Decizia penală nr. 1504/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1504/R/2011

Ședința publică din 29 septembrie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. P., judecător

JUDECĂTORI: V. G.

M. B.

GREFIER : D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D. S.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul N. L. L., părțile vătămate C. C., C. D. G. și C. G. D. și asigurătorul SC U. A. SA, împotriva sentinței penale nr.153 din 30 martie 2011 a J. T., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 C. (o infracțiune), vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1,3 C. (3 infracțiuni) și vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2,4 C. (o infracțiune), toate cu aplic.art.33 lit.b C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. L. L., asistat de apărător ales, av.Lojigan Dorin N., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, părțile civile D. D. și D. Ana C., asistați de apărător ales, av.Remus Vlasiu, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, partea vătămată C. D. G., asistat de apărător ales, av.P.escu A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, apărătorul ales al părții vătămate A. A., av.O. C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile vătămate A. A., C. C. și C. G. D., părțile civile S. M. C. T., S. C. J. de U. C. și asigurătorul SC U. A. SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul părții vătămate C. D. G. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și

4 C. prin schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat în dauna acestei părți vătămate, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1,3 C., iar pe latură civilă, solicită admiterea acțiunii civile atât sub aspectul daunelor materiale, cât și sub aspectul daunelor morale. La momentul încadrării juridice, instanța de fond a luat în considerare doar numărul de zile de îngrijiri medicale, ignorând celelalte consecințe produse prin fapta inculpatului, care au rezultat din raportul de constatare medico-legală, aflat la fila 70 și din fotografiile anexate, unde se poate observa repercusiunile accidentului asupra feței părții vătămate. U. a accidentului rutier, partea vătămată și-a pierdut mai mulți dinți din partea frontală, aspect ce conduce la o alterare vizibilă a armoniei feței, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prin sluțire, prev.de art.184 alin.2 și 4 C. pentru această infracțiune, nu este necesară plângerea prealabilă a părții vătămate, deoarece acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. În consecință, solicită admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.

Apărătorul părții civile A. A.solicită respingerea recursurilor declarate de părțile vătămate ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Se solicită schimbarea încadrării juridice doar pentru că în cazul infracțiunii prev.de art.184 alin.2,4 C. nu este necesară plângerea prealabilă a părții vătămate. S. a se reține că părțile nu au pus în discuție probe pentru a susține o schimbare de încadrare juridică. Soluția instanței de fond este corectă, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor pe care le depune la dosar.

Apărătorul părții vătămate C. D. G. arată că la dosar există suficiente probe pentru ca instanța de fond să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, învirtutea rolului activ.

Apărătorul părților civile D. D. și D. Ana C. solicită respingerea recursurilordeclarate de părțile vătămate C. ca nefondate, cu motivarea că aspectele invocate nu-și găsesc corespondent în vreun text de lege. În mod corect s-a reținut de prima instanță că plângerea este tardivă. Schimbarea încadrării juridice a faptei este pusă în discuție doar acum la Curtea de A. C. și, de altfel, nici nu se justifică.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor declarate de părțile vătămate C. ca nefondate, apreciind că la dosar nu există elemente probatorii care să formeze convingerea instanței că se impune schimbarea încadrăriijuridice a faptei din infracțiunea prev.de art.184 alin.1 și 3 C. în cea prev.de art.184 alin.2 și 4 C.

Cu privire la recursul inculpatului, solicită admiterea acestuia și casarea sentinței atacate, pentru motivele arătate pe larg în memoriul depus la dosar. S. doar a se reține că instanța de fond a avut în vedere doar expertiza efectuată de numitul B. B., fără a lua în considerare declarațiile martorilor direcți. În principal, solicită achitarea, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, iar în temeiul art.86/1 C. să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Apărătorul părților civile D. D. și D. Ana C. solicită respingerea recursuluideclarat de inculpat ca nefondat. S. că proba tehnică și cea testimonială au făcut dovada că singurul vinovat de producerea accidentului este inculpatul. E. declarații contradictorii ale martorilor, dar expertul elimină orice dubiu cu privire la culpa altor persoane decât a inculpatului. P. civilă A. A. nu poate fi făcut răspunzător de comiterea accidentului. Nu se poate reține culpa comună și pe cale de consecință, nu se impune nici reducerea pedepsei.

Apărătorul inculpatului arată că din declarațiile martorilor rezultă căautoturismul condus de A. A. a intrat pe contrasens când mașina condusă de inculpat a intrat în depășire.

Apărătorul părții civile A. A. solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. S. că nu există nicio dovadă că autoturismul condus de A. a intrat pe contrasens. D. ar fi virat spre stânga, așa cum susține inculpatul, atunci traiectoria celor două autoturisme era alta. D. inculpatul ar fi avut o viteză normală în trafic, nu s-ar fi ajuns în această situație.

Apărătorul părții vătămate C. D. G. solicită respingerea recursului declaratde inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

Se prezintă și apărătorul ales al asiguratorului, av.C. L., Curtea acordându-i cuvântul asupra recursurilor formulate în cauză de asigurator, de părțile vătămate C. și de inculpat.

Apărătorul asiguratorului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate pe latură civilă și rejudecând, să se dispună, în principal, respingerea cererii de introducere în cauză a societății de asigurare în calitate de asigurator,deoarece citarea în cauză s-a făcut la penultimul termen de judecată, după citirea actului de sesizare al instanței și după administrarea tuturor probelor, cu încălcarea art.16 C. Nu a invocat excepția tardivității introducerii în cauză la instanța de fond, dar solicită a se avea în vedere acest aspect.

În subsidiar, solicită reducerea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale părților civile. A. poziției inculpatului cu privire la culpa în producerea accidentului. Astfel, în opinia sa, nu poate fi reținută culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier. Au fost martori oculari care au afirmat că nu doar inculpatul este vinovat. Inculpatul a încălcat normele legale referitoare la depășire, dar există obligații și în sarcina celui depășit. Nu doar inculpatul a depășit limita legală a vitezei, ci și partea civilă. Autoturismul condus de A. A. s-a apropiat periculos de axul drumului, ori acesta trebuia să circule cât mai aproape de partea dreaptă. E. posibil ca autoturismul lui A. să fi intrat pe contrasens, astfel că se impune a se reține culpa comună în producerea accidentului. Cu privire la daune, acestea trebuie reduse, în special cele acordate părții civile A. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Apărătorul părții vătămate C. D. G. solicită respingerea recursului declaratde asigurator ca nefondat. E. adevărat că s-a introdus cu întârziere asiguratorul în proces, dar nu s-a invocat neintroducerea în termen, astfel că soluția atacată este legală și temeinică.

Apărătorul părții civile A. A. solicită respingerea recursului declarat de asigurator ca nefondat. În opinia sa, societatea de asigurare a dat dovadă de olipsă de diligență în exercitarea drepturilor procesuale.

Apărătorul părților civile D. solicită respingerea recursului declarat de asigurator ca nefondat. S. că excepția trebuia invocată la instanța de fond și nimeni nu-și poate invoca propria culpă. Expertul a stabilit a cui a fost vina în producerea accidentului, și anume a inculpatului. Prin urmare, nu poate fi vorba de o culpă comună.

S. cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat deasigurator.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea tuturor recursurilordeclarate ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. În urmă cu 10 ani, practica considera sluțire pierderea unui dinte din față, dar în timp s-a revizuit această practică și s-a considerat că pierderea unui dinte nu mai este sluțire, astfel că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din art.184 alin.1, 3 C. în art.184 alin.2 și 4 C.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră singurulvinovat de producerea accidentului.

C U R T E A

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Turda prin sentința penală nr.153 din 30 martie 2011, în baza art. 178 alin. 2 C., a condamnat pe inculpatul N. L. L., fiul lui L. și I., nascut la data de (...) in C. T., jud. C., cetățean român, studii medii, mecanic auto, necăsătorit, stagiukl militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat in C. T., str. M. nr. 2, bl. J4, ap.12, jud. C., la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.

In baza art. 184 alin. 2,4 C., a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa inchisorii in cuantum de 2 ani, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in dauna partii vatamate A. A., dom. in C. T., str. Amurguluinr. 16, jud. C..

