Încheierea penală nr. 1255/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 1255/R/2011
Ședința din 18 august 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: M. Ș.- judecător JUDECĂTORI: A. D. L.
M. B. GREFIER: M. V.-G.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C.-N.
Reprezentat prin procuror V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva încheierii penale nr. 82 din (...) a T.ui C., în cauza penală privind pe inculpata M. M., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpata M. M., în stare de arest, asistată de apărător ales, av. L. I. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul P. solicită în temeiul art. 159, 38515 alin.2 lit.d și art. 365 alin.3 Cod pr.pen. admiterea recursului declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale nr. 82 din (...) a T.ui C., casarea în întregime a încheierii recurate și în consecință să se admită propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatei pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), iar cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului. Împotriva inculpatei a fost luată măsura arestării preventive în cursul lunii iunie 2011 pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani. S-a reținut în sarcina inculpatei că și-a ucis propriul copil, respectiv un nou născut. Măsura arestării preventive a fost luată de către instanță în temeiul art. 148 lit.f Cod pr.pen. și ulterior a fost prelungită, iar prin încheierea atacată o nouă cerere de prelungire a măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile, a fost respinsă de către Tribunalul Cluj. Susține motivele de recurs depuse în scris la dosar și în completarea acestora arată că fapta unei mame de a-și a ucide propriul copil, este o faptă deosebit de gravă și că într-o anumită colectivitate lipsa de intervenție a autorităților judiciare în astfel de cazuri poate crea o anumită stare de insecuritate colectivă în rândul populației. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului ca fiind fondat. Apărătorul ales al inculpatei M. M., av. L. I. solicită respingerea recursuluiformulat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, apreciind că măsura solicitată de P. nu este justificată. Solicită să se constate că la dosarul de urmărire penală a depus acte, respectiv adeverința medicală din care rezultă că sarcina nu a fost ascunsă și nu a fost soluționată încă cererea în probațiune făcută de inculpată, respectiv cele două expertize pe care le-a solicitat. Expertiza psihiatrică s-a efectuat dar nu a fost comunicată la dosarul cauzei și totodată lipsește expertiza medico- legală, respectiv necropsia nou născutului. Apreciază că în mod greșit și în lipsă de probe se susține că inculpata a comis o faptă penală deosebit de gravă care se pedepsește cu închisoarea de la 15 la 25 de ani închisoare. Cu privire la starea de fapt arată că în cauză este vorba de o naștere neasistată, inculpata neavând posibilitatea să acorde ajutor fătului. De altfel, nu se poate susține nici că acel copil s-a născut viu, având în vedere că asupra fătului nu s-au constatat urme de violență, nu s-a stabilit dacă este o moarte accidentală, omisivă sau comisivă, acest lucru urmând a se stabili în urma efectuării necropsiei. De asemenea, nu s-a luat în considerare existența tulburărilor psihice pricinuite de procesul fiziologic al nașterii, durerile de o intensitate extremă care există în astfel de situații, starea de epuizare, imposibilitatea de a cere ajutor în acele momente grele. Nu s-a avut în vedere nici faptul că inculpata mai are trei copii pe care i-a îngrijit fără să prezinte vreodată un pericol pentru aceștia. În acest moment există dubii serioase cu privire la vinovăția inculpatei și există posibilitatea ca în urma administrării probelor științifice să se procedeze la schimbarea încadrării juridice, dacă nu chiar la scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei. Nu există motive pentru menținerea în stare de arest a inculpatei și consideră că o măsură restrictivă neprivativă de libertate era oportună până la expertizarea medico-legală a fătului. În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. care a determinat luarea măsurii arestării preventive, apreciază că nu există, având în vedere că nu sunt date din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică sau că ar crea un sentiment de insecuritate pentru comunitatea din care face parte. Mai arată că nefinalizarea urmăririi penale până în acest moment nu este imputabilă inculpatei, ci organelor de cercetare penală care nu au depus suficiente diligențe pentru administrarea probelor. Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a încheierii recurate. Inculpata M. M., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetată în stare delibertate pentru a fi alături de copiii săi. C U R T E A : Prin încheierea penală nr.82 din 16 august 2011, pronunțată în dosarul nr. (...), a T.ui C., a fost respinsă ca neîntemeiată propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv luată față de inculpata M. M., fiica lui D. și M., născut la data de (...) în localitatea V. de Sus, jud. Maramureș, CNP 2., aflată în prezent în Arestul IPJ C., formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj. În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin propunerea înregistrată sub nr. de mai sus, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpata M. M., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv, arătând în motivare în esență faptul că, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, menținerea ei fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, inculpata fiind cercetată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174,175 lit.c C.p. Analizând propunerea în raport cu actele dosarului de urmărire penală și dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele: Inculpata M. M. este cercetată în dosarul nr. 469/P/2011 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii mai sus-amintite, reținându-se în fapt că, în data de (...), sus-numita a născut la termen un făt de sex feminin, pe care l-a pus într-un sac de nailon, intervenind decesul acestuia, ca urmare a asfixierii anoxice. Prin Încheierea penală 65/C/(...) a T.ui C., s-a dispus în temeiul art.148 lit.f, art.149/1 și art.151 C.p.p., arestarea preventivă a inculpatei pe o durată de 29 zile, începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv. Ulterior, prin încheierea penală nr. 71/C/2011/(...) a T.ui C., s-a dispus, în baza art. 155 și urm. C.pr.pen., prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpată pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), reținându-se că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că prelungirea prevenției este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, impunându-se suplimentarea probatoriului testimonial și efectuarea expertizelor medico-legale încuviințate în cauză. Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 C.pr.pen., prelungirea măsurii arestului preventiv se justifică în ipoteza în care subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În cauză, s-a constatat că la baza luării măsurii arestului preventiv s-au aflat dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen., respectiv existența pericolului social concret pe care lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta-o pentru ordinea publică. Cu privire la temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., instanța a reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza W c. Elveției, cauza Stasaitis c. Lituaniei), simpla persistență a presupunerii rezonabile că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost arestat preventiv, la un anumit moment al procedurii judiciare, nu mai este suficientă, în lipsa și a altor elemente care să demonstreze că există un interes public real mai puternic, care prevalează față de regula generală a cercetării în stare de libertate. Este incontestabil că la momentul arestării, într-adevăr, lăsarea inculpatei în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică (în acest sens statuând atât instanța de fond, cât și instanțele de control judiciar), pericol caracterizat prin prisma elementelor reținute în acest sens, la momentul respectiv. La acest moment însă, când în pofida acordării unei prelungiri a prevenției de 30 de zile, nu s-a reușit suplimentarea probațiunii cu administrarea probelor științifice (în fapt, un număr de două rapoarte de expertiză medico-legală), dovedindu-se că în realitate acuzarea a epuizat probatoriul testimonial apreciat ca fiind relevant, s-a apreciat că o nouă prelungire a duratei măsurii arestului preventiv ar fi artificială și grefatăexclusiv pe comportamentul autorităților, care nu au reușit să impună cu suficientă fermitate administrarea probelor necesare finalizării cercetării penale. În egală măsură, a fost reamintită jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în jurisprudența sa ( cauza Wemhoff c. Germaniei) cu titlu de principiu general în această materie, că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind regula, iar persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și să găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție ( cauza Khudoyorov c. R.iei). Pe această linie, Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea : riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică. În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces - în prezenta cauză, s-a constatat a fi minim, în primul rând datorită lipsei mijloacelor financiare de care dispune inculpata pentru a se sustrage instrucției penale, a situației familiale a acesteia - având în întreținere un număr de 3 copii minori dintre care cel mai tânăr având vârsta de doar 1 an și 2 luni necesitând în mod indiscutabil îngrijirea maternă, dar și prin prisma atitudinii sincere de care inculpata a dat dovadă cu ocazia audierii sale (a se vedea în acest sens criteriile stabilite de instanța de contencios european în același caz - Wemhoff c. Germaniei - care a arătat că, riscul ca acuzatul să se sustragă anchetei nu poate fi apreciat doar în raport de gravitatea pedepsei pe care ar putea să o primească acuzatul, ci și în raport de