Decizia penală nr. 52/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ S. PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.52/2011
Ședința publică din 16 martie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M. - judecător
JUDECĂTOR : ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P.
: A. C.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul L. I. împotriva sentinței penale nr.10 din 3 februarie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.174, 175 lit.d C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av. O.n Patricia, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile civile S. J. S. - S. C. P., S. J. S., S. J. de A. S., O. I., O. D. și minorii O. R. M. și O. E. G. prin reprezentat legal P. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul L. I. arată că își menține apelul declarat, precum și declarația dată la instanța de fond și nu are de făcut completări la aceasta. De asemenea, arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpatul L. I., solicită a fi reaudiați o parte din martorii din rechizitoriu, respectiv V. F. și S. A., precum și martorii care au fost de față la petrecerea ce a avut loc la locuința martorei S. A. respectiv, P. I. și P. M.
Apărătorul inculpatului susține cererea în probațiune, arătând că martora S. A. a dat declarații contradictorii, contradicții ce nu au fost lămurite de instanța fondului. De asemenea, în privința martorei V. F., se constată contradicții între declarația de la urmărire penală ( în care arată, într-adevăr, că l-a văzut pe inculpat jos pe iarbă) și cea de la instanță.
Se mai arată că inculpatul a solicitat audierea numitei V. L., martoră a cărei declarație nu se regăsește la dosarul cauzei, astfel că presupune că aceasta nu a fost audiată la fond.
Solicită admiterea cererii în probațiune și completarea acesteia cu audierea martorei V. L.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul nu insistă în audierea ultimei martore propuse de apărător.
R.ul M.ui P. solicită respingerea cererilor în probațiune, considerând inutilă reaudierea martorilor audiați la fond și audierea martorei V. L.. În considerentele hotărârii atacate sunt analizate contradicțiile ce rezultă din declarațiile martorilor, instanța în mod judicios a făcut această analiză a declarațiilor și consideră că prin readministrarea probatoriului, nu se va ajunge la o altă stare de fapt, contradicțiile fiind lămurite de instanța fondului.
Instanța deliberând, respinge cererea în probațiune privind reaudierea martorilor V. F., S. A., P. I. și P. M., nefiind concludentă și pertinentă pentru soluționarea apelului, având în vedere că martorii au fost audiați în fața instanța de fond, inculpatul având posibilitatea să pună întrebări martorilor. Mai mult decât atât, martora S. A. a fost reaudiată chiar de instanța fondului.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului formulat de acesta, desființarea hotărârii atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitare inculpatului, susținând că în acest moment procesual, consideră că nu s-a înlăturat dubiul asupra vinovăției inculpatului, astfel încât raportat la principiul in dubio pro reo, nu s-a dovedit cu certitudine că fapta a fost săvârșită de către inculpat.
In apel se contestă starea de fapt reținută în hotărâre, care nu se bazează pe probele de la dosar.
Probațiunea administrată atât în fața instanței fondului, cât și la urmărirea penală este extrem de săracă și nu poate duce la condamnarea unei persoane. Singurele două probe care au stat la baza condamnării inculpatului sunt declarațiile martorei S. A. ( care, așa cum s-a arătat sunt contradictorii) și a martorei V. F., declarație pe care, încă din faza de urmărire penală, organele au interpretat-o în sensul vinovăției inculpatului.
Raportat la declarația acestei din urmă martore, solicită a se observa că la f.33 dosar u.p., aceasta a afirmat că inculpatul ar fi plecat într-o mare grabă din curtea martorei S. A. In privința acestei martore, instanța a interpretat declarația exact în modul în care ea a fost dată în faza de urmărire de urmărire penală, interpretare care a condus în final, condamnarea inculpatului.
Referitor la martora S. A., aceasta are declarații extrem de contradictorii, astfel că instanța putea să analizeze cu mai mare atenție depozițiile acesteia, Așa cum și inculpatul a arătat, aceste declarații demonstrează nesinceritatea martorei.
In momentul în care martora a fost testată cu tehnica poligraf, a rezultat că nu sunt evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.
Ori, la întrebarea „ dacă știe cine i-a dat foc victimei";, aceasta a arătat că
„nu"; și răspunsul a fot apreciat de specialiști, ca unul sincer.
