Decizia penală nr. 1038/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R OM Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1038/R/2011

Ședința publică din data de 20 iunie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ANA C.- judecător

JUDECĂTORI: M. Ș.

GREFIER: M. N.

L. M.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. - V. T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. Ș. P. împotriva deciziei penale nr. 32 din 15 martie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.g, alin.2 lit.b Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul ales avocat F. M. P., din cadrul Baroului B.- Năsăud, cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat O. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă partea civilă C. M. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.

Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în instanță.

Apărătorul ales al inculpatului învederează instanței faptul că a fost angajat în cursul zilei de 17 iunie 2011 și depune la dosar motivele de recurs formulate în cauză. De asemenea, mai arată că partea civilă nu este în țară, în acest sens depunând la dosar o declarație autentificată a acesteia. Solicită amânarea judecării cauzei pentru ca instanța și procurorul să poată studia actele depuse azi.

Reprezentantul parchetului arată că nu se impune amânarea cauzei, întrucât s-au depus și motivele de recurs în cauză de către apărătorul inculpatului.

Instanța, nu consideră necesară amânarea cauzei și respinge cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să sedispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală, întrucât fapta dedusă judecății nu există și respingerea acțiunii civile ca nefondată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de apărătorul inculpatului că, din declarația părții civile rezultă fără putință de tăgadă că de fapt nu s-a săvârșit nicio infracțiune în dauna părții civile, că portmoneul cu bani și acte al acesteia a fost rătăcit în bagajele acesteia și recuperat abia ulterior revenirii la domiciliu în cursul lunii mai 2011. A. declarație se coroborează și vine să confirme susținerile constante ale inculpatului care a arătat încă de la început că nu a săvârșit vreo faptă de furt, că fizic era imposibil să ajungă din scaunul șoferului la bagajele părții civile etc.

Observând probatoriul administrat în cauză, se putea constata foarte ușor că există o multitudine de neconcordanțe între declarațiile părții civile și cele ale martorilor audiați precum și aspectele prezentate de ei, care, după o gândire logică și urmărind șirul evenimentelor nu aveau cum să se petreacă în felul în care au fost prezentate.

Concluzionând, chiar în lipsa declarației părții civile, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă de nicăieri că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt, în cauză oricum era aplicabil principiul in dubio pro reo, potrivit căruia în caz de îndoială se adoptă soluția favorabilă inculpatului.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Cu privire la înscrisul depus azi de către apărătorul inculpatului, respectiv declarația autentificată a părții civile este un înscris fără nici o valoare, nu are nici o valoare juridică conform art.89 Cod procedură penală.

De asemenea, prima instanță a reținut că inculpatul este cel care a comis fapta de sustragere dedusă judecății, aceasta rezultând din comportamentul necorespunzător manifestat de către acesta. Ideea inculpatului de a comite furtul, i-a survenit după preluarea părții vătămate de la aeroport și constatarea deținerii de către aceasta a unei importante sume de bani.

Faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o legală încadrare juridică iar pedeapsa aplicată a fost judicios individualizată în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal. Susținerile de nevinovăție invocate de inculpat au fost judicios înlăturate de prima instanță, care în considerentele hotărârii atacate pe baza probelor administrate, a argumentat în detaliu că inculpatul este autorul infracțiunii de furt dedusă judecății.

Inculpatul T. Ș. P. având ultimul cuvânt, arată că este bucuros că a ieșit adevărul la iveală și se consideră nevinovat.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.89 din 21 octombrie 2010 pronunțată de

Judecătoria Beclean în dosarul penal nr.(...) a fost condamnat inculpatul T. Ș. P., fiul lui I. și I., născut la data de (...) în V. D., jud. Suceava, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, muncitor sezonier, domiciliat în comuna P., sat. D. nr. 82, jud. Suceava, CNP- 1., cu antecedente penale - pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.

„g";, alin. 2 lit. „b"; C.penal, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că această infracțiune a fost comisă în cursul termenului de încercare - de 2 ani și 6 luni - stabilit prin sentința penală nr. 299/(...) a

Judecătoriei V. D. (rămasă definitivă prin neapelare la data de (...)), pentrupedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209, alin.1 lit. „e"; Cod penal , respectiv art. 208 al. 1, art. 209, alin.1 lit. „g"; Cod penal.

