Decizia penală nr. 1054/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1054/R/2011
Ședința publică din 21 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații L. Z. și L. A. S., împotriva deciziei penale nr. 26/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., inculpații fiind trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Jibou, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.și ped.de art.211 alin.1, alin.2/1 lit.a,c C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. Z. personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av.C. Manuela, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpata L. A. S. personal asistată de apărător desemnat din oficiu, av.Pașcalău Diana, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul L. Z., învederează instanței că nu a reușit să-și angajeze apărător ales sens în care este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatei L. A. S., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatei întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată. Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpata s-ar fi dus la partea vătămată cu intenția de a sustrage acea sumă de bani nefiind îndeplinite elementele constitutive care ar trebui să constituie acea parte de furt. A. că partea vătămată nu a restituit inculpaților partea din suma împrumutată. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus ținând seama de faptul că inculpata are șase copii minori și a dat dovezi clare de reintegrare. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul inculpatului L. Z., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., întrucât lipsește intenția. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse diminuate având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei sau sub supraveghere. A. că starea de fapt este atipică pentru infracțiunea reținută, inculpatul deplasându-se la partea vătămată pentru ași recupera o sumă de bani. C. că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. C. că ar fi admisibil recursul inculpatului L. Z., putându-se diminua pedeapsa acestuia având în vedere lipsa antecedentelor penale.
Inculpata L. A. S., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și că părții vătămate i-a dat banii în fața notarului. Solicită a se avea în vedere că are șapte copii minori.
Inculpatul L. Z., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat lăsând soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr.119 din (...) a Judecătoriei J. a fost condamnată inculpata L. A. S., fiica lui N. și N., născută la (...) în Zalău, S., cetățean român, studii primare, recidivistă, domiciliată în J., str. S., nr. 135, S., la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin. 1,
2/1, lit. a,c C., cu aplicarea art. 37 lit. a C..
În baza art. 83 C. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de
3 ani închisoare aplicată prin S. penală nr. 293/2005 a Judecătoriei Zalău, pe care o cumulează cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta, rezultând în final 10 ani închisoare, care se vor executa cu privare de libertate, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a, teza II, b C..
A fost condamnat inculpatul L. Z., fiul lui I. și M., născut la (...) în J., S., cetățean român, studii primare, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în J., str. S., nr.125, S., la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art .211, alin. 1,2/1,lit. a,c C..
Pedeapsa aplicată se va executa în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a, teza II,b C..
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. și 998 și următoarele cod civil s-a respins ca nefondată cererea părții civile L. N., având ca obiect obligarea inculpaților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Conform art. 191 C. a fost obligat fiecare inculpat să plăteasca statului câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Prin rechizitoriul întocmit în dosar nr. 1251/P/2009 al P. de pe LângăJudecătoria Jibou au fost trimiși în judecată inculpații L. Z. și L. A. S., ambii cercetați pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzut de art. 211, alin. 1, alin. 2/1, lit. a, c C., cu aplicarea art. 37 lit. a C. în cazul inculpatei L. A. S.
În actul de sesizare, în fapt s-a reținut că cei doi inculpați, în timp ce se aflau în locuinta părții vătămate L. N., prin amenințări cu moartea, folasind un cutit, au reușit să smulga din mâinile părții vătămate o geantă în care se afla suma de 38.000 lei.
Instanța analizând probele administrate în ambele faze procesuale, în fapt a reținut următoarele;
Între inculpata L. A. S. și tatăl părții vătămate L. N., în cursul anului 2009 s-a încheiat un contract de împrumut, în formă autentică, pentru suma de 15.000 lei.
Conform clauzelor contractuale, la scadență, împrumutatorul putea să treaca la executare silită, fără punere în întârziere și somație, după investirea contractului cu formulă executorie.
Din diverse motive, care țin de raporturile contractuale dintre părți, la scadență suma împrumutată de partea vătămată de la inculpată nu a fost restituită.
În luna septembrie 2009, tatăl părții vătămate, martorul B. I. și-a vandut locuința, un apartament situat în J., str Garoafelor, unde, de altfel locuia și partea vătămată cu fiicele ei.