Solicită a se observa că martora S. A. arată că, ulterior întâlnirii cu inculpatul, în jurul orei 16.00, a continuat discuțiile cu acesta, în final, hotărându-se să viziteze familia O. în vederea achiziționării de țuică. De asemenea, solicită a se avea în vedere că declarația martorei nu se coroborează sub acest aspect cu declarația martorului O. V. (f.257 vol. I dos. fond), care arată că martora nu a venit în ziua respectivă la el acasă pentru a cumpăra țuică. Aceeași martoră arată că s-a deplasat la locuința martorei B., pentru a cumpăra țuică, afirmație care de această dată este confirmată de martora respectivă (f.37.u.p.). A făcut referire la acest moment, deoarece ora 17.30, la care se susține că S. A. a fost la martora B., este ulterior momentului în care se presupune că s-ar fi produs incendiul; astfel, din declarațiile date rezultă că la ora 17.30 inculpatul se afla în propria locuințăcu mult înainte, respectiv o oră și jumătate, iar de la acel moment, s-a aflat în cea mai mare parte în compania acestei martore S. A. E. greu de înțeles cum instanța fondului a adoptat această soluție de condamnare, în condițiile în care probațiunea este atât de contradictorie.
R.a M.ui P. solicită respingerea apelului ca nefondat, în baza art.379pct.1 lit. b C. și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. De asemenea, solicită menținerea măsurii arestării preventive, iar din pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare, a se deduce perioada reținerii și arestării preventive.
In esență, arată că prezentul apel vizează stabilirea nevinovăției inculpatului, solicitarea fiind cea de achitare, în temeiul art.10 lit.c C., urmare a aplicării principiului in dubio pro reo. Nu este de acord cu această solicitare, apreciind dimpotrivă, că din probele administrate în cauză se desprinde concluzia certă și indubitabilă a vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, ce s-a săvârșit la data de (...) și ale cărei efecte s-au produs în cursul lunii octombrie 2009, respectiv decesul victimei.
In prezenta cauză au fost administrate atât probe științifice cât și testimoniale,care coroborate, demonstrează vinovăția inculpatului. R. și esențiale, în acest sens, sunt declarațiile martorelor S. A. V. F., dar și raportul de expertiză criminalistică care, în principal elucidează modalitatea în care s-a produs incendiul și care a dus și la decesul victimei-provocat intenționat, fiind exclusă declanșarea accidentală. Cu privire la faptul că inculpatul este persoana care a provocat acest incendiu ce a generat în final decesul victimei, trebuie avute în vedere declarațiile celor două martore, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă ( cele din care rezultă prezența inculpatului la locul faptei, acțiunea intenționată de declanșare a focului). Deși inculpatul nu recunoaște fapta, susținerile sale nu se coroborează cu restul probelor, ceea ce relevă nesinceritatea inculpatului și, deci, aprecierea ca subiectivă a poziției acestuia.
Se mai arată că declarația martorei V. F. este deosebit de relevantă, fiind singura martoră oculară, cea care a observat inculpatul ieșind din locuința victimei și, la scurt timp, apariția victimei O. cuprinsă de flăcări, astfel că se justifică legătura și concluzia firească dedusă de instanță.
Declarația martorei S. A. se coroborează cu declarația martorei V. F. și, la aceasta se adaugă argumentul că testată fiind cu tehnica poligraf, martora nu a prezentat elemente de comportament simulat.
In consecință, apreciază că susținerile inculpatului cu privire la faptul că nu este vinovat nu pot fi primite, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată de prima instanță, în condițiile în care este dovedită săvârșirea faptei, apreciază că este justificată, instanța orientându-se spre la minimul special prev.de art.175 C.
Faptul că în considerentele hotărârii se face referire la împrejurarea că inculpatul, în mod obișnuit, pe parcursul celorlalte procese penale ( în care a mai fost cercetat) a avut aceeași conduită de nerecunoaștere a faptelor, nu este un argument care să stea la baza hotărârii de condamnare, dar, așa cum s-a arătat, probele administrate sunt cu certitudine legale, utile și concludente cauzei, astfel că solicită a se reține vinovăția inculpatului și a se menține hotărârea atacată ca fiind legală și întemeiată. Solicită de asemenea, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul L. I., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 10 din 3 februarie 2011 pronunțată de
Tribunalul Sălaj, în baza art.334 C.pr.penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art.20 Cod penal raportat la 174 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. I., în infracțiunea prev. de art.174 Cod penal raportat la 175 lit.d Cod penal.
Pentru comiterea infracțiunii prev. de art.174 Cod penal rap. la 175 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul L. I. (fiul lui I. și V., născut la data de (...) în Crasna, jud. S., domiciliat în Bic, nr.32, jud. S., CNP 1.) la:
15 (cincisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute deart.64 lit.a,b Cod penal, pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71, 64 lit.a,b Cod penal.