În baza disp. art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate acordat prin sentința penală nr. 299/(...) a Judecătoriei V. D. pronunțată în dosarul penal nr. 1015/2006, dispunându-se executarea în întregime a acestei pedepse - de 6 luni închisoare alăturat de prezenta pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare , respectiv a unei pedepse totale de 4 ani închisoare, în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 al.1 lit. „a"; Teza II-a și lit. „b"; Cod penal.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 830 E. ( sau echivalentul în lei al acesteia, potrivit cursului stabilit de BNR, la data efectuării plății), către partea civilă C. M. C. domiciliată în mun. V. D. , str. U. nr.138, jud. Suceava.

S-au respins, ca nedovedite , celelalte pretenții civile formulate de către aceasta.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de (...), în jurul, orelor 18,15, partea vătămată C. M. C. a sosit cu un avion al Companiei „Wizz Air"; , din Paris -Beauvis în mun. C. Napoca, locație unde a fost așteptată de către rudele sale apropiate , respectiv martorii C. C. (mama), C. A., C. C. și P. P. (frați), alături de care aceasta urma să se deplaseze în mun. V. D. .

Din județul Suceava și până în mun. C. Napoca, cele patru persoane sus menționate, respectiv rudele părții vătămate au efectuat deplasarea cu un autoturism marca Nissan Patrol GR, cu nr. de înmatriculare (...) (proprietatea martorului A. N. D.) , vehicul condus de către inculpatul T. Ș. P. (în baza unei înțelegeri prealabile realizate în acest sens între aceștia și inculpat).

De la aeroportul din mun. C.-Napoca, partea vătămată - împreună cu rudele sale și cu inculpatul - s-au deplasat spre centrul comercial Iulius Mall, de unde au preluat-o și pe martora A. Ana M. (soția proprietarului mașinii, persoană care intenționa să revină în localitatea sa de domiciliu, V.-D. și care - până în mun. C.-Napoca - se deplasase cu un alt autovehicul, alături de soțul său, persoană care era necesar să mai rămână pe raza județului C. pentru a rezolva niște probleme; de menționat că martora achiziționase pe traseul parcurs alături de soțul său un câine ).

În incinta centrului comercial, la o A. a B. T., partea vătămată a efectuat schimbul valutar a 70 E. , pentru care a încasat suma de 295,40 lei, ocazie cu care, atât inculpatul, cât și celelalte persoane sus menționate au sesizat împrejurarea că partea vătămată avea asupra sa bani ( pe care îi deținea într-un portofel purtat în poșeta sa de damă).

În jurul orelor 22,10, după ce persoanele anterior menționate au consumat câte o cafea sau un suc (costul fiind suportat de către partea vătămată) au părăsit centrul comercial și au plecat din mun. C.-Napoca, cu intenția de a ajunge în mun. V. D.

Pe traseu, la solicitarea părții vătămate, inculpatul a oprit autoturismul la un bar din mun. Dej, amplasat pe marginea drumului public, local unde au poposit preț de cca. 30 minute și unde au servit cafea și băuturi răcoritoare.

După ce au ieșit din local ( în jurul orelor 0,30) și și-au ocupat pozițiile avute anterior în autovehiculul prevăzut cu un număr de 7 locuri ( locul din dreapta față fiind ocupat de către martora A. Ana M., persoană ce ținea pe picioare animalul recent achiziționat ; bancheta din mijloc - de către partea vătămată și doi dintre frații săi, C. A. și P. L. P., iar bancheta din spate - de către mama părții vătămate și celălalt frate, C. C. ), sub pretextul că „nu mai are baterie";, inculpatul le-a solicitat pasagerilor să coboare din autoturism, pentru a proceda la împingerea acestuia.

A insistat ca toți ocupanții să coboare din vehicul, deși martora C. C. - acuzând starea de oboseală acumulată pe traseu - ar fi dorit să rămână în interiorul vehiculului. A refuzat și ajutorul oferit de către martorul C. A. - persoană care deține cunoștințe de specialitate în mecanica auto - în a realiza el în mod corespunzător contactul, în vederea pornirii de pe loc a mașinii.

Pasagerii s-au conformat cererii inculpatului, astfel că - după ce au împins autoturismul pe o distanță scurtă ,vehiculul a pornit. Ca urmare, inculpatul s-a deplasat singur pe o distanță de cca. 50 m înainte, revenind ulterior la locul unde se aflau pasagerii (care au urcat în autovehicul, ocupând fiecare locurile inițiale).

