Decizia penală nr. 1100/2010, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a5
DECIZIA PENALĂ NR. 1100/R/2010
Ședința publică din 27 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș.-judecător
JUDECĂTORI : L. M.
: ANA C.
G. : M. N.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații U. I. și L. M., aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.n. din 15 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul U. I. în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat E. R., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat D. G. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul L. M. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat B. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar și traducătorul autorizat de limba italiană- d-na C. E. Cocan, numită pentru inculpatul L. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, traducătorul autorizat de limba italiană, d-na C. E. Cocan depune copia autorizației nr. 27575 eliberată la data de 25 noiembrie 2009 de Ministerul
Justiției.
Instanța aduce la cunoștința traducătorului autorizat de limbă italiană
C. E. Cocan, interpret în cauză că, potrivit dispozițiilor art. 128 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art.85 Cod procedură penală, urmează să depună jurământ în cauză.
După depunerea jurământului, instanța pune în vederea traducătorului autorizat de limbă italiană C. E. Cocan, interpret în cauză, să-i traducă inculpatului L. M. tot ce se discută în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului U. I. depune la dosar referatul privind onorariile din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Întrucât inculpatul U. I. are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Întrebat fiind de către instanță inculpatul U. I. arată că își menține recursul declarat în cauză.
Întrebat fiind de către instanță inculpatul L. M. arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului U. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și punerea în libertate a acestuia. În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că, nu se contestă gravitatea faptelor, dar consideră că săvârșirea acestora trebuie dovedite cu probe, iar din întreg ansamblul probator existent la dosar, nu rezultă vinovăția acestuia. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, iar altele noi nu au mai apărut.
Se solicită a fi avute în vedere probele existente la dosar, respectiv faptul că înregistrările nu dovedesc vinovăția inculpaților, expertiza auto care concluzionează că autoturismul antemergător era o altă mașină decât cea a inculpatului, declarațiile persoanelor audiate în cauză referitoare la hainele găsite și cele folosite de făptuitori, nu în ultimul rând raportul de expertiză genetică în forma în care este ea, înlătură cel puțin pentru moment, orice tangență a făptuitorilor de la locul faptei și se referă în mod implicit la haine.
Se mai arată de către apărătorul inculpatului că, gravitatea faptelor și rezonanța socială negativă a acestora, necoroborate cu alte elemente, nu pot conduce automat la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică, pe care l-ar determina lăsarea inculpaților în libertate, ci dimpotrivă, acest pericol trebuie să rezulte din date concrete.
Apărătorul inculpatului L. M. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și punerea în libertate a acestuia. În continuare se arată că, din probele administrate în cursul cercetării judecătorești rezultă că faptele reținute în sarcina inculpatului, probele existente în susținerea acestor fapte, nu mai subzistă în cauză. La dosar există un raport de expertiză medico-legală care demonstrează că ADN-ul inculpaților nu a fost identificat pe așa zisele probe, constând în corpurile delicte, îmbrăcămintea găsită, întrucât aceste obiecte de îmbrăcăminte nu au nici o legătură cu jaful. Dincolo de probele ADN și de acele expertize pe care le administrează instanța, nu există nici o legătură între hainele găsite în pădure și hainele participanților la jaf.
Nu se mai justifică menținerea stării de arest luată față de inculpat, procesul poate continua, vinovăția acestuia poate fi stabilită, chiar dacă acesta s-ar afla în stare de libertate. M. măsurii arestului preventiv în acest moment nu se mai justifică, fiind nelegală și netemeinică.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se apreciază de către reprezentantul parchetului că, la acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiul care a stat la baza luării măsurii arestului preventiv și care să justifice punerea în libertate a inculpaților.
M. arestării preventive a inculpaților se justifică prin existența în continuare a indiciilor temeinice în sensul articolului 143 Cod procedură penală. De altfel, măsura apare în continuare ca oportună și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, buna desfășurare a judecății realizându-se cu inculpații în stare de arest preventiv. Măsura preventivă luată și menținută față de inculpați, apare justificată și prin prisma jurisprudenței C., Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate; să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei.