În baza art.350 C. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii de 24 ore din data de (...) și al arestării preventive (încheierea penală nr.15/C/2009 a T.ui S.), la zi.
A fost obligat inculpatul la 5270,60 lei despăgubiri civile către S. de A.
S. și la 17.596,55 lei despăgubiri civile către S. J. de U. Z.
În baza art.14 Cod procedură penală, art.346 C.pr.penală și art. 998
Cod civil, a fost obligat inculpatul la 6.150 lei despăgubiri materiale către părțile civile O. I. și D. și la 5.000 lei daune morale către acestea.
În baza art.346 Cod procedură penală și art.14 C.pr.penală, art.998
Cod civil, a fost obligat inculpatul la câte 105 lei despăgubiri periodice lunare către minorii O. R. și O. E. G., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul acestora și în continuare, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
S-a făcut aplicarea art.7 din Legea nr.76/2008 privind prelevarea de probe biologice.
În baza art.118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: cămașă, pachet de țigări, pantaloni din material textil, recipient din plastic, fragmente din material textil, scrumieră, 2 mucuri de țigară, cutie de chibrituri, pătură din material textil de culoare roșie, dună parțial arsă, bunuri care se află la camera de corpuri delicte a T.ui S. și care se vor păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat inculpatul la 2.680 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu în faza de judecată și de urmărire penală, avansate din fondul M.ui Justiției către
Baroul de A. S.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost trimis în judecată inculpatul L. I. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.20 raportat la art.174 Cod penal, reținându-se că în data de (...), victima O. R. care se afla la locuința concubinei sale, S. A. din localitatea Bic nr. 45, jud. S., în jurul orelor 17.30 s-a trezit întrucât patul în care dormea și pătura de pe acesta a luat foc, a încercat să stingă focul, dar nereușind a luat în brațe lenjeria care ardea, și a ieșit în curte unde a aruncat lucrurile care ardeau, s-a dezbrăcat și cu apa dintr-un vas aflat lângă fântână a reușit să stingăfocul. Partea vătămată a fost transportată cu salvarea la spital unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.
In susținerea celor reținute în sarcina inculpatului au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație de parte civilă (fila
10-11,123-125), proces verbal de cercetare la fața locului (fila 8-9,105-113), proces verbal de constatare (fila 69), proces verbal de constatare tehnico-
științifică (fila 69), raport de constatare medico-legală (fila 13,152), declarații de martori (fila 23-40, 50-52, 128-129,131-146), declarații de făptuitor (fila
16), declarații de învinuit și inculpat (fila 48-49,159) conform art.200
C.pr.penală.
Respectând dispozițiile art. 289 Cod procedură penală potrivit cărora judecata se face în fața instanței constituită potrivit legii, și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și contradictoriu, și având în vedere că scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a comis o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, s-a procedat la audierea inculpatului L. I., a martorilor audiați în cursul urmăririi penale, a martorilor propuși de inculpat și de partea civilă, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică și a unei constatări medico-legale privind cauza morții.
Coroborând aceste mijloace de probă tribunalul a reținut următoareastare de fapt :
In anul precedent, inculpatul L. I. a trăit în concubinaj cu numita S. A. din localitatea Bic nr.45, după care în urma unor neînțelegeri dintre ei, aceasta a locuit împreună cu numitul O. R., când la locuința ei din Bic, când la locuința victimei din Ș.-S.. In dimineața zilei de (...) fiul numitei S. A., S. G. s-a deplasat la locuința lui O. R. din localitatea Ș.-S. și l-a dus pe acesta în Bic, la locuința mamei sale, pentru a mânca mici și a bea bere. D. ce au ajuns în Bic, la locuința lui S. A. a venit și vărul acesteia, numitul T. V., care a stat cu ei până în jurul amiezii, respectiv orele 13.00-14.00, când la locuința lui S. A. au venit P. M. și P. I., care aveau de discutat probleme de familie cu aceasta și au consumat bere, iar în jurul orelor 16.00-16.30 aceștia au plecat, în casă rămânând doar O. R. și S. A.
D. plecarea musafirilor, O. R. s-a întins în pat să se culce, iar S. A. s-a dus la inculpat, care locuiește la o distanță de 400-500 metri de aceasta să- și aducă drujba, întrucât urma ca fiul ei să vină să-i taie lemne. C. S. A. a plecat de acasă, după aproximativ 30 de minute de la plecarea musafirilor, victima era adormită. In jurul orelor 17.30 victima s-a trezit, deoarece patul în care dormea și pătura cu care era acoperit fuseseră cuprinse de flăcări, în zona picioarelor victimei. Victima a încercat să stingă focul cu mâna și nereușind, a luat în brațe lenjeria de pat și a ieșit cu ea afară, a aruncat lucrurile care ardeau, s-a dezbrăcat și cu apa din fântână, a reușit să stingă focul. Acesta a fost văzut de soții V. F. și V. I., care s-au dus și au anunțat familia P., care s-au deplasat la fața locului și au apelat serviciul 112.
