Decizia penală nr. 1013/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1013/R/2011
Ședința publică din 15 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. D. L. - judecător
JUDECĂTORI: I. C. M.
M. R.
GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat de către
Procuror: ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul formulat de către partea civilă I. V. F. împotriva sentinței penale nr. 60 din 13 aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria
Jibou, în dosar nr. (...), privind pe inculpatul B. C. M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată, prev de art. 208 alin1 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul I. V. F., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.Coman L. M., din cadrul
Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind apărătorul ales al inculpatului av.Mateș R. și partea civilă I. V. F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. C. M. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Se constată că la dosar s-a depus o cerere de amânare din partea apărătorului părții civile I. V. F., prin care se solicită acordarea unui termen de judecată mai îndelungat, datorită stării de sănătate precare în care se află. În susținerea cererii anexează adeverința medicală eliberată pe numele altei persoane.
Instanța acordă cuvântul părților asupra cererii formulate de reprezentantul părții civile.
Reprezentantul M.ui P., dincolo de faptul că adeverința este eliberată pe numele altei persoane, susține că această stare de sănătate a apărătorului care ar întemeia solicitarea de acordare a unui termen mai îndelungat nu poate fiîntemeiată. Există instituția substituirii ori a alegerii unui alt apărător, dacă apărătorul ales din diverse motive nu se poate prezenta pentru a-și îndeplini obligațiile din contractul de asistență.
Nu apreciază că este întemeiată solicitarea de amânare formulată.
Curtea, având în vedere aceste aspecte precum și faptul că apărătorul părții civile avea obligația să-și asigure substituirea, asistența juridică nefiind obligatorie pentru partea civilă, respinge cererea de amânare și lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă inculpatul I. V. F., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.Coman L. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind apărătorul ales al inculpatului av.Mateș R. și partea civilă I. V. F.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține declarația dată în fața primei instanțe, Judecătoria Jibou, în data de (...), prin care a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, mai puțin furtul drujbei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului formulat de partea civilă I. V. F.
Apărătorul inculpatului B. C. M., arată că partea civilă a solicitat admitereaîn întregime a acțiunii civile și în consecință plata despăgubirilor în cuantum de
203.255 lei, reprezentând contravaloarea bijuteriilor în valoare de 5.850 lei, valoarea unei drujbe în valoarea de 3.000 lei și contravaloarea sumei de 3.350 lei și 14.405 lei.
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului
și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că în mod legal și temeinic judecătorul fondului a soluționat corect atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.
Pe latură penală, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea a trei acte materiale și i-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare.
Pe latură civilă s-au admis doar în parte pretențiile civile, reținându-se că în privința actului material care se referea la drujbă, nu au existat probe care să dovedească sustragerea ei.
Pe cale de consecință, s-a admis acțiunea civilă doar în privința bijuteriilor și în privința sumei de 1695 euro, reținând în același timp că suma de 3.315 euro cu care s-a constituit parte civilă aceasta a fost recuperată parțial, existând în acest sens, o declarație a martorului M. G. (f.43 și la fila 50 din dosarul de fond) și un proces verbal de predare primire a autoturismului. Partea civilă și-a recuperat parțial prejudiciul, inculpatul predându-i acestuia un autoturism în valoare de 1350 euro. Așa fiind, instanța de fond, din suma de 3315 euro cu care a fost constituită partea civilă, a scăzut această valoare de 3150 euro. Pe cale de consecință, recursul se impune a fi respins ca nefondat.
Mai mult, partea civilă a dat dovadă de inconsecvență pe parcursul cercetărilor, dacă inițial a declarat că i-au fost furate doar 15 grame de aur suma de 3315 euro și o drujbă, în final s-a constituit ca parte civilă pentru suma de
235.550 lei, pierzând din vedere faptul că parțial și-a recuperat prejudiciul.
P. toate aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită admiterea recursului părții civile ca fiindfondat.
Susține că hotărârea este nelegală, sens în care în baza art.385/15 pct.2 lit.c C.pr.pen., solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.
În aprecierea sa, în mod greșit instanța fondului a aplicat procedura specială prev.de art.320/1 C.pr.pen., introdus prin L. nr.202/2010, textul de lege nu era aplicabil față de poziția exprimată de către inculpat, respectiv aceea că recunoaște săvârșirea infracțiunilor, mai puțin sustragerea unuia dintre bunurile ce se rețin în sarcina sa ca fiind obiect al infracțiunii de furt. Așa fiind, potrivit art.320/1 al.2 C.pr.pen., procedura specială este aplicabilă doar atunci când inculpatul recunoaște fără rezerve fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale deși corespunde realității că pe parcursul întregului procespenal, inculpatul a avut aceeași poziție, respectiv de a nu recunoaște sustragerea unuia dintre bunurile ce fac obiect al infracțiunii de furt calificat reținut în sarcina acestuia, în schimb recunoașterea parțială, respectiv așa cum a făcut-o inculpatul nu putea determina aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen.
