Decizia penală nr. 331/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.331/2011
Ședința publică din 10 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G. judecător JUDECĂTORI : M. B.
V. C. - președinte secție
GREFIER : M. B.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr.452/A din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul M. P. C., acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.
- față de partea vătămată H. C. V. furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e și g C.pen.; furt de folosință, prev. de art. 208 alin. 4, art. 209 lit. e și g C.pen.; conducere fără permis prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. în dauna părții vătămate H. C. V.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. P. C., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Dobai G., din cadrul
Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă H. C. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține declarațiile date și nu are de făcut completări la acestea. E. de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul M.ui P., solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând cauza să sedispună condamnarea inculpatului pentru pentru infracțiunile pentru care a fost achitat.
În susținerea recursului arată că soluția atacată este nelegală având în vedere că starea de fapt este pe deplin dovedită. Solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor A. E.
F., N. A. și F. V. B.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Apărătorul inculpatului M. P. C., solicită respingerea recursului șimenținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale.
În susținerea poziției procesuale arată că în ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, la dosar nu există suficiente probe care să ducă la condamnarea inculpatului.
De asemenea, raportat la furtul de folosință, susține că nu există intenția, scopul acestei acțiuni fiind intimidarea părții vătămate, astfel că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului precum și circumstanțele reale și personale ale acestuia. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Inculpatul M. P. C., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.227 din (...), pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. (...), în baza art.11 pc.2 lit. b rap. la art. 10 lit. h C.pr.pen., a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate H. C. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a - art. 10 lit. a C.pr.pen., a fost achitat inculpatul M. P. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod pr. penală din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 și 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a - art. 10 lit. d C.pr.pen., a fost achitat inculpatul M. P. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat de folosință prev. de art. 208 alin 4 art. 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod pr.pen. din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 și 4, art. 209 alin. 1 lit. e, g C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a - art. 10 lit. b ind. 1 C.pr.pen., a fost achitat inculpatul M. P. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere fără permis, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată și cu modificările ulterioare.
În baza art. 18 ind. 1 alin. 3 C.pen., s-a aplicat inculpatului M. P. C., sancțiunea administrativă a mustrării cu avertisment, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG
195/2002 republicată și cu modificările ulterioare.
În baza art. 217 alin. 1 C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M. P. C., la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, în dauna părții vătămate H. C. V.
În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 83 C.pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 145/(...) pronunțată de Judecătoria Turda, care nu a fost contopită cu pedeapsa stabilită prin prezenta, în final executând 9 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 239 alin. 1 și 5 C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului
M. P. C., la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În baza art. 83 C.pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 145/(...) pronunțată de Judecătoria Turda, care nu a fost contopită cu pedeapsa stabilită prin prezenta, în final executând 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a - art. 34 lit. b C.pen., s-au contopit cele două pedepse rezultante de 9 luni închisoare și respectiv 2 ani închisoare stabiliteprin prezenta, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și a arestării preventive de la (...) la (...).
În baza art. 14- art. 346 alin. 1 C.pr.pen., au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de partea vătămată -parte civilă H. C. V.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 700 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat B. D., s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului C..
În baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c C.pr.pen., a fost obligată partea vătămată H. C. V., la plata în favoarea statului a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Turda s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatului M. P. C., în sarcina căruia s-a reținut faptul că în seara de (...), i-a aplicat părții vătămate H. C. V. o lovitură cu pumnul în zona feței, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale. În aceleași împrejurări, același inculpat, pe timp de noapte și în loc public a sustras telefonul mobil și autoturismul marca Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare (...) aparținând părții vătămate H. C. V. și a condus pe drumurile publice fără a deține permis de conducere autoturismul marca Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare (...) aparținând părții vătămate H. C. V., spărgând luneta autoturismului marca Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare
(...) al acestei din urmă părți vătămate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria
Turda, apreciind-o ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia penală nr. 452/A din 13 decembrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă
Judecătoria Turda, împotriva sentinței penale nr.227/(...) a Judecătoriei T.