Inculpații aflând despre vânzarea apartamentului, s-au deplasat la partea vătămată, care împreună cu tatăl său, fiicele și o martoră se aflau acolo pentru a aduna bunurile lor în vederea eliberării locuintei.
Inculpații au fost primiți în locuință, de partea vătămată, aceasta fiind în relații destul de apropiate cu aceștia, botezându-le ultimul născut.
În locuință între părți au început discuții referitoare la sumele datorate de partea vătămată. În acest context partea vătămată i-a înmânat inculpatului L. Z. suma de 1000 lei, cadou de botez pentru copil, precum și suma de 3000 lei, cu titlu de împrumut.
Cu toate acestea, inculpații au continuat să solicite părții vătămate suma de
50.000 lei, pe care susțineau aceștia, le-o datorează în baza contractului încheiat.
Partea vătămată a refuzat remiterea acestei sume, contestând că le-ar mai datora bani. Discuțiile devenind tot mai aprinse, martora M. C. a luat geanta cu banii obținuți din vânzarea apartamentului, și a ascuns-o în propria-i geantă.
Inculpata L. A. S. văzând că nu ajunge la niciun rezultat cu partea vătămată în urma discuțiilor, a luat din bucătărie un cuțit, cu care a amenințat partea vătămata. In același timp, inculpații au început să tragă de geanta martorei, dându-și seama că banii se află acolo.
În aceste împrejurări, mai ales că fiicele părții vătămate s-au speriat foarte tare, începând să plângă, partea vătămată a încetat să mai opună rezistență, astfel că inculpații au intrat în posesia genții cu bani.
Cu toate că situația era foarte tensionată, fiica cea mare a părții vătămate a reușit să plece din locuință și să anunțe telefonic organele de poliție.
În destul de scurt timp, doi lucrători de poliție au ajuns la locuința părții vătămate, unde încă se mai aflau și cei doi inculpați.
Banii sustrași prin violență și amenințări de cei doi inculpați împreună, au fost gasiți asupra inculpatei L. A. S. cea mai mare parte, 35.000 lei, sub cămașă. Asupra inculpatului L. Z. a fost gasită o suma mai mică, provenind din banii dați de partea vătămată drept cadou, o parte, iar celaltă parte cu titlu de împrumut.
Referitor la starea de fapt descrisă mai sus, trebuie subliniat faptul că inculpata L. A. S. a fost mai insistentă, actele materiale comise de aceasta fiind decisive în obținerea banilor. Cu toate acestea, și inculpatul L. Z. a contribuit cu acte materiale la comiterea infracțiunii, cerând și el părții vătămate predarea datoriei, cerere urmată și din partea acestui inculpat de amenințări, apoi de tragerea genții cu bani. Față de aceste considerente inculpatul L. Z. este coautor al infracțiunii de tâlhărie.
Ulterior, inculpații au continuat să o caute pe partea vătămată și să-i ceară prin amenințări plata datoriei, astfel că partea vătămată, mai mult la solicitarea tatălui ei, foarte afectat de cele întâmplate, a predate acestora suma de 10.000 lei, cu toate că, apreciază partea vătămată, nu le-o datora.
În ceea ce privește faptele descrise mai sus, trebuie menționat că inculpații au negat în mod constant comiterea lor, de la a susține că nu au fost în locuinta părții vătămate în ziua comiterii infracțiunii, până la a afirma că de fapt au fost în alte ocazii, pentru a discuta aspecte legate de botezul copilului lor.
Susținerile inculpaților sunt contrazise de declarațiile martorilor și părții vătămate. A., din declarațiile acestor persoane rezultă fără nici un dubiu că inculpații au fost în locuință, și în modul descris mai sus, prin amenințări și acte de violență au luat din posesia părții vătămate o geantă cu suma de 35.000 lei.
Din analiza probatoriului este evident că faptele au decurs așa cum au fost reținute atât în rechizitoriu, cât și de instanță după terminarea cercetării judecătorești.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor trebuie menționat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. C. daca inculpații, procedând astfel au urmărit recuperarea unei creanțe, constată prin înscris autentic, faptele lor constituie infracțiunea de tâlhărie. L. pretențiilor lor nu înlătură caracterul infracțional al faptelor, recuperarea creanței neputând avea loc înafara cadrului legal. Practica judiciară și doctrina sunt constante în acest sens (ex. Decizia nr. 1732/(...) CSJ).