Întrucât cauza prezintă o complexitate deosebită și care necesită o cercetare judecătorească amplă, respectându-se în același timp dreptul la apărare al inculpaților, se apreciază că măsura arestării preventive apare ca fiind justificată în continuare.
Inculpatul L. M. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, întrucât temeiurile avute la luarea măsurii nu mai subzistă în continuare. Mai arată că hainele acelea nu i-au aparținut deloc.
Inculpatul U. I. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, achiesând la concluziile apărătorului său. Solicită a se ține cont de către instanța de recurs de probele administrate în faza de judecată, considerând că după un an și șase luni de arest, nu crede că se mai justifică menținerea măsurii arestului preventiv. Cu referire la expertiza care a fost făcută de experții de la IML , aceasta nu este completă, solicitând a se aprecia asupra faptului că aceste haine a fost puse toate împreună, într-un sac de plastic și dacă exista ADN-ul său pe aceste haine, o anumită contaminare s-ar fi produs.
C U R T E A :
Prin Încheierea penală din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpați prin apărători aleși.
În temeiul art. 3002 Cod procedură penală și art. 160b Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: -U. I. (CNP 1., fiul lui N. și V., născut la data de (...) în localitatea B. M., județul M., domiciliat în B. M., B-dul T. nr.14/22, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și - L. M. (posesor al cărții de identitate seria AN nr.7542968, fiul lui G. și G.-A., născut la data de (...) în Nuoro, Italia, domiciliat în localitatea F., str. Satta S.o nr.53, Italia, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), trimiși în judecată pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1,2 Cod penal, tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit. a,c alin.21 lit.a,b și alin.3 Cod penal, uzurpare de calități oficiale prev. de art. 240 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art.279 alin.1,3 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și, în consecință, s-a menținut măsura arestării preventive a acestora. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin încheierea penală nr. 42 din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile ( (...) - (...) inclusiv) în baza art. 148 lit.f C.pr.pen., măsura fiind prelungită ulterior de mai multe ori și apoi menținută de Tribunalul București și respectiv de Tribunalul Maramureș. În fapt, s-a reținut în considerentele încheierii penale mai sus menționate faptul că, în cauză există indicii temeinice în sensul că în data de (...), utilizând două autoturisme de teren marca Mitsubishi și Suzuki Vitara sustrase din municipiul B. M. și respectiv municipiul Dej, județul C., precum și două autoturisme marca Fiat, de asemenea sustrase, împreună cu alte 4 persoane toți mascați, cu cagule, folosind uniforme tip combinezon negru caracteristice lucrătorilor de la D., având și inscripții pe uniforme „., având arme automate tip „Kalașnikov"; sau „AKM 47";, au urmărit și oprit în trafic la coborârea P. G. înspre localitatea M. la locul numit „. A. unde nu există semnale pentru telefonia mobilă autospeciala cu numărul de circulație (...), ce aparținea de SC G. C. S. S. B. P. de lucru B. M. care transporta valori (sume în lei și valută), declinându-și calitatea nereală de polițiști în control, i-au dezarmat pe doi lucrători ocupanți ai autospecialei, luându-le două pistoale marca „TT"; și muniția aferentă (12 cartușe/pistol) după care prin violență i-au obligat pe angajații respectivi să le predea autospeciala pe care au condus-o într-un loc retras pe V. A., iar din compartimentul tezaur au sustras 4 saci în care era suma de 3.971.000 lei și 2.000 euro după care i-au închis pe cei trei angajați în compartimentul tezaur și au părăsit locul faptei. T. a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea acestora de libertate. A., rezultă că pentru prezumata faptă legea prevede pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală). La evaluarea pericolului social pentru ordinea publică instanța are în vedere modalitatea în care se presupune că fapta a fost comisă, impactul social al unor asemenea fapte de o gravitate deosebită și care au creat în rândul societății un puternic sentiment de