În baza art. 11 pct. 2 lit b rap. la art. 10 lit. f C. pr. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul N. L. L., sub aspectul săvârșiririi infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.1, 3 C. penal în dauna părții vătămate C. C.-C. T., str. L. nr. 162, jud. C..

În baza art. 11 pct. 2 lit b rap. la art. 10 lit. f C. pr. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul N. L. L., sub aspectul săvârșiririi infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.1, 3 C. penal în dauna părții vătămate C. D. G.-C. T., str. L. nr. 162, jud. C..

În baza art. 11 pct. 2 lit b rap. la art. 10 lit. f C. pr. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul N. L. L., sub aspectul săvârșiririi infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.1, 3 C. penal în dauna părții vătămate C. G. D.-C. T., str. L. nr. 162, jud. C..

In baza art. 33 lit. b- art. 34 alin. 1 lit. b C., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta (3 ani inchisoare, 2 ani inchisoare), aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare.

In baza art. 71 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II- a C. pe durata executarii pedepsei.

În baza art. 86 ind. 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani calculat conform art. 86 ind.2 alin 1 si 2 rap. la art. 82 alin. 3 C. pen.

În baza art. 86 ind. 3 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

.) să se prezinte, la datele fixate, la S. de probațiune din cadrul T.uluiC. b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

.) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 rap. la art. 83 și 84 C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile D. D. și D. Ana C., ambii dom. în comuna V. nr. 1292, jud. C. și obligă inculpatul la plata către părțile civile D. D. și D. Ana C. a sumei 7644,33 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 80000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. A. și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei 4349 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 25000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. T.-str. A. I. nr. 33, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata către S. C. T. a sumei de 1712,14 lei si majorări de întârziere in cuatum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere de la data de (...), până la data achitării, cu titlu de despagubiri materiale reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate A. A.

S-au lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile vătămate C. C., C. D. G. și C. G. D., precum și acțiunile civile formulate de S. C. T. și de S. C. J. de U. C.-C. N., str. C. nr. 3-5, jud. C. în ce privește sumele reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părților vătămate C. C. (S. C. T.) și C. D. G., C. G. D. (S. C. J. de U. C.).

In baza art. 191 alin 1 C.proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 192 pct. 2 lit. c C. pr. penală, au fost obligate fiecare dintre părțile vătămate C. C., C. D. G. și C. G. D. la plata către stat a sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 alin.1, 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile D. D. și D. Ana a sumei de 2618 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial și către partea civilă A. A. a sumei de

300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.

Prezenta este opozabila SC UNIQUA A. SA, cu sediul în B., Bd. Dacia nr.

30.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În data de (...), partea vătămată A. A. a petrecut seara la discoteca „." din localitatea T. de Jos, jud. C., împreună cu prietenii săi, părțile vătămate C. D.- G., C. G.-D., C. C. și D. C.

Deplasarea se făcuse cu autoturismul marca Dacia 1300 de culoare albă, având număr de înmatriculare (...), proprietatea lui A. A.

În jurul orei 2⁰⁰, în noaptea de 28/(...), aceștia au părăsit discoteca, urmând să fie transportați la domiciliu de inculpatul A. A. V. D. C. a ocupat locul din dreapta șoferului, aceasta urmând să coboare prima întrucât locuia în comuna V.

În timp ce inculpatul A. A. conducea autoturismul pe DJ 39 150 din direcția T. de Jos, jud. C. în direcția com. V., jud. C., la km. 3+160, la intrare în comuna V., jud. C., a fost ajuns din spate de autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare (...), condus de inculpatul N. L. L., zis „Lolo", în mașina căruia se aflau martorii M. C. M. (în prezent A.), A. A. A., T. I. A. (în prezent Toader).

P. declarațiilor concordante ale părților și ale martorilor, ambii șoferi conduceau cu viteză, iar autoturismul Dacia se deplasa aproape de axul longitudinal al drumului, pe „. drumului", neexistând un marcaj specific de delimitare a sensurilor de deplasare.

Dorind să depășească, inculpatul N. L. L. a semnalizat și a făcut semn cu farurile, moment în care partea vătămată A. A. s-a retras în partea dreaptapentru a-i permite trecerea, continuând deplasarea fără a mări viteza.

Părțile vătămate C. G.-D., C. D.-G. și C. C. aflate în mașina condusă de partea vătămată A. A. au remarcat semnalele luminoase și s-au întrebat ce vrea să facă inculpatul.

Inculpatul N. L. L. s-a angajat în depășire pe un segment de drum aflat într-un aliniament consecutiv unei curbe spre dreapta avându-se în vedere sensul de mers al autoturismelor, fără declivități, carosabilul asfaltat având lățimea de 6,10 m, fiind mărginit de acostamente.

În zonă existau indicatoare care presemnalizau curba la dreapta și limitau viteza de deplasare la 50 km/oră pentru autoturisme.

La data și ora producerii accidentului partea carosabilă era uscată, vizibilitatea fiind specifică desfășurării traficului pe timp de noapte, potrivit declarațiilor concordante ale părților și ale martorilor cele două autoturisme fiind singurele care se deplasau pe carosabil, lumina farurilor permițând șoferilor și pasagerilor să constate că nu se apropia din sens opus niciun vehicul.

În timpul efectuării manevrelor de depășire de către inculpatul N. L. L. s-a produs coliziune laterală cu autoturismul condus de partea vătămată A. A., acesta fiind proiectat în capul de pod de pe partea dreaptă a sensului său de mers.

In urma impactului, autoturismul condus de inculpatul N. L. L. a intrat pe contrasens lovindu-se de celălalt cap de pod.

Ca urmare a impactului violent, partea vătămată D. C. C.(pasagera din dreapta șoferului A. A.) a decedat, rezultând vătămarea corporală gravă a lui A. A., precum și vătămarea corporală a celorlalți pasageri de pe bancheta din spate C. G.-D., C. D.-G. și C. C..

P. raportului de constatare medico-legală nr. 4728/III/419 din (...), întocmit de I. C., moartea părții vătămate D. C. C. a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne consecutivă rupturilor pluriorganice, leziunile traumatice tanatogeneratoare putându-se produce prin lovire de părți dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelerație bruscă în cursul unui accident rutier, moartea putând data din data de (...) (f. 58-59 dosar u.p.).

P. raportului de constatare medico-legală nr. 5727/II/b/229 din (...), întocmit de I. C., partea vătămată C. C. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier necesitând 40-45 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile putând data din (...) (f. 64-65 dosar u.p.).

P. raportului de constatare medico-legală nr. 5726/II/b/228 din

(...), întocmit de I. C., partea vătămată C. D. G. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și au necesitat 55-58 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații, leziunile putând data din data de (...) (f.70-71 dosar u.p.).

P. vătămată C. D. G. nu a mai dorit efectuarea unei examinări medico- legale suplimentare, apreciind că nu au survenit complicații (f.150-151 dosar u.p.).

P. raportului de constatare medico-legală nr. 5729/II/b/230 din (...), întocmit de I. C., partea vătămată C. G. D. a prezentat leziuni corporale care s- au putut produce în cadrul unui accident rutier și au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile putând data din data de (...) (f.77-78 dosar u.p.).

P. raportului de constatare medico-legală nr. 5730/II/b/231 din

(...), întocmit de I. C., partea vătămată A. A. prezentat leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații, leziunile putând data din data de (...) (f.48-50 dosar u.p.).

În cauză s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală pentru stabilirea numărului total de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate A.

P. raportului de expertiză medico-legală nr. 1712/II/b/63 din (...) întocmit de I. C., evoluția leziunilor suferite a fost favorabilă, fără survenirea unor complicații notabile până în prezent, astfel încât s-au menținut concluziile în privința numărului de îngrijiri medicale necesitate pentru vindecare (f.181-183 dosar u.p.).

Întrucât evenimentul rutier s-a produs într-un interval foarte scurt de timp, luând prin surprindere părțile și martorii, aceștia au perceput fragmentar, diferențiat și contradictoriu dinamica accidentului, motiv pentru care în cauză s- a dispus efectuarea unei expertize tehnice, iar ulterior a unei expertize criminalistice a accidentului de trafic.