Pentru motivele care preced inculpații au fost condamnați, după cum urmeaza:
- L. A. S. 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhîrie, prevăzută de art. 211, alin. 1, alin. 2/1, lit. a, c C., cu aplicarea art. 37 lit. a C. Individualizarea pedepsei s-a făcut avându-se în vedere criteriile generale stabilite de art. 72 C., apreciindu-se că în funcție de acestea se impune aplicarea minimului special prevăzut de lege.
Nu exista împejurări nici privind faptele, nici persoana inculpatei care să poata fi luate în considerare drept circumstanțe atenuante facultative. A. a negat comitereainfracțiunii, este recidivistă, și nici nu s-a străduit să înlăture consecințele faptei comise, restituirea banilor fiind consecința intervenirii organelor de poliție.
Analizând extrasul de cazier judiciar al inculpatei se constată că aceasta este recidivistă în forma recidivei mari postcondamnatorii, prev. de art. 37 lit. a C., primul termen al recidivei il constituie o condamnare anterioară, de 3 ani închisoare, aplicată prin S. penale 293/2005 a Judecătoriei Zalău. Executarea acestei pedepse a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Având în vedere că infracțiunea pentru care a fost cercetată inculpata în prezenta cauza a fost comisă în intervalul de timp care constituie termen de încercare sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a, C., dar și 83 C..
În baza art. 83 C. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de
3 ani aplicată inculpatei prin S. penală nr. 293/2005, iar aceasta pedeapsă se va cumula aritmetic cu cea de 7 ani aplicată prin prezenta, rezultând în final 10 ani de închisoare.
Pedeapsa rezultantă de 10 ani se va executa în regim de detenție, cu aplicarea prevederilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a, teza II, b C., cu privire la pedepsele accesorii.
- Inculpatul L. Z. 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin. 1, alin.2/1, lit. a,c C..
- Și în acest caz individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor generale stabilite de art. 72 C., în funcție de acestea constatându-se că pericolul social concret al faptelor impune aplicarea minimului special.
De altfel, s-a constatat că nici în cazul acestui inculpat nu sunt elemente care să poată fi luate în considerare ca circumstanțe atenuante facultative, pentru a se putea coborî pedeapsa aplicată sub minimul special.
Pedeapsa aplicata de 7 ani închisoare se va executa în regim de detenție, cu aplicarea prevederilor art. 71 rap. la art 64 lit. a, teza II, b C..
Partea vătămată L. N. s-a constituit parte civilă solicitând ca inculpații să fie obligați sa-i restituie suma de 10.000 lei, predate de partea vătămată acestora, ulterior, după comiterea faptelor care constituie obiectul prezentei cauze.
Cu privire la acest aspect partea vătămată declară că inculpații au continuat să o caute și să o amenințe, astfel că pentru a evita alte neplăceri cu aceștia, chiar dacă apreciază ea, nu le datora nici o sumă, a ales să le predea 10.000 lei.
Banii sustrași de inculpați prin tâlhărie au fost restituiți părții vătămate în scurt timp, în totalitate, după intervenia organelor de poliție.
Împrejurările pe care se întemeiază cererea părții civile din prezenta nu au fost cercetate în această cauză. A. se constată că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, paguba nereparată, legatura de cauzalitate dintre acestea și vinovăție.
Pentru aceste motive, cerearea părții civile privind obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 10.000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Inculpații fiind condamnați, în baza art. 191 Cod procedură penală, au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații L. A. S. și L. Z., solicitând instanței admiterea acestuia, desființarea sentinței penale a primei instanțe și judecând în fond cauza achitarea inculpaților, iar în subsidiar aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru ambii inculpați.
În motivarea apelului inculpaților se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, iar în situația în care instanța va ajunge la concluzia vinovăției inculpaților se pot aplica pedepse reduse ca durată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr.26 din 18 martie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., au fost admise apelurile declarate de inculpații L. Z. și L. A. S., împotriva sentinței penale nr.119/(...) a Judecătoriei J..
