Decizia penală nr. 1077/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1077/R/2011
Ședința publică din 23 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B. judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
G.: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. V. împotriva deciziei penale nr.19/A din data de (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr.(...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii silvice prev.de art.108 alin.1 lit.a și art.110 alin.2 lit.a din Legea 46/2008.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.C. Manuela, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă D. S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului solicită efectuarea unei adrese la P. de pe lângă J. V. de Sus pentru a se comunica obiectul dosarului aflat pe rolul instituției, precum și câte persoane din localitate au formulat plângere împotriva pădurarului pentru infracțiunea de șantaj.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea cererii, apreciind că nu este utilă, concludentă și pertinentă cauzei, învinuirea din rechizitoriu fiind susținută și de martorii audiați, nu doar de procesul-verbal întocmit de pădurar.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului, apreciind că aceasta nu este utilă și pertinentă cauzei, și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunilor care i se rețin în sarcină, apreciind că fapta nu a fost săvârșită de acesta.
Prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii din (...), agentul constatator - martorul H. T. - arată că faptele au fost comise în (...) în locul numit V. V., făptuitorul fiind prins în flagrant și că fapta a fost constatată în prezența martorilor S. V. și V. I. A. proces-verbal nu corespunde adevărului. În primul rând a fost încheiat la o lună și jumătate de la data la care se presupune că s-ar fi săvârșit fapta, constatând o infracțiune flagrantă, înprezența a doi martori, din care unul, S. V. arată că a mers la fața locului cu martorul H. abia a doua zi, nicidecum la (...). Martorul V. I. nici măcar nu a fost ascultat de instanță sau de organul de urmărire penală. A. proces-verbal este nul absolut, fiind întocmit pro causa de martorul H. T. pentru a-și susține acuzațiile.
Solicită a se analiza cu atenție declarațiile martorului T. G. care în faza de urmărire penală arată, fără nici un dubiu că „văzând numitul B. pozele din aparat…a recunoscut că el a tăiat arborii";. Ulterior, în fața instanței, același martor arată „în mod concret, inculpatul nu a afirmat că recunoaște";. Mai mult, acesta arată „și eu am văzut pozele și era o persoană care tăia arborii";. La fila 26 dosar de urmărire penală se află singurele fotografii realizate de martorul H. și în care nu se vede nicio persoană tăind arbori. Declarația martorului T. nu trebuia luată în considerare de instanță pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare. La fel, declarațiile martorului H. sunt contradictorii. A.a arată că fotografiile au fost realizate la (...) seara, în timp ce procesul-verbal arată că inculpatul a fost prins în flagrant la (...) la ora 11.
Există neconcordanțe și în ceea ce privește locul săvârșirii faptei, astfel martorul H. a susținut că arborii au fost tăiați din UP1 UA87, însă în procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la (...) de organele de cercetare penală se arată că în parcela UP1 UA 84B au fost identificați cei doi arbori tăiați. În cauză nu există suficiente probe care să demonstreze vinovăția inculpatului, astfel că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo și pe cale de consecință, achitarea în baza art.10 lit.c C.pr.pen.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând, să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. combinat cu art.18/1 C.pen. achitarea inculpatului, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Inculpatul nu are antecedente penale și lucrează la o unitate de jandarmi, astfel că de soluția instanței depinde viitorul lui.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate anterior. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de infracțiunile pentru care a fost condamnat, în acest sens solicită a se reține declarațiile martorilor G. G. și T. G.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa, deoarece nu este vinovat și nu a avut nicio abatere sau vreo contravenție până în prezent.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 193 din 12 octombrie 2010 a J.ecătoriei V. de Sus s-a dispus condamnarea inculpatului B. V., pentru săvârșirea infracțiunii silvice prev. de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, la 500 lei amendă și pentru săvârșirea infracțiunii silvice prev. de art. 110 al 2 lit.a din Legea
46/2008, cu aplicarea art 33 lit a C.pen, la 600 lei amendă și s-a dispus în baza art. 33 lit. a și 34 lit. c C.pen, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare de 600 (șasesute) lei amendă.