Din probatoriul administrat, instanța de fond a mai reținut că, în timpul manevrelor sus menționate, poșeta de damă a părții vătămate a rămas pe bancheta pe care o ocupase, respectiv că, după reocuparea locului în mașină, aceasta - luând din poșetă un șervețel pentru a se șterge pe mâini - a sesizat imediat că fermoarul poșetei era deschis și, totodată, că portofelul nu se mai afla în interiorul ei ( portofel în care avea suma de 830 euro, cartea de identitate și mai multe carduri bancare).

I-a alertat, de îndată, pe toți ceilalți referitor la cele constatate și i-a cerut inculpatului să oprească vehiculul pentru a putea astfel să controleze interiorul mașinii, în speranța că portofelul în cauză căzuse pe jos.

Inculpatul a informat-o că va da curs acestei cereri, însă nu imediat, ci în momentul în care vor ajunge în prima stație de benzină existentă pe traseu, cu motivarea că acolo locul beneficiază de iluminatul public.

Și-au continuat, prin urmare, drumul până la S. P. ( SC „GAD PETROL";

SRL) din loc. Coldău, unde au oprit în jurul orelor ora 0,40 - 0,50 . Aici, partea vătămată și rudele acesteia au căutat portofelul în mașină, însă nu l-au găsit, motiv pentru care aceasta și-a manifestat dorința de a efectua o percheziție corporală asupra inculpatului .

Întrucât inculpatul nu s-a conformat cererii, fiind vizibil deranjat de cele solicitate, partea vătămată - ajutată de către mama sa - a încercat cu forța să realizeze respectiva percheziție. Cele două femei nu au reușit decât să-l pipăie pe inculpat, persoană care - pe întreg parcursul discuției contradictorii purtate cu partea vătămată în incinta Stației P. - și-a ținut mâinile în buzunarele gecii

(hanoracului) cu care era îmbrăcat. A scos mâinile din buzunare doar pentru a lua în brațe cățelul martorei A. Ana M., după care a urcat la volan, a așezat cățelul pe locul din față dreapta - unde s-a așezat și stăpâna câinelui - și a demarat, apoi, în trombă, fără a mai închide portierele mașinii, ușile închizându-se singure, ca urmare a inerției. La scurt timp, mașina a fost oprită pentru ca martora A. Ana M. să coboare și să revină la locul inițial (stația de benzină) împreună cu cățelul său ( aspecte relatate de către martorul Ț. R., angajat al stației P. menționate anterior - fil.229).

Din depozițiile aparținătorilor părții vătămate, instanța de fond a mai reținut că, în buzunarul hanoracului cu care era îmbrăcat inculpatul se „.prezența unui obiect ce ar fi putut să fie portofelul căutat de către partea vătămată, întrucât bunul respectiv era unul destul de voluminos, raportat la actele și la banii ce erau depozitați în acesta.

Acesta a și fost, de altfel, motivul pentru care partea vătămată și mama acesteia au insistat în a-l percheziționa pe inculpat, lucru cu care acesta nu a fost de acord (singura martoră care a declarat contrariul fiind stăpâna cățelului, care însă a confirmat prezența cățelului în brațele inculpatului, fără a putea preciza modalitatea ajungerii animalului acolo).

S-a mai reținut că incidentul a fost sesizat de mama părții vătămate, numita C. C., prin apelul S. 112 - aspect confirmat de către martorul Ț. R. - inculpatul fiind oprit de către lucrătorii din cadrul P.i orașului B., la intersecția DN 17 cu str. Șomeșului din orașul B. și, ulterior - la sediul poliției

- percheziționat corporal. S-a efectuat și verificarea interiorului mașinii conduse de către inculpat, ocazie cu care au fost recuperate și restituite părții vătămate gențile de voiaj proprietatea acesteia.

S-a examinat totodată, și porțiunea de drum parcursă de către vehiculul condus de către inculpat între locul poziționării stației P. și locul opririi acestuia de către lucrătorii de poliție, fără a fi localizat portofelul părții vătămate.

Raportat la starea de fapt mai sus reținută, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului, persoană care, la data de (...), cu intenție și pe timp de noapte a sustras un portmoneu, în care se afla suma de 830 euro , cartea de identitate și mai multe carduri bancare, bunuri aparținând părții vătămate C. M. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. „g";, alin. 2 lit. „b"; C.penal.

Prima instanță a reținut că inculpatul este cel care a comis fapta de sustragere dedusă judecății. Săvârșirea faptei rezultă din comportamentul total necorespunzător manifestat de către acesta, începând din momentul când

,reveniți în vehicul, după popasul făcut în mun. Dej și invocând problemele survenite la electromotorul mașinii , acesta le-a cerut în mod insistent tuturor ocupanților, să coboare din nou și să procedeze la împingerea vehiculului (deși martora C. C. își manifestase expres dorința de a rămâne pe banchetă).