Pentru a se determina împrejurările în care s-a produs accidentul și, în raport de acestea, persoana ori persoanele în sarcina căreia/cărora se va reține existența unei culpe, instanța a analizat probele cauzei în ansamblul lor.

P. art. 63 alin.2 C. pr. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, ele urmând a fi apreciate în ansamblul lor. Astfel, instanța va aprecia concludențatuturor probelor, în scopul ca, prin coroborarea lor, să se dea eficiență principiului aflării adevărului consacrat in art. 3 C. pr. pen..

Persoanele aflate în autoturismul condus de partea vătămată A. (C. D. G. și C. G. D.) au declarat în faza de urmărire penală că anterior intrării inculpatului în depășire, partea vătămată A. s-a retras pe partea dreaptă a sensului său de mers, circulând cu o viteză constantă în continuare. Ambii arată că la finalul manevrei depășirii, inculpatul „ne-a acroșat";, C. G. D. susținând că impactul s-a produs când inculpatul încerca să reintre pe prima bandă de circulație (f. 68, 75 dosar u.p.).

Ulterior, în fața procurorului și în fața instanței, C. D. G. își schimbă declarația, susținând de această dată că impactul a avut loc întrucât partea vătămată A. a trecut pe contrasens în timp ce inculpatul efectua depășirea (f.

150, 151 dosar u.p., f. 122 dosar). Justifică schimbarea declarației prin aceea că

„s-au schimbat mai multi factori";, arătând că la anterioara declarație fusese în stare de șoc și polițistul i-a dictat ce să scrie, arată că la acel moment nu deținea permis de conducere, facând referire și la un anume balans în care a intrat autoturismul condus de partea vătămată A. din cauza unor denivelări (f. 122 dosar).

Martorii aflați în autoturismul condus de inculpat (M. C. M. și A. A. A., T. I. A.) au confirmat că anterior intrării inculpatului în depășire partea vătămată A. se retrăsese spre partea dreaptă a sensului său de mers, continuându-și deplasare, precizând că impactul dintre cele două autoturime a avut loc în timp ce acestea circulau în paralel, fără ca vreunul dintre șoferi să pătrundă pe sensul de mers pe care circula celălalt, cu precizarea că martorul A. „. că partea vătămată „a tăiat curba"; intrând pe contrasens, presupunând acest lucru întrucât este șofer și, potrivit propriei sale declarații, știe că atunci când se virează dreapta tendința autoturismului este de a se deplasa spre stânga (f. 82,

86 , 90, 156, 158, 160 dosar u.p., f. 142, 143 dosar). Martora T. I. A. își schimbă ulterior declarația, afirmând în fața instanței că a observat că impactul a avut loc pe contrasens, justificând declarațiile anterioare prin aceea că se afla în stare de șoc (f. 144 dosar).

Elementul comun degajat din declarațiile menționate a constat în aceea că în momentele premergătoare intrării inculpatului în depășire și a impactului ce a urmat partea vătămată A. conducea autoturismul Dacia pe partea dreaptă a direcției sale de mers, cu o viteză constantă, fără a se apropia de autoturismul condus de inculpat în timpul depășirii efectuate.

Declarațiile lui C. D. G. și T. I. A. au fost inlăturate sub aspectul susținerii că impactul dintre cele două autoturisme a avut loc pe contrasens întrucât aceștia au schimbat declarațiile lor inițiale, iar justificarea oferită nu este una verosimilă. Declarația martorului A. A. A. sub același aspect va fi, de asemenea, înlăturată întrucât exprimă doar o presupunere a acestuia.

Coroborând depozițiile persoanelor audiate, așa cum s-a reținut mai sus, cu concluziile raportului de expertiză și ale lămuririlor suplimentare date de expertul L. C., urmează a fi reținută culpa exclusivă a inculpatului N. L. L. în producerea accidentului.

Avându-se în vedere constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, cu excepția sticlei aparținând lămpii de semnalizare, toate subansamblurile sau fragmentele acestora, cât și obiectele aparținând victimelor

(bară de protecție față, parbriz, banchetă, pantof, grilă, suport plăcuță înmatriculare, ștergător) sunt dispuse în poziții ulterioare capului de pod cu care autoturismul Dacia a intrat în impact, acestea fiind proiectate în direcția de înaintare a autoturismului.

Sticla lămpii de semnalizare ce echipa autoturismul Dacia pe partea stângă față, a fost localizată pe partea carosabilă, la o distanță de 0,1 m în raport cu marginea acesteia, respectiv cu 8 m anterior locului în care autoturismul a intrat în impact cu capul de podeț (la o distanță de 6 m după stâlpul ales ca bază de cotare cu ocazia măsurătorilor din cadrul cercetării la fața locului).

P. dispozițiilor art. 48 din OUG nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, coroborate cu dispozițiile art. 121 din R. de aplicare a O. nr. 1., conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză (viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare) și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță

P. raportului de expertiză, viteza probabilă a autoturismului Dacia din momentul coliziunii autoturismelor a fost de 70-75 km/h, iar viteza probabilă a autoturismului BMW din momentul coliziunii a fost de cea. 95-100 km/h.

Având în vedere faptul că viteza maximă admisă pentru autoturisme pe segmentul de drum pe care a avut loc evenimentul rutier era de 50 km/h, s-a concluzionat de către expert că dacă inculpatul N. L. L. s-ar fi deplasat cu viteza legală, dată fiind viteza superioară a autoturismului Dacia (75 km/h), depășirea nu mai putea avea loc, iar rezultatul periculos nu s-ar fi produs sub nicio formă, astfel încât depășirea de către inculpatul N. L. L. a limitei maxime a vitezei admise se afla în legătură de cauzalitate cu producerea rezultatului periculos sub forma unei condiții esențiale.

Relativ la stabilirea momentului declanșării stării de pericol iminent, care pune în evidență momentul din care conducătorii auto trebuiau și puteau să ia măsurile de evitare, cel care o declanșează având posibilitatea de a o preveni prin respectarea normelor legale în materie, s-a stabilit că pentru partea vătămată A. A. starea de pericol iminent s-a declanșat o dată cu reducerea distanței laterale între cele două autoturisme, în cursul manevrei de depășire realizată de către inculpatul N. L. L.

Având în vedere dinamica impactului, coroborate cu datele rezultate în urma interpretării urmelor create în coliziune, s-a concluzionat de către expert că starea de pericol a fost creată ca urmare a nepăstrării unei distanțe laterale suficiente în cursul depășirii de către inculpatul N. L. L., manevră în cursul căreia a avut loc impactul dintre cele două autovehicule.

Dată fiind lățimea autoturismului BMW (4, 805 m), în situația deplasării autovehiculului Dacia cu planul lateral stâng la axul drumului (chiar fară a ține seama de oglinzile retrovizoare laterale), angajarea în depășire prezenta un pericol potențial de impact tangențial amplificat de faptul că era necesară în cursul depășirii și înscrierea pe o traiectorie curbilinie, corespunzătoare segmentului de drum parcurs (curbă spre dreapta).

Manevra de depășire a fost inițiată înainte de curbă, iar în cursul parcurgerii curbei vehiculele se aflau aproximativ în paralel, autoturismul BMW fiind în etapa deplasării paralele cu vehiculul depășit.

Ca atare, pentru vitezele de deplasare determinate, o inițiere a manevrei de depășire din poziția în care inculpatul N. L. L. a executat-o presupunea un spațiu superior pentru realizarea acesteia decât cel existent până în curbă, depășirea urmând a fi realizată în curba ce urma pe acel segment de drum, între încălcarea de către inculpatul N. L. L. a dispozițiilor legale, mai sus enunțate și producerea accidentului existând un raport de cauzalitate direct.

Cât timp inculpatul N. L. L. a redus, în cursul depășirii, distanța laterală dintre cele două autoturisme, partea vătămată A. A. nu putea evita, în condițiile date, producerea accidentului.

Inculpatul N. L. L. putea preveni producerea evenimentului rutier dacă nu s-ar fi deplasat cu o viteză superioară celei limită admisă pe acel segment de drum sau dacă, în timpul depășirii, ar fi păstrat o distanță laterală suficientă între cele două autoturisme.