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 63 indice
1 C.pen.
În baza art. 14 C.pr.pen raportat la art. 998 C. a obligat inculpatul să plătească părții civile R. N. a P. - D. S. B. M. suma de 862,322 lei despăgubiri civile.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că în data de (...) dimineața, inculpatul B. V. însoțit de făptuitorul G. G. s-a deplasat cu căruța trasă de cai proprietatea părinților săi în zona V. V. locul numit „. U. I u.a. 87
B aflat în administrarea Ocolului silvic V. de S. F. a poseda aprobări legale, cu ajutorul unui ferăstrău mecanic a tăiat de pe picior un fag cu diametrul la cioată de 48 cm și un carpen cu diametrul de 68 cm în volum total de 4,992 m.c. și în valoare de 862,322(fără TVA).Pentru a-i putea transporta făptuitorul G. G. a tras cu ajutorul cailor cei doi arbori până la căruță, inculpatul i-a secționat în boci(butuci) pentru foc după care amândoi i-au încărcat. Dată fiind capacitatea limitată a atelajului, greutatea și o zonă mlăștinoasă în care s-a împotmolit, inculpatul a fost nevoit să renunțe la o parte din materialul lemnos.
Apărările inculpatului potrivit cărora în ziua respectivă nu se afla în localitate ci la T. și că nu obișnuiește să se ocupe cu tăieri de arbori datorită serviciului său, nu au fost reținute de instanță.
Martorii I. M. Martin și Chiuzbăian Alexandru N. audiați în apărarea sa au confirmat doar faptul că la sfârșitul lunii iulie au fost împreună cu inculpatul la T., nu și în data de 30 iunie 2009 când nu era nici week-end fiind marți.Apoi, martorul Ș. V. a declarat că l-a văzut personal pe inculpat însoțit de altă persoană atât dimineața când a trecut cu carul având „un ferăstrău mecanic , secure și fân pentru cai"; , cât și seara, salutându-se(fila 40).
Același martor a indicat alte două persoane (soția și fratele său) care l-au văzut pe inculpat. Iar martorul T. G. asistând la o discuție între inculpat și pădurar a confirmat recunoașterea indirectă și tacită a faptelor sale când i s-au arătat pozele de la locul tăierii (fila 57).
În drept, instanța a reținut că faptele inculpatului care a tăiat singur arborii nemarcați, de pe picior, fără aprobări legale și de a-i transporta împreună cu martorul Ș. G.( față de acesta din urmă s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen.) constituie infracțiunile silvice prev. de art.108 al.1 lit.a și 110 alin.2 lit.a din Legea 146/2008 cu aplic.art.33 lit.a C.pen. motiv pentru care instanța i-a aplicat câte o pedeapsă cu amenda.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor și nu a achitat prejudiciul nici parțial, lipsa antecedentelor penale nefiind suficientă, așa că a fost obligat la plata sumei de 862,322 lei despăgubiri civile către partea civilă D. S. B. M.
Împoriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B. V., apel prin care solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. C C.pr.pen. pentru că "toată acuza"; a fost construită pe un proces verbal întocmit de martorul H. T., constatare care nu e tocmai "bine intenționată"; și asta pentru că de 10 ani acest martor încearcă "că-l prindă"; și să-i facă dosar penal.
În plus acest martor, se mai susține, nu s-a surprins la fața locului și deși s-a deplasat la domiciliul său nu a găsit materialul lemnos despre care se face vorbire în sentința instanței de fond.
Prin decizia penală 19 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), s-a respins apelul declarat de inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr.193 din (...) a J.ecătoriei V. de S.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a constatat că instanța de fond, în baza probelor administrate a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea deși contestată de inculpat, în sensul că la data de 30 iunie 2009 atăiat de pe picior 2 arbori de esență foios, însoțit fiind de G. G., din locul numit ". în zona V. V., pădure aflată în administrarea Ocolului Silvic Vițeu de Sus, în volum total de 4,992 mc.
Cu ajutorul cailor a tras apoi cei doi arbori până la căruță unde apoi i-a secționat și încărcat. Pe drum însă au renunțat din cauza unei zone mlăștinoase la o parte din materialul lemnos, aruncându-l din căruță.