Inculpatul a refuzat și ajutorul oferit de martorul C. A., persoană ce are cunoștințe de mecanică auto, în a realiza el pornirea de pe loc a autoturismului.

Prima instanță a precizat că este cert că inculpatul a urmărit să rămână singur în mașină, întrucât doar astfel ar fi putut să sustragă portofelul părții vătămate ( sesizase faptul că aceasta deține sume de bani în momentul în care partea vătămată a realizat schimbul valutar în centrul comercial din C.- Napoca). A mizat, totodată, pe faptul că partea vătămată nu va lua poșeta asupra sa în momentul împingerii mașinii (lucru care s-a și întâmplat). Și-a continuat, prin urmare, planul, astfel că,după pornirea mașinii și în timpul parcurgerii distanței de cca. 50 metri și, ulterior, la revenire, a celei de cca. 40 metri, a avut timpul necesar pentru a putea să se ridice în picioare și astfel să- și însușească portofelul din poșeta ce se afla pe prima banchetă a jeepului, respectiv pe locul situat în spatele șoferului (aceasta fiind singura manevră în urma căreia se putea lua vreun bun aflat pe prima banchetă, aspect relevat de martora A. Ana M. și aflat în contradicție cu cele declarate de soțul său, persoană care a susținut că, doar prin coborârea din autovehicul și deschiderea portierei aferente s-ar fi putut lua un obiect anume situat pe prima banchetă a mașinii de teren).

Același comportament total neadecvat l-a manifestat inculpatul și după urcarea în mașină a tuturor pasagerilor, mai exact în momentul în care partea vătămată i-a solicitat să oprească vehiculul pentru a vedea dacă portofelul nu căzuse în interiorul mașinii.Inculpatul a amânat oprirea vehiculului sub pretextul ajungerii într-un loc iluminat public, iar odată ajuns în prima stație P. , a refuzat cu vehemență să fie percheziționat de partea vătămată, deși în buzunarul hanoracului i se „. prezența unui obiect ce semăna , din punct de vedere al formei și al volumului , cu cel al părții vătămate. Că bunul menționat se afla în posesia inculpatului reiese și din încercarea disperată a inculpatului de a acoperi zona vizată respectiv buzunarul hanoracului cu corpul cățelului martorei A. Ana M. și din plecarea „în trombă"; a autovehiculului din locul respectiv , fără ca portierele acestuia să fie închise.

Instanța de fond a mai aratat că ideea inculpatului, de a comite furtul, i-a survenit după preluarea părții vătămate de la aeroport și constatarea deținerii de către aceasta a unei importante sume de bani. A. situație s-a apreciat că rezult din împrejurarea că , la momentul plecării din jud. Suceava, inculpatul i-a atenționat pe aparținătorii părții vătămate doar referitor la consumul ridicat de combustibil al mașinii de teren, fără a-i încunoștiința și despre alte probleme tehnice (probleme care a pretins că au survenit pe drumul de întoarcere și care nu au putut fi confirmate prin depoziția martorului A. I., căreia fiindu-i adus într-o plasă un alternator defect pentru mașini de teren, nu s-a putut stabili cărui vehicul i-a aparținut).

Pentru toate considerentele reținute, în baza textelor legale menționate și a disp. art. 72 Cod penal, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani și

6 luni închisoare (la stabilirea acestui cuantum, instanța luând în considerare atitudinea nesinceră manifestată de către inculpat pe întreg cursul procesului penal).

Raportat la data săvârșirii acestei infracțiuni, după rămânerea definitivă, prin neapelare, la data de (...) a sentinței penale nr.299/(...) a Judecătoriei V.

D., instanța de fond a constatat că fapta dedusă judecății a fost comisă în cursul termenului de încercare, de 2 ani și 6 luni, stabilit prin sentința anterior invocată, prin care inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209, alin.1 lit.e Cod penal, respectiv art. 208 al.1, art.209, alin.1 lit.g Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Pe cale de consecință, în virtutea disp. art.83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate acordat prin sentința penală nr.299/ (...) a

Judecătoriei V. D. pronunțată în dosarul penal nr. 1015/2006 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse de 6 luni închisoare alăturat de prezenta pedeapsă, respectiv a unei pedepse totale de 4 ani închisoare, în regim de detenție cu aplic.art.71 rap. la art. 64 al.1 lit.a Teza II-a și lit.b Cod penal.

