Decizia penală nr. 311/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.311/2011
Ședința publică din 1 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I. M., Judecător
JUDECĂTORI : L. H.
C. I. GREFIER : M. B.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Ministerul Public
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr.2 din
12 ianuarie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpații A. V. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.132 din Legea nr.78/2000 republicată, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 republicată cu aplicarea art.33 lit.a C. și inculpatul B. N. M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată, art.292 C., cu aplic.art.33 lit.a C. La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 martie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre. C U R T E A : Deliberând reține că prin sentința penală nr. 2/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui S., au fost respinse cererile procurorului de schimbare a încadrării juridice cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului A. V. D., respectiv de extindere a procesului penal cu privire la alte fapte, reținute în sarcina inculpaților B. N. M. și A. V. D. S-a constatat nulitatea absolută a rechizitoriului P. de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de (...), în dosar nr.254/P/2009 și în baza art.300 alin.(2) C., s-a restituit cauza la P. de pe lângă Tribunalul Sălaj în vederea refacerii, în condițiile legii, a actului de sesizare a instanței, pe baza întregului material probator aflat la dosar. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.39/2010 a T.ui S., s-a dispus în baza art. 336 C., extinderea procesului penal față de inculpatul B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.26 C. și art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 C., săvârșită de inculpatul A. V. D. - complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice prevăzută de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 C., cu aplicarea art.41 alin.2 C., săvârșită de inculpatul A. V. D. În baza art. 336 C. s-a dispus extinderea procesului penal și față de inculpatul A. V. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 C.. În baza art. 334 C., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu, din art.132 din Legea nr.78/2000, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a C., în infracțiunile prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 C., art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 C., cu aplicarea art.41 alin.2 C. pentru inculpatul A. V. D. Pentru a proceda în acest fel, instanța a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de (...) în dosarul nr.254/P/2009, inculpații B. N. M. și A. V. D., au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată și de art.292 C., cu aplicarea art.33 lit.a C., respectiv art.132 din Legea nr.78/2000, republicată și de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, republicată, cu aplicarea art.33 lit.a C.. Totodată, prin rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul B. N. M. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 C.. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat instanței extinderea procesului penal față de inculpatul B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.26 C. și art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 C. și complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice prevăzută în art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., ambele infracțiuni fiind săvârșite de către inculpatul A. V. D. De asemenea, P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat instanței extinderea procesului penal față de inculpatul A. V. D. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art.264 C.. Potrivit art.336 C., când în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ce privește această faptă. Instanța a considerat că fapta inculpatului B. N. M. de a nu declara la organele de poliție accidentul de circulație petrecut în noaptea de 26/(...) și a cărei victimă a fost partea vătămată J. O. și de a interveni pe lângă inculpatul A. V. D. pentru a obține autorizație pentru repararea autoturismului pe care l-a condus atunci când s-a produs accidentul de circulație întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu și complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice, deoarece prin faptele sale și ale apropiaților săi (rudenii și cunoscuți) inculpatul B. N. M. l-a determinat pe inculpatul A. V. D. să îi elibereze autorizație pentru repararea autoturismului implicat în accidentul de circulație fără a înregistra accidentul la organele de poliție, faptă săvârșită de către inculpatul A. V. D. Prin faptul că inculpatul A. V. D. i-a eliberat inculpatului B. N. M. adeverință pentru repararea autoturismului care a fost implicat în accidentul de circulație fără a înregistra accidentul la organul de poliție la care își desfășura activitatea respectiv P. orașului Ș. S., a comis infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art.264 C., deoarece i-a înlesnit inculpatului B. N. M. repararea autoturismului care a fost implicatîn accidentul de circulație, fără ca inculpatul B. N. M. să fie astfel nevoit să declare accidentul de circulație la organele de poliție. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a mai solicitat instanței în cursul judecății schimbarea încadrării juridice a faptelor cuprinse în rechizitoriu din art.132 din Legea nr.78/2000, art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a C. în infracțiunile prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 C., art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., pentru inculpatul A. V. D. Potrivit art.334 C., dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța va pune în discuție noua încadrare juridică. Instanța a considerat că fapta inculpatului A. V. D. prin care a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 întrunește conținutul constitutiv și al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 C., iar fapta aceluiași inculpat prin care a comis infracțiunea de fals și uz de fals prevăzută de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 alin.1 C. ca și infracțiunea continuată prevăzută de art.41 alin.2 C. și nu concurs de infracțiuni prevăzut de art.33 lit.a C.. În consecință, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în baza art.334 C. reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului A. V. D. din art.132 și art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a C. în infracțiunile prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 C., art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 C.. Prin decizia penală nr.134/A/2010, Curtea de apel-C. a admis apelul declarat de inculpați contra acestei sentințe, a casat în întregime hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, deoarece prima instanță de fond a lăsat să persiste o incertitudine cu privire la faptele pentru care s-a efectuat cercetarea judecătorească, încălcând dreptul la apărare al inculpaților, motiv de nulitate absolută, prev. de art.197 alin. 2 C.. Drept urmare, s-a statuat că instanța de fond se va pronunța prin încheiere, conform art.336 C., asupra cererii procurorului de extindere a procesului penal sens în care va analiza temeinicia acesteia respectiv dacă este vorba de fapte noi prevăzute de legea penală, descoperite în cursul judecății, a vâ n d î n ve de re că la mo me n tu l fo r mu lării ce rerii n u e ra d e clan șa tă ce rceta rea jud e căto rea scă sau d a că fa pte le p e ntru ca re s -a ce rut e xtin d e rea sun t su ficien t d e scrise în rech i zito riu și p rob a te în cu r su l u rmă riri i penale, fiind incidente dispozițiile art. 334 C., privitoare la schimbarea încadrării juridice. De asemenea s-a statuat că în rejudecare, instanța de fond va ține cont de toate celelalte critici invocate de inculpați în apel, instanța de control judiciar menținând toate actele procedurale efectuate cu ocazia primei judecăți, exceptând hotărârea pronunțată. Reluând judecata, în ședința publică din (...), instanța a pus în discuție toate aspectele procedurale și procesuale semnalate de către instanța de control judiciar, având în vedere prev. art.385 alin.1 C., potrivit cărora instanța de rejudecare trebuie sa se conformeze hotărârii instanței de apel, în măsura în care situata de fapt rămâne cea avuta în vedere la soluționarea apelului. Totodată la cercetarea cauzei, instanța a ținut cont și de prev. art.384 C., conform cărora „judecarea în fond a cauzei de către instanța de apel sau rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii atacate se desfășoară potrivit dispozițiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, capitolele 1 si 2, care se aplică în mod corespunzător";. În rejudecare, av.Balog R., apărătorul inculpatului A. V. D., a reiterat cererea susținută atât în primul ciclu procesual cât și în apel, privind constatarea nulității absolute a actelor de urmărire penală și a rechizitoriului, întrucât în cauză au fost efectuate acte premergătoare față de inculpatul A. V. D. de către P. de pe lângă J. Ș.-S. pentru infracțiunile de favorizarea infractorului și fals intelectual prev.de art.264 alin.1 C. și art.289 C., iar în urma verificărilor efectuate, procurorul a dispus declinarea competenței în favoarea P. de pe lângă Tribunalul Sălaj. Prin rezoluția din data de (...) procurorul a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, însă pentru aceste infracțiuni procurorul nu a fost sesizat în nici unul din modurile prev.de art.221 alin.1 C., respectiv prin plângere, denunț sau sesizare din oficiu. De asemenea, a susținut că ordonanța P. de pe lângă J. Ș.-S. nu constituie un mod de sesizare a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, în condițiile în care urmărirea penală s-a început și efectuat pentru alte infracțiuni decât cele pentru care și-a declinat competența. Având în vedere că rechizitoriul constituie, conf. art.264 alin.1 C., actul de sesizare al instanței, dacă acesta nu are la bază o urmărire penală legal efectuată, rezultă că s-au încălcat dispozițiile art.197 alin.2 C., împrejurare care atrage nulitatea absolută a rechizitoriului. În aceste condiții, apărătorul inculpatului a considerat că Tribunalul Sălaj trebuie să se pronunțe asupra excepțiilor invocate și să dispună trimiterea dosarului la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, cu privire la inculpatul A. V. D. Reprezentantul parchetului s-a opus admiterii excepției de nulitate absolută a rechizitoriului, arătând că în cursul cercetărilor s-au descoperit acte de corupție privind pe acest inculpat, solicitând în continuare schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. V. a fost trimis în judecată, respectiv art.132 din Legea nr.78/200 să se raporteze și la art.246 C., privind infracțiunea de abuz în serviciu vis-a- vis de calitatea inculpatului iar art.17 lit.c din Legea 78/2000, să se raporteze și la art.289 C., privind infracțiunea de fals intelectual. De asemenea, procurorul a reiterat cererea formulată în scris la f.58 din dosarul (...), cu privire la extinderea procesului penal, față de inculpatul B. N. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de fals intelectual în acte publice, săvârșite de inculpatul A. V. D. iar față de inculpatul A. V. D., a solicitat extinderea procesului penal și pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev.de art.264 C., pe lângă infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cele două infracțiuni având obiecte juridice diferite, astfel încât între acestea există concurs ideal. Apărătorii celor doi inculpați, av.Balog R. și av. B. E., au solicitat respingerea cererii reprezentantei parchetului cu privire la extinderea procesului penal, învederând totodată instanței că art.336 C., care este de strictă interpretare, se referă doar la fapte noi descoperite în cursul judecății, ceea ce nu este cazul în speță, așa că, cererea de extindere a procesului penal față de aceștia, nu poate fi admisibilă. Trecând la soluționarea cererilor și excepțiilor formulate în fața instanței de rejudecare, în ordinea indicată prin decizia de casare, tribunalul a reținut mai întâi că în speță nu sunt incidente disp. art.336 C., privind extinderea procesului penal pentru alte fapte, deoarece în cursul judecății nu s-au descoperit date în sarcina inculpaților B. N. M. și A. V. D. cu privire la săvârșirea de către aceștia a altor fapte prevăzute de legea penală, în legătură cu infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată. Astfel, prin rechizitoriul parchetului, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru următoarele fapte penale: 1. B. N. M., pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. și ped. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, rep., reținându-se în sarcina sa că la data de (...), în timp ce conducea auto nr.(...) a produs un accident de circulație, în urma căruia victima J. O. a suferit leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale, apoi a părăsit locul accidentului fără a anunța organele de poliție și a infracțiunii de fals în declarații, prev și ped. de art.292 C., constând în aceea că la data de (...) a dat o declarație la poliție relatând date ireale respectiv că accidentul s-a produs în data de (...) și în alte împrejurări decât cele reale (manevră de evitare a unui câine) și fără să menționeze că în urma accidentului a rezultat o victimă, cele două fapte fiind în concurs real, conf. art.33 lit. a C.. 2. A. V. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped de art.132 din Legea nr.78/2000 rep. reținându-se în sarcina sa că, în calitate de agent de poliție judiciară și- În fața instanței, s-a solicitat extinderea procesului penal față de inculpatul B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 C., art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap.la art.246 C. săvârșită de inculpatul A. V. D. deoarece, prin completarea cu date nereale a declarației pe proprie răspundere, l-a ajutat pe inc. A. să-și exercite defectuos atribuțiile de serviciu în dauna p.civ.S. de urgență Z. și S. de ambulanță S., în sensul că prin neînregistrarea dosarului penal pe numele inc. B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului astfel că părțile civile nu își fi putut recupera cheltuielile făcute cu îngrijirea părții vătămate; complicitate la infracțiunea de fals intelectual în acte publice prev.de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.289 alin.1 C. cu aplic.art.41 alin.2 C. comisă de inc.A. ca urmare a declarației pe propria răspundere a inc.B. din data de (...), în urma căreia agentul de poliție a întocmit în fals procesul verbal de constatate și sancționare a contravenției și dovada de reparare a autoturismului. Pentru inculpatul A. V. D., s-a cerut extinderea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev.de art.264 C. deoarece nu s-a înregistrat dosar penal având ca obiect vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului comise de inc.B.. A rezultat așadar din conținutul rechizitoriului că faptele pentru care se solicită extinderea procesului penal nu sunt fapte noi, descoperite în cursul judecății, ci în realitate este vorba de o nouă încadrare juridică dată de procuror faptelor acolo descrise, după sesizarea instanței și înainte de începerea cercetării judecătorești, așa cum de altfel s-a reținut și în decizia dată de instanța de control judiciar. În ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. V. D., a solicitat în aceleași condiții, instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 334 C., pentru simplul motiv că în acest caz, raportat la descrierea faptelor, nu există o încadrare juridică care să poată fi pusă în discuție, înainte de începerea cercetării judecătorești. O astfel de situație ar presupune, desigur, înlocuirea unei infracțiuni cu o altă infracțiune prevăzută de lege (în forma simplă), transformarea unei