Decizia penală nr. 1075/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1075/R/2011
Ședința publică din data de 22 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. I. - judecător
JUDECĂTORI: A. D. L.
L. H.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S.
T. C. reprezentat prin procuror : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. E. împotriva încheierii penale f.n. din 9.06.211 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. E. asistat de apărător desemnat din oficiu av.Borz B., din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C. E., solicită admiterea recursului declarat de inculpat în temeiul art.300/1 pct.4 rap.la art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., și pe cale de consecință să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și punerea în libertate a acestuia cu luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului arată că fapta reținută în rechizitoriu în sarcina inculpatului este una gravă, ceea ce face ca teza I a art.148 lit.f C.pr.pen. să fie îndeplinită, însă subliniază că CEDO a statuat că măsura temeinică nu se poate lua doar bazându-se pe gravitatea faptei. Tocmai de aceea și C. de procedură penală a introdus teza II-a, respectiv condiția ca lăsare în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
In speța de față, raportat la starea de fapt, nu este nici pe departe lămurită, inculpatul a arătat că prin poziția sa de nerecunoaștere a pretinselor fapte, că este vorba de unele incidente cu partea vătămată, fostă concubină a inculpatului.
Consideră că în mod logic este vorba de un fel de răzbunare a acesteia pentru că nu există alte părți vătămate, ori în această fază a procesului penal în care nu s-au administrat probe în instanță, consideră că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Inculpatul poate fi judecat în stare de libertate instituindu-se în sarcina sa obligația de a nu părăsi țara sau localitatea, asigurându-se astfel buna desfășurare a procesului penal.
Nu există probe că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că s-ar sustrage judecății.
Prin urmare, chiar dacă fapta reținută în sarcina inculpatului are o anumită gravitate consideră că numai pe acest considerent nu se poate lua o măsură preventivă, motiv pentru care solicită revocarea acesteia iar în subsidiar înlocuirea acesteia.
Reprezentantul M.ui P., solicită în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b
C.pr.pen., respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii penale din (...), prin care Tribunalul Cluj a menținut stare de arest a inculpatului.
Temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, respectiv sunt întrunite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe cu privire la faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, aceea de trafic de minori, precum și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat, este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește indiciile cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpat s-a pronunțat și instanța fondului și instanța de control cu ocazia prelungirii măsurii arestării preventive.
In ce privesc dispozițiile art.148 lit.f C.pr.pen., în mod incontestabil prima condiție este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de inculpat este mai mare de 4 ani închisoare. Și cea de-a doua condiție este îndeplinită, respectiv în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere circumstanțele care se rețin în actul de sesizare al instanței, adică modul de operare a inculpatului, violențele exercitate de acesta asupra persoanei minore traficate fac pe lângă pericolul social prevăzut de lege și concretizat în limitele de pedeapsă să dea în continuare un impact negativ asupra conștiinței membrilor comunității.
Chiar dacă instanța fondului s-a pronunțat cu privire la temeiurile arestării nu numai în ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., solicită a se observa că din probatoriul administrat există elemente concrete și s-a dovedit și la momentul luării măsurii arestării preventive că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate, prin instrucția care i-a făcut-o să nu dea declarații și amenințări aspra familiei părții vătămate.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului.
Inculpatul C. E., având ultimul cuvânt, arată că de la 15 la 22 de ani a muncit în construcții. Nu și-a obligat prietena la prostituție, a fost acasă cu ea, i-a prezentat-o părinților, a fost de acord și mama fetei să locuiască împreună după care, 2-3 luni a mai lucrat după care a rămas fără serviciu. Din neajunsuri partea vătămată a ieșit din nou „la stradă";. După o lună inculpatul a început din nou munca și i-a spus fetei să se oprească. Aceasta s-a oprit 6-7- luni, însă inculpatul neavând din nou de lucru partea vătămată a ieșit la stradă. Banii făcuți îi foloseau împreună pentru plata chiriei, mâncare și achiziționarea a două mașini.
Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin Încheierea penală din 9 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în temeiul art. 3001 al.3 Cod P. Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. E., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., CNP 1., aflat în Arestul IPJ C., măsură pe care o menține. În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, a constatat că în cauză sunt suficiente indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală. Astfel, fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus sunt declarațiile părții vătămate, ale celorlalți doi inculpați, ale martorilor Ț. M., G. I. C., V. I., S. N., V. E. O., etc., declarațiile martorului cu identitate atribuită I. M., procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procese verbale de investigații, procese verbale de recunoaștere după planșe foto, etc. În privința temeiurilor de arestare prev. de art. 148 Cod P. Penală, în prezenta cauză inițial s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în baza art. 148 lit. b, e și f Cod P. Penală, iar ulterior, la prelungirea duratei arestării s-a apreciat că este prezent numai temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod P. Penală. Având în vedere că această încheiere nu a fost casată în calea de atac a recursului cu privire la aspectul de mai sus, s-a analizat numai temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod P. Penală. În ceea ce privește existența celor două condiții cumulative prev. de art. 148 lit.f Cod P. Penală, instanța a constatat că prima condiție este în mod evident îndeplinită câtă vreme faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii având ca limită minimă 10 ani închisoare. Cea de a doua condiție a textului mai sus evocat, este de asemenea îndeplinită, ținând seama de condițiile în care faptele au fost comise, de faptul că inculpatul a desfășurat mult timp activitatea de traficare a părții vătămate, a întreprins manopere diverse pentru a nu-i permite acesteia să părăsească această lume promiscuă în care a închis-o, recurgând chiar la violență și amenințări, adresate nu numai părții vătămate ci tuturor membrilor familiei acesteia. Toate aceste aspecte de natură să evidențieze gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, nu poate fi disociat de pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, perceput ca reacție colectivă a comunității din care provine victima, reacție ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient de prompt, că legea nu este aplicată cu hotărâre. Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, măsură pe care a menținut-o în continuare, apreciind că la acest moment procesual, anterior oricărei administrări nemijlocite de probe, numai măsura arestării preventive ar garanta buna desfășurarea a anchetei penale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu reprezintă pericol pentru ordinea publică, că nu există probe că acesta și-ar fi obligat în vreun fel concubina să se prostitueze, că este vorba în cauză de o răzbunare a acesteia. Inculpatul a mai arătat că partea vătămată a "lucrat" doar când a fost nevoită, din lipsa banilor iar bani obținuți de către aceasta au fost folosiți de cei doi împreună pentru traiul zilnic, chirie și cumpărarea a două mașini. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie curtea reține următoarele: Din probele administrate până în prezent, în faza de urmărire penală rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.143 C.p.p. că inculpatul este autorul faptei imputate, mai mult aceste probe ( declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale de investigații, adresa Administrației Finanțelor P.e a comunei A. de unde rezultă faptul că inculpatul nu figurează cu venituri impozabile, adresa Direcției de I. și T. L. C.-N., recunoașteri după plan șa foto, proces - verbal privind supravegherea operativă a inculpatului, etc) au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul întocmit de DIICOT- S. teritorial C. la data de (...). Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispuse în cauză, curtea apreciază că pentru o bună desfășurare a procesului penal este necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului. Pentru a conchide astfel, am avut în vedere în primul rând acuzația gravă care i se aduce inculpatului, pericolul social al faptei fiind reflectat în limitele de pedeapsă mari stabili te de legiuitor. Apoi, raportat la persoana inculpatului, care se bănuiește că a profitat de vârsta fragedă a părții vătăma te și a obligat-o pe aceasta să practice prostituția, obținând astfel venituri considerabile. Fapta pentru care este cercetat inculpatul este de natură să provoace un puternic sentiment de in securitate în rândul comunității din care provin părțile și cu atât mai mult o stare de temere părții vătămate minore care a încercat să fugă de inculpat și care, a cererea inculpatului, era atent supravegheată de invinuita C. D. Toate aceste aspecte au fost atent analizate de către instanța de fond (astfel că soluția de menținere a măsurii arestului preventiv este temeinică și legală. Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. E. împotriva încheierii penale f.nr. din 9 iunie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. C. I. A. D. L. L. H. GREFIER M. B.
| ← Decizia penală nr. 442/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1504/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
