Decizia penală nr. 106/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 106/A/2011
Ședința publică din 16 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L.
JUDECĂTOR : V. C., Președinte Secție Penală
GREFIER : A. B.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:. D.
S-au luat spre examinare, în vederea pronunțării, apelurile declarate de DIICOT B. T. S. și de inculpații T. L., T. C. A., T. C. și T. C., împotriva sentinței penale nr.7 din data de 11 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din L. 39/2003 cu aplic.art.75 lit.c C.pen., art.12 alin.1 și 2 lit.a din L. 6. combinat cu art.13 din L. 6., cu aplic.art.75 lit.c C.pen. și art.41 alin.2 C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen. (inc.T. L.); art.7 din L. 39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a din L. 6. combinat cu art.13 din L. 6., cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen. (inc.T. C. A.); art.7 din L. 39/2003 cu aplic.art.75 lit.c C.pen., art.12 alin.1 și 2 lit.a din L. 6., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen. (inc.T. C.); art.7 din L. 39/2003 cu aplic.art.75 lit.c C.pen., art.12 alin.1 și 2 lit.a din L. 6., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen. (inc.T. C.);
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 mai 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 7 din 11 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) a fost condamnat inculpatul T. L. (fiul lui A. și L., născut la (...) în Lipova, jud.Arad, domiciliat în V. L., nr.20/A, com.L., jud.S.) prin schimbarea încadrării juridice; în baza art.8 din L. nr.39/2003 rap.la art.323 alin.1 cu aplic.art.75 lit.c Cod penal, la 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
În baza art.329 alin.(1) Cod penal, cu aplic.art.75 lit.c și art.41 alin.(2) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art.329 alin.(1) și (3) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, în urma contopirii pedepselor, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 (șase) luni, deci 5
(cinci) ani și 6 luni închisoare, precum și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod penal, achită pe inculpatul T. L., pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.13 alin.(1) și
(3) teza I din L. nr.6., cu aplic.art.41 alin.(2) Cod penal.
A fost condamnat inculpatul T. C. A., (fiul lui A. și L., născut la (...) în
Lipova, jud.Arad, domiciliat în V. L., nr.20/A, com.L., jud.S.) prin schimbarea încadrării juridice;
În baza art.8 din L. nr.39/2003 rap.la art.323 alin.(1) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.329 alin.(1) Cod penal, cu aplic.art.41 alin.(2) Cod penal, la 2
(doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, în urma contopirii pedepselor, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 3 (trei) luni, deci 3
(trei) ani și 3 (trei) luni închisoare precum și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod penal, a fost achitat inculpatul T. C. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.13 alin.(1) și (3) teza I din L. nr.6., cu aplic.art.41 alin.(2) Cod penal.
Au fost condamnați inculpații T. C. (fiul lui V. și L., născut la (...), în Turda, jud.C., domiciliat în L., nr.193, jud.S.) și T. C. (fiul lui V. și L., născut la
(...) în C. N., jud.C., domiciliat în L., nr.193, jud.S.), prin schimbarea încadrării juridice; în baza art.8 din L. nr.39/2003 rap.la art.323 alin.(1) Cod penal, la câte 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.13 alin.(1) și (3) teza I din L. nr.6., la câte 7 (șapte) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II-a și lit.b
Cod penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, în urma contopirii pedepselor, inculpații vor executa pedeapsa cea mai grea, deci câte 7 (șapte) ani închisoare
și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, pe o durată de 3 ani.
S-a facut aplic.art.71 și 64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal, față de toți inculpații, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.329 alin.(3) Cod penal și art.19 alin.(1) din L. nr.6., s-a confiscat suma de 30.780 euro de la inculpatul T. L., suma de 24.200 euro de la inculpatul T. C. A. și câte 17.600 euro de la inculpații T. C. și T. C.
Inculpații T. C., T. C. și T. L., au fost obligați în solidar, la plata sumei de
10.000 euro către partea civilă B. I. M. și pe toți cei 4 (patru) inculpați la câte
3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D. - B. T. S., au fost trimiși în judecată inculpații T. L., pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art.7 din L. nr.39/2003 cu aplic.art.75 lit.c Cod penal; art.12 alin.1 și 2 lit.a din L. nr.6. combinat cu art.13 alin.1 din L. nr.6. cu aplic.art.75 lit.c Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal; T. C.-A. pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art.7 din L. nr.39/2003; art.12 alin.1, 2 lit.a combinat cu art.13 alin.1 din L. nr.6., cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal; T. C. pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art.7 din L. nr.39/2003, cu aplic.art.75 lit.c Cod penal, art.12 alin.1, 2 lit.a din L. nr.6., totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și T. C. pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art.7 din L. nr.39/2003, cu aplic.art.75 lit.c Cod penal, art.12 alin.1,
2 lit.a din L. nr.6., totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina lor următoarele:
Începând cu anul 2004, învinuiții T. L., T. C.- A., T. C., T. C. și T. M.-
G., s-au constituit într-un grup infracțional organizat având ca obiect, infracțiuni de trafic de persoane.
Învinuiții au recrutat mai multe persoane de sex feminin de pe raza județelor S., Mureș, Hunedoara și G., unele din acestea fiind minore, promițându-le locuri de muncă în străinătate, ca îngrijitoare de persoane în vârstă sau ca personal de servire în restaurante, cu un câștig de aproximativ
800 euro pe lună.
Caracteristic pentru acest grup infracțional a fost coeziunea dintre membrii grupului, bazată pe relațiile de de rudenie existente între ei: frați, veri, soți, precum și implicarea lor constantă în aceste activități. La data începerii activității infracționale, învinuiții T. L., T. C., T. C. și T. M.- G. cunoșteau faptul că învinuitul T. C.- A. era minor, acesta împlininând vârsta de 18 ani doar la data de (...).
Toți membrii grupului au desfășurat activități de racolare, transport și obligare a persoanelor la practicarea prostituției, având totodată legături cu cetățeni străini de etnie albaneză în orașul T. din I. Acestora membrii grupului le-au "vândut"; dar au și "cumpărat"; persoane racolate din România, cu sume cuprinse între 2500 și 3000 euro, ulterior victimele fiind obligate să practice prostituția în stradă.
De asemenea, membrii grupului infracțional suportau taxele necesare pentru obținerea pașapoartelor de către persoanele racolate, s-au ocupat de transportul acestora, iar ulterior le obligau pe acestea să practice prostituția pentru a le restitui cheltuielile. Membrii grupului își însoțeau victimele în I., pentru a le obliga să practice prostituția sau pentru a le vinde. Faptele au fost săvârșite astfel:
1. În cursul anului 2005, partea vătămată D. R.- L. a fost contactată telefonic de învinuitul T. L. care i-a arătat că se află în I. și i-a găsit un loc de muncă ca barman într-un bar din T.
U., partea vătămată a fost căutată acasă de învinuiții T. L. și T. C.- A. care i-au achitat taxele necesare eliberării pașaportului.
În data de (...), învinuitul T. L. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate D. R.- L., de unde a transportat-o în orașul J. A doua zi partea vătămată a fost transportată cu un microbus care a luat-o din fața localului CAFE LUX din or. J., în I., în T., împreună cu învinuita T. M.- G. și cu partea vătămată P. I.- G. La acea dată, la insistențele părții vătămate, învinuitul T. L. i-a spus că nu urma să lucreze într-un bar, ci va practica prostituția, aceasta fiind de acord.
În I., învinuitul i-a luat părții vătămate pașaportul și a cazat-o într-un hotel din zona pieței Monte Cucco din T., împreună cu N. L., persoană care la rândul ei practica prostituția pentru învinuitul T. C.- A.
P. vătămată a practicat prostituția în stradă fiind supravegheată îndeaproape de învinuiții T. L. și T. C.- A. P. vătămată acosta diverse persoane de sex masculin, cu care apoi întreținea raporturi sexuale în autoturismele lor sau în camere din hotelul Eden din T., percepând de la aceștia sume cuprinse între 30- 100 euro/client.
D. aproximativ o săptămână partea vătămată a fost anunțată de învinuitul T. L., că a fost vândută unui cetățean de etnie albaneză, denumit R., contra sumei de 2500 euro și urma să practice prostituția pentru acesta.
Cetățeanul albanez a cazat-o într-un apartament situat tot în zona pieței
Monte Cucco din T. și în continuare a practicat în același fel prostituția în fiecare noapte între orele 22,00- 01,00, în perioada martie 2005- iunie 2005, împărțind câștigurile cu acesta.
În luna iunie 2005, partea vătămată i-a solicitat cetățeanului albanez, să- i dea pașaportul pentru a se întoarce în România, urmând ca în scurt timp, să revină la el în I.
În continuare partea vătămată a locuit la numitul P. D. care i-a achitat cetățeanului albanez suma de 3000 euro pentru a renunța la serviciile ei.
2. P. vătămată U. D.- L. a fost acostată într-un bar din loc. Reghin, jud.
Mureș de învinuitul T. L. care i-a propus, să o ducă în I., unde urma să lucreze ca menajeră în schimbul unui salariu foarte bun.
U. partea vătămată a fost căutată din nou de învinuiții T. L. și T. C.- A. care au convins-o să facă deplasarea în I. Ajunși în I., în loc. Ricionne din zona Bologna, partea vătămată a fost cazată într-un imobil împreună cu părțile vătămate D. R. și P. O., care i-au arătat că practicau prostituția pentru T. L. și T. C.- A.
A doua zi partea vătămată a fost anunțată de învinuiții T. L. și T. C.- A., că adevăratul motiv pentru care a fost adusă în I. era practicarea prostituției în stradă pentru ei. Inițial partea vătămată nu a fost de acord, însă din lipsa mijloacelor financiare necesare pentru a se întoarce în România a practicat prostituția alături de părțile vătămate D. R. și P. O.
Astfel, în perioada septembrie 2005- februarie 2006, în fiecare noapte părțile vătămate au fost duse de învinuiți în stradă între orele 22,00- 03,00, unde au acostat diverse persoane de sex masculin, cu care apoi au întreținut raporturi sexuale în autoturismele lor sau în camere de hotel, în schimbul unor sume cuprinse între 30- 50 euro/client. Banii obținuți au fost împărțiți de partea vătămată cu învinuiții T. L. și T. C.- A.