S-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. Todere I.), care s-a avansat din F.M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că instanța a reținut în fapt ca la data de (...), în jurul orelor 21.30, pe fondul unor neînțelegeri legate de martora C. A. D., inculpatul M. P. C. s-a deplasat împreună cu fratele sau și cu încă doi prieteni, în localitatea S. D. s-a făcut cu mașina condusă de unul din cei doi prieteni ai inculpatului M. P. C., fără ca identitatea acestora să fie stabilită. Motivul deplasării în S. îl constituia faptul că între fratele inculpatului M. și iubita acestuia - în persoana martorei C. A. D., interveniseră niște neînțelegeri (f. 76 dos.u.p), iar în urma convorbirilor telefonice purtate între M. A. C. (fratele inculpatului) și martora C., respectiv cu partea vătămată- parte civilă H. C. V., cel dintâi aflase că cei doi erau împreună în localitatea S. S. deplasarii, acceptat și de partea vătămată-parte civila H. C. V., era acela de a clarifica relațiile dintre martora C. A. D. și fratele inculpatului - M. A. C. (f. 6-
7, f. 8-9 dos u.p, f. 24-25 dos fond, f. 53 dos u.p, f. 26 dos fond, f. 69 dos u.p).
Potrivit înțelegerii de a se întâlni și a discuta, partea vătămată-parte civila s-a deplasat cu mașina marca Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare (...)până în fața Primăriei comunei S., unde observase că se afla martorul M. A. C.- fratele inculpatului, însoțit de alte persoane.
Ajungând cu mașina în locația indicată, partea vătămată-parte civila a coborât din mașină lăsând cheile în contact, iar martora C. A. D. a rămas în autovehicul. Imediat după ce H. C. V. a coborât din mașină, martorul M. A. C. i-a adus la cunoștință că va mai discuta cu el, îndreptându-se înspre martora C. A. D. pe care a tras-o afară din autovehicul. P. vătămată s-a îndreptat înspre spatele mașinii, unde a fost întâmpinat de inculpat, care fără a-i adresa nici un cuvânt, i-a aplicat o lovitură de pumn peste față. În urma loviturii primite, partea vătămată-parte civilă a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile îngrijiri medicale (f. 52 dos u.p). Întrucât partea vătămată a încercat să se îndepărteze, inculpatul l-a apucat de haina, însă H. C. V. a reușit să se smulgă, îndepărtându-se în fugă. (f. 6-7, f. 8-9 dos u.p, f.
24-25 dos fond, f. 42-43 dos u.p, f. 57, f. 59 dos u.p, f. 61, f. 63 dos u.p, f. 65, f. 67 dos u.p).
Potrivit declarațiilor date de partea vătămată-parte civilă H. C. V. în cursul urmăririi penale, atunci când a reușit să se îndepărteze de inculpat, din buzunarul hainei i-ar fi căzut telefonul mobil, care ar fi fost ridicat și însușit de inculpat (f. 6-7, f. 8-9 dos u.p). Martorii A. E. F., N. A. I. și F. V. B. au arătat la rândul lor, tot în cursul urmăririi penale, că partea vătămată le-a spus despre faptul că inculpatul i-ar fi luat telefonul, fără ca personal martorii să observe un astfel de act. A. fiind asupra aceluiași aspect în cursul judecății, partea vătămată-parte civilă arată că deși nu a simțit să îi fi căzut telefonul din buzunar atunci când s-a smuls din strânsoarea inculpatului, acela era singurul moment când putea pierde aparatul, având în vedere că îl avea asupra sa atunci când a coborât din mașină. A precizat de asemenea faptul că nu a văzut telefonul asupra inculpatului, însă l-a observat pe acesta aplecându-se, fără să fie sigur că a luat sau nu ceva de jos.
Instanța a reținut în același timp faptul că potrivit declarației martorei C.