În latura civilă a cauzei, în virtutea disp. art.346 rap. la art.14 C. coroborat cu disp. art.998 și art.1169 Cod civil, s-a admis în parte, acțiunea civilă a părții vătămate, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 830 E. sau echivalentul în lei, potrivit cursului stabilit de BNR, la data efectuării plății, către partea civilă C. M. C. (cuantum ce a fost dovedit prin depozițiile martorilor audiați în cauză).

Potrivit disp. art.1169 Cod civil, s-au respins ca nedovedite, celelalte pretenții civile formulate de către partea vătămată (pretenții care au vizat cheltuielile suportate în vederea refacerii actelor aflate în portofelul sustras de către inculpat și nerecuperate de către aceasta) .

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, inculpatul T. Ș. P. solicitând admiterea acestuia, în baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.c Cod procedură penală sau în subsidiar, aplicarea unei pedepse mai reduse.

În dezvoltarea motivelor de apel (f.15-17), inculpatul a invocat că a fost acuzat pe nedrept de săvârșirea unei fapte pe care nu a comis-o, susținând totodată că nu există la dosar nicio probă din care să rezulte cu certitudine că el ar fi autorul infracțiunii de furt dedusă judecății și că această împrejurare îi profită, fiind aplicabil în privința sa principiul „in dubio pro reo";. În sprijinul afirmațiilor sale inculpatul a făcut referire la declarațiile martorelor A. N.

(f.252), A. Ana M. (f.286) și S. M. (f.285), probe administrate în faza de cercetare judecătorească.

Inculpatul a solicitat ca probatoriul administrat să fie reanalizat, subliniind că există inadvertențe numeroase între declarațiile părții vătămate și cele ale martorilor audiați în cauză, care, în opinia sa, demonstrează că șirul evenimentelor nu s-a putut derula în modalitatea descrisă în sentința atacată.

În acest context inculpatul a făcut referire la inconsecvența părții vătămate care inițial, în plângerea adresată organului de poliție la data de (...) a declarat că „ne-am dat cu toții jos din mașină, am împins , geanta mea a rămas în mașină, mi-a deschis geanta, mi-a luat portofelul după care nu a mai închis geanta";.Prin această declarație inculpatul a susținut că partea vătămată a aruncat în mod direct vina asupra sa, ca și cum ar fi fost de față și a văzut ce s-a întâmplat. A mai relevat că inițial partea vătămată a afirmat că avea în portmoneu 900 E., ulterior că erau „830 E. și cardul"; pentru ca în final, în rechizitoriu să se rețină dispariția a „patru carduri bancare";, după ce în referatul de terminare a urmăririi penale s-a menționat sustragerea „cărții de credit";.

Un alt aspect învederat a fost acela că autoturismul în cauză a fost o mașină de talie mare cu 7 locuri, marca Nissan Patrol. Raportat la această împrejurare inculpatul a susținut că este imposibil ca șoferul unui astfel de autoturism să sustragă ceva dintr-o geantă aflată pe bancheta din spate. Privitor la distanța parcursă singur, inculpatul a relevat că după ce pasagerii l- au ajutat să pornească mașina, a parcurs singur „500 de metri"; potrivit referatului, în timp ce în rechizitoriu se menționează";50 m înainte și 40 metru înapoi";.

În ce privește oprirea la barul din Dej, inculpatul a susținut că aceasta a avut loc la inițiativa părții vătămate care a dorit să facă o pauză și să servească o cafea, aspect consemnat atât în rechizitoriu cât și în sentința apelată. Prin urmare, a apreciat că nu el a fost cel care a creat situația conflictuală.

Inculpatul a susținut că deși a fost acuzat de furt încă din momentul constatării dispariției portofelului, a fost de la bun început de bună-credință în sensul că a oprit mașina atunci când i s-a cerut, în prima stație peco , unde a fost percheziționat, fără a ezita, la cererea părții vătămate. A mai arătat că deși a fost percheziționat nu s-a găsit nimic asupra sa. Prin urmare, inculpatul a solicitat „să fie puse sub semnul subiectivismului"; declarațiile martorei C. C. (mama părții vătămate) ale martorilor C. A., frate geamăn cu martorul C. C. și frați vitregi cu martorul P. L. P., toți trei, la rândul lor, frați cu partea vătămată C. M. C.