A fost desființată hotărârea atacată în privința pedepselor aplicate inculpaților și judecând în fond cauza, sub aceste limite reduce pedeapsa aplicată de la 7 ani la 5 ani pentru fiecare inculpat.
S-au menținut aplicarea dispozițiilor art.83 C., pentru inculpata L. A. S. care va avea de executat o pedeapsă de 8 ani închisoare.
S-au mențiut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
A.ul declarat de inculpații L. A. S. și L. Z. a fost fondat pentru considerentele care succed:
Examinând probele administrate în cauză, instanța a constatat că sentința penală atacată este nelegală și netemeinică în privința cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, cu toate că a fost reținută în mod corect starea de fapt, așa cum rezultă în urma coroborării probelor, iar la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 C..
În mod greșit și nelegal instanța nu a aplicat inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și b C. și în baza art.76 lit.b C. nu le-a redus pedepsele sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie comisă în formă agravată.
A., instanța de apel a reținut ambilor inculpați circumstanțele atenuante prevăzute de art.74, alin.1 lit.a și b C., respectiv conduita bună a acestora înainte de comiterea infracțiunii de tâlhărie asupra părții civile L. N. și stăruința depusă de inculpați pentru a înlătura paguba pricinuită aceleiași părți civile.
Înainte de comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați în prezenta cauză, inculpații au avut o conduită bună, fiind integrați în societate, având familie și ducând o viață onestă. După comiterea infracțiunilor, inculpații au reparat prejudiciul cauzat părții civile L. N., situație în care se justifică aplicarea art.76, lit.b C. și reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de legea penală pentru faptele comise de inculpați.
A., instanța a desființat hotărârea atacată în privința pedepselor aplicate inculpaților și judecând în fond cauza, sub aceste limite reduce pedeapsa aplicată de la
7 ani la 5 ani pentru fiecare inculpat.
S-au menținut aplicarea dispozițiilor art.83 C., pentru inculpata L. A. S. care va avea de executat o pedeapsă de 8 ani închisoare.
S-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Față de cele ce preced, instanța, în baza art.379, pct.2 lit.a C. a admis apelul inculpaților, a desființat hotărârea atacată în privința pedepselor aplicate inculpaților și i- a condamnat pe aceștia la pedepse cu închisoarea în regim de detenție.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs inculpații L. A. S. si L. Z., ambii criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și au solicitat casarea acestora și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea lor cu motivarea că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, iar în subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus .
În motivarea recursurilor inculpații au arătat că din probele cauzei nu rezultă că avut intenția de a sustrage banii de la partea vătămată, ci de a-și recupera o datorie ceea ce face să nu fie realizate elementele constitutive infracțiunilor, lipsind intenția. Referitor la solicitarea subsidiară, inculpații au arătat că se impune aplicare unor sancțiuni reduse în cunatum, a căror executare să fie suspendată condiționat motivat de faptul că șase copii minori în întreținere și au dat dovezi clare de reintegrare.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea si sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a unui probatoriu complet, administrat atât în faza d eurmărire penală, cît și în faza de judecată, ajungând în final la concluzia corecta că inculpații sunt autorii și se face vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond și a celei de apel astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpați următoarele:
Infracțiunea de tâlhărie, ca infracțiunea complexă, se caracterizează sub aspectul laturii obiective prin două acțiuni, din care una principală - furtul, iar a doua, secundară - folosirea violenței sau a amenințării, ori punerea victimei în neputința de a se apăra. Între aceste două acțiuni există o legătură de la mijloc la scop, fapta constituind tâlhărie chiar dacă violența, amenințarea, etc. a fost întrebuințată de făptuitor cu puțin înainte, în timpul sau imediat după săvârșirea furtului. A. deoarece acțiunea principală apare ca fiind cea care vizează în mod direct obiectul juridic al infracțiunii complexe, pe când acțiunea secundară se conturează ca fiind cea care, vizând un alt obiect juridic, are întotdeauna un caracter ajutător, complinitor, în sensul că este destinată să ușureze, să completeze sau să dea eficiență acțiunii principale în crearea rezultatului.