În luna februarie 2006 partea vătămată a fost depistată de autoritățile italiene care au returnat-o în România.
3. În luna ianuarie 2005, partea vătămată P. I.- G. a cunoscut-o pe învinuita T. M.- G. în barul CAFE LUX din orașul J. D. câteva săptămâni învinuita T. M.-G. a contactat-o pe partea vătămată propunându-i, să meargă la muncă în I., oferindu-i un post de manajeră la o persoană în vârstă.
Învinuita T. M.- G. a fost soția învinuitului T. L. și a avut dublu rol în cadrul grupului, atât de racolator cât și de persoană care a practicat prostituția în beneficiul lui T. L. și a cetațeanului italian de origine albaneză, denumit R.
P. vătămată i-a arătat învinuitei că este minoră, având vârsta de 17 ani și că nu are bani pentru pașaport. Învinuita a insistat atât pe lângă partea vătămată cât și pe lângă părinții acesteia convingându-i în final să accepte deplasarea în I. Învinuita a suportat cheltuielile ocazionate de obținerea pașaportului și de formularea unui consimțământ al părinților acesteia în fața notarului public.
În data de (...) partea vătămată s-a întâlnit cu învinuiții T. L., T. C.- A. și
T. M.- G. în localul CAFE LUX din or. J., aceștia fiind însoțiți și de partea vătămată D. R.- L. U., părțile vătămate au fost transportate în I., în orașul T., cu un microbus împreună cu învinuiții T. L., T. C.- A. și T. M.- G.
D. ce a ajuns la T., partea vătămată P. I.- G. și învinuita T. M.- G. au fost luate de doi cetățeni de etnie albaneză, denumiți R. și A. iar partea vătămată D.
R.- L. a rămas cu învinuiții T. L. și T. C.- A.
În continuare partea vătămată P. I.- G. a fost cazată împreună cu învinuita T. M.- G. și N. L. într-un apartament ce aparținea cetățenilor albanezi, aceștia luându-i și pașaportul.
A doua zi, învinuita T. M.- G. i-a relatat părții vătămate că adevăratul motiv pentru care a fost adusă în I. era practicarea prostituției în stradă pentru ea și cei doi cetățeni albanezi. Întrucât partea vătămată a refuzat, învinuita T. M.- G. a amenințat-o, că cetațenii albanezi îi vor ucide membrii familiei. În continuare, partea vătămată a fost închisă timp de 2 zile în apartament decătre învinuită și cetațeanul albanez R., deoarece a refuzat să practice prostituția.
D. 2 zile partea vătămată a fost agresată de cetațeanul albanez R., care a obligat-o prin violență să practice prostituția pe o stradă din T., alături de partea vătămată C. M., sub supravegherea învinuitei T. M.- G. și a lui R.
Timp de 3 săptămâni, partea vătămată a fost obligată să întrețină relații sexuale cu aproximativ 150- 170 de clienți, contra unor sume cuprinse între
30- 50 euro, fiind scoasă în stradă în fiecare noapte între orele 21- 06,00.
Sumele de bani obținute de învinuită au fost împărțite de aceasta cu cetățeanul albanez.
D. 3 săptămâni partea vătămată s-a refugiat în locuința unui client, cetățean italian, unde a rămas până în luna martie 2006, când a solicitat ajutorul autorităților consulare române din Milano, pentru a fi repatriată.
4. În luna iulie 2005 partea vătămată P. G.-O. l-a întâlnit pe învinuitul T. L. într-o discotecă din orașul J. În scurt timp între aceștia s-a creat o relațieapropiată, ei întreținând și relații sexuale. La un moment dat învinuitul i-a propus părții vătămate, să o ducă în I., unde se afla și sora ei, angajându-se să-i găsească un loc de muncă într-un bar de noapte sau într-un magazin alimentar. P. vătămată a fost de acord iar învinuitul i-a achitat cheltuielile legate de eliberarea pașaportului și de transportul în I.
În I. partea vătămată a fost cazată în imobilul "Vila Tua"; din localitatea
R., locuind împreună cu învinuitul T. L. și cu partea vătămată D. R.- L. și P. D. În acest timp, învinuitul T. L. i-a relatat părții vătămate că adevăratul motiv pentru care a fost adusă în I. era practicarea prostituției în stradă.
Astfel, în perioada iulie 2005- februarie 2006, partea vătămată P. G.- O., împreună cu partea vătămată D. R.- L. au fost obligate de învinuitul T. L. să practice prostituția pe o șosea ocolitoare a localității R., în fiecare noapte până în jurul orei 02,00. Învinuitul le-a cerut părților vătămate să acosteze clienți cu care să întrețină relații sexuale în autoturismele acestora, pentru suma de 30 euro/client. Sumele de bani percepute erau luate în intregime de către învinuit.
În luna februarie 2006, partea vătămată a fost depistată pe stradă de autoritățile judiciare italiene, în timp ce practica prostituția și a fost repatriată.
5. La începutul anului 2005, partea vătămată B. I.- M. a fost racolată peraza județului G. de o persoană neidentificată, denumită de aceasta "., care i-a propus să meargă în I. la numita T. M., unde urma să îngrijească un copil. C. i-a asigurat părții vătămate sumele de bani necesare pentru eliberarea pașaportului și pentru transportul în I.
Ajunsă în V., partea vătămată a fost cazată în localitatea V. la numita T.
M. care locuia împreună cu un cetățean de etnie albaneză. Cei doi i-au luat părții vătămate pașaportul și i-au adus la cunoștință că urma să practice prostituția în stradă sub supravegherea lui T. M.
P. vătămată a practicat prostituția timp de 2 săptămâni, realizând un venit de aproximativ 6.000 euro, bani care i-au fost luați de T. M. și cetățeanul albanez.
D. 2 săptămâni partea vătămată a fost vândută unui alt cetățean de etnie albaneză, denumit A., cu suma de 2000 euro, și a practicat prostituția pentru acesta timp de 2 luni, realizând un venit de 15.000 euro. Deoarece partea vătămată l-a amenințat că va fugi, A. a vândut-o învinuitului T. C., cu suma de
2000 euro, acesta asigurând-o că-i va găsi de lucru în localitatea R.
Ajunși la locuința învinuitului T. C., acesta i-a adus la cunoștință părții vătămate, că a cumpărat-o de la cetățeanul albanez, și că va fi nevoită să practice prostituția și pentru el. Deoarece partea vătămată a refuzat să seprostitueze, T. C. a agresat-o în mai multe rânduri și a obligat-o să practice prostituția în stradă sub atenta lui supraveghere, iar după fiecare act sexual acesta îi lua banii obținuți. U., T. C. a revenit pentru o perioadă în România, deoarece îi expira viza de ședere de 3 luni în I. și pentru această perioadă la chemat din Spania pe fratele său, învinuitul T. C. care l-a rândul său a agresat-o pe partea vătămată B. I.- M. și a obligat-o să practice în continuare prostituția sub supravegherea lui. De asemenea, partea vătămată era supravegheată uneori și de către învinuitul T. L., verișor primar cu coînvinuiții T. C. și T. C., percepând si acesta sume de bani obținute de partea vătămată în urma practicării prostituției.
În tot acest timp partea vătămată a locuit într-un imobil împreună cu părțile vătămate D. R.- L., P. G.- O. și U. D.- L. și a practicat prostituția timp de 11 luni pentru învinuiții T. L., T. C. și T. C., până în luna februarie 2006, când fost depistată pe stradă de autoritățile judiciare italiene, în timp ce practica prostituția și a fost repatriată.
P. vătămată susține că a obținut din practicarea prostituției pentru învinuiții T. L., T. C. și T. C., suma de 100.000 euro, deoarece într-un singur week-end a obținut suma de 3.000 euro.
P. vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro despăgubiri civile, 50.000 euro daune morale.
6. În cursul anului 2006, partea vătămată A. M.- O. l-a întâlnit peînvinuitul T. C.- A. într-o discotecă din orașul J.
Învinuitul T. C.- A. i-a arătat că locuiește în loc. R. din I. și i-a propus, să locuiască la el și să practice prostituția în stradă sub protecția lui. Deoarece avea datorii mari, partea vătămată a fost de acord și în data de (...), s-a deplasat în I. cu un autoturism condus de P. D.
În I., partea vătămată s-a cazat la hotelul R. din R., unde erau cazați și învinuiții T. L. și T. C.- A.
D. câteva zile partea vătămată a ieșit în stradă, unde sub supravegherea învinuitului T. C.- A. a întreținut relații sexuale cu diferiți clienți în schimbul unor sume de bani. În total partea vătămată a realizat suma de 12.000 euro din care i-a înmânat 600 euro învinuitului T. C.- A., pentru că i-a asigurat protecția.
În acest timp, în localitatea R. mai practicau prostituția sub supravegherea învinuiților T. L. și T. C.- A. și părțile vătămate P. G.- O., U. D.-
L. și C. D.- G., toate din orașul J.
În luna iulie 2006, partea vătămată a fost ridicată de autoritățile judiciare italiene, fiind condamnată la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru infracțiunea de prostituție, arestată și liberată condiționat în data de (...).
7. În perioada anul 2006, partea vătămată P. R.- M. a împrumutat suma de 10.000.000 ROL de la învinuitul T. C.- A. În cursul sărbătorilor de iarnă din
2006, partea vătămată l-a încunoștiințat pe învinuit că nu-i poate restitui împrumutul, împrejurare în care acesta i-a propus să o ducă în I., unde să practice prostituția pentru a obține sume de bani.
P. vătămată a fost de acord și în cursul lunii ianuarie 2007 s-a deplasat în I., împreună cu partea vătămată M. C., unde au fost așteptate de învinuitul
T. C.- A. în localitatea I. În continuare aceștia s-au deplasat în T., unde părtile vătămate au fost cazate de învinuit într-un apartament cu două camere.
În următoarele 3 săptămâni părțile vătămate P. R.- M. ș i M. C. au practicat prostituția pentru învinuit, fiind scoase și supravegheate de acesta în stradă, în fiecare noapte între orele 22,00- 01,30. Părțile vătămate abordau diverse persoane de sex masculin, aproximativ 4-5 clienți pe noapte, cu careîntrețineau relații sexuale în autoturismele lor, contra sumei de 30 euro/client.
Aceste sume de bani erau percepute în întregime de învinuit.