În acest timp, numita S. A. s-a deplasat la locuința inculpatului, pe drum s-a întâlnit cu numita V. F., care i-a spus că inculpatul a plecat în localitatea M., întrucât în acea dimineață i-a cerut bani în acest scop. C. a ajuns la locuința inculpatului, aceasta a constatat ca inculpatul nu este acasă, a așteptat puțin, după câteva minute acesta a apărut, S. A. i-a solicitat drujba, și l-a întrebat pe inculpat dacă are țuică. Inculpatul i-a spus că nu are și i-a dat 5 lei pentru a merge la numita B. S. să cumpere. S. A. s- a dus după țuică, familia respectivă locuind la intrarea în sat, mult maideparte de locuința inculpatului. C. s-a întors cu țuica, pe drum s-a întâlnit cu numitul C. A. care se afla la vii și care a întrebat-o ce s-a întâmplat la locuința ei, întrucât acolo a venit salvarea. In aceste împrejurări S. A. s-a dus la locuința ei, nemaiintrând pe la inculpat după drujbă și pentru a-i lăsa țuica. Până să ajungă acasă, ambulanța a apucat să plece, persoanele care erau adunate acolo au spus că V. F. l-a văzut pe inculpat ieșind în mare grabă din locuința ei, iar după câteva minute l-a văzut pe O. R. ieșind afară arzând.
La ora 17.40 a fost anunțată ambulanța, care a ajuns la fața locului la ora 18.00, aspect comunicat de S. de A. S., fila 52. Victima a fost internată la S. C. P., suferind mai multe arsuri, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1665/ll7a/1 din (...) emis de S. S., O. R. prezenta arsuri de gradul II,III si IV pe aproape 50% din suprafața corporală, leziuni care au pus în primejdie viața victimei.
În timpul procesului la data de (...), victima a decedat. Conform raportului de constatare medico-legală întocmit de S. J. de M. L., din data de (...), moartea lui O. R. este violentă și se datorează stării septice în cadrul unei bronhopneumonii survenite în evoluția arsurilor de gradul I. pe 50% suprafața corporală. Leziunile traumatice s-au putut produce prin arsură cu flacără, datând din (...), între acestea și decesul victimei existând raport de cauzalitate.
Nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor. În declarația dată în fața instanței de judecată (fila 127) acesta a arătat că în jurul orelor 13.35 se afla în localitatea C., de unde s-a dus pe jos până în localitatea R. parcurgând aproximativ 3 km. Acolo a băut o bere, și-a cumpărat mâncare și s-a dus spre casă pe jos, oprindu-se pe la vii, după care a intrat pe la locuința lui S. A. pentru a discuta cu aceasta, dar când a ajuns acolo, a observat că ușa era deschisă și l-a văzut pe O. R. dormind. L-a strigat, însă el nu a răspuns și, dându-și seama că se afla în stare de ebrietate având lângă el un flacon de țuică și țigări, a plecat acasă, unde îl aștepta S. A., care i-a spus că venise după drujbă. S. A. l-a întrebat dacă are ceva de băut, el i-a răspuns că nu are și i-a dat 5 lei pentru a merge la B. S. să cumpere. A plecat în jurul orei
14.30, s-a întors, au consumat țuică după care S. A. a spus că merge la O.
V. să mai cumpere, plecând în jurul orelor 15.30, însă nu s-a mai întors, decât după mult timp când i-a spus ,,ai pus-o, R. a luat foc"; plecând din nou și revenind în jurul orei 17.45 însoțită de 2 polițiști, care i-au adus la cunoștință despre incendiu.