A. D. (f. 26 dos fond), deși partea vătămată-parte civila susține că i-a fost sustras telefonul mobil în seara de (...), totuși, a doua zi dimineața a fost apelat cu succes de martorul M. A. C. pe același număr de telefon. P. vătămată confirmă aceasta susținere (f. 27 dos fond), arătând însă că împrejurarea se datorează faptului ca în urma unei cereri făcute la O. S. de pe strada R. din T., a obținut o nouă cartela SIM cu același număr de telefon. D. la termenul de judecată de la data de (...) partea vătămată-parte civila s-a obligat sa depună la dosar adresa de sediu și denumirea exacta a magazinului O. pentru a se putea solicita confirmarea susținerilor sale, până la finalul cercetării judecătorești acesta nu s-a conformat solicitărilor instanței.
În continuare, după ce partea vătămată-parte civilă s-a îndepărtat în fugă de locul altercației, inculpatul s-a urcat în mașina marca Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare (...), demarând în forță înspre T. (f. 6-7, f. 8-9 dos u.p, f. 24 dos fond, f. 23 dos fond, 61, f. 63 dos u.p, f. 30 dos fond). Potrivit declarațiilor date de martorul A. E. F. în faza de urmărire penală (f. 59 dos u.p), inculpatul a demarat în tromba "încât au sărit pietre după mașină";. La rândul său, inculpatul a recunoscut ca s-a urcat la volanul mașinii sub imperiul stării de enervare în care se afla, având un caracter mai impulsiv.
Potrivit declarațiilor date de partea vătămată-parte civila H. C. V., de inculpatul M. P. C., dar și de martorii A. E. F., N. A. I. și F. V. B., inculpatul a condus autoturismul marca Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare (...) pe DJ 103 G, pe raza comunei S. în direcția T., la o ora la care traficul nu era intens (f. 30 dos fond), pe o distanta situata intre 300 și 500 m, coborând din mașină din proprie inițiativă și strigând după partea vătămată să vină să își ia mașina.
Potrivit relațiilor furnizate de S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. C. (f. 49 u.p), inculpatul nu este înregistrat în evidente ca deținător de permis de conducere. D. ce a coborât din mașină, inculpatul a spart luneta autoturismului cu un corp dur. (f. 23 dos fond, f. 23-40 dos u.p).
D. la termenul de judecată de la data de (...) partea vătămată -. civilă H. C. V. a arătat că înțelege să își retragă plângerea penală prealabilă formulată împotriva inculpatului M. P. C. sub aspectul infracțiunilor de lovire și alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. 2 C.pen. și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 C.pen., acesta și-a menținut totuși, parțial, pretențiile civile, solicitând despăgubiri în cuantum de 1.500 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor la mașină (a lunetei sparte)- f. 24 fond.
Instanța de fond a reținut ca potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 2 C.pen., retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, situație care constituie, conform art. 10 lit.h C.pr.pen., o cauză de stingere a acțiunii penale. Doctrina de specialitate a dezvoltat condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească manifestarea de voință a părții vătămate pentru a produce efecte juridice, respectiv să fie expresă, totală și necondiționată, adică să privească ambele laturi ale procesului penal, atât latura penală, cât și latura civilă. Cum în cauza, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de distrugere, partea vătămată și-a menținut pretențiile civile în cuantum de 1.500 lei, retragerea plângerii nu are caracter total, astfel că nu este de natură sa producă efecte juridice.
În aceste condiții, întrucât fapta inculpatului de a sparge cu un corp dur luneta (geamul din spate) al autoturismului marca Dacia Sandero cu nr. de înmatriculare (...) aparținând părții vătămate H. C. V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, fiind îndeplinită și cerința plângerii penale prealabile, instanța procedând corect la individualizarea pedepsei, conform art.72 C.. Au fost corect realizate operațiunile indicate de art.83 C., față de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.145/2007 a Judecătoriei T.