infracțiuni din forma simplă în forma agravată, reținerea sau înlăturarea prevederilor legale privind forma continuată a infracțiunii (art.41 alin.2 C.) sau cele privind concursul de infracțiuni, în forma reală sau ideală (art.33 C.). Nici una din aceste situații tipice ce pot presupune punerea în discuție a încadrării juridice din rechizitoriu, nu se regăsesc în cauza dedusă judecății ci este vorba pur și simplu, de această dată, despre o completare, în fața instanței, a încadrării juridice din rechizitoriu, situație care nu este prevăzută de normele procedurale în vigoare și totodată inadmisibilă, deoarece poate crea o stare permanentă de incertitudine privind conținutul și numărul de fapte penale pentru care inculpatul este trimis în judecată. Astfel, în privința inculpatului A. V. D., rechizitoriul, care este actul de sesizare a instanței, nu cuprinde nici o încadrare juridică, de observat fiind că prev. art. art.132 din Legea nr.78/2000 rep. și respectiv art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, rep., reținute în sarcina acestuia, nu sunt decât norme de trimitere la alte infracțiuni prevăzute de C. penal iar cele două texte din legea specială semnifică faptul că, raportat la calitatea făptuitorului, acele infracțiuni dobândesc caracter calificat, stabilindu-se și limitele de pedeapsă. Așadar, descrierea faptelor din rechizitoriu, pentru care inculpatul este trimis în judecată, trebuie, în astfel de situații, să se raporteze în mod explicit la normele de bază din C. penal, pentru o corectă și deplină încadrare juridică. Potrivit art. 300 C., instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. În cazul când se constată că sesizarea nu este făcuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia. Acest text de lege se referă la orice neregularitate de ordin formal, care nu afectează judecata, situație în care poate fi vorba de o nulitate relativă a actului procedural și care poate fi înlăturată chiar și în fața instanței, deoarece potrivit art.197 alin.1 C., încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin anularea acelui act. În ce privește cuprinsul rechizitoriului, art.263 C., se referă la o serie de elemente de importanță diferită, prevăzând următoarele: (1) Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penala si trebuie sa cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținuta in sarcina sa, încadrarea juridica, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventiva luata si durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere in judecata. (2) In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanța, cu indicarea calității lor in proces si locul unde urmează a fi citate. (3) In cazul când urmărirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie sa cuprindă si datele suplimentare prevăzute in art. 260. (4) P.ul întocmește un singur rechizitoriu chiar daca lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulți învinuiți sau inculpați și chiar daca se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 262. Este evident faptul că, cele trei elemente mai sus evidențiate, sunt absolut necesare pentru învestirea instanței și buna desfășurare a judecății încă de la primul termen, toate celelalte omisiuni din actul de sesizare putând fi completate de îndată, în fața instanței sau la un termen ulterior, acordat în acest sens; în schimb, lipsa elementeloresențiale din rechizitor, cum este și încadrarea juridică a faptelor, atrage după sine nulitatea absolută a actului procedural, în conf. cu prevederile art.197 alin.2 teza I-a C., conform cărora „dispozițiile relative la competenta după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecata sunt prevăzute sub sancțiunea nulității";. Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede în continuare că „nulitatea prevăzuta in alin. 2 nu poate fi înlăturata în nici un mod. Ea poate fi invocata în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu";. Prin urmare critica formulată sub acest aspect de apărătorul inculpatului A. V. D., apare întemeiată; în schimb, în ce privește celelalte nulități invocate de apărătorul inculpatului A. V. D. cu privire la neregularitatea actelor de urmărire penală efectuate cu privire la acesta, inclusiv în ce privește audierea unor martori, chiar pertinente fiind, tribunalul constată că acestea sunt nulități relative, în sensul definit de art.197 alin.1 C. și în prezent sunt acoperite, prin păstrarea tuturor actelor procedurale efectuate în fața instanței, în primul ciclu procesual, de către instanța de control judiciar. Față de aceste aspecte, tribunalul, a respins cererile procurorului de schimbare a încadrării juridice cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului A. V. D. respectiv de extindere a procesului penal cu privire la alte fapte reținute în sarcina inculpaților B. N. M. și A. V. D., și constatând nulitatea absolută a rechizitoriului P. de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de (...) în dosarul nr.254/P/2009, în baza art.300 C., a restituit prezentul dosar la P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, în vederea refacerii actului de sesizare a instanței, pe baza întregului material probator aflat la dosar. Văzând și decizia nr.28/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul legii. Împotriva acestei soluții