Declarația dată de inculpat nu se coroborează însă cu nici un mijloc de probă, din contră fiind combătută de declarațiile martorilor P. M., P. I., S. P. și T. V. care au arătat în fața instanței (filele 130,131,156,155) că, în data de (...) în jurul amiezii, au fost la locuința lui S. A. unde au stat până la orele
16.00-16.30 după care au plecat fiecare la casa lui. Martora P. M. a arătat că după aproximativ 30 de minute de când a ajuns acasă, a venit la ea V. I. spunându-i că O. R. a luat foc. Deci, ora indicată de inculpat este nereală, la acea oră la locuința lui S. A. se aflau mai multe peroane. De asemenea, toți martorii menționați anterior, au arătat că la momentul în care au plecat, l- au văzut pe pășunea din fața casei pe V. I., care stătea cu vaca la păscut. M. V. I. a arătat în declarația dată în cursul urmăriri penale și menținută în instanță (filele 35 u.p., 128 instanță) că a văzut că în curtea casei lui S. A. a avut loc un chef, care s-a terminat în jurul orelor 16.00, după care a adormit, între timp a venit soția sa cu mâncare, a mâncat, după care a intrat în curtea lui S. A. pentru a scoate apă la vacă, văzându-l pe O. R. ieșind dincasă arzând. V. F., în declarația dată în fața instanței arată că în data de (...) în jurul orei 16.30 l-a văzut pe inculpat ieșind din casa lui S. A. și după aproximativ 15 minute pe O. R. arzând. In declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 33), a arătat că s-a întâlnit cu S. A. în jurul orei 17.00, în timp ce mergea cu mâncare la soțul ei. In esență, cele două declarații corespund, în privința orei este de acceptat că martora să nu-și mai amintească cu exactitate ora, având în vedere pe de o parte, perioada de timp scursă de atunci și până la audierea în instanță, iar pe de altă parte, vârsta înaintată a acesteia. Coroborând toate aceste declarații, se reține că incidentul a avut loc în jurul orei 17.oo, victima a ieșit afară arzând după aproximativ 15 minute, când a fost văzut de V. I. și F., V. I. s-a dus la familia
P., parcurgând aproximativ 500 m și a revenit cu aceștia trecând 15-20 minute, având în vedere că este o persoană în vârstă, iar la ora 17.40 s-a apelat serviciul 112 de catre P. M.
Din declarația martorului S. G., ofițer ISU, s-a reținut că în data de
(...) s-a deplasat la fața locului constatând, din examinarea cuverturii, a patului, a fumului depus pe mobilier că incendiul s-a datorat unei flăcări deschise, chibrit sau brichetă, flacăra s-a propagat uniform și lent pe suprafața patului de la picioarele victimei. S-a mai arătat că după părerea și experiența lui, cel care a pus focul a știut ce face, neputând fi vorba de o neatenție.
În cauză, a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică în vederea stabilirii cu certitudine a cauzelor incendiului, (f.529 dosar instanță) de către I. de E. C. C., în concluziile acestuia arătându-se că zona de origine a incendiului este situată la extremitatea dreaptă a patului de lângă dulapul de bucătărie, din bucătăria lui S. A. F. a fost situat la extremitatea dreaptă a patului, pe lângă dulapul de bucătărie, incendiul fiind de amploare relativ redusă. Față de condițiile concrete este puțin probabilă utilizarea unor acceleranți, incendiul având loc doar la inițiere prin flacără deschisă. S-a exclus posibilitatea ca incendiul să fi fost provocat accidental de către victimă. S-a mai menționat că durata de timp scursă de la aprindere și până în momentul ieșirii victimei afară a fost de aproximativ 10 minute.
Martora S. A. a declarat în fața instanței că musafirii au plecat de la ea în jurul orei 13.00, după care O. R. s-a culcat, iar ea s-a dus la inculpat după drujbă. Pe drum s-a întâlnit cu V. F., care mergea cu mâncare la soțul ei, spunându-i că inculpatul nu este acasă, plecând la M. D. ce a ajuns la inculpat acasă, a apărut și acesta, ea i-a cerut drujba, spunându-i să meargă după țuică, spunându-i totodată că a trecut pe la ea și a ,,V. un bivol dospind,,. S. A. a plecat după țuică, într-o altă direcție decât casa ei, la familia B. care locuiește la intrarea în sat, satul fiind foarte răsfirat, iar în jurul orei 18.00 s-a întors, a văzut salvarea, motiv pentru care s-a dus acasă și nu a mai intrat pe la inculpat. C. a ajuns acasă, salvarea plecase, iar V. F. i-a spus că l-a văzut pe L. I. ieșind din curtea casei ei, după care l-a văzut pe O. R. ieșind arzând. De asemenea, S. A. a mai declarat că inculpatul știa de relația ei cu O. R. și că a amenințat-o că îi aranjează el.
În cauză a fost efectuat un raport de constatare științifică nr.2. din (...) privind comportamentul simulat, în care se arată că interpretările diafragmelor poligraf au evidențiat că răspunsurile numitului L. I. la întrebările 3,5,8 relevante cauzei au produs într-un mod relativ echilibrat atât note specifice comportamentului simulat, cât și note specifice conduitei sincere, având în vedere ca în momentul comiterii faptei inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, aspect ce poate avea consecințe asupra modalității de percepere a situației.