În ce privește presupusele „mesaje de împăcare"; pe care le-ar fi transmis martorului C. A., inculpatul a susținut că acestea nu au existat în realitate, arătând că numărul său de telefon este altul decât cel menționat de martor.

Pentru considerentele arătate inculpatul a solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună achitarea sa sau, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță sub minimul special prevăzut de lege.

A.ul declarat este nefondat și urmează a fi respins pentru motivele arătate în continuare.

Examinând actele și lucrările dosarului penale nr. (...) al Judecătoriei B. în care s-a pronunțat sentința atacată s-a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului în baza unor probe legale, concludente și temeinic apreciate în ansamblul lor.

Faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o legală încadrare juridică iar pedeapsa aplicată a fost judicios individualizată în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.

Întrucât infracțiunea de furt calificat dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat în termenul de încercare al suspendării condiționate privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin S. penală nr.299/(...) a Judecătoriei V. D., în mod legal s-a dispus revocarea acestei suspendări și executarea alăturată conform art.83 Cod penal a celor două pedepse de 6 luni închisoare și 3 ani și

6 luni închisoare, în total 4 ani închisoare, în regim de detenție.

Susținerile de nevinovăție invocate de apelant au fost judicios înlăturate de prima instanță care, în considerentele hotărârii atacate pe baza probelor administrate, a argumentat în detaliu că inculpatul T. Ș. P. este autorul infracțiunii de furt dedusă judecății.

Ideea de a săvârși furtul a survenit după preluarea părții vătămate de la

A. când inculpatul a bănuit că aceasta deține o sumă substanțială de bani. R. infracțională luată de inculpat a fost întărită când a văzut că partea vătămată a schimbat la o casă de schimb valutar din centrul comercial „Iulius Moll"; o anumită sumă de bani. R. infracțională a fost pusă în practică de inculpat pe traseu după ce a oprit autoturismul într-o parcare de la ieșirea din Dej, loc în care partea vătămată și celelalte persoane au servit o cafea. După ce au revenit la mașină și și-au ocupat locurile, sub pretextul că „nu are baterie"; inculpatul le-a cerut tuturor să coboare și să împingă autoturismul. Inculpatul a insistat ca toate persoanele să coboare deși martorul C. A. (f.85 dos. de urm.penală) a sesizat că mașina nu are nicio defecțiune întrucât casetofonul incorporat în autoturism mergea, iar acest lucru făcea necredibilă afirmația că „nu mai are baterie";. De asemenea, inculpatul a insistat să coboare și martora C. C., care s- a opus, spunând că nu poate să împingă mașina (f.60 dos. de urm.penală). După ce mașina a fost împinsă câțiva metri, inculpatul a condus-o pe o distanță relativ scurtă dar suficientă pentru a sustrage portofelul părții vătămate aflat în geantă pe bancheta din spate, lăsând fermoarul deschis. Inculpatul a revenit la locul în care îl așteptau celelalte persoane, care au urcat în mașină, ocupându-și locurile inițiale. Partea vătămată a sesizat imediat lipsa portofelului și i-a alarmat pe cei prezenți, acuzația de furt fiind adusă încă de la început inculpatului care s-a opus să fie căutat în haine în condițiile în care se

„. asupra lui prezența unui obiect care semăna cu cel sustras de la partea vătămată.

Portofelul a fost sustras de inculpat după ce s-a îndepărtat de locul în care celelalte persoane au împins mașina. În acest context este de subliniat căinculpatul are o înălțime de aprox.1,80 metri, autoturismul avea geamuri fumurii, iar afară era noapte, astfel că sustragerea a fost facilitată de aceste împrejurări. Inculpatul s-a opus vehement cererii de a fi „. imediat după ce s-a constatat lipsa portofelului, iar după ce a mai condus autovehiculul circa 20-

30 de minute și a oprit la insistența celor din mașină , a luat în brațe câinele numitei A. Ana M., pe care l-a ținut strâns lângă corp pentru a împiedica încercarea părții vătămate și a mamei sale de a căuta portofelul în hainele cu care era îmbrăcat. În momentul în care martorul C. A. a reușit să-și introducă mâna între câine și corpul inculpatului și a simțit în buzunarul hanoracului portofelul căutat, inculpatul s-a ferit, „a aruncat câinele"; și apoi „a fugit în mașină și a demarat în trombă";, plecând cu portierele deschise.