De asemenea, soluționarea laturii civile urma să aibă regimul pe care îl arată tot dispozițiile art.320/1 C.pr.pen., practic părții civile nu i s-a dat posibilitatea nici să-și susțină pretențiile civile, nici nu s-a pus în discuție vreo probațiune sub aspectul laturii civile, instanța alegând să procedeze la judecarea cauze pe baza disp.art.320/1 deși în latura civilă avea posibilitatea disjungerii acesteia și continuării judecății.
Solicită admiterea recursului părții civile, să se dispună rejudecarea atât în latură penală cât și civilă a cauzei, cu cheltuieli în sarcina statului.
Inculpatul B. C. M., având ultimul cuvânt, arată că dacă sustrăgea și acelbun, își recunoștea fapta cum a recunoscut-o și pentru celelalte. Solicită respingerea recursului.
CURTEA
Prin sentința penală nr.60 din 13 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria
Jibou în dosarul nr.(...), în baza art.3201 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul B. C. M., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de furt, prevăzută de art.208, alin.1 cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal. În temeiul prevederilor art.865 raportat la art.85 Cod penal, a fost anulată suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.116/(...), definitivă la (...), a Judecătoriei J. A fost anulată suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.126/(...), definitivă la (...), a Judecătoriei J. Au fost contopite pedepsele 3 ani și 2 ani cu prezenta de 1 an închisoare, rezultând în final 3 ani închisoare, care se vor executa cu privare de libertate, cu aplic art.71, 64, lit.a, teza II, b Cod penal. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În temeiul prevederilor art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală și 998 și următoarele Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea părții civile I. V., și în consecință a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 11.665 lei, despăgubiri. Conform art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei, cheltuieli judiciare, urmând ca onorariul avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie, d-na Vescan Liana, în suma de 200 lei, să fie avansat din fondurile MJLC către Baroul de A. S. P. a pronunța această soluție instanța a reținut că în cursul anului 2009 inculpatul a cunoscut-o pe fiica părții vătămate, I. V., I. A., cu care a început o relație de prietenie, vizitând-o de mai multe ori la locuința părinților săi din loc. C.. În luna iulie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în timp ce se afla în vizită la prietena sa, părinții acesteia fiind plecați de la domiciliu în stațiune, inculpatul a observat că într-o farfurioară, pe un dulap, se găsesc mai multe bijuterii din aur. La un moment dat, când prietena sa a ieșit în curte, inculpatul a profitat de faptul că a rămas singur în casă și a sustras bijuteriile constând în inele, brățări, lănțișoare și cercei. În zilele următoare, inculpatul a amanetat bijuteriile la case de amanet din J. și Zalău, încasând suma de 2600 lei, pe care a cheltuit-o ulterior. Însoțită de organele de poliție, partea vătămată s-a deplasat la una din casele de amanet și a recunoscut bijuteriile predate de inculpatul. În cursul aceleiași luni, cu ocazia unei alte vizite la locuința prietenei sale, dintr-o anexă a gospodăriei inculpatul a sustras o drujbă marca Husqvarna . Nu s-a stabilit ce a făcut inculpatul cu aceasta după ce a sustras-o, dar martorul L. I. a declarat că în cursul lunii iulie 20101 inculpatul i-a oferit spre vânzare o drujbă , la prețul de 500 lei, pe care martorul a cumpărat-o de la inculpat. Cu această ocazie , inculpatul i-a spus că mai are de vânzare alte două drujbe marca Husqvarna , iar o altă drujbă a vândut-o unei persoane de pe strada S. din J., rămasă neidentificată. In legătura cu sustragerea drejbei trebuie menționată poziția inculpatului, acesta, in ambele faze procesuale negând sustragerea acestui bun, in timp ce a recunoscut celelalte acte materiale din conținutul infracțiunii continuate de furt. Inculpatul a comis furturile pe timp de zi și singur. În cursul lunii august 2010 inculpatul i-a spus prietenei sale I. A. S. că are probleme de natură financiară și că are nevoie de bani. P. sa s-a oferit să îl ajute, insistând să îi spună suma de bani de care are nevoie. Inculpatul i-a spus că are nevoie de 1100 lei, în declarația de la fila 23 inculpatul afirmând că a fost conștient de faptul că prietena sa va sustrage banii de la părinți. În scurt timp făptuitoarea I. A. i-a oferit inculpatului suma de 300 euro, spunându-i că i-a sustras de la părinții săi . De menționat ca inculpatul a intuit perfect sentimentele de afecțiune