a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună trimiterea cauzei instanței de fond pentru continuarea judecății. În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță în mod eronat a făcut aplicarea art.300 al.2 C.pr.pen., în condițiile în care această fază a fost depășită, iar actul de sesiyare respecta conditiile de forma si continut stabilite de art. 2162, 263 si 263 C. Se arata ca în rechizitoriu este mentionata încadrarea juridică chiar dacă incompletă, insa încadrarea juridica urmeaza a fi stabilita de catre instanța de judecata in urma solutionarii dosarului. Pentru celelalte motive invocate de apărare nu se pronunță, recursul vizând doar ceea ce s-a dispus de către instanța de fond. Recursul declarat în cauză este fondat. Potrivit C.ui de procedură penală, „nulitatea"; nu este o excepție, ci o sancțiune procedurală care intervine în cazul încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal (art. 197 C. proc. pen.). Invocarea eventualelor încălcări ale legii în activitatea de urmărire penală se face, uneori din oficiu, dar de regulă prin formularea de către procuror sau partea interesată a unei cereri (art. 197 alin. 4 C. proc. pen.). Distinct de „., „. și „. prealabile"; - astfel cum sunt reglementate de C. de procedură penală - pentru verificarea anumitor acte ale fazei urmăririi penale au fost instituite proceduri juridice specifice (speciale) care trebuie aplicate de judecător. Astfel, pentru verificarea actului de sesizare (rechizitoriului), legiuitorul a instituit o procedură specifică, cea reglementată în art. 300 C. proc. pen. Potrivit art. 300 alin. (2) C. proc. pen., în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia. În doctrină și jurisprudență se apreciază că nerespectarea dispozițiilor privitoare la „. instanței"; are în vedere încălcarea dispozițiilor privitoare la „. primară"; (sesizarea prin rechizitoriu), „. suplimentară"; (extinderea acțiunii penale, extinderea procesului penal) și „. de trimitere"; (casarea cu trimitere, declinarea competenței, regulatorul de competență, strămutarea). Respectarea dispozițiilor care reglementează sesizarea primară a primei instanțe de judecată privește organul sau persoana care o face și actul prevăzut de lege prin care este învestită instanța de judecată. Altfel spus, normele se referă la sesizarea instanței prin rechizitoriu (și nu printr-un alt act al procurorului), iar rechizitoriul să fi fost emis cu respectarea unor dispoziții esențiale (de un procuror competent și fără depășirea limitelor prevăzute de lege potrivit art. 263 C. proc. pen.). Jurisprudența și doctrina sunt, într-o covârșitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanței, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., poartă asupra actului propriu-zis (rechizitoriului), asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește conținutul actului de sesizare și respectării art. 264 alin. (3) C. proc. pen. Or, din examinarea rechizitoriului nr. 254/P/2009 din (...) a P. de pe langa T. S. Curtea constată că nu există temeiuri pentru a concluziona că nu au fost respectate „dispozițiile privitoare la sesizarea instanței";, aceasta fiind făcută prin rechizitoriu întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 262, art. 263 și art. 264 C. proc. pen. (condiții de formă și de conținut). Actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263 C. proc. pen., și anume datele referitoare la persoana inculpaților, faptele reținute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță. Totodată, acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror. Nu poate fi omisă împrejurarea că, atâta timp cât instanța este sesizată cu o stare de fapt, în conformitate cu dispozițiile art. 317 C. proc. pen., inculpatul poate fi judecat și condamnat și pentru o altă faptă decât cea la care se referă rechizitoriul (procedându-se la suplimentarea sesizării potrivit legii) sau poate fi judecat și condamnat și pentru alte acte materiale aparținând infracțiunii supuse judecății (prin extinderea acțiunii penale din partea instanței). Față de argumentele expuse Curtea constată ca neîntemeiată concluzia existenței unor „neregularități"; ale actului de sesizare, în sensul că nu se poate trece la judecarea faptei și persoanei trimisă în judecată, motive pentru care se va admite ca fondat recursul declarat în cauză, iar sentința penală nr. 2 din 12 ianuarie 2011 a T.ui S. se va casa în întregime, cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Potrivit art. 189 C. se vor stabili onorarii parțiale pentru avocații din oficiu de câte 150 lei în favoarea Baroului de A. C., onorarii ce se vor suporta din fondul M.ui Justiției. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admire recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinței penale nr. 2 din 12 ianuarie 2011 a T.ui S., pe care o casează în întregime si trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Stabilește onorarii parțiale pentru avocații din oficiu de câte 150 lei in favoarea Baroului de A. C., onorarii ce se vor suporta din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. L. H. C. I. GREFIER, M. B. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond. M. S.
| ← Decizia penală nr. 1611/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 916/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