Sub aspectul infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen., în raport de manifestarea de voința a părții vătămate exprimată la data de (...), instanța a reținut că retragerea plângerii prealabile este posibilă în cazul acelor infracțiuni care se urmăresc la plângerea prealabilă a părții vătămate, infracțiunea de lovire și alte violente făcând parte din categoria limitată a infracțiunilor guvernate de principiul disponibilității acțiunii penale.
În cauza sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de lege pentru operarea acestei instituții, retragerea plângerii prealabile fiind expresă și având totodată caracter total și necondiționat, astfel încât s-a pronunțat încetarea procesului penal.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, prevăzut de art. art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.e și g Cod Penal, respectiv a telefonului mobil aparținând părții vătămate H. C. V., instanța a constatat că probele aflate la dosar nu sunt concludente în sensul reținerii săvârșirii faptei de către inculpat. S. probă este afirmația părții vătămate că și-a pierdut telefonul, deducând ca singurul moment în care îl putea pierde a fost când s-a smuls din strânsoarea inculpatului, pe care l-a văzut ulterior aplecându-se, de unde a dedus ca și-a însușit telefonul sau mobil. Afirmațiile martorilor A. E. F., N. A. I. și F. V. B. nu ar fost reținute de instanța pentru a confirma vinovăția inculpatului, având în vedere ca martorii au relatat doar aspecte care le-au fost aduse la cunoștință de partea vătămată, respectiv că inculpatul i-ar fi luat telefonul. La întrebarea expresa a instanței însă, martorii au arătat în mod expres că nu pot confirma prin propriile constatări susținerile părții vătămate, întrucât nu au văzuttelefonul căzând din buzunarul părții vătămate, nici pe inculpat aplecându-se sau ridicând telefonul mobil, ori telefonul mobil în posesia inculpatului.
Nu este lipsit de relevanță nici faptul că deși partea vătămată susține dispariția telefonului în seara de (...), totuși, a doua zi dimineața a fost apelat fără opreliști de martorul M. A. C. pe același număr de telefon. P. vătămată confirma această susținere (f. 27 dos fond), arătând însă că împrejurarea se datorează faptului că în urma unei cereri făcute la O. S. de pe strada R. din T., a obținut o noua cartelă SIM cu același număr de telefon. D. la termenul de judecată de la data de (...) partea vătămată-parte civilă s-a obligat să depună la dosar adresa de sediu și denumirea exactă a magazinului O. pentru a se putea solicita confirmarea susținerilor sale, până la finalul cercetării judecătorești acesta nu s-a conformat solicitărilor instanței.
Față de aceste considerente, întrucât potrivit art. 75 C.pr.pen., pentru a avea valoare probatorie, declarațiile părții vătămate se impun a se corobora cu alte mijloace de proba, care nu exista în prezenta cauză, instanța în mod corect a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, întrucât nu se poate reține că fapta ar exista în materialitatea sa.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt de folosință, prevăzută de art. 208 al.4-, art. 209 al.1 lit.e și g Cod Penal, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 Cod pr. penala din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 și 4, art. 209 alin 1 lit e și g Cod penal, pentru care s-a dispus trimiterea în judecata, instanța a reținut ca lipsește intenția specifică însușirii folosinței autoturismului marca Dacia Sandero aparținând părții vătămate. Î. conduită exterioară a inculpatului (respectiv starea de puternică iritare în care se afla, pe fondul neînțelegerii amoroase dintre partea vătămată și fratele inculpatului, care anterior se manifestase prin lovirea părții vătămate cu pumnul în zona feței, urmată de îndepărtarea în fugă a lui H. C. V. de la locul altercației, demararea în tromba cu mașina, pe care inculpatul a condus-o doar pentru o distanță scurtă, de 300-500 m fără a fi constrâns să se oprească, atitudinea de a-l striga pe partea vătămată să vină să își ia mașina, nu însă înainte de a-i sparge luneta cu un corp dur) denotă faptul că inculpatul nu a urmărit (și nici măcar nu a acceptat ) să își însușească folosința autoturismului marca Dacia Sandero aparținând părții vătămate H. C. V., scopul acțiunii fiind în realitate acela de a-l intimida pe acesta și de a pedepsi îndrăzneala de a ieși cu iubita fratelui inculpatului. În aceste condiții, în baza art. 11 pct. 2 lit. a,art. 10 lit. d C.pr.pen., instanța a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de furt de folosință, prevăzută de art. 208 alin. 4, art.209 lit. e, g C.pen.