Referitor la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a mai fost condamnat anterior pentru fapte de lovire sau vătămare corporală, având o atitudine similară de negare a faptelor și de inculpare a altor persoane.
Pe tot parcursul procesului penal, inculpatului i-a fost asigurat dreptul la un proces echitabil, cu respectarea principiului egalității de arme, instanța audiind în ședința publică, în condiții de contradictorialitate, în mod nemijlocit, atât martorii acuzării, cât și martorii propuși de inculpat, iar la solicitarea acestuia, eliberându-i-se copii legalizate de pe actele solicitate, fiind asistat de un apărător din oficiu.
În ședința publică din data de (...), instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu, având în vedere că victima a decedat, iar procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art.174 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 174 Cod penal rap.la art.175 lit. d Cod penal și 176 lit.a Cod penal. Prin încheierea de ședință s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, însă doar pentru infracțiunea prev.de art.174 Cod penal rap. la 175 lit.d Cod penal, apreciindu-se că în cauză nu se impune reținerea dispozițiilor art.176 lit.a Cod penal, respectiv omorul săvârșit prin cruzimi întrucât această agravantă exista atunci când actele de violență au fost comise cu ferocitate, determinând suferințe și chinuri prelungite victimei și inspirând oroare, groază, atât victimei cât și persoanelor care au luat cunoștință de faptă, suferințe ce depășesc limita celor inerente oricărei acțiuni de ucidere, în cazul de față, victima nu a fost supusă unor asemenea suferințe, ea decedând la interval de o lună de la data comiterii faptei.
Cum potrivit disp. art.64 C.pr.penală, nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, instanța de fond a apreciat că se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință. Pe de alta parte, declarațiile inculpatului date în faza de judecată și de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Având în vedere cele expuse anterior, instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin, fapta acestuia de a o ucide pe partea vătămată O. R. în data de (...) în timp ce aceasta dormea și profitând de neputința ei de a se apăra, prin incendierea păturii cu care aceasta era acoperită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal rap.la 175 lit.d Cod penal. În consecință, l-a condamnat pe inculpat la 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a ,b Cod penal pe o perioadă de 5 ani.
Având în vedere natura infracțiunii comise, gravitatea deosebită a acesteia, sancționarea în modul cel mai drastic, instanța de fond a apreciat că inculpatul nu este în măsură să-și exprime într-un mod echilibrat opțiunile electorale, în baza art.71 Cod penal interzicându-i-se drepturile prev. de art.64 lit. a ,b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Inculpatul a fost arestat preventiv în prezentul dosar și reținut 24 de ore în data de (...) și având în vedere că aceste temeiuri nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, instanța de fond, în baza art.350 Cod procedură penală, a menținut în continuare starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive conform art.88 Cod penal începând cu data de (...) la zi.
Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că, s-au constituit părți civile S. J. de A. S., S. J. de U. Z., părinții victimei: O. I. și O. D. și cei 2 copii minori ai victimei: O. R. si O. E. prin reprezentant legal P. E..
Astfel, în baza art.14 Cod procedură penală, art.346 C.pr.penală și
998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5270,60 lei despăgubiri civile către S. J. de A. S. și la 17596,55 lei despăgubiri civile către S. J. de U. Z.
Părinții victimei s-au constituit părți civile cu suma de 50 milioane lei cheltuieli de spitalizare, 45-50 milioane lei cheltuieli cu înmormântarea și parastasul și 50 milioane lei daune morale, iar reprezentantul legal al minorilor a solicitat doar obligarea inculpatului la despăgubiri periodice lunare, arătând că de mult timp sunt divorțați, iar victima nu a păstrat o legătură afectivă cu copiii și nici ei cu ea.
Din declarația martorului A. P. ( fila 157 dosar instanță), s-a reținut că familia victimei a cheltuit în jur de 400 lei, cât victima a fost internată în spital, iar cu masa de înmormântare, s-au cheltuit 50 milioane lei vechi, fiind în jur de 150 de persoane la înmormântare și 100 la parastas, cele relatate, știindu-le de la tatăl victimei. In dovedirea celor susținute partea civilă a depus chitanțe și facturi ( filele 165, 166 dosar instanță). M. C. I. a declarat că tot la 2 zile, i-a adus pe părinții victimei la Z. cheltuind 500-600 lei cu un drum, iar înmormântarea i-a costat în jur de 50 milioane lei vechi, știind acestea, întrucât a avut și el o înmormântare, în sat în acea perioadă.