puternica fata de el, ale făptuitoarei, si tocmai bazându-se pe acestea si-a expus așa zisele probleme financiare, cu gândul ca se vor rezolva in care s-a si întâmplat. După prima „reusită";, peste câteva zile, inculpatul i-a spus prietenei sale că ar mai avea nevoie de o sumă mai mare de bani, aceasta oferindu-se din nou să îl ajute. De data aceasta, I. A. a sustras de la părinții săi suma de 3015 euro pe care i-a dat inculpatului, acesta acceptându-i, știind încă de la început că făptuitoarea va sustrage banii de la părinții săi. În același timp, făptuitoarea I. A. i-a spus inculpatului că suma respectivă reprezintă economiile părinților săi și că a luat-o din locuință fără consimțământul acestora. Inculpatul a asigurat-o că în decurs de 2-3 zile îi va restitui banii. Aceste acte materiale constituie infracțiunea de instigare la furt, instigarea inculpatului fiind una insidioasă, bazată mai ales pe sentimentele de afecțiune puternice ale prietenei sale, tânăra, fără experiență de viata. Actele materiale de instigare sunt absorbite de cele de furt, reținându-se in sarcina inculpatului infracțiunea de furt in forma continuată. Rezoluția infracțională unica rezulta din întreaga conduita a inculpatului in scurta perioada in care a fost in relația de prietenie cu făptuitoarea. P. început inculpatul a observat bunurile din locuința, apoi a început sustragerea lor, cu cele mai valoroase, și mai ușor de valorificat in scopul obținerii de lichidități. Apoi inculpatul, intuid posibilitatea obținerii de bani profitând de „. făptuitoarei pentru el, a găsit calea si mai ușoara sa-și procure bani, instigând-o intr-un mod insidios sa sustragă bani părinților săi. Din suma de 3015 euro, sustrasa ultima oara de făptuitoare, inculpatul si-a cumpărat un autoturism marca BMW de la martorul M. G. la prețul de 1350 euro cu care a plecat la mare însoțit de martorul M. A., unde a cheltuit și restul sumei de bani. Prejudiciul cauzat părții vătămate I. V. F. a fost recuperat parțial, inculpatul predându-i părții vătămate autoturismul marca BMW în valoare de 1300 euro. Faptele descrise mai sus si confirmate de probele din faza de urmărire penală întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuata, prevăzută de art. 208 alin. 1, cu aplicarea art. 41, alin. 2 Cod penal, pentru a cărei comitere i se va aplica inculpatului pedeapsa închisorii de 1 an, cu aplicarea prev. art. 320/1 Cod procedură penală. La individualizarea pedepsei s-au avut in vedere criteriile generale stabilite de art. 72 Cod penal, după ce în prealabil limitele de pedeapsa s-au redus cu o treime ca urmare a aplicării prev. art. 320/1 Cod procedură penală. Față de conținutul concret al faptei, conduita inculpatului pe parcursul procesului, dar și informațiile oferite de referatul de evaluare întocmit în cauză, instanța apreciază că 1 an închisoare este o pedeapsă suficientă pentru ca scopurile acesteia, stabilite de art. 52 Cod penal, reeducarea și prevenția să fie atinse. Analizând extrasul de cazier judiciar al inculpatului s-a constatat că fapta care constituie obiectul prezentei cauze este concurentă cu cele pentru a căror comitere inculpatul a fost condamnat prin S. penală nr. 116/(...), definitivă la (...) și S. penală 126/(...), definitivă la (...), ambele ale Judecătoriei J. Prin aceste sentințe definitive inculpatului i s-au aplicat pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării, respectiv suspendarea executării sub supraveghere. Văzând prevederile art. 86/5 și 85 Cod penal instanța a anulat suspendarea executării pedepselor aplicate prin cele doua sentințe, de 3, respectiv 2 ani închisoare. Faptele fiind concurente pedepsele de 3 ani și 2 ani aplicate anterior s-au contopit cu cea de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, rezultând 3 ani închisoare. Pedeapsa rezultantă de 3 ani se va executa cu privare de libertate, pe durata executării conform art. 71 Cod penal fiindu-i interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II, b Cod penal. In prezent inculpatul este arestat în altă cauză. In ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată I. V. s-a constituit parte civilă în vederea recuperării prejudiciului cauzat de inculpat, inițial cu suma de 107.071 lei, iar printr-o precizare scrisă ulterioară, cu suma de 232.550 lei. Analizând cererea părții civile, în primul rând s-a constatat o eroare de calcul, 1 euro fiind echivalentă cu 43 lei, în loc de 4,3 lei iar un gram de aur la 1.300.000 lei vechi, transformat în lei noi, eronat în 1300 lei, în loc de 130 lei/gram. Pe fond s-a constatat că pretențiile părții civile sunt întemeiate, condițiile răspunderii civile delictuale fiind întrunite, existând un