În data de (...), partea vătămată a revenit în România deoarece avea probleme de sănătate, iar M. C. a rămas în continuare în I. la învinuitul T. C.- A.
8. În cursul anului 2005, partea vătămată C. A.- A. a plecat în I. la soraei, partea vătămată C. M., aceasta locuind cu un cetățean italian în orașul Rho de lângă M.
Anterior, partea vătămată C. M. a plecat în I. la insistențele învinuiților T. L. și T. C.- A. care i-au achitat toate cheltuielile legate de eliberarea pașaportului și de deplasare.
În timp ce se aflau la cumpărături, părțile vătămate C. A.- A. ș i C. M. aufost abordate de învinuiții T. L. și T. C.- A. care le-au obligat să urce într-un autoturism și le-au trasportat la T. A. părțile vătămate au fost cazate într-un apartament, împreună cu părțile vătămate P. I.- G. și N. L. A. au fost atenționate de învinuiții T. L. și T. C.- A. și cetățeanul de etnie albaneză, zis R., că nu au voie să iasă în oraș pe timpul zilei și le țineau închise până la ora
22,00.
În fiecare noapte, timp de 3 săptămâni părțile vătămate C. A.- A., C. M., P. I.- G. și N. L. au fost scoase în stradă de învinuiți și cetățeanul albanez, fiind obligate să acosteze persoane de sex masculin cu care, să întrețină raporturi sexuale în autoturismele lor, contra unor sume de bani.
P. vătămată C. A.- A. susține că a refuzat, să practice prostituția iar sora ei C. M. întreținea relații sexuale cu persoanele acostate de ea și îi dădea diverse sume de bani pentru a le înmâna ulterior învinuiților și cetățeanului albanez.
D. 3 săptămâni părțile vătămate C. A.- A. și C. M. au fost găsite de prietenul acesteia din urmă care le-a luat din stradă și le-a dus la locuința lui.
Starea de fapt mai sus enunțată, se sprijină pe următoarele mijloace materiale și testimoniale de probă, administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile învinuiților (f. 35- 38, 44- 47, 198, 199, 238, 239); declarațiile părților vătămate (f. 93- 142); procese- verbale de recunoaștere după fotografie (f. 24- 34); procese- verbale de verificare în baza de date a IGPF (f. 78- 86, 180-
184); declarații de martor (f. 90- 92, 143, 144); adrese Punctul National Focal
(f. 149- 156).
În cauză s-au efectuat cercetări față de învinuiți și pentru racolarea și exploatarea sexuală a victimelor R. C.- A. și N. L., însă cu privire la aceste victime, învinuiții au fost trași la răspundere penală de către autoritățile judiciare italiene. Prin O. nr. 38D/P/2007 din data de (...) a B.ui T. S. din cadrul Direcției de I. a I. de C. O. și T., s-a dispus obligarea învinuiților T. C. și T. C. de a nu părăsi teritoriul R. în perioada (...)- (...). D. expirarea duratei măsurii învinuiții au plecat în I., unde se află și în prezent.
În ce privește caracterizarea inculpaților din prezenta cauză , în rechizitor s-a reținut că învinuitul T. L. nu are antecedente penale (f. 51). Potrivit adresei nr. 1. din (...) a M.I.R.A.- Punctul Național Focal, învinuitul T. L. a fost arestat la data de (...) împreună cu coînvinuitul T. C.- A. și partea vătămată A. M.- O., de C. din loc. R., I., pentru proxenetism și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. V. identificate de autoritățile judiciare italiene, ca fiind constrânse să se prostitueze în folosul învinuiților au fost G. M., R. C.- A., N. L., P. A.. În timpul urmăririi penale învinuitul T. L. a recunoscut că a săvârșit fapte de proxenetism pe teritoriul I., însă precizează că aceste fapte s-au referit doar la persoanele pentru care a fost tras la răspundere penală de autoritățile judiciare italiene.
Învinuitul T. C.- A. nu are antecedente penale (f. 52), și nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, susținând că își asigură mijloacele de trai în I. prin munci în domeniul construcțiilor. Declarația sa nu a fost susținută de probele administrate în cauză. Astfel din declarațiile părților vătămate reiese faptul că acesta le-a recrutat și le-a înlesnit deplasarea în I. pentru a practica prostituția și le-a supravegheat și asigurat protecția în timpul în care acestea întrețineau relații sexuale cu clienții. În declarațiile lor, părțile vătămate furnizează detalii cu privire la locurile unde au fost cazate și locurile unde au fost obligate, să practice prostituția. Din declarația martorului P. I. reiese că în luna ianuarie 2007 a fost contactat telefonic de învinuitul T. C.- A. care i-a cerut să le transporte pe părțile vătămate în I., la I. aici martorul a fost așteptat de învinuit care i-a achitat contravaloarea transportului (f. 90, 92). De asemenea, martora G. V. a arătat că a fost contactată de învinuitul T. C.- A., în timp ce se afla într-un bar împreună cu partea vătămată P. I.- G., acesta propunându-le, să meargă în I., să practice prostituția. Deși martora a refuzat, a asistat în continuare la discuția dintre învinuit și partea vătămată P. I.- G. auzind detaliile legate de plata taxelor pentru eliberarea pașaportului și a transportului victimei în I. (f. 143, 144). De asemenea, afirmațiile părților vătămate sunt susținute si de procese- verbale de verificare în baza de date a IGPF (f. 78- 86, 180- 184). Potrivit adresei nr. 1. din (...) a M.I.R.A.- Punctul Național Focal, în data de (...), învinuitul T. C.- A. a fost depistat pe teritoriu I., pe raza or. T., în timp ce se afla cu cetățeanul albanez Grembi Laurenc.
Din întreaga activitate infracțională, învinuiții T. L. și T. C.- A. au obținut suma de aproximativ 200.000 euro, având în vedere numărul mare de părți vătămate exploatate de aceștia și perioadele lungi în care au fost obligate să practice prostituția,astfel că în baza art. 118 lit. d) C. se propune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, cu privire la această sumă.
Învinuitul T. C. are antecedente penale (f. 53). Acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, pentru infracțiunea prev. de art. 70 alin. 1 din L. nr. 243/2002, prin sent. pen. nr. 125/(...) a Judecătoriei Oradea. Infracțiunea prev. de art. 70 alin. 1 din L. nr. 243/2002 este concurentă cu prezentele infracțiuni. Învinuitul nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, susținând că în perioada în care partea vătămată a afirmat că a fost obligată să practice prostituția, el se afla în penitenciar, fiind încarcerat în perioada (...)- (...), însă cu ocazia arestării a furnizat autorităților judiciare italiene o identitate falsă.
Apărarea învinuitului nu a fost susținută de probele administrate în cauză; astfel partea vătămată B. I.- M. arată că a fost exploatată de învinuit o perioadă de 11 luni, până în februarie 2006, perioadă care nu coincide cu perioada în care acesta afirmă că a fost încarcerat.
De asemenea, partea vătămată i-a recunoscut fără dubii pe învinuiții T.
L., T. C. și T. C., deși nu sunt din aceeași localitate. Mai mult, partea vătămată, în prima sa declarație, formulată în fața procurorului din cadrul DIICOT- serviciul T. T., le-a menționat și pe părțile vătămate împreună cu care a practicat prostituția, fiind constrânse de învinuiți.
A. părții vătămate B. I.- M. au fost confirmate și de declarația părții vătămate U. D.- L. (f. 123 verso).
Învinuitul a recunoscut că a locuit împreună cu partea vătămată B. I.-
M., însă nu știa că aceasta practică prostituția.
F. de învinuitul T. C. a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ în sumă de 1.000.000 ROL, prin O. nr. 1. a P. de pe lângă
Judecătoria Zalău, pentru infracțiunea prev. de art. 9 din L. nr. 61/1991 (f. 54,
55). Învinuitul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, susținând că în perioada în care partea vătămată afirmă că a fost obligată să practice prostituția, el se afla în Spania și se deplasa doar sporadic la fratele său, T. C., în I. Apărarea învinuitului nu este susținută de probele administrate în cauză; astfel partea vătămată B. I.- M. arată că a fost exploatată de învinuit o perioadă de 11 luni, până în februarie 2006, perioadă care nu coincide cu perioada în care acesta afirmă că a fost încarcerat.
De asemenea, partea vătămată i-a recunoscut fără dubii pe învinuiții T.
L., T. C. și T. C., deși nu sunt din aceeași localitate. Mai mult, partea vătămată, în prima sa declarație, formulată în fața procurorului din cadrul Direcției de I. a I. de C. O. și T.- S. T. T., le-a menționat și pe părțile vătămate împreună cu care a practicat prostituția, fiind constrânse de învinuiți. A. părții vătămate B. I.-M. sunt confirmate și de declarația părții vătămate U. D.- L. (f.
123 verso).
Din întreaga activitate infracțională, învinuiții T. C. și T. C. au obținut suma de aproximativ 100.000 euro, având în vedere perioada mare de timp în care au obligat-o pe partea vătămată B. I.- M. să practice prostituția, aceasta susținând că într-un singur week-end a realizat suma de 3000 euro astfel că în baza art. 118 lit. d) C. se propune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, cu privire la această sumă.
Prin același rechizitor s-a dispus disjungerea cauzei față de învinuita T.
M.- G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art. 7 din L. nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. c) C.; art. 12 alin. 1 comb. cu art. 13 din L. nr. 6.; totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. și față de făptuitorii: P. D. T. M., fiecare pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a) din L. nr. 6.; art. 7 din L. nr.
39/2003; totul cu aplic. art. 33 lit. a) C.