insecuritate. T. a apreciat că la acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpaților. T. a considerat că nu pot fi reținute cererile formulate de apărare, prin prisma concluziilor expertizei medico-legale întocmite de I. N. de M. L. ,,M. M. B. întrucât raportul de expertiză menționat nu a respectat obiectivele fixate de instanță, nefiind examinate microurmele existente pe corpurile delicte avute în vedere de experții din cadrul I.ui de C., probe care îi incriminau pe cei doi inculpați, conform concluziilor exprimate în cuprinsul rapoartelor de constatare, întocmite în cursul urmăririii penale, situație în care se impune completarea și suplimentarea obiectivelor inițial stabilite. Or, față de această situație, tribunalul a apreciat că probele care au fundamentat convingerea instanței că măsura arestării preventive a celor doi inculpați este justificată, se mențin în continuare. M. arestării preventive a inculpaților se justifică prin existența în continuare a indiciilor temeinice în sensul articolului 143 C. pr.pen. De altfel, măsura apare în continuare oportună și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, buna desfășurare a judecății realizându-se cu inculpații în stare de arest preventiv. Pe de altă parte, măsura preventivă luată și menținută față de inculpați, apare justificată și prin prisma jurisprudenței C., Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei. De altfel, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, menținerea arestării preventive poate fi justificată într-un caz concret numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care în pofida prezumției de nevinovăție prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală. T. a reținut că toate elementele evidențiate mai sus și consacrate de jurisprudența C. se regăsesc în prezenta cauză, caracterizate de o complexitate deosebită și care necesită o cercetare judecătorească amplă, respectându-se în același timp dreptul la apărare al inculpaților, ceea ce se reflectă în probațiunea administrată la cererea acestora. Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs în termen legal inculpații U. I. și L. M. solicitând punerea lor de îndată în libertate având în vedere că nu mai există probe care să justifice această măsură preventivă în special raportat la concluziile R. de expertiză medico-legală examen ADN întocmit de I. de M. L. M. M. De asemenea s-a solicitat a se avea în vedere probele existente la dosar care înlătură cel puțin pentru moment orice legătură a inculpaților cu locul faptei. S-a mai invocat că gravitatea faptelor și rezonanța socială negativă a acestora fără a fi coroborate cu alte elemente nu pot conduce în mod automat la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpaților ci acest pericol trebuie să rezulte din date concrete. La acest moment nu se mai justifică menținerea stării de arest luată față de cei doi inculpați procesul putând continua cu aceștia în stare de libertate. Analizând recursurile promovate în baza probelor administrate până la acest moment și rap.la disp.art.3856 alin.3 C.proc.pen. Curtea constată că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente: Inculpații recurenți U. I. și L. M. sunt cercetați pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 și 2 C., tâlhărie prev. și sancționată de art.211 alin.1,2 lit.a ,c alin.2/1 lit.a și b.C.pen. , uzurpare de calități oficiale prev. de art.240 C. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 alin.1, 3 lit.a C. comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art.33 lit.a C. În sarcina celor doi inculpați s-a reținut prin actul de trimitere în judecată că, în data de 15 sept.2009, utilizând două autoturisme de teren sustrase și două autoturisme marca Fiat, posibil sustrase și acestea, împreună cu alte patru persoane îmbrăcate în uniformă de tip combinezon negru caracteristice lucrătorilor de la D. inscripționate cu Poliția, având cagule pe față și arme automate Kalașnikov sau AKM 47, au urmărit și oprit în trafic la coborârea P. G. înspre localitatea M. la locul numit V. A., autospeciala cu nr. (...) aparținând S. G. C. S. S. B. P. de lucru B. M. ce transporta sume în lei și valută și au declinat calitatea nereală de polițiști în control i-au dezarmat pe cei doi lucrători ocupanți ai autospecialei de cele două pistoale