s-a depășit din nou consumul normat de motorină cu exact aceeași cantitate de motorină, diferența dintre speța de față și aceea constând în
cantitatea de motorină cu care s-a alimentat (în cazul de față, cu 20 de litri mai puțin, ajungându-se la un supraconsum de 72 de litri în acest caz, iar în situația similară la 92 de litri). Această situație, a înregistrării unui supraconsum identic în efectuarea turnusului poate constitui un indiciu temeinic asupra faptului că într-adevăr consumul normat calculat nu este acela corect pe timp de iarnă și nu reflectă în niciun mod condițiile reale de exploatare ale automotorului respectiv.
Presupusa abatere disciplinară a avut loc între_ și_, pe timp de iarnă, când există condiții speciale de manevră și conducere a locomotivei AM DESIRO 2110 existând reglementări care impun menținerea motorului locomotivei pornit, în stare caldă atunci când temperatura este de până la 2 grade Celsius sau mai scăzută, instalația de climatizare trebuie să fie cuplată permanent și consumă, după calculele angajatorului, împreună cu motorul locomotivei în stare de staționare până la 10 litri de combustibil pe oră, aceste procedee fiind cunoscute în jargonul tehnic al acestui domeniu ca MSC ("menținere în stare caldă";). Pe traseul efectuat de recurent, în Dej se mai cuplează un automotor până la Jibou, iar consumul se majorează simțitor, dar acest lucru nu este luat în calcul de către angajator.
Mai mult, conform normei de consum valabile din data de_ până la data de_ norma pe trenul 4095 care cuprinde turnusul 4094/4094-1 este de 690 kg. Pe analiza consumului de motorina pentru perioada 21-_, apare un normat de 1004 kg (după înregistrarea în repetate rânduri a unui supraconsum, s-au modificat și normele). Pe norma aplicabilă din data de_ apare un normat de 870 litri. Prin urmare nu se știe exact care e norma.
Alimentarea automotorului depinde de pompa la care se face încărcarea, întrucât în funcție de planul pe care se află automotorul cantitatea de combustibil diferă. Vizual, conținutul rezervorului se face pe baza unor leduri, însă numărul funcțional de leduri este variabil, depinzând de poziția automotorului. Cu aceeași cantitate de combustibil, în funcție de poziție pot fi aprinse de exemplu 3 leduri sau numai doua.
Sub aspect procedural, decizia este nulă absolut întrucât nu se arată motivele clare pentru care au fost respinse apărările, intimata rezumându-se la afirmația "apărare ca nefondată";.
Decizia i-a fost comunicată după trecerea a 5 zile de la data emiterii, adică în afara termenului legal, potrivit art. 252 alin. 3 din Codul Muncii.
În ceea ce privește convocarea la comisia de disciplină, aceasta a fost pur formală, semnând această convocare cu ocazia redactării notei explicative.
Raportat la prevederile art. 252. (1) decizia a fost luată în termen mai mare de 60 de zile, prin urmare este nulă.
Mai mult, sancționarea tuturor mecanicilor de locomotivă care au condus la acel moment, în acel turnus în același mod, cu aceeași sancțiune pentru aceeași faptă (" s-a depășit cu 72 de kg consumul normat de motorină";) este în mod evident cu încălcarea flagrantă a Codului Muncii care prevede la art. 255 (1)
"Când paguba a fost produsa de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
Daca măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul sau net de la data constatării pagubei si, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar";. Eventual, răspunderea salariaților ar fi trebuit să fie stabilită în raport cu măsura în care fiecare a contribuit la producerea sa, sau în raport cu durata de timp în care fiecare dintre ei a condus.
În plus, atât în considerentele hotărârii cât și în dispozitivul acesteia, figurează un alt nume al reclamantului, nume care nu aparține recurentului, fapt
care poate să ridice semne de întrebare cu privire la seriozitatea judecății, și implicit cu privire la temeinica și justa soluționare a cauzei.
Prin întâmpinare, pârâta
a solicitat respingerea recursului.
În motivare arată că salariaților vinovați li s-au aplicat sancțiuni pentru abaterile săvârșite, necontestând temeinicia sau legalitatea acestora.
Prin adresa nr.411/_ a Serviciului EMR-T se răspunde punctual la toate elementele tehnice din dosarul de cercetare asupra cărora contestatorul a adus obiecțiuni în contestație, iar din conținutul dosarului de cercetare rezulta ca atât încadrarea abaterii săvârșite cât și cercetarea disciplinară și emiterea deciziei de sancționare sunt conforme legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Un prim motiv de recurs vizează faptul că nu este trecut numele reclamantului în dispozitivul și în cuprinsul considerentelor sentinței recurate.