In ceea ce privește depășirea de către partea vătămată A. A. a vitezei maxime admise, s-a concluzionat de către expert că nu se află în legătura de cauzalitate, sub forma unei condiții esențiale, cu producerea rezultatului periculos întrucât chiar și în situația în care acesta s-ar fi deplasat cu viteza legală de 50 km/h, o dată cu reducerea distanței laterale dintre autoturisme în timpul efectuării manevrelor de depășire de către inculpatul N. L. L., impactul s- ar fi produs oricum.

In vederea justificării faptului că în cursul depășirii autoturismul BMW a evoluat spre marginea din dreapta a carosabilului și pentru a verifica în acest sens apărarea inculpatului N. L. L., s-au realizat patru simulări cu ajutorul programului Virtual Crash 2.2, însă concluziile formulate de expert nu s-au întemeiat exclusiv pe rezultatul simulărilor computerizate datorită existenței unor parametri necunoscuți: valorile vitezelor de deplasare ce nu au putut fi determinate decât cu probabilitate tot în cadrul expertizei, respectiv manevrele efectuate de către cei doi conducători auto în cursul coliziunii și în momentele imediat anterioare și ulterioare impactului, cu referire, în special, la schimbarea poziției roților directoare în raport cu caroseria.

Un posibil viraj spre stânga al conducătorului autoturismului Dacia nu este materializat de nicio urmă creată în coliziune, concluzie întemeiată pe faptul că sticla de la lampa de semnalizare stângă a autoturismului Dacia a rămas pe sensul de deplasare al acestuia, la marginea părții carosabile, precum și pe inexistența pe partea laterală dreaptă a autoturismului BMW, la cota pragului, (cca. 260 mm față de sol) a vreunei urme imprimate de pneul stânga față al autoturismului Dacia.

Contrar susținerilor inculpatului N. L. L. care și-a însușit deosebirile de păreri exprimate de expertul judiciar desemnat de acesta ca expert parte, fotografiile judiciare indică existența unei urme de culoare neagra pe partea laterală stângă a caroseriei autoturismului Dacia, mai precis pe portiera stângă față a acestuia și pe prag. P. expertului, urma are aspectul unui pneu și, prin modul de creare, poate fi atribuită roții dreapta față a autoturismului BMW, virată spre dreapta (ieșită în exteriorul caroseriei), într-o manevra de viraj în care s-a redus distanța laterală dintre autoturisme.

Urma în discuție are o direcție de imprimare descendentă și curbilinie, fiind specifică, ca și mod de creare, unui impact lateral al autovehiculelor, de către o anvelopă aflată în mișcare de rotație.

Urmele de culoare neagră constatate pe partea laterală dreaptă a autoturismului BMW sunt urme create după o direcție orizontală, fără o componentă descendentă, într-un impact tangențial fiind create de ornamentele de culoare neagră aflate pe partea laterală a autoturismului Dacia.

Nu s-au constatat urme de derapare provenite de la pneurile celor două autoturisme.

Nu s-a putut reține că partea vătămată A. A. a efectuat o schimbare bruscă de direcție spre stânga sau o trecere pe contrasens în cursul derulării manevrelor de depășire de către inculpat, fiind dovedit și necontestat că acesta nu a încălcat obligația de a nu mări viteza de deplasare.

Din coroborarea textelor menționate a rezultat că inculpatul nu a repectat viteza maximă admisă de deplasare pe segmentul de drum pe care circula și distanța laterală pe parcursul efectuării manevrei de depășire conform normelor impuse de lege, pentru a putea păstra controlul asupra volanului și pentru a se deplasa în condiții de siguranță pentru toți participanții la trafic, cauzând, din culpa sa exclusivă, accidentul rutier.

În drept, faptele inculpatului N. L. L. care, în noaptea de (...), în jurul orelor 02,00, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare (...) pe DJ 150 din direcția T. de Jos, jud. C. în direcția com. V., jud. C., pe drumul public DJ 39 150, la km. 3+160, la intrare în comuna V., jud. C., ca urmare a angajării în depășirea autoturismului marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare (...), condus de partea vătămată A. A., prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice (viteza peste limita legală - disp.art. 48 din OUG nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, coroborate cu dispozițiile art.121 din R. de aplicare a O. nr. 1., respectiv cele privind efectuarea manevrelor de depășire a altui vehicul în trafic - disp. art. 45 alin.3 din OUG nr. 1., disp.art. art.118 lit. c și d din R. de aplicare a O. nr.

1.), a determinat coliziunea celor două autoturisme, în urma impactului producându-se decesul părții vătămate D. C. C. și vătămarea corporală gravă a conducătorului auto A. A. care a suferit leziuni corporale ce au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.2 C. și vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin.2,4 C., comise în condițiile concursului ideal de infracțiuni, potrivit art. 33 lit. b din Codul penal.

În ce privește infracțiunile pretins a fi comise de inculpat în dauna părților vătămate C. C., C. D. G. și C. G., instanța a reținut că plângerile penale prealabile au fost formulate cu depășirea termenului de 2 luni prev. de art. 284 al. 1 C. pr. penală, împrejurare care atrage soluția încetării procesului penal pentru lipsa plângerii penale prealabile.

P. art. 184 alin.1, 3, 5 C. pen. coroborat cu art. 279 . pr. pen., în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere care se adresează organului de cercetare penală ori procurorului, potrivit legii.

P. art. 284 alin. (1), in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de doua luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.

Depășirea termenului de introducere a plangerii prealabile atrage incetarea urmaririi penale ori incetarea procesului penal.

Termenul de doua luni se calculeaza potrivit dispozitiilor art. 186 - 187 C. proc. pen., exceptie facand, potrivit art. 188, doar termenele privitoare la luarea, mentinerea sau revocarea masurilor preventive.

Raportat la prezenta cauză, instanța a reținut că in data de (...) a avut loc accidentul de circulație ce a determinat vătămarea corporală a părților vătămate

C. G.-D., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, C. D.-G. care a suferit leziuni corporale ce au necesitat 55-58 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, C. C. care a suferit leziuni corporale ce au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Prin urmare, aceste parti vătămate aveau posibilitatea de a formula plângere penală până la data de (...) (intrucât zilele de 29 și 30 septembrie sunt nelucrătoare).

Prima declarație a părții vătămate C. C. a fost dată la (...) (după mai mult de 4 luni de la producerea accidentului), în cuprinsul acesteia solicitândtragerea la răspundere penală a „conducătorului vinovat de producerea accidentului"; (f. 62 dosar u.p.).

În prima sa declarație din ziua următoare accidentului ((...)), partea vătămată C. D. G. își exprimă poziția procesuală în sensul că „nu solicit trimiterea în judecată a celui vinovat de producerea accidentului"; (f. 66, 67 dosar u.p.). În următoarea declarație a părții vătămate C. D. G. din data de (...) (după mai mult de 4 luni de la producerea accidentului), acesta solicită tragerea la răspundere penală a „conducătorului vinovat de producerea accidentului"; (f.

68 dosar u.p.).

În declarația dată la (...) (fila 73, 74 dosar urmările penală), partea vătămată C. G. D. descrie modul in care s-a produs accidentul, precizând că pretențiile de natură penală și civilă le va exprima ulterior. La (...) (după mai mult de 4 luni de la producerea accidentului) acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a „conducătorului vinovat de producerea accidentului"; (f. 75 dosar u.p.).

P. art.283 Cod Procedură Penală, plângerea prealabilă trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părților și a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civila și, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente. În literatura de specialitate și în practica judiciară s-a arătat că din îmbinarea tuturor acestor elemente, trebuie să rezulte, dincolo de orice îndoială, intenția clară a părții vătămate de a solicita tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate.

Or, instanța a reținut că prin declarația dată de partea vătămată la (...) este descrisă producerea accidentului, însă nu rezultă manifestarea de voință a părții vătămate C. G. D. privind tragerea la răspundere penală a inculpatului, precizând că astfel de pretenții le va arăta ulterior (fiind incert dacă va formula pretentii penale ori nu le va mai preciza). A. parte vătămată a cerut trimiterea in judecată a inculpatului prin declaratia din (...) (după mai mult de 4 luni de la data producerii accidentului).