De asemenea, în cauză s-au efectuat cercetări și față de făptuitoarele P. R.- M., B. I.- M., A. M.- O., D. R.- L., P. I.- G., P. G.- O., U. D.- L., C. A.- A. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 328 C. având în vedere faptul că acestea au constrânse la practicarea prostituției și au denunțat acest fapt autorităților judiciare din România, anterior datei începerii urmăririi penale, s-a apreciat că făptuitoarele beneficiază de prevederile art. 20 din L. nr. 6., potrivit căruia aceste persoane nu se pedepesesc.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) însă cei patru inculpați nu au putut fi audiați, decât la al-V-lea termen de judecată, din (...), întrucât la primul termen, din (...), au solicitat amânarea cauzei pentru angajare de apărător iar apoi nu s-au mai prezentat în instanță, deși prezența unuia dintre ei, T. C.- A., era obligatorie, săvârșind fapta în timpul minorității. Din declarațiile date în fața instanței rezultă în esență că inculpații T. L. și T. C.- A. le cunosc de mai mult timp pe părțile vătămate, despre care se face vorbire în rechizitor, însă nu recunosc săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, susținând că nu cunoșteau cu ce anume se ocupau acestea în I. Pe de altă parte, inculpatul T. C. a arătat că nu cunoaște pe nici una din părțile vătămate arătate în rechizitor iar pe partea vătămată B. I.- M. nu a văzut-o personal niciodată, fiind în mare parte plecat în Spania la lucru; în I. a stat aproximativ
7 zile, după ce fratele său(C.-n,n.) a fost liberat din penitenciar, după care s-a reântors în Spania unde a rămas la lucru până în vara anului 2006, când a fost prins fără acte și expulzat; în localitatea R. din I., nu a fost niciodată. La rândul său, inculpatul T. C. a revenit asupra declarației dată în cursul urmăririi penale cu privire la partea vătămată B. I.- M., arătând că i s-a prezentat o fotografie și a spus că o cunoaște dar acum își dă seama că persoana pe care o cunoaște nu este B. I.- M. Mai arătă acest inculpat că a plecat în I. în ianuarie 2005 iar în perioada 1 martie-1 septembrie 2005 a fostarestat sub identitatea lui G. L. dîndu-și acest nume pentru că nu a avut asupra sa acte de identitate. La sărbătorile de iarnă din 2005 s-a întors în România după care reântorcându-se în I., prin aprilie 2006, a fost din nou imediat arestat. Pe timpul cât a stat în I. a prestat munci ocazionale, nu s-a ocupat cu racolarea de persoane în vederea practicării prostituției iar pe părțile vătămate menționate în actul de sesizare a instanței, nu le cunoaște.(f.132-
135)
Continuând cercetarea judecătorească, instanța a dispus citarea martorilor asistenți care au semnat procesele verbale de recunoaștere a inculpaților după fotografii, respectiv B. R., domiciliată în S. M., str.G. Ș., nr.10, sc.E, et.4, ap.10, jud. T. și Ș. R. Ș., domiciliată în S. M., str.T.orii Vechi, nr.1, jud. T., cu mandate de aducere.
S-a considerat necesară emiterea unei adrese către MIRA - Punctul
Național Focal București prin care se va solicita să se comunice instanței de judecată dacă dețin copie după sentința de condamnare a inculpaților T. L. și
T. C. A., în I., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism sau dacă se cunoaște data la care cei doi inculpați au fost puși în libertate, cu referire la adresa nr. 1. din (...); De asemenea, s-a dispus citarea tuturor părților vătămate și martorilor, cu mandate de aducere, precum și a părții civile B. I.- M.(f.136-138) care a pretins sumele de 6.000 EURO "de la M.,100.000 EURO de la ". T. cu titlu de despăgubiri și suma de 50.000 EURO, daune morale, încă din timpul urmăririi penale(f.99 d.u.p.).
Primele declarații de martor au fost obținute în ședința din (...) ,când întrebate fiind părțile vătămate: D. R. L., P. I. G., P. G. O. și U. D. L., acestea au aratat că nu se constituie părți civile în cauză și nu participă ca părți vătămate în proces, fiind de acord să fie audiate în calitate de martor(f.254;255) Din depozițiile primelor trei martore rezultă în esență că îi cunosc pe inculpații T. L. și T. C.- A. de mai mult timp, din diferite împrejurări, că au fost plecate la muncă în I. în perioada anilor 2004-2005 însă acolo nu s-au întâlnit cu nici unul din inculpați și nu s-au ocupat cu practicarea prostituției. La rândul său, martora U. D. L. a susținut că nu îi cunoaște pe nici unul din cei patru inculpați,că a fost în I. în anul 2005 până în anul 2006 când a fost expulzată, că a fost ajutată să ajungă acolo de o prietenă din Reghin, pe nume I. „a cărui nume nu vreau să-l spun"; și că a lucrat la curățenia unor blocuri în orașul T. cele patru martore au arătat că nu își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale pe motiv că au fost obosite, stresate, amenințate sau li s-au promis anumite avantaje dacă vor declara împotriva inculpaților. În aceeași ședință a fost audiată și martora M. C. care a arătat că îi cunoaște pe inculpații T. L. și T. C.- A., a plecat în I. în ianuarie 2007, cu o persoană numită I. și o persoană numită P. R., fără ajutorul inculpaților iar când a ajuns în localitatea I. s-a întâlnit cu inculpatul T. C. căruia trebuia să-i restituie un împrumut, după care nu s-a mai întâlnit nici cu inculpatul nici cu numita P.
R.(f.249-253).
S-a dispus citarea în continuare cu mandate de aducere a părții civile B.
I.-M., a părțior vătămate: P. R.-M., C. A.-A., A. M.-O. și a martorilor: P. I., B. R., Ș. R.-Ș., C. D.-G., G. V. și S. I.(f.254-255).
În ședința nepublică din (...) s-a constatat că mandatele de aducere nu au fost executate pe motiv că partea civilă B. I.-M. este plecată din țară încă din luna august anul curent (f.279), partea vătămată C. A.-A. este plecată în I. de circa 1 an și 6 luni și nu se cunoaște data la care se va întoarce în țară
(f.282), partea vătămată P. R.-M. este plecată în Franța de mai mult timp și se cunoaște data la care se va întoarce în țară (f.283), martora C. D.-G., este plecată în I. de circa 2 ani și 10 luni (f.284), martora G. V. are domiciliul înlocalitatea B. M. însă nu se cunoaște adresa (f.285), martorul P. I. este plecat în Spania (f.287),partea vătămată A. M.-O. este plecată în I. de aproximativ 3 ani (f.288) iar martora S. I. este plecată în I. și nu se cunoaște data la care aceasta se va întoarce în țară (f.290). La fel, în ședința nepublică din (...) s-a constatat că mandatele de aducere nu au fost executate pe motiv că părțile vătămate S. R. Ș. și B. R. nu se pot deplasa la instanță, întrucât S. are o bunică bolnavă pe care o îngrijește, iar B. R. are un copil mic în întreținere, martora C. D.-G., este plecată în I. de circa 2 ani și 10 luni (f.342), partea vătămată C. A.-A. este plecată în I. de circa 1 an și 6 luni și nu se cunoaște data la care se va întoarce în țară (f.343), ), partea vătămată P. R.-M. este plecată în Franța de mai mult timp și se cunoaște data la care se va întoarce în țară (f.344), martorul P. I. este plecat în Spania de aproximativ 5 luni și nu se știe când se întoarce (f.345).În aceeași ședință, întrebată fiind, partea vătămată A. M.-O. arată că nu participă în proces ca parte vătămată, nu s-a constituit nici parte civilă în cauză, motiv pentru care a fost audiată în calitate de martor, alături de martora G.(căs.G.)V.(f.352). În depoziția sa, aceasta arată că nu își menține declarația dată în fața procurorului în data de (...)(f.107-109 d.u.p) deoarece a fost dictată de polițiștii care asistau la luarea declarației și a fost semnată de ea pentru a putea pleca mai repede; îi cunoaște pe toți cei patru inculpați, este plecată în I. de aprox. 8 ani, în anul 2006 a practicat prostituția dar nu pentru cei patru inculpați din acest dosar.În schimb, martora
G.(căs.G.)V. a arătat instanței că inculpații T. L. și T. C. i-au propus în toamna anului 2004, atât ei cât și părții vătămate P. I. să plece cu ei în I. pentru a se prostitua contra sumei de 100 euro/client, sumele încasate urmând a fi predate acestora iar ei o să le dea 500 de euro, mîncare și cazare, asigurându- le totodată transportul până în I., îmbrăcămintea și machiajul pe cheltuiala lor.Martora arată în continuare că nu a a dat curs acestei propuneri motiv pentru care a fost amenințată de inculpatul T. C. în mai multe rânduri cu bătaia deoarece a vorbit pentru ea cu îmbrăcămintea și a rezolvat cu transportul.Știe că partea vătămată P. I. a plecat în I., așa cum s-a înțeles cu cei doi inculpați iar ulterior i-a spus la telefon că se prostituează iar din banii obținuți de la clienți pe care îi dă acestora primește suma care a fost stabilită dinainte(f.349;350).În ședința nepublică din (...) a fost audiat martorul P. I. care a relatat instanței că îi cunoaște pe inculpații T. L. și T. C. iar în urmă cu aproximativ 2 ani a fost solicitat de T. C. să transporte 2 femei în I. care i-au spus că sunt prietenele celor doi inculpați și pe care le-a transportat până în localitatea I. unde erau așteptate de C.(f.391).În ședința din (...) s-a constatat că mandatele de aducere emise de instanță la termenul de judecată anterior pe numele părții civile B. I.-M., nu au fost executate, existând însă depuse procesele verbale de neexecutare a acestor mandate. Din procesele-verbale de neexecutare a mandatelor de aducere rezultă că partea civilă B. I.-M. locuiește în localitatea S. jud. G. (f.405) și respectiv că aceasta este plecată de aproximativ două săptămâni în I. (f.413).În aceeași ședință s-a dispus, (pentru clarificarea situației juridice a inculpaților care se susține că ar fi fost condamnați în I. și care au executat o pedeapsă pentru o parte din faptele comise), emiterea unei adrese către Ministerul Justiției - Direcția de D. I. și T. prin care se solicită sprijinul în obținerea sentințelor de condamnare ale T.ui Ordinar din R. - I. privind pe inculpații T. L. și T. C.-A., relații privind modul de executare a pedepselor precum și timpul efectiv - reținere, arestare, pedeapsă executată - pe care inculpații mai sus menționați l-au executat pe teritoriul I. în temeiul sentințelor de condamnare; pentru aceleași motive s-a dispus amânarea cauzei și la următoarele termene de judecată, din data de (...); (...) și (...) iar la termenul din (...) cauza a fost amânată pentru lipsa deapărare a inculpaților T. L. și T. C.-A. termenul din (...) a fost amânată cauza pentru lipsa de apărare a tuturor inculpaților, ca formă de protest în sprijinul revendicărilor formulate de A. M. din România. La termenul de judecată din (...) s-a constatat că partea civilă B. I.-M. a fost greșit citată de la adresa din loc. S. jud. G., aceasta având domiciliul stabilit în loc. G., str.Oltului, bl.D6, sc.3, ap.40, jud. G., așa cum rezultă din declarația acesteia dată în fața procurorului - fila 103 din dosarul de urmărire penală.De asemenea, instanța a considerat necesar a se emite o adresă către Ministerul Justiției prin care să se solicite a se verifica și a se comunica instanței, în temeiul art.116 alin.(2) din L. nr.302/2004, actualizată, dacă între România și I., există condiția reciprocității pentru recunoașterea hotărârilor pronunțate în cele două state, în materie penală(f.492).La termenul de judecată din data de (...) s-a dispus citarea parții civile B. I.-M.,de la ambele adrese, atât de la adresa indicată în declarația de la fila 103 din dosarul de urmărire penală - loc. G., str.Oltului, bl.D6, sc.3, ap.40, jud. G. cât și din com.S., sat S., jud.G. - cu mandat de aducere, apreciindu-se că audierea acesteia de către instanță este imperios necesară pentru aflarea adevărului cu privire la acuzele aduse față de inculpați.(f.502).Cauza a rămas în pronunțare la data de (...) însă la data de
(...) a fost repusă pe rol fiind necesare lămuriri privind sesizarea „in rem"; a instanței și încadrarea juridică a faptelor.