prejudiciu nereparat, fapta ilicita, legătura de cauzalitate între acestea fiind totodată dovedită vinovăția inculpatului. P. aceste motive, având în vedere prev. art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și 998 și următoarele Cod civil, acțiunea părții civile a fost admisă în parte, în sensul că despăgubirile nu vor include valoarea drujbei, cu privire la care nu s-a dovedit sustragerea ei de către inculpat, care nici nu a recunoscut această faptă, dar și scăderea din despăgubirile pretinse a valorii autoturismului rămas în posesia părții civile, și bineînțeles, corectându-se sumele, având în vedere erorile de calcul din cerere, menționate mai sus. Astfel, inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile suma de 11.665 lei, despăgubiri materiale. Inculpatul fiind condamnat, în baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, partea civilă, criticând-o ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, partea civilă a învederat faptul că este nemulțumit de modul în care s-a soluționat latura civilă a cauzei fiind dovedit întreg prejudiciul și anume faptul că inculpatul a sustras o drujbă în valoare de 3000 lei, suma de 3350 E. și 40 g aur, evaluate la suma de 130 lei/g. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea constată că recursul este fondat din următoarele considerente: Potrivit art.320 ind.1 alin.1 C.p.p. până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal că recunoaște comiterea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Ori, în speță, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Jibou pentru comiterea infracțiunii de furt în formă continuată prev. și ped. de art.208 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 C.p., reținându-se în sarcina sa că în luna iulie 2010 a sustras bijuterii din aur și o drujbă marca Husqvara din locuința părții vătămate, iar în luna august 2010, de două ori cu intenție, profitând de vârsta și sentimentele minorei I. A. pentru acesta, a determinat-o să sustragă sumele de 300 respectiv 3015 E. din economiile părinților săi, bani pe care i-a dat ulterior inculpatului. Astfel, pentru a se putea face aplicațiunea art.320 ind.1 C.p.p. era necesar ca inculpatul să recunoască necondiționat întreaga stare de fapt, așa cum a fost aceasta descrisă în actul de sesizare și să solicite judecarea sa în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În cazul în care instanța avea nelămuriri cu privire la starea de fapt descrisă în rechizitoriu sau cu privire la probațiunea administrată în faza de urmărire penală, soluția corectă ar fi fost cea prev. de art.320 ind.1 alin. 8 C.p.p., respingerea cererii inculpatului și judecarea acestuia conform procedurii de drept comun, având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite cerințele art.320 ind.1 alin.4 C.p.p. Chiar dacă recursul părții civile nu vizează decât latura civilă a cauzei, însă soluționarea acesteia se află în strânsă legătură cu soluționarea laturii penale, motivul pentru care a fost admisă doar în parte acțiunea civilă promovată fiind acela că nu s-a făcut dovada vinovăției inculpatului cu privire la toate actele materiale reținute în rechizitoriu. Față de cele de mai sus, constatând nelegalitatea hotărârii pronunțate, în baza art. 38515 pct.2 lit.c Cod proc.penala va admite recursul părții civile, va casa în întregime hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Cu ocazia rejudecării se va ține seama de declarația de recunoaștere parțială a faptelor descrise în rechizitoriu și în cazul în care se va respinge cererea formulată potrivit art.320 ind.1 C.p.p. se va declanșa cercetarea judecătorească, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părților. Va constata că inculpatul este arestat in alta cauza. Va stabili onorariu apărător din oficiu in suma de 200 lei ce se va avansa din FMJ in favoarea av. Coman L. M.. Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: În baza art. 38515 pct.2 lit.c Cod proc.penala admite recursul declarat de partea civila I. V. F., domiciliat in localitatea B., sat C., nr. 326, jud. S., împotriva sentinței penale nr. 60 din 13 aprilie 2011 a Judecătoriei J., pe care o casează in întregime si dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Jibou. Constată că inculpatul este arestat in alta cauza. Stabilește onorariu apărător din oficiu in suma de 200 lei ce se va avansa din FMJ in favoarea av. Coman L. M.. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. D. L. I. C. M. M. R. GREFIER M. B. Red.M.R./S.M.D. 3 ex./(...) Jud.fond. G. M.
| ← Decizia penală nr. 157/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1017/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