Prin violență se înțelege o constrângere fizică exercitată asupra persoanei vătămate. V. trebuie să fie efectivă și să aibă aptitudinea de a înfrânge rezistența victimei. V., amenințarea, sau punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, realizează activitatea secundară a tâlhăriei numai dacă au servit ca mijloc pentru comiterea furtului sau pentru păstrarea bunului furat, înlăturarea urmelor infracțiunii sau, pentru a asigura scăparea făptuitorului. Prin urmare, între violență și furt trebuie să existe o legătură de la mijloc la scop. A. legătură există și fapta constituie tâlhărie dacă violența, a fost întrebuințată de inculpat cu puțin înainte, în timpul sau imediat după săvârșirea furtului.
Tâlhăria se consumă în momentul când executarea activității principale - furtul - a fost dusă până la capăt, cu condiția ca inculpatul să fi folosit violența sau amenințarea.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de tâlhărie se comite cu intenție directă, atât în ceea ce privește acțiunea principală, cât și cea adiacentă, inculpatul prevede și urmărește să comită furtul prin violență sau amenințare ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și prin folosirea vreunuia din aceste mijloace pentru păstrarea bunului furat, ștergerea urmelor infracțiunii ori pentru a-si asigura scăparea.
Pe de altă parte, existența infracțiunii complexe de tâlhărie nu este condiționată de concomitența apriorică a poziției subiective raportată la ambele acțiuni, iar atunci când nu sunt concomitente, nici de o anumită ordine în care cele două poziții psihice trebuie să se succeadă. C. dacă făptuitorul a conceput săvârșirea numai a uneia dintre acțiuni și implicit a infracțiunii caracterizată prin această acțiune, dar pe parcursul executării faptei au survenit situații care l-au determinat să se hotărască a comite și cealaltă acțiune, infracțiunea complexă se constituie în integralitatea conținutului său, cu poziția subiectivă complexă ce îi este caracteristică.
Totodată, unitatea infracțiuni complexe, în general, nu rezultă din anterioritatea concepției integrale a infracțiunii, în toate acțiunile sale, ci din conexiunea materială ce se stabilește între acțiunile componente, conexiune care corespunde și unei legături psihice între pozițiile subiective ce au întovărășit fiecare din acțiunile respective și aceasta indiferent de ordinea în care acele poziții subiective s-au conturat în psihicul făptuitorului și de împrejurarea că amplificarea atât a activității materiale, cât și a poziției psihice a intervenit pe parcursul executării.
Din probele administrate rezultă că cei doi inculpați au luat banii din posesia legitimă a victimei prin amenințarea cu un cuțit folosit de către inculpată și prin smulgerea de către ambii a poșetei în care se aflau banii ceea ce probează existența elemetelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, activitatea inculpaților fiind coordonată și complinindu-se reciproc.
C. dacă inculpații au arătat că intenția lor a fost aceea de a-și recupera o creanță, modul și mijloacele folosite demonstrează că atât activitatea materială, cât poziția psihică a suferit modificări și s-a amplificat pe parcursul executării.Pe de altă parte, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, nu este permisă comiterea de acte penale pentru realizarea unor interese legitime.
Referitor la individualizarea pedepselor, potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpaților, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postcondamnatorie a inculpatei (fiind condamnată definitiv cu suspendarea condiționată pentru infracțiuni similare), dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat, poziția constantă de nerecunoaștere a ambilor în pofida evidenței rezultând din probele cauzei, valoarea ridicată a prejudiciului (a cărui recuperare este rezultatul activității organelor abiltate a statului), dar și modul și mijloacele de comitere a faptei care se caracterizează printr-o violență sporită rezultând din actiunea coordonată a inculpaților și folosirea unui instrument apt de a produce consecințe deosebit de grave pentru viața și integritarea unei persoane (cuțit).
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpați au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunilor sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, a totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de proprietate și a integritărții fizice și psihice a altor persoane.
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedepsele stabilite sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpaților motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile inculpaților, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Inculpaților li s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpaților la plata în favoarea statului a sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații L. A. S. si L. Z., împotriva deciziei penale nr. 26 din 18 martie 2011 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 300 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond. N.C.C./C.Tomșa
| ← Decizia penală nr. 1397/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 570/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