Astfel, în ședința nepublică din (...) instanța, din oficiu, a pus în discuțieschimbarea încadrării juridice a faptelor prin înlocuirea art.7 cu art.8din L. nr.39/2003, față de toți inculpații întrucât:
Din prima parte a rechizitoriului -descrierea in rem a faptelor, constituire grup infracțional în anul 2004 - nu rezultă foarte clar modul de constituire a grupului infracțional organizat, în sensul definit de art.2 lit.a teza I-a din L.39/2003, respectiv dacă a existat sau există o anumită ierarhie în cadrul grupului, disciplină internă, roluri bine definite, plan de activitate, etc., pentru a acționa în mod coordonat, sau dimpotrivă , grupul s-a format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, în sensul definit de art.2 lit.a teza II-a din aceeași lege.
Totodată instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrăriijuridice a faptelor din art.12 alin.(1) și (2) din L. 6. (trafic de persoane) în art.329 alin.(2) Cod penal (proxenetism) în concurs cu art.13 alin.(1) din L.
6.(trafic de minori) celelalte texte de lege rămânând neschimbate, față de inculpații T. L. și T. C.-A.,deoarece deși în rechizitor faptele săvârșite de membrii grupului nu sunt descrise raportat la persoanele traficate de fiecareinculpat, ci prin prezentarea unor evenimente secvențiale, totuși din acestea rezultă că, inculpatul T. L.,a fost trimis în judecată în legătură cu traficarea următoarelor persoane majore: D. R. L., U. D. L., P. G. O., C. A.-A., pentru a se reține infr. prev. de art. 12 alin.(1) și (2) din L. 6. și două persoane minore:. I. G. și B. I. M., pentru a se reține infr. prev. de art.13 (alin.1) din L. 6. iar inculpatul T. C. A. a fost trimis în judecată în legătură cu traficarea următoarelor persoane majore: D. R.-L., U. D. L., A. M. O., P. R. M., C. A.-A., pentru infr.prev. de art. 12 alin.(1) și (2) din L. 6. și a persoanei minore P. I. G., pentru infr. prev. de art.13 (alin.1) din L. 6.;cele două infracțiuni, aceea prev.de art.12 alin.(1) și (2) din L. 6.(trafic de persoane) și respectiv art.13 alin.(1) din L. 6.(trafic de minori) au fost în mod greșit combinate prin actul de sesizare a instanței, deoarece ele sunt prevăzute și reglementate în mod distinct de lege, în cazul de față ele aflându-se în concurs real, împreună cu infr.prev. și ped. de art.7 sau 8, după caz, din L. 39/2003.
De asemenea, instanța din oficiu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din art.12 alin.(1) și (2) din L. 6. (trafic de persoane) în art. 13 alin.(1) din L. nr.6. (trafic de minori) în concurs real, cu infr.prev. și ped. de art.7 sau 8, după caz, din L. 39/2003, față de inculpații T. C. și T. C., întrucât din cuprinsul rechizitoriului rezultă că aceștia au fost trimiși în judecată numai în legătură cu traficarea părții vătămate B. I., care potrivit datelor din rechizitoriu este născută la data de (...) în mun. G., fiind deci minoră la data săvârșirii faptelor asupra sa, la începutul anului 2005. Cu privire la persoanele majore, din rechizitoriu nu rezultă foarte clar mijloacele de constrângere utilizate de inculpati pentru obținerea consimțământului lor în vederea exploatării (obligarea la practicarea prostituției) și momentul când a avut loc aceste constrângeri, pentru fiecare din părțile vătămate (art.12 alin.1și2) Pentru schimbarea încadrării juridice s-a avut în vedere faptul că în timpul procesului, părțile vătămate și-au retras declarațiile date în cursul urmăririi penale, unele dintre ele susținînd că au practicat prostituția în mod benevol. În cazul persoanelor minore, legea(art.13 alin.1) nu prevede întrebuințarea unor astfel de mijloace, fiind suficient ca traficarea să se facă în scopul exploatării acestora ( obligarea la practicarea prostituției).
În aceeași ședință, reprezentantul parchetului a arătat că înțelege să-și extindă acțiunea penală față de inculpatul T. C. A., cu privire la infr. prev. și ped.de art.13 alin.(1) din legea nr.6., aspectul sesizat de instanță- lipsa acestui text de lege din dispozitiv- fiind doar o greșeală de redactare a rechizitoriului , prin omisiune.
În ședința nepublică din (...), procurorul a susținut actul de sesizare al instanței reiterând pe scurt starea de fapt și a solicitat condamnarea inculpaților T. L. în baza art.7 din L. nr.39/2003 cu aplic.art.75 lit.c Cod penal; art.12 alin.1 și 2 lit.a din L. nr.6. combinat cu art.13 alin.1 din L. nr.6. cu aplic.art.75 lit.c Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal; T. C.-A. în baza art.7 din L. nr.39/2003; art.12 alin.1, 2 lit.a combinat cu art.13 alin.1 din L. nr.6. cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal; T. C. în baza art.7 din L. nr.39/2003 cu aplic.art.75 lit.c Cod penal, art.12 alin.1, 2 lit.a din L. nr.6., totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal; T. C. în baza art.7 din L. nr.39/2003 cu aplic.art.75 lit.c Cod penal, art.12 alin.1, 2 lit.a din L. nr.6., totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, obligarea la plata sumei de 150.000 euro ce reprezintă 100.000 euro despăgubiri civile și 50.000 euro daune morale în favoarea părții civile B. I. M. precum și confiscarea sumei de 200.000 euro de la inculpații T. L. și T. C.-A. și a sumei de 100.000 euro de la inculpații T. C. și T. C. P. că faptele inculpaților T. L. și T. C.-A. din rechizitoriu sunt în concurs real cu condamnarea din I. Cere extinderea acțiunii penale și pentru
infracțiunea de proxenetism.
Av.P. Mircea a arătat că inculpații T. L. și T. C.-A. nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prev.de art. art.12 alin.1, 2 lit.a sau art.13 alin.1 din L. nr.6. pentru că aceste fapte nu există. Părțile vătămate ascultate au declarat că inculpații nu le-au ajutat să meargă în I. ei sunt doar prieteni iar alte părți vătămate audiate arată că nici nu-i cunosc pe inculpați. F. de cele ce preced a solicitat achitarea inculpaților în baza art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.a Cod procedură penală. A precizat că nu sunt întrunite elementele constitutive nici ale infracțiunii de prostituție. A. că între rechizitoriul întocmit de instanța din I. și cel întocmit de DIICOT este o diferență foarte mare. A apreciat că nici daunele morale nu se pot acorda. În subsidiar cere aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special și aplicarea disp.art.81 Cod penal în măsura în care condițiile sunt îndeplinite, inculpații neavând antecedente penale.
Apărătoarea inculpaților T. C. și T. C., av. M. M. a cerut achitarea acestora în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod penal susținând că cei doi inculpați nu s-au constituit în nici un grup infracțional, nu există infracțiunea prev.de art.7 sau 8 din L. 39/2003, inculpatul T. C. a fost în închisoare în perioada în care se spune că ar fi cumpărat-o pe partea vătămată B. M. Nu se poate reține constituirea de grup infracțional deoarece pentru aceasta trebuie minim 3 persoane. Singura coeziune dintre ei este că inculpații sunt rude între ei. Apreciază că daunele de 150.000 euro nu se cuvin părții vătămate B. M. C. judecătorească a dovedit contrariul rechizitoriului motiv pentru care cere achitarea lor pentru lipsa probelor.
T. deliberând, în baza întregului material probator existent la dosar, administrat atât în cursul urmăririi penale cât și faza de judecată, a reținut mai întâi că desfășurarea anchetei a fost una defectuoasă raportat la complexitatea cauzei și specificul procedurilor prevăzute de lege în cazul infracțiunilor de crimă organizată și trafic de persoane, așa cum sunt ele reglementate prin L. nr.39/2003 și L. nr.6.. De asemenea, au fost ignorate și prevederile Legii nr.211/2004, privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor care la art.4 prevede că:
(1) Judecătorii, în cazul infracțiunilor pentru care plângerea prealabilă seadresează instanței de judecată, procurorii, ofițerii și agenții de poliție au obligația de a încunoștința victimele infracțiunilor cu privire la:a) serviciile și organizațiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistență a victimei, în funcție de necesitățile acesteia;b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;c) dreptul la asistență juridică și instituția unde se pot adresa pentruexercitarea acestui drept;d) condițiile și procedura pentru acordarea asistenței juridice gratuite;e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părții vătămate și ale părții civile;f) condițiile și procedura pentru a beneficia de dispozițiile art. 86^1 , 86^2 ,
86^4 și 86^5 din Codul de procedură penală, precum și de dispozițiile nr. 6.privind protecția martorilor;g) condițiile și procedura pentru acordarea compensațiilor financiare de cătrestat.
(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoștință victimei de către judecătorul, procurorul, ofițerul sau agentul de poliție la care victima se prezintă.