Se constată însă că sentința cuprinde indicarea corectă a numărului de dosar și de asemenea, atât în practica, cât și în considerente, reia corect numele reclamantului, astfel încât indicarea și a unui alt nume (Lupoian V. ) apare ca fiind o simplă eroare materială, în contextul în care, probabil, au fost mai multe dosare cu obiect similar pe rolul aceleiași instanțe, preluarea numelui făcându-se dintr-o omisiune de a verifica forma finală a textului tehnoredactat.
Întemeiat este însă motivul de recurs prin care se invocă aplicarea, în cazul reclamantului, a unei prezumții de vinovăție, cu încălcarea normelor legale ce reglementează răspunderea disciplinară a salariaților.
Din definiția dată abaterii disciplinare de art. 247 alin. 2 Codul muncii, reiese că vinovăția este un element obligatoriu pentru conturarea abaterii disciplinare, astfel încât existența acestui element trebuie probată cu certitudine pentru ca sancțiunea să fie legală. Nu există o prezumție de vinovăție care să poată fi aplicată legal reclamantului, reclamant care până la proba contrară (probă ce, în domeniul conflictelor de muncă, revine angajatorului potrivit dispozițiilor art. 272 Codul muncii) este prezumat că a respectat disciplina muncii. A admite o prezumție de vinovăție de felul celei aplicate de angajator prin
înscrisurile întocmite în legătură cu decizia de sancționare contestată, ar semnifica răsturnarea sarcinii probei de pe umerii angajatorului pe cei ai angajatului, fapt nepermis în dreptul muncii.
Față de specificul activității autotrenurilor (așa cum este descrisă în cererea de recurs, fără a fi contestată prin întâmpinare) care se preiau și respectiv se predau între mecanici fără a se face alimentarea cu combustibil la fiecare predare/primire, pentru a se putea verifica astfel exact consumul aferent activității fiecăruia, nu se poate afirma cu certitudine că acest supraconsum, constatat în urma activității succesive a trei mecanici, este imputabil unuia sau altuia, sau fiecăruia. De altfel, intimata pârâtă nu doar că nu contestă, dar chiar afirmă aplicarea unei atari prezumții de vinovăție, arătând că a decis sancționarea tuturor celor trei mecanici care au deservit autotrenul în perioada vizată prin cercetare, tocmai raportat la faptul că supraconsumul s-a înregistrat aferent conducerii trenului, succesiv, de fiecare dintre aceștia. Or, în acest mod, nu se poate accepta ca probate vinovăția și săvârșirea faptei de către reclamant.
Ca atare, se constată că angajatorul a omis a face dovada săvârșirii abaterii disciplinare pentru care a aplicat reclamantului sancțiunea contestată, sens în care urmează a fi admis recursul și modificată sentința conform dispozitivului, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ., cu referire la art. 247-252 și art. 272 Codul muncii.
Cât privește petitul de obligare a pârâtei la plata de daune morale, Curtea notează în primul rând că nu s-a precizat care este prejudiciul de ordin moral pe
care l-a suferit reclamantul prin aplicarea sancțiunii disciplinare a reducerii salariului pe o lună cu 10 %, iar pe de altă parte, chiar acceptând că aplicarea unei sancțiuni disciplinare atrage o suferință morală implicită, constată că nu se impune o despăgubire materială a unui eventual astfel de prejudiciu moral, repararea prejudiciului material adus de sancționare fiind totodată o suficientă măsură de satisfacție și sub aspect moral, tocmai prin constatarea nelegalității acestei sancționări. În acest sens se reține și o largă și notorie practică a CEDO, care în rare cazuri acordă satisfacție morală sub formă pecuniară, în cele mai multe cazuri constatând că prejudiciul moral este reparat prin însăși constatarea comportamentului nelegal al statului (mutatis mutandis, al angajatorului).
Față de aceste dezlegări, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs și a celorlalte apărări formulate.
Totodată, în temeiul art. 274 C.proc.civ., urmează a fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul P. M. A. împotriva sentinței civile numărul 137 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar numărul_, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea
formulată de reclamantul P. M. A. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚI. ALĂ DE T. F. DE C. "CFR C. "; BUCUREȘTI - S. DE T. F.
DE C. C. și în consecință:
Anulează decizia nr. 402/C/89/_ .
Obligă pârâta la plata sumei de 372 lei în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului.
Menține dispoziția privind respingerea petitului referitor la plata de daune morale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. T.
M.
N.
S.
D.
aflat în CO, semnează Președintele instanței,
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. A. M. I.
GREFIER,
B.