Sub aspectul infracțiunii de conducere fără permis, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 185/2002 republicată și cu modificările ulterioare, instanța a reținut că deși fapta inculpatului întrunește formal elementele constitutive ale infracțiunii, totuși, fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, potrivit art. 17 alin. 1 C.pen., una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii este aceea de a prezenta pericol social, în sensul art. 18 C.pen.
Doctrina penală face distincție între pericolul social generic (care este apreciat de legiuitor prin incriminarea faptei) și pericolul social concret al faptei săvârșite, evidențiat prin modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s- ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 18 ind. 1 alin. 2 C.pen.
D. este adevărat că infracțiunile la legea circulației au un grad de pericol social abstract sporit, fata de prevederile exprese ale art. 18 și 18 ind. 1 C.pen.,instanța nu s-a putut raporta exclusiv la considerente de ordin general, fără a proceda la un examen detaliat al faptei deduse judecății sub toate circumstanțele sale. Față de circumstanțele săvârșirii faptei (la o ora înaintată, fără trafic intens, inculpatul conducând autoturismul pe o distanță scurtă, de mai puțin de 300-500 m, fără a pune în pericol circulația), de împrejurarea că fapta săvârșită nu a avut urmări materiale, de persoana și conduita inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei descriind circumstanțele care au condus la încălcarea normelor penale, instanța a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Concret a stabilit o sancțiune administrativă, prin achitarea acestui inculpat potrivit art.11 și art.10 lit.b ind.1 C.pr.pen.
Pe cale de consecință, pentru că instanța de apel a împărtășit opinia instanței de fond, având în vedere considerentele menționate mai sus, a fost păstrată în totalitate sentința apelată deoarece nu comportă nici o corecție, apelul promovat de organul de urmărire penală fiind respins.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen P. DE PE L.
TRIBUNALUL CLUJ.
În motivarea recursului s-au criticat soluțiile de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 ali.1 lit.e și g C. considerând că în mod greșit instanțele de judecată au apreciat că probele existente la dosar nu sunt concludente în sensul reținerii vinovăției inculpatului întrucât singura probă care susține vinovăția inculpatului este afirmația părții vătămate că și-a pierdut telefonul cu ocazia agresiunii exercitate de către inculpat.
S-a mai arătat că în mod netemeinic s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt de folosință prev. de art.208 alin.4, art.209 alin.1 lit.e și g C. pentru că s-a urcat la volanul autoturismului părții vătămate și a condus pe o distanță de 500 m în afara câmpului vizual al părții vătămate, astfel încât infracțiunea s-a consumat în momentul în care inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului fără acordul acesteia și a demarat în trombă.
În fine, s-a apreciat ca nejustificată soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 constând în faptul că a condus fără permis de conducere mașina părții vătămate deoarece pericolul unei astfel de fapte este obiectiv astfel încât a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește ca fiind infracțiune.