Coroborând toate aceste probe, instanța de fond, în baza art.14
C.pr.penală, art.346 C.pr.penală și 998 cod civil a obligat inculpatul la 6150 lei ( 5000 lei cheltuielile cu înmormântarea + 1150 lei cu spitalizarea - drumuri la Z., medicamente) și la 5000 lei daune morale către acestea. Având în vedere faptul că inculpatul nu realiza venituri, prin decesul victimei, cei 2 copii minori fiind lipsiți de ajutorul material stabilit de instanță, respectiv pensia de întreținere, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la 105 lei despăgubiri periodice lunare, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul acestora și în continuare până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
S-a făcut aplicarea art.7 din Legea nr.76/2008 privind prelevarea de probe biologice.
Mijloacele de probă au fost depuse spre păstrare la C. de corpuri delicte a T.ui S.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Sălaj, în termen legal, inculpatul L. I. a declarat apel, fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art.10 lit.c C., deoarece vinovăția sa nu a fost dovedită, dincolo de orice dubiu.
S-a arătat că, se impune reținerea principiului in dubio pro reo în favoarea inculpatului, în condițiile în care acesta, în mod constant a negat comiterea faptei, iar principalele probe incriminatoare (declarațiile martorelor S. A. și V. F.) sunt contradictorii în privința aspectelor esențiale ale cauzei, atât între ele, cât și în ceea ce privește declarațiile de la urmărire penală față cele de la instanță.
Există, de asemenea, contradicții între depozițiile martorei S. A. și a martorului O. V., în privința împrejurării că martora ar fi cumpărat de la cel din urmă țuică, în ziua incidentului.
Mai mult, testul cu tehnica poligraf, a reliefat sinceritatea martorei S.
A. sub aspectul împrejurării că nu știe cine este autorul faptei.
Așa fiind, în condițiile unui probatoriu contradictoriu, nu este legală soluția de condamnare care, nu poate avea la bază decât probe concludente și certe.
Inculpatul a arătat doar că, nu este vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat.
Verificând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că, în data de (...) inculpatul L. I. a ucis victima O. R. în timp ce aceasta dormea și profitând de neputința ei de a se apăra, prin incendierea păturii cu care era acoperită.
S-a dat o încadrare juridică corectă faptei inculpatului, în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 Cod penal rap. la 175 lit.d Cod penal.
E. adevărat că în cauză, nu există probe directe ale acțiunii inculpatului, probe care să releve momentul și acțiunea de incendiere a victimei, dar ansamblul probelor indirecte, care se coroborează între ele și care constată faptele probatorii (prezența inculpatului la locuința victimei, puțin anterior momentului ieșirii victimei din casă, cuprinsă de flăcări; modul de declanșare a incendiului; relațiile dintre victimă și inculpat; caracterul sincer al declarațiilor martorei S. A. ) demonstrează existența faptului principal - acțiunea de ucidere și autorul ei - inculpatul.
Astfel, rezultă din declarațiile martorilor S. A., S. G., T. V., P. M. și P. I. că în ziua faptei, aceștia au stat la locuința numitei S. A. până în jurul orelor
16.30, martora stând și ea cu musafirii.
Rezultă din declarațiile martorilor V. F. și V. I., P. M. și P. I., informațiile furnizate de S. de A. S., că, în jurul orelor 17.15-17.30, victima
O. R. a ieșit din locuință, după ce, cu 10-15 minute înainte, a fost văzut inculpatul ieșind din curtea aceleași locuințe și îndreptându-se spre casa sa.
Rezultă din declarația martorului S. G., ofițer ISU că, din examinarea cuverturii, a patului, a fumului depus pe mobilier s-a constatat că incendiul s-a datorat unei flăcări deschise ( chibrit sau brichetă) flacăra s-a propagat uniform și lent pe suprafața patului de la picioarele victimei; expertiza criminalistică efectuată în cauză a relevat că zona de origine a incendiului a fost situată la extremitatea dreaptă a patului de lângă dulapul de bucătărie, din bucătăria lui S. A. F. a fost situat la extremitatea dreaptă a patului, pe lângă dulapul de bucătărie, incendiul fiind de amploare relativ redusă, iar față de condițiile concrete, este puțin probabilă utilizarea unor acceleranți, incendiul având loc doar la inițiere prin flacără deschisă; s-a exclus posibilitatea ca incendiul să fi fost provocat accidental de către victimă; durata de timp scursă de la aprindere și până în momentul ieșirii victimei afară a fost de, aproximativ 10 minute.