(3) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoștință victimei, în scrissau verbal, într-o limbă pe care aceasta o înțelege.
(4) Îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (1)-(3) se consemnează într-unproces-verbal, care se înregistrează la instituția din care face parte judecătorul,procurorul, ofițerul sau agentul de poliție la care se prezintă victima.
Art. 8 din același act normativ menționează în continuare:
(1) Consilierea psihologică asigurată de serviciile de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor se acordă gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infracțiunile de omor, omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, pentru victimele infracțiunilor de lovire sau alte violențe și vătămare corporală, săvârșite asupra membrilor familiei, prevăzute la art. 180 alin. 1^1 și 2^1 și art. 181 alin. 1^1 din Codul penal, ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, ale infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, ale infracțiunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiune sexuală și corupție sexuală, prevăzute la art. 197, 198, art. 201 alin.
2-5 și la art. 202 din Codul penal, ale infracțiunii de rele tratamente aplicateminorului, prevăzută la art. 306 din Codul penal, precum și pentru victimele infracțiunilor prevăzute de nr. 6. privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Consilierea psihologică gratuită se acordă victimelor infracțiunilor prevăzute la alin. (1), dacă infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul R. sau dacă infracțiunea a fost săvârșită în afară teritoriului R. și victima este cetățean român sau străin care locuiește legal în România.
Aceste prevederi legale nu au fost avute în vedere de către organele de anchetă deși cercetarea inculpaților a avut loc pe tot parcursul urmării penale în stare de libertate fiind astfel previzibil că aceștia vor exercita presiuni fizice și/sau psihice asupra părților vătămate pentru influențarea lor în timpul anchetei, având asupra lor o autoritate morală ce rezultă din însăși natura infracțiunilor. Că este așa rezultă fără nici un dubiu din suplimentul de declarație olografă pe care partea vătămată P. R. M. a dat-o în cursul urmăririi penale cu referire directă și explicită la inculpații T. L. și T. C.-A. (f.96;97 d.u.p), aceasta nemaiprezentându-se în instanță pe tot parcursul procesului penal.
În aceste condiții cercetarea judecătorească a fost mult îngreunată, fiind explicabil faptul că toate celelalte părți vătămate, audiate ca martori, și-au schimbat în totalitate declarațiile invocând diferite pretexte, uneori de-a dreptul puerile. Un alt motiv, de loc de neglijat, privind atitudinea acestora în fața instanței este acela că părțile vătămate nu mai doresc în prezent să facă dezvăluiri publice privind viața lor privată, atâta vreme cât nu li s-a oferit posibilitatea legală, conferită de art.861 și urm. Cod procedură penală, de a face declarații de martor sub o altă identitate. Din aceste considerente, tribunalul, uzând de dreptul de apreciere asupra probelor, conferit de art.63 alin.(2) Cod procedură penală, a înlăturat declarațiile date în fața instanței de părțile vătămate D. R. L., P. I. G., P. G. O. , U. D. L. și A. M.- O., în măsura in care nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză- ca fiind nesincere și date sub presiune, urmând a le menține pe cele date în cursul urmării penale, care se coroborează cu declarațiile martorilor G. (căs.G.) V., P. I. și parțial, cu a martorei M. C. De asemenea a înlăturat declarația inculpatului T. C. prin care a revenit asupra declarației dată în cursul urmăririi penale cu privire la partea vătămată B. I.- M., arătând că i s-a prezentat o fotografie și a spus că o cunoaște dar acum își dă seama că persoana pe care o cunoaște, nu este B. I.- M.(?!) Această afirmație este puerilă și lipsită de sens atâta vreme cât în ambele situații i s-a prezentat aceeași fotografie pe care trebuia să o identifice ca fiind cunoscută sau nu fizic; în cazul unui răspuns negativ, în mod logic, nu se poate preciza care este numele respectivei persoane!!! Dealtfel, în cursul urmăririi penale, prin declarația olografă dată cu ocazia primei audieri(f.46 d.u.p) inculpatul a facut referire directă și expresă la o persoană cunoscută sub numele B. I.- M., iar aceasta, la rândul său la identificat din grup după fotografie, împreună cu ceilalți doi inculpați(f.24-34 d.u.p) la care se referă în denunț ca fiind ". T. respectiv T. L. și T. C.(f.98-102 d.u.p). D. urmare, tribunalul a reținut în fapt, că cei patru inculpați trimiși în judecată anume T. L., T. C.- A., T. C., T. C., precum și învinuitaT. M.- G., s- au asociat, începând cu anul 2004, în virtutea relațiilor de rudenie care există între aceștia (frați, veri, soți) în scopul obținerii de venituri ilicite prin săvârșirea unor fapte penale de natura celor menționate în rechizitoriu, acordându-și în acest sens ocazional sprijin reciproc, după cum se poate observa din ansamblul stării de fapt descrisă secvențial în rechizitoriu, la pct.1-8. Nu rezultă însă din actele și lucrările dosarului că ar fi vorba de ungrup infracțional organizat, în sensul definit de art.2 lit.a teza I-a din L.39/2003, respectiv că a existat sau există o anumită ierarhie în cadrul grupului, disciplină internă, roluri bine definite, plan de activitate, etc., pentru a se acționa în mod coordonat- după cum se susține în actul de sesizare-astfel că, în drept, este vorba de săvîrșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 8 din L. nr.39/2003 rap.la art.323 alin.1Cod penal, faptă ce urmează a fi reținută în sarcina inculpaților, prin schimbarea încadrării juridice propusă în rechizitoriu( art.7 din L. nr.39/2003). În plus, față de inculpatul T. L., se va reține și agravanta prev. de art.75 Cod penal deoarece,fiind inițiatorul grupului infracțional(împreună cu învinuita T. M.-G.) cunoștea faptul că fratele său, inculpatul T. C.- A. era minor la acea vreme, acesta împlinind vârsta de 18 ani, doar la data de (...). Cât privește activitatea infracțională desfășurată de fiecare inculpat în parte, starea de fapt descrisă în rechizitor este în concordanță cu materialul probator existent la dosar însă pentru aplicarea și individualizarea pedepselor, necesită o anumită sistematizare și la nevoie a se face cuvenitele precizări și/sau nuanțări, inclusiv în ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina lor. Astfel s-a reținut, în consonanță cu cele deja consemnate în încheierea de ședință din (...) că, inculpatul T. L., a fost trimis în judecată în legătură cu traficarea următoarelor persoane majore: D. R. L., U. D. L., P. G. O., C. A.-A., ș i B. I. M.(c are în re al itate er a minor ă) pentru a se reține infr. prev. de art. 12 alin.(1) și (2) din L. 6. și a persoanei minore:. I. G., pentru a se reține infr. prev. de art.13 (alin.1) din L. 6. iar inculpatul T. C. A. a fost trimis în judecată înlegătură cu traficarea următoarelor persoane majore: D. R.-L., U. D. L., A. M. O., P. R. M., C. A.-A., pentru infr.prev. de art. 12 alin.(1) și (2) din L. 6. și a persoanei minore P. I. G., pentru infr. prev. de art.13 (alin.1) din L. 6.; cele două infracțiuni propuse prin rechizitoriu, aceea prev.de art.12 alin.(1) și (2) din L. 6. (trafic de persoane) și respectiv art.13 alin.(1) din L. 6.(trafic de minori) au fost însă în mod greșit combinate prin actul de sesizare ainstanței(ca fiind o singură infracțiune) deoarece ele sunt prevăzute și reglementate în mod distinct de lege, în cazul de față ele aflându-se în concurs real, fiind astfel aplicabile prev. art.33 lit.a Cod penal, împreună și cu infracțiunea prev. și ped. de art. 8 din L. 39/2003 rap. la art.323alin.(1)Cod penal,, mai sus reținută. Cu privire la persoanele majore mai sus arătate, instanța a reținut ca dovedit faptul că inculpații T. L. și T. C.- A. au tras foloase de pe urma acestora prin îndemn și înlesnirea practicării prostituției, pe teritoriul I., în împrejurările descrise prin actul de sesizare a instanței. Acest aspect din activitatea infracțională a inculpaților nu poate fi pus la îndoială dacă avem în vedere ansamblul materialului probator reținut în cauză precum și faptul că cei doi inculpați au fost definitiv condamnați în I., printr-o hotărâre a T.ui ordinar din R., pentru fapte similare săvârșite în perioada mai 2006- (...)(împreună cu A. M. O., judecată separat) asupra părților vătămate G. M.,R. C. A., N. L. și P. A.,";.-le locurile de muncă, serviciile sexuale de oferit și punându-le de asemenea la dispoziție prezervative și haine de îmbrăcat și exploatându-le în final, au pretins sumele de bani încasate din practicarea prostituției";(f.563-565). Desigur, aceste din urmă fapte, fiind judecate separat de o instanță străină, se poate ulterior aplica regula concursului real de infracțiuni, conform art.33 lit. a și 34 Cod penal de către instanțele din România, în măsura în care hotărârea mai sus arătată este recunoscută în România, în baza unui acord bilateral sau a unor convenții internaționale,semnate de ambele state. Oricum, în prezent această problemăexcede cadrului procesual dedus judecății, fiind amintită doar în contextul caracterizării celor doi inculpați. De altfel, în privința nevinovăției celor doi inculpați chiar și apărătorul acestora are unele rețineri solicitând instanței, în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special și aplicarea disp.art.81 Cod penal, în măsura în care condițiile sunt îndeplinite, inculpații neavând antecedente penale. În schimb, instanța a avut serioase rezerve că aceste persoane de sex feminin au fost recrutate sau constrânse de inculpați pentru practicarea prostituției, având în vedere atitudinea lor în fața instanței cu privire la persoana inculpaților, relațiile dintre acestea și cei doi inculpați fiind mai degrabă, în opinia instanței, de colaborare și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. N. așa se poate explica faptul că părțile vătămate majore au colaborat greu cu organele de anchetă și cu instanța de judecată, neprezentându-se din proprie inițiativă pentru a denunța faptele și a cere protecție autorităților române, iar în fața instanței s-au prezentat numai după ce au fost citate în mod repetat cu mandat de aducere, depunând mărturie în favoarea inculpaților, în totală contradicție cu declarațiile date în cursul urmăririi penale. Dealtfel, pe parcursul procesului o parte din acestea s-au întors din nou în I.,- la fel ca inculpații- posibil pentru continuarea activității infracționale. Desigur, aceste relații de colaborare nu exclude posibilitatea amenințării lor de către inculpați pe parcursul procesului, ca o măsură de precauție, pentru obstrucționarea activității judiciare și sustragerea de la pedeapsă. Oricum, existând dubii în ce privește recrutarea sau constrângerea părților vătămate majore la prostituție, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune , abuz de autoritate, etc,- așa cum prevede art.12 alin.