S-a mai precizat că inculpatul a fost nesincer pentru că nu a recunoscut luarea autoturismului și nici conducerea lui din prima fază și nici faptul că aceste fapte au fost comise în cursul termenului de încercare a unei suspendări condiționate aplicate anterior pentru infracțiunea de furt calificat.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate
Curtea constată următoarele:
Motivele de recurs invocate referitoare la soluțiile de achitare în temeiul art.10 lit.d C. și 10 lit.b1 C. urmează a fi analizate în raport de condițiile cazului de casare prev. de art. 3859 alin.1 pct.18 C. referitoare la comiterea unor erori grave de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Referitor la prima soluția de achitare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și g C. constând în aceea că a sustras telefonul mobil aparținând părții vătămate H. C. cu ocazia violențelor exercitate asupra acesteia se observă că niciun martor și nici partea vătămatănu au confirmat că au văzut telefonul căzând din buzunarul părții vătămate și că l-au văzut pe inculpat luând telefonul. Astfel, partea vătămată a declarat (f.24) că niciodată nu a spus că în mod cert inculpatul i-a luat mobilul; Curtea constată că în mod temeinic instanțele de fond au considerat că nu există infracțiunea de furt calificat deoarece faptul că inculpatul a fost văzut când s-a aplecat și a luat de jos un obiect neprecizat din locul în care a avut loc altercația cu partea vătămată coroborat cu împrejurarea că el a fost singura persoană aflată atunci în preajma părții vătămate nu pot constitui probe certe de condamnare a inculpatului, deoarece reprezintă cel mult simple prezumții, ori, o condamnare penală nu poate fi dispusă pe baza unor prezumții simple chiar dacă acestea se coroborează între ele. Așadar, sub aspectul acestei soluții recursul este nefondat. În ceea ce privește cea de-a doua soluție de achitare pentru infracțiunea de furt de folosință prev. de art.208 alin.4, art.209 alin.1 lit.e și g C. în mod justificat instanțele de fond au reținut că lipsește intenția specifică însușirii folosinței autoturismului părții vătămate, acțiunea inculpatului ca, după altercația cu partea vătămate să se urce în autoturismul acesteia și să parcurgă o distanță de 300-500 m după care s-a oprit și a strigat partea vătămată să vină să-și ia mașina, denotă, astfel cum a reținut prima instanță, lipsa intenției de însușire a autovehiculului. Conform art.208 alin.4 C. constituie furt luarea unui vehicul din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia cu scopul de a-l folosi pe nedrept; rezultă că sub aspectul laturii subiective intenția directă este caracterizată de existența scopului precis definit de lege respectiv acela al folosirii pe nedrept a vehiculului, însă, în speță, luarea intempestivă a autoturismului părții vătămate, deplasarea scurtă efectuată, oprirea din propria inițiativă și strigarea părții vătămate să vină să-și ia mașina nu denotă existența unui asemenea scop; de regulă, scopul special cerut de textul incriminator rezultă din materialitatea comiterii faptei însă în prezenta cauză acesta nu rezultă. Ca atare, nici sub acest aspect recursul nu este fondat. În fine, aplicarea dispozițiilor art.181 C. față de infracțiunea de conducere fără permis, prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 constând în aceea că atunci când a condus mașina părții vătămate inculpatul nu avea permis nu poate fi considerată netemeinică fiindcă, contrar susținerilor recurentului, realizarea laturii obiective a unei fapte penale nu conduce în mod automat la caracterizarea faptei ca fiind infracțiune deoarece trebuie avute în vedere toate circumstanțele de fapt ale comiterii acesteia; în acest sens, dacă conducerea fără permis a unui autoturism pe o distanță foarte mică nu ar putea fi considerată ca fiind lipsită de pericol ar însemna că întotdeauna și independent de circumstanțele reale infracțiunea să fie realizată în mod automat, iar inculpatul să fie considerat deja condamnat ope legis, ceea ce este absurd. Recurentul, la pct.4 din motivele de recurs a apreciat pe scurt că se impune aplicarea unor pedepse în cuantum sporit care să corespundă gradului de pericol social al infracțiunilor și al autorului fără însă a critica cele reținute de prima instanță la individualizarea pedepsei de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 C. și de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 5 C. astfel încât Curtea apreciază ca fiind temeinice considerațiile primei instanțe și în conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C., ca atare nu le va reitera. La examinarea cauzei din oficiu nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare de către instanță. Așa fiind în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C. Curtea va respinge ca nefondat recursul parchetului. Văzând și disp. art.192 alin.2 C. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr.452 din 13 decembrie 2010 a T.ui C.. Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 10 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. M. B. V. C. M. B. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1773/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1792/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