D. S. B. M. a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 862,322 lei.
Raportat la această stare de fapt, încadrarea juridică dată infracțiunilor este corectă, iar pedepsele stabilite sunt legale și temeinice, astfel că nu se impune modificarea lor nici sub aspectul cuantumului și nici sub cel al modalității de executare.
Solicitarea inculpatului de a se reține că nu el a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată reiterată și în apel, în mod corect a fost respinsă de prima instanță.
Inculpatul a negat încă de la început comiterea infracțiunilor, susținând inițial în faza de urmărire penală că nu există dovezi că el a tăiat lemnele și nici măcar nu a fost prins la cioată, justificându-și susținerea cu aceea că a fost la serviciu în ziua respectivă. În cea de-a doua declarație a revenit, amintindu-și probabil și a susținut că în data de 30 iunie a fost plecat cu niște prieteni în localitatea T. la băi.
A.e apărări formulate, în mod corect au fost înlăturate de prima instanță având în vedere probele administrate în cauză și în primul rând declarațiile martorilor Ș. V. și T. G. și nu în ultimul rând cea a martorului H. T.
(pădurarul) și a lui G. G. - cel care a fost cu inculpatul în pădure și față de care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, depoziții care confirmă fără dubiu că la data de 30 iunie inculpatul s-a deplasat în pădure cu martorul G. G., cu ajutorul căruia a tăiat cei doi arbori nemarcați.
Împrejurările invocate de către inculpat cum că nu a fost surprins în pădure iar căruța cu lemne nu a fost găsită la el în curte nu exclude vinovăția acestuia și nici nu justifică apărările care în mod evident au fost formulate doar pentru a fi exonerat de răspundere penală, răspundere care în cazul inculpatului (care este angajat în Ministerul de Interne) are consecințe probabil mai grave. Tocmai această calitate de angajat în cadrul M.ui de I. pe care o are inculpatul, ar fi trebuit să-l descurajeze în a comite fapte de natură penală, cu atât mai mult cu cât avea reprezentarea consecințelor activității sale ilicite.
Latura civilă a cauzei a fost și ea corect soluționată, inculpatul fiind cel care a cauzat prejudiciul Direcției Silvice M., prejudiciu care este pe deplin justificat, fiind calculat legal de către partea civilă.
În concluzie, tribunalul a constatat că sentința judecătoriei este temeinică și legală, motiv pentru care a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 al.2 C.pr.pen. a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat înprincipal admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, împreună cu sentința penală pronunțată de instanța de fond și rejudecarea cauzei de cătreinstanța de recurs, pe motiv că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii, în subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința penală pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat laart.10 lit.c C.p.p. pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința penală pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să fie achitat inculpatul în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.p.p. pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În motivele de recurs inculpatul a arătat că procesul verbal de constatare a infracțiunii a fost încheiat după o lună de la comiterea faptei, iar martorul V. I. nu a fost ascultat de către instanța de fond sau de către organele de urmărire penală. Cu privire la declarația martorului T. G. inculpatul a arătat că aceasta nu poate fi luată în considerare , întrucât martorul a arătat în mod expres că inculpatul nu a recunoscut tăierea arborilor și mai mult acesta s-a aflat într-o gravă eroare în ceea ce privește fotografiile care i-au fost arătate de către pădurar. Instanțele de fond și de apel nu au ținut seama de probele depuse la dosarul cauzei de către inculpat, respectiv cercetări privind determinarea factorilor de cubaj și a greutății arborilor, prin care se demonstrează că era fizic imposibil ca inculpatul să poată transporta cu o căruță într-un singur transport cantitatea de lemne, care se susține că ar fi fost sustrasă. Martorul H. arată la instanța de fond că într-o căruță poate fi încărcată o cantitate de maxim 2 mc de material lemnos. Pe de altă parte inculpatul a arătat că deține în proprietate o parcelă de pădure la locul numit „. L. și că drumul până la această proprietate este comun cu drumul spre locul de unde se presupune că s-au sustras arborii, respectiv „. V., însă instanța de fond nu a administrat nici o probă în acest sens. Având în vedere că în cauză există neconcordanță în ceea ce privește locul săvârșirii faptei și probele administrate în cauză, inculpatul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost precizat mai sus. Verificând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care putea fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele: Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 30 iunie 2009 inculpatul B. V. însoțit de făptuitorul G. G. s-a deplasat în locul numit „. UPI ua 8. situat în zona V. V. cu o căruță trasă de doi cai în pădurea aflată în administrarea Ocolului Silvic V. de Sus și fără a poseda forme legale, cu ajutorul unui ferăstrău mecanic, a tăiat de pe picior un arbore de esență fag cu diametrul la cioată de 48 cm și un arbore de esență carpen cu diametru de 68 cm , în volum de 4,992 mc și o valoarea de 862,322 lei pe care i-au încărcat pe căruță pentru a fi transportați la domiciliul și a fi folosiți pentru încălzirea locuinței, însă pe traseu datorită greutății arborilor și a unei zone mlăștinoase , inculpatul a fost nevoit să renunțe la o parte din materialul lemnos. Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat, întrucât aceastea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor silvice prev. de art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008 și art.110 alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, iar pedepsele aplicate acestuia au fost stabilite în limita prevăzută de lege, ținându-se seama de disp. art.72 C.p., aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 600 lei amendă. Solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza disp. art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c C.p.p. pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de acesta nu este întemeiată. Din declarația martorului H. T. rezultă că imediat ce a constatat cei doi arbori tăiați , a făcut demersuri pentru a afla cine este autorul, astfel că a fotografiat cele două cioate cu dată și oră, după care a întrebat cetățenii din zonă dacă au observat persoanele care au transportat materialul lemnos, sens în care martorul Ș. V. i-a precizat că l-a văzut pe inculpat plecând dimineața spre pădure cu căruța și fân pentru cai și s-a mirat de acest fapt pentru că era data de 30 iunie fiind sărbătoare, respectiv S. P. și P. , iar în data de 7 iulie 2010 la sediul F. P. din V. de Sus, inculpatul a recunoscut că el a fost autorul faptelor (f.29-30 dosar fond). Martorul Ș. V. arată că l-a văzut pe inculpat însoțit de o altă persoană trecând dimineață cu căruța, având și un ferăstrău mecanic, iar în jurul orelor 18,00 l-a văzut pe inculpat întorcându-se cu căruța încărcată cu material lemnoasă de esență fag și carpen, iar a doua zi s-a întâlnit cu pădurarul H. T., căruia i-a spus cine a tăiat arborii și că în ziua respectivă nu a trecut nicio căruță spre pădure, fiind sărbătoare (f.40-41 dosar fond). Din declarațiile martorilor menționați mai sus, precum și probele administrate în faza de urmărire penală, rezultă cu certitudine că inculpatul a tăiat și transportat arborii tăiați fără drept de acesta. Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului referitoare la achitarea acestuia în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.p.p. pe motiv că faptele nu ar prezenta gradul de pericol social al unor infracțiuni, întrucât din starea de fapt prezentată de mai sus rezultă că inculpatul a tăiat fără drept doi arbori din pădurea statului aflată în administrarea Ocolului Silvic V. de Sus pe care i-a transportat pentru a fi folosiți pentru încălzirea locuinței, cantitatea de material lemnos fiind de aproape 5 mc, de unde rezultă că faptele comise de inculpat prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, raportat și la împrejurările în care au fost comise faptele, respectiv într-o zi de sărbătoare, iar pe de altă parte inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor și a încercat să propună probe din care să rezulte că în ziua comiterii faptelor s-ar fi aflat într-o altă localitate, respectiv în S. T. Având în vedere că din probele administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond rezultă cu certitudine că inculpatul a comis faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată, fapte care realizează gradul de pericol social al unor infracțiuni, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.19 din 3 martie 2011 a T.ui M. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V., domiciliat in V. de Sus, str. D. V., nr. 46, jud. M., împotriva deciziei penale nr. 19 din 3 martie 2011 a T.ui M. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. V. G. D. P. G. D. S. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...) J..apel Rus A./Gondor O.M.
| ← Decizia penală nr. 1223/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 145/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