(1) din L. 6.(trafic de persoane)- reținut în rechizitoriu - instanța, făcând aplicarea principiului de drept „in dubio pro reo"; a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.329 alin.(1) Cod penal (proxenetism în formă simplă), prin schimbarea încadrării juridice. În ce privește persoana minoră P. I. G., s-a observat că pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.13 alin.(1) din L. nr.6.(trafic de minori) -reținută în sarcina inculpaților prin rechizitoriu-nu este necesar întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru obținerea consimțământului părții vătămate, fiind suficient ca traficarea să se facă în scopul exploatării acesteia, inclusiv prin practicarea prostituției. N. că, în cauza dedusă judecății, tribunalul a reținut că această activitate nu a fost desfășurată de cei doi inculpați, ci de învinuita T. M.-G., cercetată într-un alt dosar în urma disjungerii dispusă prin rechizitoriu; această situație rezultă cu claritate din actele de urmărire penală ce se coroborează cu declarațiile date în fața instanței, fiind de altfel reținută și la punctele 1 și 3 din rechizitor; singura legătură cu cei doi inculpați este faptul că învinuita și partea vătămată P. I. G.,s-au deplasat împreună cu inculpații T. L. și T. C. A.(ce erau însoțiți de partea vătămată D. R.-L. !), din orașul J. în I. D. urmare, instanța în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpaților T. L. și T. C.- A., pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.13 alin.(1) și (3) teza I din L. nr.6., cu aplic.art.41 alin.(2) Cod penal. Cât privește pe inculpații T. C. și T. C., din cuprinsul rechizitoriului rezultă că aceștia au fost trimiși în judecată numai în legătură cu traficarea părții vătămate B. I., care potrivit datelor din rechizitoriu este născută la data de (...) în mun. G., fiind deci minoră la data săvârșirii faptelor asupra sa, la începutul anului 2005, așa încât se impune schimbarea încadrării juridice afaptelor reținute în sarcina lor, din infracțiunea prev. și ped. de art. art.12 alin.(1) și (2) din L. 6.(trafic de persoane)propusă prin rechizitoriu, în infracțiunea prev. și ped. de art.13 alin.(1)și(3 )teza I din L. 6.(trafic de minori în formă agravată ) această infracțiune aflându-se desigur în concurs real, conform art. 33 lit.a Cod penal, cu infracțiunea prev. și ped. de art. 8 din L. 39/2003 rap. la art.323alin.(1) Cod penal, reținută chiar de la început. În ce privește starea de fapt, reținută la pct.5 din rechizitoriu, instanța a constatat că aceasta este în principiu corectă, în sensul că cei doi inculpați au transferat, găzduit și primit,pe teritoriul I., la începutul anului 2005, de la cetățeanul de etnie albaneză A., pe minora B. I., contra sumei de 2000 euro, în scopul obținerii de foloase de pe urma acesteia, prin practicarea prostituției. Instanța își menține însă rezervele în ce privește utilizarea de către inculpați a unor mijloace de constrângere sau de lipsire de libertate, din cele prevăzute de art.13 alin.(2) din L. nr.6., și cu privire la această parte vătămată, având în vedere că la scurt timp după denunțarea faptelor autorităților române, a plecat din nou în I., posibil pentru a-și continua activitatea de prostituție, din care, așa după cum susține, în perioada în care s-a aflat sub supravegherea inculpaților a câștigat foarte mulți bani (100.000 euro+6000 euro, sume pretinse ca despăgubiri). Oricum, existând dubii în ce privește recrutarea sau constrângerea părții vătămate minore la prostituție, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate, etc, - așa cum prevede art.13 alin.(2) din L. 6. (trafic de persoane în formă agravată) reținut în rechizitoriu - instanța, făcând aplicarea principiului de drept „in dubio pro reo"; a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii prev. și ped. art.13 alin.(1)și (3 )teza I din L. 6. (trafic de minori în forma agravată prevăzută de art.12 alin.2 lit.a-de două sau mai multe persoane împreună ) prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu. În legătură cu aceeași parte vătămată, recte minora B. I. M., instanța a reținut că după ce a fost „cumpărată"; de inculpații T. C. și T. C., de la cetățeanul italian de etnie albaneză A., contra sumei de 2000 euro, după cum s-a arătat, aceasta a practicat prostituția timp de 11 luni pentru inculpații T. L., T. C. și T. C., până în luna februarie 2006, când fost depistată pe stradă de autoritățile judiciare italiene, în timp ce practica prostituția și a fost repatriată. Astfel, odată ajunsă la locuința inculpatului T. C., acesta i-a adus la cunoștință părții vătămate, că a cumpărat-o de la cetățeanul albanez, și că va trebui să practice prostituția și pentru el. În aceste condiții, partea vătămată a practicat prostituția în stradă, sub atenta lui supraveghere, iar după fiecare act sexual acesta îi lua banii obținuți, restituindu-i o parte, pentru întreținere și hrană. U., T. C. a revenit pentru o perioadă în România, deoarece îi expira viza de ședere de 3 luni în I. și pentru această perioadă la chemat din Spania pe fratele său, inculpatul T. C., care s-a ocupat în continuare de găzduirea și supravegherea sa,( împreună cu părțile vătămate D. R.- L., P. G.- O. și U. D.- L.) într-un imobil pus la dispoziție de inculpatul T. C. De asemenea, partea vătămată era supravegheată uneori și de către inculpatul T. L., (verișor primar cu coinculpații T. C. și T. C.) percepând și acesta sume de bani obținute de partea vătămată în urma practicării prostituției. În concluzie, în drept, tribunalul a reținut că cei patru inculpați T. L., T. C.- A., T. C., T. C., precum și învinuita T. M.- G., s-au asociat, începând cu anul 2004, în virtutea relațiilor de rudenie dintre aceștia, în vederea săvârșirii infracțiunilor de proxenetism pe teritoriul I., unde se aflau ca rezidenți, unul dintre aceștia și anume T. L. cunoscând că inculpatul T. C.- A., fratele său, era minor la acea vreme, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev și ped de art. 8 din L. nr.39/2003 rap.la art.323 alin.1 Cod penal, (cuaplic.art.75 lit.c Cod penal, pentru inculpatul T. L.) urmând a fi condamnați conform dispozitivului. Împotriva sentinței sus menționate au declarat apel inculpații T. L., T. C.-A., T. C., T. C. și P. DE PE L. I. - DIICOT - B. T. S. Ultimul apelant a criticat sentința atacată susținând că instanța de fond în mod greșit a dispus condamnarea celor 4 inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din L. nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 C. prin schimbarea încadrării juridice din art.7 a Legii nr.39/2003, deoarece în accepțiunea art.2 din ultimul act menționat grupul infracțional organizat este grupul structurat format din 3 sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave și nu constituie un asemenea grup, cel format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate, structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi. A.antul a menționat că faptele comise de către inculpați s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, au avut loc în mod repetat, astfel încât au demonstrat existența unui grup infracțional structurat în cadrul căruia fiecare membru avea rolul său bine determinat și care au acționat o lungă perioadă de timp, în mod coordonat. Sub un alt aspect s-a învederat că instanța de fond în mod greșit a dispus condamnarea inculpaților T. C. A. și T. L. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, fiindcă din probele administrate rezultă că au racolat și traficat pe minorele P. I. și B. I. pe care le-au transportat în I. și le-au obligat să se prostitueze. A.antul a mai criticat sentința susținând că instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților T. C. A. și T. L. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism - constând în racolarea tinerelor majore - considerând în mod greșit că acestea nu au fost obligate să practice prostituția, fiindcă acele acte materiale trebuiau incluse în conținutul infracțiunii continuate de trafic de persoane prev. de art.13 din L. nr.6.. S-a mai învederat că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori comise de inculpații T. C. A. și T. L. în infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 alin.1 C. din infracțiunea de trafic de minori pentru ca instanța a dispus achitarea inculpaților; a arătat că recrutarea părților vătămate minore pentru practicarea prostituției se încadrează în prev. art.13 alin.1 din L. nr.6. și nu în prev. art.329 alin.1, 3 C. deoarece trebuie acordată eficiență principiului potrivit căruia legea specială primează în fața legii generale. Inculpații apelanți T. C. și T. C. au invocat motive comune de recurs susținând că prima instanță a omis analizarea probelor și nu a motivat cuantumul pedepselor aplicate, ajungându-se astfel ca să li se aplice o pedeapsă de 7 ani închisoare superioară pedepselor aplicate celorlalți doi inculpați în sarcina cărora instanța a reținut traficarea mai multor persoane. În ceea ce privește reținerea infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 3 teza I din L. nr.6. constând în recrutarea părții vătămate B. I.- M. deoarece declarația acesteia este una mincinoasă pentru că imediat după aducerea sa în România și denunțarea faptelor a plecat din nou în I., iar detaliile din declarațiile sale nu se potrivesc, astfel încât se impune achitarea inculpaților. Inculpații apelanți T. C. A. și T. L. au solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate fără a preciza, astfel cum s-au obligat (f.6)motivele concrete de apel, astfel încât, față de aceștia Curtea va examina cauza din oficiu. Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea constată următoarele: În mod temeinic, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, prima instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că cei patru inculpați apelanți, precum și învinuita T. M. G. s-au asociat din anul 2004 în virtutea relațiilor de rudenie apropiate dintre aceștia în scopul obținerii de venituri ilicite acordându-și ocazional sprijin reciproc însă nu rezultă că au constituit un grup infracțional organizat respectiv că a existat o anumită ierarhie, disciplină internă, roluri bine definite și un plan de activitate pentru a se acționa în mod coordonat, după cum se susține în actul de sesizare astfel încât în drept sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.8 din L. nr.39/2003 rap.la art.323 alin.1 C. și nu ale art.7 din aceeași lege. Într-adevăr, Curtea reține că susținerile P. conform cărora în grupul constituit de către cei patru inculpați ar fi existat roluri bine stabilite pentru fiecare membru nu rezultă din nicio probă; în sensul art.2 din L. nr.39/2003 nu sunt îndeplinite condițiile existenței grupului infracțional organizat astfel încât în mod temeinic prima instanță a reținut existența grupului ocazional; faptul că acesta a avut o continuitate în timp iar membrii săi au fost aceleași persoane nu denotă existența ierarhiei și rolurilor strict determinate ale fiecărui membru. Un grup infracțional organizat trebuie să aibă una sau mai multe persoane care-l conduc și stabilesc sarcinile și de care ceilalți membrii ascultă însă în lipsa acestei condiții nu există un grup infracțional organizat. Analizând actele materiale comise de către membrii grupului, în mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul T. L. a fost trimis în judecată pentru traficarea părților vătămate majore D. R., U. D., P. G. O., C. A.