marca TT și muniția aferentă, după care ,prin violență, i-au obligat pe aceștia să le predea autospeciala pe care au condus-o într-un loc retras și din compartimentul tezaur au sustras suma de 3.971.000 lei și 2.000 euro iar apoi i-au închis pe cei 3 angajați în compartimentul tezaur și au părăsit locul faptei. Cu prilejul menținerii stării de arest la data de 15 iunie 2011 instanța de fond a reținut, în mod legal și temeinic, că sunt îndeplinite cerințele art.143 și 148 lit.f C. respectiv că există probe și indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că inculpații U. I. și L. M. ar putea fi autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care a fost demarată cercetarea judecătorească în prezentul dosar. Deși instanța de fond nu a făcut o analiză exhaustivă a acestor probe și indicii temeinice în contextul prev. de art.143 C. acest lucru va fi realizat de instanța de control judiciar care va face o trecere în revistă a probatoriuluiadministrat până în acest moment în faza de urmărire penală și apoi în condiții de oralitate și contradictorialitate de către instanța de judecată, probe ce au convins instanțele că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților. A., vom face o referire la declarațiile părților vătămate S. A., G. F., C. C. C., la procesele verbale de cercetare la fața locului, la planșa foto cu aspecte de la fața locului, la rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.3. ale IGPR I. de criminalistică, al raportului de constatare tehnico-științifică nr.3. al I.ui pentru tehnologii avansate, ale rapoartelor de expertiză tehnico-științifică nr.3., 3., 3., 4., (...)(...)95/2010, raportul tehnic nr.1067323 al I.ui pentru tehnologii avansate, procesele verbale de recoltare de probe biologice de la inculpații recurenți din prezentul dosar, procesele verbale de recoltare ADN de la aceiași inculpați, procesele verbale de efectuarea perchezițiilor dar și din declarațiile martorilor P. F., P. R. G., T. A. C., A. I., H. I., S. I., S. I., L. G., P. V. B., B. A. A., C. O. M., S. N., S. D., B. S., B. A. A., M. M., S. V., S. M., L. D. G., V. C., S. M., B. M. V., M. G., M. V., T. M. I., C. G. M., M. P., C. E., G. A. F., R. G., C. S. L. și C. A. De la momentul ultimei verificări a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în data de 12 mai 2011, măsură ce a fost confirmată și prin decizia penală 854/R din 25 mai 2011 a Curții de A. C., în cauza dedusă judecății s-a mai efectuat un raport de expertiză medico-legală examen ADN de către I. N. de M. legală M. M. care a concluzionat că analiza genetică a jachetei marca Cheroke măsura L coletul 6 a pus în evidență la nivelul mânecii un profil ADN aparent unic aparținând unui bărbat necunoscut notat P.1 iar la nivelul gulerului un profil ADN mixt incomplet rezultat din amestecul a trei persoane și că caracterele genetice din profilele de referință ale suspecților U. și L. nu se regăsesc evidențiate la nivelul eșantioanelor analizate. De asemenea au mai fost analizate genetic pantalonii marca Cheroke marca 32-32 coletul 3, cureaua marca Tesko 34-36, coletul 1, cureaua marca Tesko mărimea 32-32 coletul 2, pantalonii marca Cheroke mărimea 36-32 coletul 5 și pantalonii marca Cheroke mărimea 32-34 coletul 4, la toate aceste obiecte de îmbrăcăminte analizate neregăsindu-se la nivelul eșantioanelor studiate caracterele genetice din profilele de referință ale inculpaților U. I. și L. M. S-a mai arătat că analiza genetică a celorlalte eșantioane prelevate de la nivelul corpurilor delicte nu a evidențiat profile genetice cel mai probabil datorită absenței sau cantității foarte mici de material genetic. Această probă nu este însă de natură la acest moment să răstoarne presupunerea rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată deoarece, și în opinia instanței de fond, ridică unele semne de întrebare care se impun a fi elucidate, motiv pentru care s-au cerut informații suplimentare de la I. de M. L. M. M. pentru completarea și suplimentarea raportului de expertiză. Nu poate fi primită în aceste condiții apărarea inculpaților potrivit cărora la acest moment nu mai există probe certe din care să reiasă că ei ar fi fost autorii infracțiunilor care le-au fost reținute în sarcină. Depozițiile martorilor audiați în cauză până la acest moment împreună cu