În raport de aceste considerente, constatând că plângerile penale sunt tardiv formulate, instanța în temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit. f C. pr. pen., a dispus încetarea procesului penal în ce privește infracțiunile comise în dauna părților vătămate C. C., C. D. G. și C. G.

La individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute de art. 72 C. cu referire la pericolul social sporit al acestora prin prisma urmărilor produse, precum si circumstantele personale ale inculpatului aflat la prima confruntare cu legea penala.

Î. că inculpatul nu are antecedente penale nu a fost reținută ca circumstanță atenuantă judiciară întrucât, raportat la infracțiunile comise și urmările acestora- decesul victimei numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru refacerea părții vătămate A.- nu apar ca fiind favorabile într-o măsură care să justifice reducerea pedepselor. A. împrejurări au fost avute însă în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Față de cele de mai sus, în baza art. 178 alin. 2 C., a condamnat pe inculpatul N. L. L. la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.

In baza art. 184 alin. 2,4 C., a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa inchisorii in cuantum de 2 ani, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa in dauna partii vatamate A. A.

În baza art. 11 pct. 2 lit b rap. la art. 10 lit. f C. pr. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul N. L. L., sub aspectul săvârșiririiinfracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.1, 3

C. penal în dauna părților vătămate C. C., C. D. G. și C. G. D.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, pentru a se da eficiență caracterului preventiv și inhibitor al pedepsei, raportat la urmările foarte grave ale infracțiunilor comise (respectiv decesul unei persoane și vătămarea corporală gravă a unei persoane) și la împrejurarea că inculpatul putea evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsurile ce se impuneau, instanța a dispus, în baza art. 86 ind. 1 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani calculat conform art. 86 ind.2 alin 1 si 2 rap. la art. 82 alin. 3 C. pen., cu respectarea măsurilor de supraveghere prev. în art.86 ind.3 C.

Sub aspectul laturii civile, părinții victimei decedate au formulat pretenții civile față de inculpat solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10471,33 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de 80 000 lei cu titlu de daune morale

(f. 109 dosar u.p., f. 21 dosar).

P. vătămată A. A. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de

5180,2 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de 60000 lei cu titlu de daune morale (f. 40).

P. vătămată C. D. G. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de

78500 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de 200 000 lei cu titlu de daune morale (f. 73).

P. vătămată C. C. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de

105,970 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de 200 000 lei cu titlu de daune morale (f. 86).

P. vătămată C. G. D. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de

5000 lei cu titlu de daune materiale si a sumei de 20 000 lei cu titlu de daune morale (f. 75 dosar u.p., f. 193 dosar).

S. M. C. T. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2831,70 lei si majorări de întârziere in cuatum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere din ziua urmatoare externarii-(...)- până la data achitării, pentru serviciile medicale acordate părții vătămate A. A. (1712,14 lei) și C. C. (1119,56 lei)- f. 5 dosar.

S. C. J. de U. C. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de

3016,17 lei si majorări de întârziere in cuatum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere din ziua urmatoare externarii până la data achitării, pentru serviciile medicale acordate părții vătămate C. D. G. (1463,86 lei) și C. G. D. (1552,31 lei).

Întrucât soluția în ce privește faptele pretins a fi comise de inculpat în dauna părților vătămate C. C., C. D. G. și C. G. o reprezintă încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii penale prealabile, în baza art. 346 alin. 4 C. pr. penală, instanța a lăsat nesoluționată acțiunile civile formulate de aceste părți civile, precum și acțiunile civile formulate de S. C. T. și de S. C. J. de U. C. în ce privește sumele reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părților vătămate C. C. (S. C. T.) și C. D. G., C. G. D. (S. C. J. de U. C.) și fără a se mai pronunța asupra tardivității constituirii de parte civilă a părții civile C. G. D. și a S. C. J. de U. C.

Instanta a retinut ca in persoana inculpatului sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 998-999 C., acesta savarsind din culpa o fapta ilicita care a produs in patrimoniul partilor civile D. D. si D. Ana C., A. A., S. C. T. un prejudiciu, care urmeaza a fi cuantificat.

Sub aspectul cuantumului prejudiciului material suferit de părțile civile D.

D. si D. Ana C., părinții victimei decedate, instanta a retinut ca fiind dovedit pana la concurenta sumei de 87644,33 lei, determinată după cum urmează:

- suma de 7644,33 lei reprezentând cheltuielile determinate de înmormântarea victimei și probată prin facturile, chitanțele și bonurile de la f.

110-132 dosar u.p., diferența până la suma solicitată de 10485,56 nefiind probată.

Pe de alta parte, existenta prejudiciului moral pricinuit de socul psihologic al pierderii unicei fiice (de 16 ani) a acestor părți civile ca urmare a producerii accidentului de circulatie provocat de inculpat, nu poate fi negata. Pentru o justa si echitabila acoperire a acestui prejudiciu moral-în măsura în care se poate considera că reprezintă o reparație- instanta a acordat in favoarea acestor părți civile suma de 80.000 lei reprezentand despagubiri pentru daune morale.

Pretențiile părții vătămate A. A. sunt probate în limita sumei de 29349 lei după cum urmează: 149 lei reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale

și a unor investigații medicale, fiind probată cu chitanțele de la fila 43 dosar;

4200 lei reprezentând contravaloarea autoturismului Dacia care a fost complet distrus (aspect constatat de expert-f. 97 dosar u.p.), cu toate că martorul H. G. a arătat că partea vătămată cumpărase autoturismul cu 4500 lei, suma fiind acordată în limita în care a fost solicitată prin constituirea de parte civilă.

In ceea ce priveste despagubirile pentru daune morale, instanta a retinut ca sunt menite a acorda compensatii banesti partii vatamate-parte civila pentru suferinta fizica pricinuita, pentru efortul suplimentar depus de acesta in vederea pastrarii conditiilor de viata avute anterior vatamarii, astfel cum acesta rezulta din declaratiile martorilor audiați și din actele medicale si constand in pierderea posibilitatii de a desfasura activitatile obisnuite raportat la momentul anterior producerii accidentului.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă sunt avute în vedere o serie de criterii, și anume consecințele negative suferite de partea vătămată în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În aceste condiții, instanța a apreciat că un cuantum de 25 000 lei al despăgubirilor reprezentând daune morale este proporțional, adecvat, suficient, în raport cu trauma produsă părții vătămate, consecințele fizice și psihice, valorile lezate.

Pretențiile formulate de S. C. T. pentru serviciile medicale acordate părții vătămate A. A. au fost probate prin decontul de la f. 7 dosar).

Ca urmare, în baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile D. D. și D. Ana C. și a fost obligat inculpatul la plata către părțile civile D. D. și D. Ana C. a sumei 7644,33 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 80000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. A. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă A. A. a sumei 4349 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 25000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. T. și a fost obligat inculpatul la plata către S. C. T. a sumei de 1712,14 lei si majorări de întârziere in cuatum de

0,1% pentru fiecare zi de întârziere de la data de (...), până la data achitării, cu titlu de despagubiri materiale reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate A. A.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul N. L. L. și părțile vătămate C. C., C. D. G. și C. G. D. și asiguratorul SC U. A. SA.

Prin motivele scrise și orale, inculpatul a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii judecătoriei și rejudecând, a se dispune în principal, achitarea sa în temeiul art.10 lit.c și d rap.la art.11 pct.2 lit.a C., întrucât nu el este autorul infracțiunilor deduse judecății, iar pe de altă parte, acestora le lipsește latura subiectivă și în subsidiar dacă se va trece peste această apărare, apreciază că se impune reducerea sancțiunilor aplicate și dispunerea suspendării sub supraveghere, conform art.86/1 C. a pedepsei rezultante. În privința laturii civile a cauzei, apreciază că se impune reducerea cuantumului daunelor morale pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile D. și A.

Prin motivele orale, apărătorul părții vătămate C. D. G. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând cauza, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii comisă de inculpat în dauna clientului său din art.184 alin.1,3 C. în infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, prev.de art.184 alin.2,4 C. față de consecințele suferite, acelea de sluțire. C., se impune și condamnarea inculpatului la o pedeapsă severă pentru această faptă, iar sub aspectul laturii civile, onorarea în întregime a daunelor materiale și morale precizate în constituirea efectuată în fața judecătoriei.