În fine, nu se poate face abstracție nici de faptul că după un timp de la săvârșirea faptei, inculpatul a încercat să ia legătura cu partea vătămată, să o despăgubească și să o determine să-și retragă acuzația de furt.

A. stare de fapt, descrisă mai sus și dovedită prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor care au însoțit-o nu poate fi înlăturată prin depozițiile celor trei martori propuși de inculpat, audiați în faza de cercetare judecătorească (A. N. f.252, A. Ana M. f.286 și A. M. f.285), De altfel, relatările martorului S. M. sunt din spusele inculpatului, cu care a discutat în V. D., iar martorul A. N. a ajuns în S. P. după săvârșirea faptei când se punea problema percheziționării inculpatului și a soției sale și verificarea interiorului și portbagajului mașinii.

Pentru considerentele arătate, tribunalul a reținut că fapta dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat, în modalitatea descrisă în considerentele hotărârii atacate.

În consecință, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. Ș. P., împotriva sentinței penale nr.89 din 21 octombrie 2010, pronunțată de

Judecătoria Beclean, în dosarul penal nr.(...).

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului 30 lei cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul T. Ș.

P., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică din data de 20 iunie 2011, prin apărător ales, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală, întrucât fapta dedusă judecății nu există și respingerea acțiunii civile ca nefondată.

Din declarația părții civile rezultă fără putință de tăgadă că de fapt nu s-a săvârșit nicio infracțiune în dauna părții civile, că portmoneul cu bani și acte al acesteia a fost rătăcit în bagajele acesteia și recuperat abia ulterior revenirii la domiciliu în cursul lunii mai 2011. A. declarație se coroborează și vine să confirme susținerile constante ale inculpatului care a arătat încă de la început că nu a săvârșit vreo faptă de furt, că fizic era imposibil să ajungă din scaunul șoferului la bagajele părții civile etc.

Chiar în lipsa declarației părții civile, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii defurt, în cauză oricum era aplicabil principiul in dubio pro reo, potrivit căruia în caz de îndoială se adoptă soluția favorabilă inculpatului.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarulcauzei, conform prevederilor art.385^{14 C., curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.}

Astfel, se constată că în recurs a fost depusă declarația părții vătămate C. M. C., autentificată sub nr.717/(...) de notar public Raul G. Rotaru, declarație în care se arată că la data de (...), revenind în țară după o absență de aproape 2 ani, partea vătămată și-a găsit în bagajele lăsate anterior în țară portofelul despre care a crezut că i-a fost sustras de inculpat.

Mai arată partea vătămată că pe durata absenței sale din țară camera în care au fost depozitate bagajele sale a fost încuiată, astfel încât nu a fost posibil ca cineva să intre în încăperea respectivă și că în aceste condiții înțelege să nu mai formuleze nicio plângere cu privire la fapta de sustragere împotriva inculpatului T. Ș. P.

Raportat la declarația părții vătămate C. M. C., mai susmenționată, curtea constată că fapta de furt calificat reclamată în prezenta cauză, nu există.

Nu poate fi primită susținerea Parchetului în sensul că declarația autentificată de notar a părții vătămate nu constituie probă în procesul penal, câtă vreme legea nu interzice această modalitate de a da o declarație mai ales în situații excepționale, cum este cea de față, când partea vătămată nu se află în țară la termenul fixat de instanță pentru soluționarea cauzei.

Potrivit prevederilor art.89 C. înscrisurile pot servi ca mijloace de probă dacă în conținutul lor se arată fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului.

Înscrisul autentificat de notar conținând declarația părții vătămate C. C. M. se referă tocmai la împrejurări de natură a contribui la aflarea adevărului, iar câtă vreme nu sunt indicii că acest înscris ar conține date nereale el constituie mijloc de probă.

Este adevărat că în rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului și sustragerea a două genți de voiaj, al căror conținut valora 4.000 lei, genți ce au fost recuperate din portbagajul mașinii după oprirea inculpatului la P. de P. B., însă raportat la modul de derulare al evenimentelor și la probațiunea administrată, nu se poate reține fără dubiu intenția inculpatului de a sustrage aceste genți.

Astfel după incidentul izbucnit în mașina condusă de inculpat, după plecarea de la restaurantul lui I. din Dej, când acesta fost acuzat de partea vătămată că i-ar fi sustras portmoneul în care avea suma de 830 euro, cartea de identitate și 4 carduri bancare și după percheziționarea inculpatului de către partea vătămată în stația P. dintre localitățile Dej și B., acesta a declarat că se va opri la prima unitate de poliție, a urcat la volanul J.-ului și a plecat din stația P. singur, după cum declară martora A. Ana M.