celelalte probe administrate se coroborează și conturează bănuiala legitimă ce a impus privarea de libertate a inculpaților, atât cu ocazia luării acestei măsuri în data de 27 ian.2010, cât și cu prilejul numeroaselor prelungiri și mențineri de arest preventiv. În opinia noastră sunt întrunite raportat la cele mai sus menționate cerințele impuse de art.143 C. Rămâne de analizat dacă în cauză mai sunt incidente prev. art.148 lit.f C. care condiționează luarea și menținerea măsurii arestului preventiv de sancționarea infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Este lesne de observat că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate de legiuitorul român cu pedepse de la 15 la 25 de ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.a și c și alin.21 lit.a și b și alin.3 C., de la 7 la 15 ani pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 și 2 C. și de la 3 la 10 ani pentru nerespectarea regimul armelor și munițiilor sancționată de art.279 alin.1 și 3 lit.a C. Considerăm că subzistă și se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților recurenți deoarece persistă starea de pericol concret pentru ordinea publică generată de comiterea faptelor ilicite reținute în sarcina inculpaților. Această stare de pericol social concret pentru ordinea publică trebuie analizată și din perspectiva gravității deosebite a acuzațiilor aduse celor doi inculpați, de modalitatea în care se reține că ar fi fost comise aceste fapte - prin folosirea unor uniforme și a unor arme automate de natură a induce potențialilor martori oculari ideea că activitatea desfășurată de către inculpați ar fi una licită, respectiv un control al poliției pentru depistarea contrabandiștilor care operau în zonă -, din modalitatea de săvârșire a acestora care denotă o prealabilă și minuțioasă pregătire, cunoscându-se traseul pe care urma să circule autospeciala cu valori care a fost oprită într-o zonă în care nu exista semnal pentru telefonia mobilă, loc special ales pentru a împiedica însoțitorii autospecialei să ia legătura cu șefii lor pentru a reclama jaful, suma extrem de importantă de circa 1 milion euro care se susține că a fost sustrasă. Impactul social pe care l-au produs faptele descrise în rechizitoriu a fost unul extrem de dur cetățenii R. aflându-se pentru prima dată puși față în față cu astfel de infracțiuni comise cu sânge rece, în plină zi și soldate cu obținerea ilicită a unei sume atât de mari de bani. De asemenea, o stare de pericol pentru ordinea publică derivă și din persoana inculpaților, inculpatul U. nu se află la prima confruntare cu legea penală, suferind o condamnare de 1 an și 6 luni închisoare pentru tentativă de furt armat și 2 ani și 9 luni închisoare pentru furt cu mâna înarmată după cum reiese din comunicarea Interpol din d.u.p. Niciunul dintre inculpați nu a dovedit în mod pertinent, până la acest moment procesual, că ar avea surse licite de venit care să prezinte în opinia Curții o anumită garanție că odată lăsați în libertate nu vor comite din nou fapte penale pentru a-și asigura mijloacele de existență. De asemenea, instanței de recurs nu i-a fost prezentată nicio garanție că odată lăsați în libertate cei doi inculpați nu se vor sustrage de la judecată sau de la o eventuală executare a unei pedepse. În ceea ce privește pe inculpatul L. M. Curtea reține că în ipoteza în care față de acesta s-ar lua o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, acesta nu a făcut dovada că și-ar putea stabili pe durata soluționării prezentei cauze domiciliul pe teritoriul R., existând riscul major și real ca odată lăsat în libertate să părăsească România îndreptându-se spre I. Aceste garanții despre care facem vorbire sunt în conformitate cu practica curentă a Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat în cauze similare în maniera mai sus menționată arătând că dacă gravitatea pedepsei la care acuzații se pot aștepta în caz de condamnare poate fi reținutăca un factor ce i-ar conduce la a se sustrage urmăririi sau de la prezența sa ulterioară în fața instanței de judecată, eliberarea lor trebuie să fie ordonată doar în situațiile în care se pot obține din partea lor garanții suficiente care să le asigure prezența în fazele procesuale în discuție. Alte circumstanțe privitoare în special, la caracterul inculpaților, la