-A. și B. M. și a părții vătămate minore P. I., iar fratele său T. C. A. a fost trimis în judecată pentru traficarea părților vătămate majore D. R., U. D., C. A.-A., A. M. O. și P. R. M., precum și a persoanei minore P. I. G. În mod temeinic a reținut că din coroborarea declarațiilor acestora atât a celor din cursul urmăririi penale, cât și din cursul judecății există dubii în ceea ce privește recrutarea sau constrângerea părților vătămate majore la practicarea prostituției, astfel încât fapta nu constituie trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 din L. nr.678/200, ci infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 alin.1 C. Într-adevăr, din declarația martorei D. R. (volum I f.249) rezultă că aceasta nu menține declarația dată în cursul urmăririi penale, nu s-a prostituat și nu cunoaște persoanele din dosar; martora P. G. O. (volum I f.251) a precizat că a fost prietenă cu T. L. însă a lucrat în locațiile respective; martora U. D. L. (volum I.f.252) a menționat că nu cunoaște pe inculpați iar din declarația martorei M. L. S. (f.253) rezultă că a plecat împreună cu P. R. în I. în ianuarie 2007; martora A. M. O. (f.350 volum II) nu menține declarațiile din cursul urmăririi penale și a precizat că nu a practicat prostituția pentru inculpați. Curtea apreciază că din probele administrate în cursul judecății nu poate fi reținută constrângerea persoanelor majore la practicarea prostituției astfel încât în mod temeinic infracțiunea reținută a fost cea de proxenetism în formă simplă, prev.de art.329 alin.1 C.; în acest sens este relevantă declarația martorului P. I. (f.349 volum II) care își menține declarația din cursul urmării penale potrivit căreia a transportat la solicitarea lui T. C. două femei în I. la I. Este de observat că prima instanță a procedat în mod legal și a înlăturat declarațiile acestor persoane date în cursul judecății reținând că declarațiile din cursul urmăririi penale privind practicarea prostituției de către acestea în favoarea inculpaților corespund realității, pentru aceasta având drept probă declarația martorului menționat P. I. dată în cursul judecății și în mod justificat nu a reținut din declarațiile date în cursul urmării penale aspectele legate de constrângerea acestora de către inculpați deoarece în cursul judecății nu există nicio probă din care să rezulte constrângerea; judecătorul fondului în mod legal a dedus din comportamentul procesual al acestor persoane că relația dintre ele și inculpați a fost una de colaborare cu inculpații și nu neapărat una de subordonare datorită constrângerii. În ceea ce privește persoana minoră P. I. G. în mod justificat prima instanță a reținut că aceasta, de fapt, a fost traficată de către învinuita T. M. G., față de care cauza a fost disjunsă, aspecte care sunt reținute chiar în rechizitoriul din prezentul dosar, iar simplul fapt că aceasta s-a deplasat cu microbuzul împreună cu cei doi inculpați, care o duceau pe partea vătămată D. L. R. din J. în I., nu poate determina reținerea infracțiunii de trafic de minori în sarcina acestora; într-adevăr, la pct.3 din rechizitoriu (f.3) se reține că în luna ianuarie 2005 partea vătămată minoră a cunoscut-o pe învinuită într-un bar din J. iar după câteva săptămâni aceasta i-a propus să meargă la lucru în I. ca menajeră; în acel moment învinuita era soția inculpatului T. L. și i-a convins pe părinții minorei să își manifeste consimțământul în fața notarului și a plătit cheltuielile ocazionate de pașaport și de transport, minora deplasându-se în 19 ian.2005 cu un microbuz în orașul T. din I., unde a rămas cu învinuita și au fost luate de către doi cetățeni albanezi, iar cealaltă fată, D., a rămas cu inculpații. Ca atare, chiar față de starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței justifică soluția de achitare a inculpaților pentru traficarea minorei. În plus, este de observat că încadrarea juridică dată faptelor celor doi inculpați prin rechizitoriu este total deficitară, T. L. fiind trimis în judecată pentru infracțiunea „ prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a comb.cu art.13 din L. 6. cu aplic.art.75 lit.c C.și a art.41 alin.2 C."; -fiind combinate două infracțiuni diferite într-una singură- iar T. C. A. pentru infracțiunea „ prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din L. nr.6. cu aplic.art.41 alin.2 C."; - nefiindu-i reținută infracțiunea prev. de art.13 - aspecte sesizate de către judecătorul fondului care, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice și a cerut procurorului să arate dacă extinde acțiunea penală față de T. C. A. pentru infracțiunea prev. de art.13 alin.1 din L. nr.6., pentru fapta comisă față de persoana minoră P. I. G. ca atare, în mod legal prima instanță a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea de trafic de minori comisă față de partea vătămată minoră P. I. G., actele materiale fiind săvârșite de către altă persoană. În ceea ce-i privește pe ceilalți doi inculpați apelanți T. C. și T. C., frați între ei și verișori cu primii doi inculpați, justificat prima instanță a reținut că aceștia au fost trimiși în judecată numai pentru traficarea părții vătămate B. M., însă și în acest caz încadrarea din rechizitoriu este greșită deoarece aceasta fiind minoră trebuia reținută infracțiunea de trafic de minori și nu cea de trafic de persoane, aspect remediat de prima instanță. Într-adevăr, din declarația acesteia dată în cursul urmăririi penale (f.98) rezultă că la începutul anului 2005 când avea 17 ani a fost racolată de către numitul C. din comuna S. jud.G., consătean cu ea, care i-a spus că dacă va accepta să meargă la cumnata lui M. T. în V., I. persoană pe care a recunoscut-o după fotografie, va reuși să-și adune bani pentru că urmează să aibă grijă de un copil minor; ajunsă în I. fost obligată să practice prostituțiaprin constrângere pentru M. T. și un albanez; după două săptămâni a fost vândută unui alt albanez „A."; pentru care a lucrat două luni, după care acesta a vândut-o lui T. C. care a exploatat-o împreună cu fratele său C., lucrând pentru cei doi până în luna februarie 2006, când a fost surprinsă de carabinieri; față de această declarație în mod temeinic prima instanță a reținut că fapta inculpatului T. L. care a supravegheat-o sporadic în lipsa verișorilor săi, pentru care minora practica prostituția constituie infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 3 C.; justificat prima instanță nu a reținut că fapta inculpaților T. C. și T. C. de a o cumpăra pe partea vătămată minoră de la un albanez și de a-i spune că va continua să practice prostituția pentru că au cumpărat-o nu a fost comisă prin constrângere deoarece afirmațiile cuprinse în declarațiile din cursul urmăririi penale nu sunt suficient de detaliate, iar partea vătămată justifică vânzarea ei repetată prin faptul că nu a mai vrut să practice prostituția ceea ce contrazice existența constrângerilor. Motivul de apel invocat de parchet referitor la greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori comise de către inculpații T. C. A. și T. L. în infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 alin.1 C. este lipsit de obiect deoarece pentru infracțiunea de trafic de minori ce ar fi fost comisă față de persoana minoră P. I. G. aceștia au fost achitați, iar infracțiunea de proxenetism la care se face referire prev. de art.329 alin.1 C. a fost reținută cu privire la persoanele majore care au practicat prostituția. Susținerea inculpaților apelanți T. C. și T. C. cu privire la faptul că prima instanță a omis analizarea probelor și nu a motivat cuantumul pedepselor aplicate ajungându-se să li se aplice o pedeapsă de 7 ani închisoare superioară pedepselor aplicate celorlalți doi inculpați nu poate fi primit; în primul rând, instanța a analizat și a menționat declarațiile persoanelor traficate și aspectele înlăturate precum și cele reținute, deducând starea de fapt inclusiv pe baza prezumției simple menționate anterior. Referitor la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților apelanți se observă că prima instanță a reținut pe parcursul întregii sentințe aspecte legate de persoana inculpaților, de faptul că o parte dintre ei au mai fost condamnați în I. pentru fapte similare, a reținut comportamentul procesual al acestora și momentele în care au dat declarații astfel încât au fost respectate toate criteriile generale și speciale prev. de art.72 C. În ceea ce privește pedepsele aplicate celor doi inculpați T. C. și T. C. de câte 7 ani închisoare pedeapsă principală și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit a teza II-a și lit.b C. acestea sunt mai mari decât pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate celorlalți doi inculpați apelanți deoarece sunt aplicate pentru o infracțiune mai gravă, cea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 3 din L. nr.6. spre deosebire de infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 C. pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani. În mod legal prima instanță a dispus confiscarea sumelor realizate de către inculpați în urma practicării prostituției de către persoanele pe care le supravegheau și justificat a acordat părții vătămate, minoră la data comiterii faptelor, B. I. M., suma de 10.000 Euro daune morale constând în prejudiciul suferit în special, ca urmare a „. sale"; suma de 2000 E. La examinarea cauzei din oficiu nu au fost constate aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie. Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b Cp.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate. Văzând și disp.art.192 alin.2 C. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații T. L., T. C.-A., ambii domiciliați în comuna L., V. L. nr. 20 A, județul S. iar ultimul cu reședința în P., Via P. nr. 4 I., T. C. și T. C., ambii domiciliați în com. L., L. nr. 193, județul S., precum și de către P. DE PE L. Î.- DIICOT- B. T. S. împotriva sentinței penale nr. 7/11 martie 2010 a T.ui S. Obligă inculpații apelanți la câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi 16 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. D. L. V. C. A. B. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1990/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1572/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