Părțile civile C. C. și C. G. D. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și rejudecând dosarul, sub aspectul laturii civile a cauzei, să fie obligat inculpatul să le achite în întregime daunele materiale și morale cerute, înlăturându-se excepția tardivității față de ei, reținută de

Judecătoria Turda.

Asigurătorul, prin calea de atac promovată, a solicitat a se constata că introducerea sa în proces în fața primei instanțe s-a realizat tardiv, după citirea rechizitoriului și administrarea probațiunii testimoniale și științifice, excepție pe care, însă, nu a invocat-o la Judecătoria Turda. În subsidiar, solicită reducerea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale părților civile D. și A.

Curtea examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la recursul inculpatului:

Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.

În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii.

În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al C. consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția C. de M. al C. E., privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că „examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. A. putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea atât a conținutului regulii de drept cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar";.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corectastabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat și constituie o motivare a apelului sau recursului.

P. art.63 alin.2 C., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R (94) 12 a C. de M. ai S. M. asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor";.

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din C. E. și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. A. poziție a instanței de recurs, este reliefată și de practica C. - cauza

Boldea contra R. în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți";.

Vinovăția exclusivă a inculpatului N. L. L. în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății rezultă atât din probele științifice cât și din cele testimoniale administrate nemijlocit în fața instanței.

Astfel, din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de inginer M. I.,

(f.93,98 u.p.) rezultă că atât A. A. cât și inculpatul au luat măsuri pentru efectuarea manevrei de depășire, ambii șoferi au procedat regulamentar în pregătirea acesteia, dar inculpatul a reintrat prea repede pe banda de circulație, acroșând autoturismul Dacia, pilotat de A. A. A. expert, învederează că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul executa corect manevra de depășire. R. de circulație pe drumurile publice precizează că în timpul depășirii este necesar să fie păstrată o distanță suficientă față de autoturismul depășit. Reintrarea pe banda de circulație se face, fără a obliga autoturismul depășit să execute anumite manevre și numai după o prealabilă semnalizare.

Culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație este reliefată și prin concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.248 din (...) al L.ui I. de E. C. C., care atestă că există raport de cauzalitate, sub forma unei condiții esențiale, între nepăstrarea de către numitul N. L. L., pe timpul depășirii, a unei distanțe laterale suficiente și producerea accidentului. În finalul probei științifice se precizează că viteza autoturismului Dacia din momentul coliziunii vehiculelor a fost de 70-75 km/oră, iar cea a autoturismului BMW a fost de 95-100 km/oră. Mai mult, se atestă că în condițiile date numitul A. A. nu putea evita producerea accidentului, pe când inculpatul reușea acest lucru dacă nu s-ar fi deplasat cu o viteză superioară celei limită admisă pe acel segment de drum sau dacă, în timpul depășirii, ar fi păstrat o distanță laterală suficientă între cele două autoturisme. Ca o certitudine, s-a învederat că accidentul s-a produs din cauza deplasării inculpatului cu o viteză superioară celei limită admisă și a efectuării, de către acesta, a depășirii, fără păstrarea unei distanțe laterale suficiente între autoturismul pe care-l conducea și vehiculul cu nr.(...), condus de către numitul A. A.

La acest raport de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către inculpat.

În data de (...), la dosarul J. T. a fost depus răspunsul la obiecțiuni de către L. I. de E. C. C., act prin care această unitate învederează că își menține în totalitate concluziile primei probe științifice efectuată în speță, cu următoarele precizări: accidentul s-a produs din cauza deplasării inculpatului N. L. cu o viteză superioară celei limită admisă și a efectuării, de către acesta, a depășirii, fără păstrarea unei distanțe laterale suficiente între autoturismul pe care-l conducea și autovehiculul cu nr.(...) pilotat de A. A. În formularea acestei concluzii, experții au avut în vedere cercetările efectuate la fața locului de către organele de poliție, în special urmele de frânare descoperite și care au permis determinarea vitezelor de deplasare și identificarea lămpii de semnalizare din partea stângă a autoturismului Dacia, pe sensul de mers C. M. - C. T., la marginea din dreapta a carosabilului, cu 8 m anterior locului în care autoturismul a intrat în impact cu capul de pod. Ca atare, cât timp lampa de semnalizare stângă a autovehiculului, căzută în momentul impactului lateral, s- a situat pe sensul de mers al acestuia, nu se poate afirma că autoturismul condus de A. A. a trecut pe contrasens.

Pe de altă parte, elementele cu privire la spațiul necesar realizării depășirii în siguranță în raport cu lățimea carosabilului, au fost în măsură a evidenția faptul că în situația în care autoturismul Dacia se deplasa cu planul lateral stâng la axul drumului, angajarea în depășire prezenta un pericol potențial de impact tangențial. Mai mult decât atât, pericolul era amplificat, de faptul că era necesară, în cursul depășirii și înscrierea pe o traiectorie curbilinie, corespunzătoare segmentului de drum parcurs - curbă spre dreapta - manevră ce urma să fie realizată cu o viteză relativ ridicată 95-100 km/oră și în condiții de vizibilitate nocturnă, asigurată doar de lumina farurilor autovehiculului.

Referitor la dinamica impactului, s-a precizat că evoluția spre dreapta părții carosabile a autoturismului BMW, deci de reducere a distanței laterale dintre cele două autovehicule, este justificată, dată fiind părăsirea părții carosabile de către autoturismul Dacia, în urma unei forțe de impact ce a acționat în sensul creării unui moment ce conduce la o rotație în sens orar a acestui vehicul. Ca atare, s-a arătat că varianta de simulare care a condus spre traiectoriile cele mai apropiate de cele rezultate din cercetarea la fața locului și anume, de părăsire prin dreapta a carosabilului de către autoturismul Dacia și de evoluție spre stânga, cu pierderea controlului și intrare în coliziune tangențială, cu capul de pod, a autoturismului BMW, este una în care, inițial, a avut loc reducerea distanței laterale, prin viraj spre dreapta, de către conducătorul autoturismului BMW, urmată de o redresare bruscă a traiectoriei, prin viraj spre stânga, de către șoferul acestui vehicul, manevră în urma căreia vehiculul BMW a intrat în impact lateral cu capul de pod aflat în partea stângă a carosabilului.

Experții învederează că aceste manevre au creat urmele de culoare neagră, pe partea laterală a autoturismului Dacia situate la o cotă de la sol corespunzătoare celei la care o roată a autoturismului BMW le putea crea. În primul raport de expertiză, specialiștii nu au atribuit o mare pondere acestor urme, datorită împrejurării că după accident, autoturismele au fost lăsate de către autorități la dispoziția aparținătorilor, astfel că în prezent acestea nu se mai aflau în starea în care erau la momentul coliziunii.

Specialiștii învederează în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, că urma existentă pe mijlocul părții laterale a autoturismului BMW și care este caracterizată ca fiind „. de pneu"; și pe care se bazează „cu grad de certitudine";, teza cu privire la împrejurarea că numitul A. A. a creat starea de pericol generatoare a conflictului rutier analizat, nu putea fi imprimată de către pneulautoturismului Dacia. Experții afirmă că în cazul în care autoturismul Dacia ar fi avut roțile bracate spre stânga sau chiar spre dreapta în cazul unei manevre de redresare a traiectoriei, ar fi trebuit să se creeze o urmă de pneu la nivelul pragului autoturismului BMW și nu la o distanță de 540 mm față de sol.

În sinteză, culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului este pusă în evidență de încălcarea disp.art.45 alin.3 din OUG 1., care prevăd că atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un alt autoturism și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire și cele ale art.118 lit.a-d și 119 din OUG 1., care reglementează modul de efectuare a depășirii (să semnalizeze intenția de efectuare a acesteia, să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de autovehiculul depășit și să reintre pe banda sa sau în șirul de circulație după ce a semnalizat și s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranță).

Probele științifice ale dosarului au dovedit fără dubiu că inculpatul a redus, în cursul depășirii, distanța laterală dintre cele două autoturisme, astfel că A. A. nu putea evita, în condițiile date, producerea accidentului, doar inculpatul putea realiza acest lucru dacă nu ar fi avut o viteză excesivă pe acel segment de drum, sau dacă, în timpul depășirii, ar fi păstrat o distanță laterală suficientă între cele două vehicule.