Martora A. Ana M. este proprietara J.-ului și totodată persoana care a fost de acord ca partea vătămată și ceilalți membri ai familiei sale să fie transportați la V. D. cu J.-ul condus de inculpat.

A. martoră a declarat că după incidentul din stația P. inculpatul a plecat de la fața locului, după care a venit în acel loc și soțul ei, martorul A. N., cu o altă mașină, iar partea vătămată și ceilalți însoțitori ai ei au urcat în mașina soțului ei marca Audi, continuându-și drumul spre V. D.

Din declarațiile martorilor A. reiese că inculpatul a plecat de la fața locului în urma scandalului și nu cu scopul de a-și însuși bagajele aflate în autovehicul.

Condamnarea inculpatului s-a dispus în baza declarațiilor părții vătămate și a rudelor acesteia, fără a se ține seama și de depozițiile martorilor A. Ana M. și A. N., din care reiese că portmoneul putea fi sustras și de unul din aparținătorii părții vătămate și că la poliție rudele părții vătămate nu au fost percheziționate.

În consecință, raportat la înscrisul conținând declarația părții vătămate

C. C. M. depus în recurs, constatând că din celelalte probe nu rezultă vinovăția inculpatului fără nici un dubiu, curtea urmează ca în baza art.385^{15 pct.2 lit.d}

C. să admită recursul declarat de inculpatul T. Ș. P., domiciliat în sat D., nr.82, comuna P., județul Suceava, cu reședința în V. D., str.Lumea Nouă, nr.55 și V. D., strada I., nr.14, județul Suceava împotriva deciziei penale nr.32/A din data de (...) a Tribunalului B.-Năsăud, pe care o va casa în întregime împreună cu sentința penală nr.89 din data de (...) a Judecătoriei B..

Rejudecând cauza, în baza art.11 pct.2 lit.a, rap.la art.10 lit.a C., va dispune achitarea inculpatului T. Ș. P., fiul lui I. și I., născut la data de (...), CNP 1., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208, art.209 lit.g, alin.2 lit.b C.penal, întrucât fapta nu există.

În baza art.14,346 C., art.998 C.civil va respinge pretențiile civile ale părții civile C. M. C., ca și consecință asoluțiie d eachitare pronunțată și văzând că partea civilă nu a arătat în declarația dată că își retrage și pretențiile civile formulate în cauză.

În baza art.189 C. se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.M.O., sumă ce se va avansa din FMJ.

În baza art.192 pct.1 lit.a C. va fi obligată partea civilă C. M. C., domiciliată în V. D., strada U., nr.138, județul Suceava, să plătească suma de

700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la fond, aceste cheltuieli fiind generate de partea civilă prin plângerea formulată, pe care ulterior nu a mai susținut-o, motivat de faptul că și-a găsit portmoneul.

În baza art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.385^{15 pct.2 lit.d C. admite recursul declarat de inculpatul T. Ș. P., domiciliat în sat D., nr.82, comuna P., județul Suceava, cu reședința în V. D., str.Lumea Nouă, nr.55 și V. D., strada I., nr.14, județul Suceava împotriva deciziei penale nr.32/A din data de (...) a Tribunalului B.-Năsăud, pe care o casează în întregime împreună cu sentința penală nr.89 din data de (...) a Judecătoriei B..}

Rejudecând cauza, în baza art.11 pct.2 lit.a, rap.la art.10 lit.a C., dispune achitarea inculpatului T. Ș. P., fiul lui I. și I., născut la data de (...), CNP 1., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208, art.209 lit.g, alin.2 lit.b C.penal, întrucât fapta nu există.

În baza art.14,346 C., art.998 C.civil respinge pretențiile civile ale părții civile C. M. C.

În baza art.189 C. stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.M.O., sumă ce se va avansa din FMJ.

În baza art.192 pct.1 lit.a C. obligă partea civilă C. M. C., domiciliată în

V. D., strada U., nr.138, județul Suceava, să plătească suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la fond.

În baza art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2011.

PREȘEDINTE,	JUDECĂTORI,	GREFIER,
ANA C. M. Ș. L. M.	M. N.

red.L.M./C.A.N.

4 ex. - (...) Jud.fond:M.L.V.

Jud.apel: M.V.Lazăr, A.D.Petrișor

← Sentința penală nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1681/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1038/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1038/2011, Curtea de Apel Cluj