Nu este de neglijat nici faptul că inculpatul trăise în concubinaj cu S. A., concubina victimei și, în ciuda faptului că nu a arătat niciodată dușmănie față de victimă, nu era de acord cu relația acestora și, s-ar fi exprimat față de cei doi, în sensul că: „o să-i aranjeze"; ( declarație martora S. A. - fila 376 vol. II dos. u.p.), dar a și amenințat-o pe S. A. , conform declarației victimei O. R., la două zile după incident și înainte de a deceda ( declarație - fila 123 dos. u.p.), dar și declarațiilor martorilor P. I. și P. M.,care cunoșteau de la S. A., că inculpatul nu era de acord cu relația celor doi și că a amenințat-o pe aceasta ( declarații martori - filele 135-140 dos. u.p.).
Toate aceste probe indirecte, care constată faptele probatorii, anterior arătate, demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea faptei reținute în sarcina sa.
E. adevărat că, sunt anumite diferențe între declarațiile de la urmărire penală și cele din fața instanței, în cazul martorei V. F., de exemplu, cu privire la ora exactă l-a care l-a văzut pe inculpat ieșind din curtea locuinței în care se afla victima, diferențe pe care, de altfel, instanța le-a explicat prin aceea că martora, este posibil, să nu-și mai amintească cu exactitate ora, având în vedere pe de o parte, perioada de timp scursă de la data incidentului și până la audierea în instanță, iar pe de altă parte, vârsta înaintată a acesteia. Aceste diferențe sunt însă acoperite de declarațiile martorilor P. I. și P. M., cărora martora V. F. le-a relatat același aspect - că l- a văzut pe inculpat ieșind din curte, puțin înainte de a ieși victima în flăcări.
Faptul că și declarațiile martorei S. A. prezintă diferențe între ele, nu are relevanță, pentru că acestea nu privesc elemente esențiale, determinante, ale cauzei, care prin puterea lor probantă să răstoarne o stare de fapt conturată de alte probe certe ( este vorba și în cazul acestei martore de diferențe de ore, la care se susține că s-a întâmplat un lucru sau altul).
De asemenea, nu are relevanță că această martoră, cu ocazia testării cu tehnica poligraf a afirmat că nu cunoaște cine i-a dat foc victimei ( și s-a stabilit că a fost sinceră), iar în alte declarații a afirmat că a fost amenințată de inculpat, atât ea cât și victima, cele din urmă afirmații nerelevând opinia sa cu privire la autorul faptei.
Așa fiind, se constată că instanța a stabilit corect vinovăția inculpatului în comiterea faptei reținute în sarcina sa.
Apoi, valorificând eficient criteriile prev. de art.72 C., instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată ( deși, dând dovadă de multă clemență), la nivelul minimului special prevăzut de lege, în măsură totuși, față de modalitatea de executare - prin privare de libertate - să asigure realizarea scopului prev. de art.52 C.
De asemenea, instanța a soluționat corect și acțiunile civile formulate în cauză, pe baza înscrisurilor și probelor testimoniale de la dosar.
A admis astfel, solicitările unităților spitalicești de a fi despăgubite cu sumele reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei - dovedite cu deconturile de cheltuieli depuse la dosar.
Totodată, în mod întemeiat a admis instanța acțiunile civile ale părinților victimei, acordând acestora despăgubiri materiale în sumă de
6150 lei ( reprezentând cheltuieli cu înmormântarea , cu spitalizarea victimei și drumuri la spital, medicamente) și la 5000 lei daune morale, apreciate la nivelul suferințelor acestora prin pierderea fiului lor.
Instanța, justificat a acordat și copiilor minori ai victimei ( cu care însă acesta nu mai avea legături, dar față de care fusese obligat la pensie de întreținere în urma divorțului) despăgubiri periodice lunare în sumă de câte
105 lei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul acestora și în continuare până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, sumă calculată la nivelul venitului minim pe economie și în conformitate cu art.94 din C.fam.
Față de toate aceste considerente, se constată nefondat apelul declarat de inculpatul L. I., urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b
C.
În baza art.381 rap. la art.350 C. și art.88 C. se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până la zi.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de
200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. I. (fiul lui I. si V., născut la data de (...), deținut în Penitenciarul Gherla), împotriva sentinței penale numărul 10 din 3 februarie 2011 a T.ui S.
Menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de
400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si de la comunicare cu părțile civile.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2011 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
L. M. | ANA | C. | M. | B. |
Red.A.C./Dact..H.C.
4 ex./(...). Jud.fond:C.T.
| ← Decizia penală nr. 1283/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 272/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