circumstanțele personale ale acestuia (moralitatea, domiciliul, profesia, resursele financiare, legăturile familiale, etc.) - circumstanțe care în cauza de față pledează în mod evident în favoarea inculpatei. Referitor la riscul de a împiedica desfășurarea procesului penal, instanța a constatat că gradul de instruire al inculpatei, atitudinea sinceră de care aceasta a dat dovadă și aspectul epuizării probatoriului testimonial propus de acuzare (propunerea de prelungire întemeindu-se exclusiv pe necesitatea administrării probelor științifice) sunt elemente suficiente pentru a demonstra nivelul minim la care se situează acest risc. Pe de altă parte, lipsa antecedentelor penale a inculpatei, situația specială în care s-a aflat aceasta (însărcinată cu un copil nedorit, lipsa mijloacelor financiare întreținerii copilului, lipsa asistenței medicale specifice și pe fondul unor posibile tulburări psihice aflate în curs de investigare) pledează în favoarea concluziei lipsei unui comportament infracțional de natură violentă înrădăcinat în tipologia inculpatei. În sfârșit, în ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene - cauza Letellier c. Franței- s-a stabilit că, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar dacă ordinea publică este efectiv amenințată - cauza Kemmachec. Franței- astfel că și în cauza de față, instanța apreciază că acest risc nu se mai situează la același nivel ca la momentul arestării. În acest sens, s-a constatat că martorii audiați și care făceau parte din comunitatea locală au manifestat o anumită reținere și o decență în a face aprecieri cu privire la situația inculpatei, din modul de exprimare al acestora neputându-sedesprinde o eventuală reacție de revoltă la adresa acesteia sau a faptei săvârșite. În plus, situația specială a inculpatei explicitată anterior, nu încurajează concluzia că lăsarea inculpatei în libertate ar putea prezenta vreun pericol concret pentru siguranța comunității locale, aceasta acționând pe fondul unui complex de trăiri psihice specifice situației personale. Concluzionând, s-a apreciat că cele aproape două luni de arest preventiv sunt suficiente atingerii scopului bunei desfășurări a procesului penal, impunându-se respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv luată față de inculpata M. M., fiica lui D. și M., ns. la data de (...) în localit. V. de Sus, jud. Maramureș, CNP 2., aflată în prezent în Arestul IPJ C., formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și, în consecință, admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, arătându-se în esență că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acesteia și că această măsură se impune în vederea unei bune derulări a urmăririi penale. S- a mai arătat că lăsarea în libertatea inculpatei prezintă un real pericol pentruordinea publică, pericol care reiese din chiar gravitatea faptei imputate, respectiv săvârșirea infracțiunii de omor asupra propriului copil. Examinând recursul declarat, prin prisma actelor dosarului de urmărire penală și a motivelor invocate, cu opinie majoritară, Curtea apreciază că acesta este fondat. Astfel, în primul rând, contrar susținerilor apărării, în cauză există indicii temeinice că inculpata a săvârșit fapta reținută în sarcina ei, aceste indicii fiind relevate de procesele-verbale de constatare și anexele întocmite de către organele de urmărire penală, concluziile provizorii formulate de I. C.-N., declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatei, care recunoaște că a născut un făt, susținând însă că acesta nu a plâns și nu a făcut nici o mișcare atunci când singură i-a rupt cordonul ombilical, după care a pus copilul într-o pungă de nylon, în cămară, intervenind decesul acestuia prin asfixie anoxică. Deosebit de relevante sunt în cauză două aspecte, respectiv cu ocazia efectuării necropsiei fătului (care a avut o lungime de 52 cm și o greutate de 3,350 kg, existând deci toate indiciile că acesta s-a născut la termen) în cursul disecării plămânilor s-a constatat că aceștia sunt aerați (respirați), împrejurare care atestă indubitabil la acest moment, până la finalizarea raportului de expertiză medico-legală, că acesta s-a născut viu. Cât de viabil sau ce șanse de supraviețuire avea dacă inculpata apela imediat la ajutor calificat sau îi oferea ea însăși ajutor, urmează să se stabilească în urma expertizei. C. este însă că există date certe că decesul s-a datorat inacțiunii inculpatei care nu doar că a pus nou-născutul într-o pungă, ci l-a și ascuns inclusiv de propriul ei soț mai multe zile. Potrivit propriei sale declarații timp de două zile nu a legat punga în care se afla copilul, după aceea însă a procedat la legarea acesteia. Toate aceste acțiuni ale inculpatei, coroborate cu faptul că a ascuns sarcina, ea singură afirmând că i-a fost „rușine"; să afle lumea din sat că ar mai naște un copil, constituie cel puțin indicii în sensul că acțiunile sale au fost premeditate, inculpata neavând nici cea mai mică intenție de a păstra copilul. Prin urmare, în cauza de față, există și în sensul art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale motive verosimile de a bănui că inculpata a comis această infracțiune. Curtea va reține că, proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită delibertate în mod arbitrar (AMUUR v. Franța), însă protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi v.Franța). Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Motivele plauzibile depind evident de circumstanțele particulare ale fiecărui caz, organul judiciar fiind obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. (Brogan și Murray). Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., inculpata este acuzată la acest moment că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă, inculpata acționând împotriva propriului copil nou născut, lipsindu-l complet de îngrijirea specifică necesară în astfel de condiții, acceptând urmările ce s-ar fi putut produce în acest context, și anume moartea nou născutului, care a și intervenit de altfel. În speță, are relevanță și aspectul că fenomenul infracțional cu violență îndreptat împotriva vieții unor persoane a cunoscut o proliferare fără precedent în ultima vreme, fiind intens mediatizate cazuri quasi similare petrecute în diverse localități ale țării, și în care au fost implicate, femei de vârste variate și de diverse condiții sociale. În acest moment procesual nu are relevanță încadrarea juridică a faptei, având în vedere că și dacă ar fi vorba despre o altă încadrare juridică mai blândă (pruncucidere), sunt îndeplinite condițiile impuse de art.148 lit.f Cod Procedură Penală, elementele evidențiate mai sus, care reprezintă aspecte ce denotă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatei în libertate, fiind identice și în cazul unei alte încadrări juridice a faptei. Curtea nu își însușește raționamentul primei instanțe potrivit căruia în prezent nu mai subzistă niciunul din acele motive specifice pentru menținerea sa în detenție ( cauza Khudoyorov c. R.iei), respectiv riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică. Chiar dacă este real că posibilitățile materiale limitate ale inculpatei, coroborate cu faptul că mai are în întreținere trei copii minori, pot constitui argumente în sensul că inculpata nu se va sustrage procedurilor judiciare derulate față de ea, raportat la datele cauzei și la fapta concret comisă, nu se poate susține cu certitudine că nu există riscul ca inculpata să mai comită alte infracțiuni sau că nu ar tulbura ordinea publică. Reticența și decența în declarațiile martorilor la care a făcut referire prima instanță se pot datora și altor motive, având în vedere faptul că toți provin din mediul rural sau suntrude cu inculpata, însă nu pot constitui argumente decisive în sensul că fapta inculpatei nu a stârnit nicio reacție negativă în sânul colectivității din care face parte. Teoretic cel puțin, raportat la fapta concret imputată, nu se poate susține că ceilalți trei copii ai inculpatei, mai ales minorul în vârstă de un an și 4 luni, nu sunt supuși vreunui risc sau pericol din partea acesteia. În sfârșit, neredactarea și nedepunerea la dosar până în prezent a celor două expertize nu poate fi imputată organelor de anchetă, care au solicitat cu celeritate efectuarea acestora și nici nu constituie, la acest moment procesual, un argument în sensul unei eventuale prelungiri a detenției preventive din culpa organelor judiciare, câtă vreme în prezenta cauză a fost acordată până la acest moment o singură prelungire a măsurii arestării preventive, neputându- se vorbi de depășirea duratei rezonabile a acestei măsuri. Solicitarea inculpatei prin apărătorul ales al acesteia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara apare neîntemeiată la acest moment procesual, raportat la fapta presupus a fi comisă de inculpată , modalitatea de săvârșire a infracțiunii și urmările acesteia, neintervenind de la ultima prelungire a măsurii și până în prezent nici un element de fapt care să conducă la concluzia că temeiurile ce au stat la baza luării și prelungirii acesteia s-au modificat în vreun fel. În consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., cu majoritate, Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale nr. 82/C/(...) a T.ui C. pe care o va casa în întregime și rejudecând va admite propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj iar în baza art. 155 și urm C.p.p. va dispune prelungirea duratei măsurii arestării preventive luate față de inculpata M. M. pe o durată de 30 de zile începând cu data de (...) până la data de (...). Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia, potrivit art. 192 alin. 3 C.pr.pen. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale nr. 82/C/(...) a T.ui C. pe care o casează în întregime și rejudecând: Admite propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și în baza art. 155 și urm C.p.p. dispune prelungirea duratei măsurii arestării preventive luate față de inculpata M. M., fiica lui D. și M., născută la (...), în V. de Sus jud. Maramureș, CNP 2., aflata în arestul IPJ C. pe o durată de 30 de zile începând cu data de (...) până la data de (...). Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 18 august 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. A. D. L. M. B. GREFIER M. V.-G. Red..A.D.L./S.M 3ex./(...) Jud.fond.L.M.F. Cu opinia separata a dnei judecător Ș. M. în sensul respingerii recursului declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj. În susținerea motivării opiniei separate se arată în plus față de cele reținute de către instanța de fond a cărei motivare este însușită în totalitate următoarele aspecte: Conform practicii curente a Curții Europene a Drepturilor Omului, luarea unei măsuri preventive privative de libertate față de o persoană suspectată de comiterea unor infracțiuni, trebuie să aibă un caracter excepțional și să fie bazată pe probe de natură a convinge un observator obiectiv că persoana cercetată ar putea fi autorul faptelor de care este acuzată. Același for a mai decis ca aceste probe nu trebuie să aibă aceeași forță cu probele care ar justifica o condamnare, dar ele trebuie să existe și la un moment dat, nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate a persoanei acuzate, autoritățile judiciare fiind obligate a demonstra de ce o altă măsură alternativă nu este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a unei proceduri penale. În cauza dedusă judecății inculpata M. M. a fost arestată pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 23 iunie 2011 până la data de 21 iulie 2011 inclusiv prin încheierea penală 65/C a T.ui C. Măsura preventivă a fost prelungită pe o durată de încă 30 de zile prin încheierea penală 71/C din 14 iulie 2011 a aceleeași instanțe, iar obiectul prezentului dosar este propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive pe o durată de încă 30 de zile cu începere din data de 21 august 2011. Poziția autorităților judiciare care se ocupă de administrarea prezentului dosar mi se pare inacceptabilă având în vedere că până la acest moment nu s- au efectuat cercetarea la fața locului, autopsia fătului și expertiza medico- legală psihiatrică din care să rezulte dacă inculpata se afla sau nu în stare de tulburare provocată de naștere. În cauzele în care acuzații se află în stare de arest preventiv, autoritățile judiciare au obligația de a acționa cu celeritate pentru a nu prelungi în mod nedorit procesul penal și implicit, privarea de libertate. Or, în opinia separată, este dificil de acceptat ca la mai mult de 60 de zile de la momentul reținerii inculpatei, la dosar să nu existe probe care să dovedească că fătul a fost viu și viabil sau, dacă acesta s-a născut mort, condiții în care nu se poate reține comiterea vreunei infracțiuni în sarcina persoanei acuzate. De asemenea, împrejurarea că până la acest moment nu s-a efectuat raportul de expertiză medico-legală psihiatrică cu privire la starea inculpatei, raport care ar avea consecințe importante cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata este cercetată, regimul sancționator prevăzut de lege pentru omor calificat și o eventuală infracțiune de pruncucidere fiind sensibil diferit, prima faptă fiind sancționată de lege cu pedeapsa închisorii între 15 și 25 de ani, iar pruncuciderea cu închisoare de la 2 la 7 ani, ridicăserioase semne de întrebare cu privire la atitudinea autorităților față de buna desfășurare a procesului penal. La acest moment instanța nu are certitudinea că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, lipsind dovada pertinentă că victima era în viață la momentul comiterii iunfracțiunii. Serioase semne de întrebare se ridică și cu privire la împrejurarea dacă fătul a fost expulzat la termen sau ne aflăm în prezența unei nașterii premature deoarece concluziile preliminare emise de IML C. sub nr.4498/III/316 din data de (...) sunt contrazise de declarația medicului E. Giurgean -șefa secției de G. care s-a ocupat de inculpata și în opinia căreia este vorba de un avort toxico-septic, sarcina putând avea între 5-7 luni, raportat la dimensiunea placentei și a unui fragment din cordonul ombilical și ale inculpatei care aprewcia că a rămas însărcinată în luna decembrie a anului 2010, precum și de adeverința eliberată de dr. M. C. care a examinat-o pe inculpată în cursul lunii februarie 2011 și de biletul de ieșire din spital din data de (...)emis de S. M. D. Or, în aceste condiții ne este greu de înțeles stăruința depusă de organele de anchetă pentru privarea de libertate a inculpatei, fiind dovedit din numeroasele cauze de acest gen aflate pe rolul instanțelor de judecată că persoanele acuzate de astfel de infracțiuni nu prezintă riscul comiterii de noi fapte penale sau de sustragere de la urmărire penală sau de la un eventual proces. De asemenea , nu puține au fost cazurile în care concluziile preliminare au fost infirmate de expertizele medico legale efectuate . Pentru aceste motive alăturate celor desprinse din motivarea instanței de fond soluția corectă ar fi fost, în opinia separată, de respingere a recursului P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
| ← Decizia penală nr. 285/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 130/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