Și probele testimoniale administrate în speță reliefează culpa exclusivă a inculpatului N. L. în producerea accidentului.

Astfel, martora M. C. M. în faza de urmărire penală precizează că:

„conducătorul BMW a încercat să depășească Dacia dându-i blitzuri cu farurile, însă nu a reușit să efectueze această manevră, întrucât conducătorul Daciei circula pe axul drumului. În cele din urmă, șoferul BMW a intrat în depășire deoarece cel al daciei i-a făcut loc să depășească, trăgându-se de pe axul drumului, pe dreapta. În timpul depășirii, conducătorul BMW nu a făcut nicio manevră, stânga sau dreapta, circulând drept înainte, dar în timp ce ne aflam în paralel cu Dacia, am auzit în partea dreaptă un zgomot de frecare, după care am simțit că ne-am frecat cu partea stângă de ceva dur. Nu am observat în aceste momente manevrele conducătorului Dacia";.

În același sens declară și martora T. I. A. atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței (f.144) care precizează textual: „mă aflam în mașina condusă de inculpat, la un moment dat, acesta a semnalizat intenția de a depăși vehiculul condus de A., făcând semn cu farurile. În prima fază, A. nu s-a dat la o parte, circulând pe mijlocul drumului, dar în cele din urmă acesta s-a retras pe partea dreaptă a sensului său de mers, continuându-și deplasarea. Inculpatul a intrat în depășire, după care înainte de a o finaliza, am simțit niște zgomote generate de impactul dintre cele două mașini";.

În faza de urmărire penală au fost audiați și martorii A. A. A. și A. C. M., care în fața instanței și-au menținut cele declarate învederând că „după ce inculpatul N. a semnalizat cu farurile intenția de a depăși, A. a continuat să se deplaseze pe partea dreaptă a șoselei. Inculpatul a intrat în depășire, iar undeva după curbă am auzit zgomotul de frecare"; (f.142,143 instanță).

La fel declară și partea vătămată C. G. D. (f.141 instanță) care învederează

„A. circula pe partea dreaptă a drumului, iar la semnalizarea cu farurile efectuată de inculpat, A. a continuat să se deplaseze tot pe partea dreaptă a sensului său de mers cu o viteză constantă";.

Elementul comun degajat din toate declarațiile de martori, analizate, a constat în aceea că în momentele premergătoare intrării inculpatului în depășire și a impactului ce a urmat, partea vătămată A. conducea autoturismul Dacia pepartea dreaptă a direcției sale de mers, cu o viteză constantă, fără a se apropia de autoturismul condus de inculpat în timpul depășirii efectuate.

Sintetizând și coroborând probele testimoniale și științifice administrate în dosar, Curtea va reține culpa exclusivă a inculpatului N. L. L. în producerea accidentului, soluția primei instanțe fiind judicioasă și temeinică sub acest aspect, neimpunându-se achitarea acestuia, deoarece evidența identității dintre autorul evenimentului rutier și persoana inculpatului este indubitabilă, latura subiectivă a infracțiunilor, sub forma culpei, fiind dovedită.

Curtea, constată că J. a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Instanța de recurs consideră că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în privința căreia s-a dispus suspendarea sub supraveghere conform art.86/1

C., reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de recurent, concretizate prin modul în care acesta a acționat, prin încălcarea normelor ce reglementează siguranța circulației pe drumurile publice

și care au avut drept efect pierderea vieții victimei D. C. și vătămarea gravă a integrității corporale a numitului A. A., ce a necesitat pentru vindecare 80 de zile. U. accidentului reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este parțial negativă, încercând să plaseze vinovăția asupra altor persoane, iar pe de altă parte, nerecuperând prejudiciul material și moral cauzat părților civile.

Față de modul de săvârșire a faptelor, cuantumul sancțiunii rezultante de

3 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin suspendare sub supraveghere, va contribui la o reinserție socială reală a inculpatului, ținând cont de vârsta tânără a acestuia de 27 de ani, lipsa antecedentelor penale și de împrejurarea că este încadrat în muncă în calitate de mecanic auto.

Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.pr.pen

Nu se impune nici reducerea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părților civile D. și A. întrucât C. reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. D. dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din C. E. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părțiivătămate. P. elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei C. 2000).

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Prin actele depuse la dosar au fost dovedite atât pagubele materiale ale părților civile D. (cheltuieli de înmormântare, masa de pomană) iar în privința părții civile A. A., contravaloarea expertizelor medico-legale, a investigațiilor medicale, cheltuielile cu supraalimentația pe perioada îngrijirilor medicale.

În aceste condiții, daunele materiale au fost judicios cuantificate de către

Judecătoria Turda.

Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „., fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.

D. în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin R. C. de M. al C. E. nr.75 adoptată la

14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.

Despăgubirile solicitate în prezentul dosar și care sunt considerate întemeiate de către instanță, au scopul de a alina suferința pricinuită părinților, prin moartea victimei, de care erau legați afectiv.

În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile vătămate au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea fiicei lor - astfel că daunele morale în cuantum de

80.000 lei vor reprezenta o compensare a prejudiciului cauzat părinților, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială. Prin stabilireadaunelor morale la suma de 80.000 lei curtea apreciază că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.

În privința părții civile A. A., Curtea constată că victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.

Astfel, victima, o persoană în vârstă de 24 de ani, a fost supusă mai multor operații, ca urmare a fracturii de femur, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, suferind intervenții chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.

Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în cuantumul solicitat și acordat de judecătorie, este justificat.

Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții civile A. la traume fizice și psihice excepționale.

De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de părțile civile D. și A., Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la C. E. a D. O. și L. F. pe care o va menține, respingând ca nefondat recursul inculpatului în baza art.385^{15 pct. 1 lit.b cod proc.pen.}

Cu privire la recursul părților vătămate

Necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate prin săvârșirea infracțiunilor a condus la instituirea regulei potrivit căreia declanșarea și desfășurarea procesului penal se face din oficiu (principiul oficialității procesului penal). Dar, în cazul infracțiunilor de o gravitate redusă, a acelora care privesc relațiile dintre persoane sau viața privată a acestora, codul penal și alte legi cu dispoziții penale, prevăd că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau exercitată decât în cazul în care persoana vătămată și-a exprimat voința de tragere la răspundere penală a făptuitorului prin introducerea unei plângeri prealabile la autoritățile judiciare.

Așadar, plângerea prealabilă este o cerere prevăzută de lege ca o condiție de punere în mișcare a acțiunii penale în cazul unor infracțiuni, formulată de partea vătămată. În cazul infracțiunilor pentru care legea prevede necesitatea plângerii prealabile a victimei, acțiunea penală nu se poate exercita în lipsa acesteia. Plângerea prealabilă nu constituie numai o modalitate de sesizare a organului judiciar, ci reprezintă o condiție indispensabilă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. A. trebuie să conțină descrierea faptei, indicarea autorului acesteia, a mijloacelor de probă, adresa părților și a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă și indicarea persoanei responsabile civilmente atunci când este cazul. Literatura de specialitate indică la unison că plângerea prealabilă trebuie să mai conțină, în mod obligatoriu, manifestarea de voință a persoanei vătămate de tragere la răspundere penală a făptuitorului și semnătura acesteia.

În conformitate cu art.284 C., termenul de introducere a plângerii penale este de 2 luni și acesta curge din ziua în care partea vătămată a știut cine estefăptuitorul.

Cum termenul prevăzut de art.284 C. este un termen de decădere, instanța nu poate pune în mișcare acțiunea penală și ca urmare, nu poate proceda la judecarea fondului cauzei, trebuind să aprecieze în mod obligatoriu că potrivit art.10 lit.f C. lipsește o condiție prevăzută de lege și să înceteze procesul penal.

În speța de față, instanța de fond a reținut că in data de (...) a avut loc accidentul de circulație ce a determinat vătămarea corporală a părților vătămate C. G.-D., care a suferit leziuni ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, C. D.-G. care a suferit leziuni corporale ce au necesitat 55-58 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, C. C. căreia i-au fost pricinuite leziuni ce au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale. Rezultă așadar, că de la data de 29 iulie 2007, părțile vătămate aveau cunoștință despre datele de identificare ale făptuitorului, astfel că termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii curgea de la această dată.