moralitatea lor, domicilii, profesie, resursele de care dispun, relațiile de familie, legăturile de orice fel cu țara în care e supus urmăririi penale și judecății pot, în concepția Curții , fie să confirme existența unui pericol de sustragere de la judecată, fie să conducă la a se decide că arestarea preventivă nu se mai justifică. A mai fost invocat de către apărătorul inculpaților și caracterul nerezonabil al duratei măsurii arestului preventiv raportat la timpul scurs din momentul luării față de aceștia a acestei măsuri preventive. Trebuie însă observat că ne aflăm în prezența unei cauze extrem de complexe și delicate, complexitate generată de intervalul scurs din momentul comiterii faptei până la momentul identificării potențialilor autori ai acesteia și apoi la trimiterea lor în judecată, la numărul extrem de mare de probe administrate în prezenta cauză, la conduita procesuală a inculpaților care, exercitându-și drepturile procesuale solicită efectuarea unor expertize ADN extrem de costisitoare a căror plată însă întârzie să o facă, motiv ce a determinat amânarea cauzei și la numeroasele excepții ridicate de aceștia. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că durata rezonabilă a unei măsuri preventive privative de libertate trebuie analizată prin prisma aspectelor mai sus invocate . Curtea a decis, cu valoare de principiu, ca fiind în afara oricărei îndoieli faptul că, atunci când un inculpat este menținut în mod rezonabil în stare de arest preventiv ca urmare a invocării interesului apărării ordinii publice, poate totuși , să existe o încălcare a dispozițiilor art.5 parag.3 din Convenție , dacă din orice motive invocate, procedura se prelungește o perioadă considerabilă de timp. A., dacă un inculpat are dreptul la tratarea cu prioritate a cauzei sale, cu celeritate deosebită, acesta nu trebuie să stânjenească în nici un fel eforturile depuse de magistrații ce instrumentează cauza de a face deplină lumină asupra faptelor imputate de a acorda atât acuzării, cât și apărării facilitățile necesare pentru a-și produce probele și pentru a le asculta explicațiile și de a nu se pronunța decât după o reflecție extrem de serioasă cu privire la existența infracțiunilor prezumate. În același context, inculpații nu au obligația de a colabora cu organele judiciare, dar ei trebuie să suporte consecințele pe care atitudinea lor a putut să le producă privitor la buna derulare a procedurilor în cauză De asemenea, instanței investită cu soluționarea pe fond a prezentei cauze nu i se poate reține nicio culpă în gestionarea prezentului dosar, nu au existat termene de judecată în care să nu se administreze probațiune sau în care să nu se analizeze aspecte importante menite să conducă la aflarea adevărului. Pentru aceste considerente Curtea constată ca fiind legală și temeinică încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de cei doi inculpați și în consecință, va respinge recursurile promovate ca nefondate conform dispozitivului, în conformitate cu prevederile art.38515pct.1 lit.b Cop. Va obliga inculpații recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat , potrivit art.192 alin.2 Cop. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații U. I., fiul lui N. și V., născut la (...) și L. M., fiul lui G. și G.-A., născut la (...), ambii aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 15 iunie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 25 lei - onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției, în favoarea av. B. B. și P. D. În baza art.189 C.proc.pen., art.7 alin.1 și 3 lit.c din Legea nr.178/1997 raportat la art.1 alin.1 lit.a din Ordinul nr.772/C/(...) al M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, stabilește onorariu pentru interpret de limba italiană Cocan C. E., suma de 138,90 lei (pentru 3 ore de traducere la tariful de 23,15 lei/oră + spor de 1. pentru traducere simultană,) sumă ce se va plăti din fondurile M.ui J. Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului, cheltuieli judiciare în sumă de câte 300 lei fiecare. Definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. Ș. L. M. ANA C. M. N. Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 903/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 190/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