Prin urmare, aceste parti vătămate aveau posibilitatea de a formula plângere penală până la data de (...) (intrucât zilele de 29 și 30 septembrie sunt nelucrătoare).

Verificând actele și lucrările dosarului, rezultă că prima declarație a părții vătămate C. C. a fost dată la (...) (după mai mult de 4 luni de la producerea accidentului), în cuprinsul acesteia solicitând tragerea la răspundere penală a

„conducătorului vinovat de producerea accidentului, iar ca pretenții civile solicită suma de 3000 lei reprezentând cheltuielile avute ca efect al accidentului de circulație"; (f. 62 dosar u.p.).

În prima sa declarație din (...), partea vătămată C. D. G. își exprimă poziția procesuală în sensul că „nu solicit trimiterea în judecată a celui vinovat de producerea accidentului"; (f. 66, 67 dosar u.p.). În următoarea declarație a părții vătămate C. D. G. din data de (...) (după mai mult de 4 luni de la producerea accidentului), acesta învederează că solicită tragerea la răspundere penală a

„conducătorului vinovat de producerea accidentului, iar ca pretenții civile apreciază că se impune dezdăunarea sa cu suma de 7100 RON, precum și suportarea costului intervențiilor chirurgicale pentru refacerea danturii"; (f. 68 dosar u.p.).

În declarația dată la (...) (fila 73, 74 dosar urmările penală), partea vătămată C. G. D. descrie modul in care s-a produs accidentul, precizând că

„pretențiile de natură penală și civilă și le va exprima ulterior";. La (...) (după mai mult de 4 luni de la producerea accidentului) acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a „conducătorului vinovat de producerea accidentului, iar ca pretenții civile a cerut să fie dezdăunat cu suma de 1500 RON, cheltuieli suferite în urma evenimentului rutier"; (f. 75 dosar u.p.).

Examinând pe rând, plângerile prealabile formulate de către cele trei părți vătămate, se constată că acestea, deși au cunoscut de la data de 29 iulie 2007, identitatea inculpatului, având obligația să introducă plângerile prealabile în termen de 2 luni de la data la care au cunoscut persoana făptuitorului, au nesocotit aceste dispoziții legale, de abia la data de 04 decembrie 2007 exprimându-și clar și neechivoc poziția de a solicita tragerea la răspundere penală a lui N. L. L.

Față de împrejurarea că partea vătămată C. C. de abia la 4 decembrie

2007 și-a exprimat în mod indubitabil poziția cu privire la inculpat, solicitând tragerea sa la răspundere penală și civilă, soluția primei instanțe pe excepția tardivității formulării plângerii apare ca legală și temeinică.

Referitor la C. D. G., Curtea constată că acesta în declarația din faza de urmărire penală din 30 iulie 2007 nu a solicitat expres condamnareainculpatului pentru accidentul produs, din contră „învederând textual nu solicit trimiterea vinovatului în judecată";. În aceste condiții, revenirea asupra acestei poziții, la 4 decembrie 2007, apare ca lipsită de eficiență juridică și totodată tardivă, soluția judecătorului fondului fiind legală.

În privința părții vătămate C. G. D. se reține că la 30 iulie 2007, în faza de urmărire penală, acesta a precizat doar „pretențiile de natură penală și civilă mi le voi exprima ulterior";, lipsind astfel manifestarea de voință a victimei în sensul tragerii la răspundere penală a inculpatului. Î. că și această parte vătămată a revenit asupra acestei poziții la data de 4 decembrie 2007, nu poate produce consecințe juridice, deoarece a fost făcută cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 284 C., ceea ce a atras constatarea tardivității plângerii și, totodată, încetarea procesului penal, ca efect al admiterii acestei excepții de către magistratul fondului.

Așadar, soluția J. T. apare ca legală și temeinică în privința încetării procesului penal față de inculpatul N. L. L. sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal față de cele trei părți vătămate C. C., C. D. G. și C. G. D., ca efect al constatării tardivității plângerilor prealabile ale acestora.

În aceste condiții, examinarea pe fond a motivelor de recurs formulate de partea vătămată C. D. G. apare ca superfluă, sub aspectul schimbării încadrării juridice în art. 184 alin.2, 4 Cod penal, câtă vreme în speță operează excepția tardivității plângerii prealabile a acesteia.

Așa fiind, recursurile părților vătămate se vor respinge ca nefondate în temeiul art. 385 ind.15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală.

Cu privire la recursul asigurătorului

Prin art.48 din L. 1. modificată, se prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul R. și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme."; A. prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.

Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente „se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.

Conform art.54 alin.4 din L. 1. modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.

E. de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.

Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate desocietatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.

Pe de altă parte, în art.23 și 24 C. asiguratorul nu este menționat ca fiind parte în procesul penal, ci doar partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente și inculpatul sunt identificate în acest sens. Pe cale de consecință, asiguratorului nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art.15 și 16 C., care prevăd că acea constituire de parte civilă se poate realiza în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. (norme de care pot beneficia partea civilă și partea responsabilă civilmente)

Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol.

Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin L. 1. s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de „. de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.

Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 C.

- temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. 1. modificată.

Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, dar nu este parte în proces conform art.23,24 C. și care să impună din partea instanței constituirea sa, ca parte civilă sau responsabilă civilmente în temeiul art.15 și 16 C. până la citirea actului de sesizare. I. ei în cauză se rezumă în realitate la opozabilitatea hotărârii judecătorești față de asigurator.

Așa fiind, Judecătoria Turda citând în cauză societatea de asigurare SC U.

A. SA S. pentru termenul din 16 martie 2011 și-a îndeplinit obligația legală ce-i revenea, introducerea în cauză nu este tardivă, aceasta nefiind parte în proces, iar aserțiunea magistratului fondului în sensul că hotărârea judecătorească este opozabilă asiguratorului apare ca judicioasă și fondată. Nu se impune reducerea daunelor morale în favoarea părților civile D. și A. întrucât instanța de fond la stabilirea lor a ținut cont de realitatea pagubei încercate de victime și caracterul rezonabil al sumelor solicitate.

În speță, s-a dovedit culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, probele științifice și testimoniale atestând indubitabil această aserțiune.

Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.

Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M.ui Justiției pentru avocat S. A. S., conform art.189 C.

Va fi obligat inculpatul N. L. L. să plătească părților civile A. A. suma de

900 lei și D. Ana C. suma de 1488 lei cheltuieli judiciare, conform art.193 C., reprezentând onorariile avocațiale.

Se vor respinge cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă C. D. G. însumă de 1.000 lei, ca efect al respingerii recursului.

Va fi obligat inculpatul să achite statului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial, conform art.192 alin.2 C.

Va fi obligat asigurătorul U. A. SA B.- S. C. și părțile civile C. C., C. D.-G.,

C. G.-D. să achite fiecare statului câte 500 lei cheltuieli judiciare, conform art.192 alin.2 C.

PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul N. L. L. părțile civile C. C., C. D.-G., C. G.-D. asigurătorul U. A. SA B.- S. C. împotriva sentinței penale nr. 153 din 30 martie 2011 a J. T.

Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M.ui Justiției pentru avocat S. A. S.

Obligă inculpatul N. L. L. domiciliat în C.-T. str. M. nr. 2 bl J4 ap.12 județul C. să plătească părților civile A. A. domiciliat în C.-T. str. C. nr. 16 județul C. suma de 900 lei și D. Ana C. domiciliată în comuna V. nr. 1292 județul C. suma de 1488 lei cheltuieli judiciare.

Respinge cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă C. D. G. în sumă de 1.000 lei.

Obligă inculpatul să achite statului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Obligă asigurătorul U. A. SA B.- S. C. și părțile civile C. C., C. D.-G., C. G.-

D. să achite fiecare statului câte 500 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2011.

PREȘEDINTE	JUDECĂTORI	GREFIER
D. P. V. G. M. B.	D. S.

red.PD/CA

3 ex. - (...)jud.fond.B. V.

← Decizia penală nr. 1075/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1953/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Încheierea penală nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 409/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 442/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1075/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1953/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 859/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1460/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 611/2011, Curtea de Apel Cluj