Decizia penală nr. 1118/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a8
DECIZIA PENALĂ NR. 1118/R/2011
Ședința publică din 28 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. ,judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata I. C., împotriva încheierii din data de 15 iunie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui Maramureș, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, aceasta fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 29 noiembrie 2010 în dosarul nr. 32-D/P/2009, D.I.I.C.O.T. - B. T. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal-ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata I. C., aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, av.Leahu M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau
țara. Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării nu mai subzistă și nu mai este necesară privarea de libertate a inculpatei întrucât rezonanța negativă s-a estompat odată cu trecerea timpului, menționând că faptele au fost comise în anul 2008. Consideră că perioada de detenție reprezintă un avertisment pentru inculpată să-și schimbe comportamentul. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate. În cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., probele administrate conturând împrejurarea că este autoarea infracțiunii. De asemenea, sunt incidente și temeiurile prev.de art.148 lit.a și f C.pr.pen., în sensul că inculpata s-a sustras cercetării penale iar lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata I. C., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A Prin încheierea penală din 15 iunie 2011 a T.ui Maramureș pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpată prin apărător.
În temeiul art. 3002 raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei I. C. M. (fost P., alte nume L., N.) CNP 2., născută la data de 16 octombrie 1971 în Brad, județul Hunedoara, fiica lui N. și M., domiciliată în Brad, str. Libertății, bl. B1, sc. 1, etaj 3, ap. 11, județul Hunedoara, arestată preventiv și aflată în Penitenciarul Gherla, măsură luată prin încheierea penală nr. 162/(...) a T.ui Maramureș în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.1. din (...) a T.ui Maramureș care a fost pus în executare prin încheierea penală pronunțată la data de 04 decembrie 2010 și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acesteia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit la data de 29 noiembrie 2010 în dosarul nr. 32-D/P/2009, D.I.I.C.O.T. - B. T. Maramureș a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I. C. M. (fost P., alte nume L., N.)- arestată în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal-ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. La Tribunalul Maramureș s-a format dosarul nr. (...) fiind fixat primul termen de judecată pentru data de (...). Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatei I. C. M., la data de (...), în temeiul art. 3001 C.pr.pen. și art. 160 ind. b C.pr.pen., tribunalul a constatat următoarele: Prin încheierea penală nr.162 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei I. C. M. pe timp de 30 zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare ce s-a emis în baza acestei încheieri, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. La data de (...) Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de C. P. I. - B. național Interpol a transmis prin fax instanței o adresă prin care se aduce la cunoștință faptul că inculpata I. C. M. va fi extrădată din Cipru și că urmează să ajungă în România pe data de (...). Având în vedere că inculpata I. C. M. a fost prezentată în instanță la data de (...), prin încheierea penală din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...), tribunalul a dispus punerea în executare a mandatului de arestare nr. 1. din (...), emis în lipsă, în dosarul nr. (...) pe numele inculpatei, măsura arestării preventive a inculpatei fiind pusă în executare pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de (...) până la data de (...) inclusiv. În considerentele încheierii penale din 162/(...) prin care s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei I. C. M., s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator administrat în cauză până la acel moment rezulta existența unor indicii care să justifice presupunerea că în perioada iulie 2008 - februarie 2009 împreună cu concubinul său, inculpatul M. V. M. (la acel moment arestat preventiv) ajutați și de alte persoane, a recrutat prin înșelăciune mai multe tinere majore de pe raza județului Maramureș și Sălajcărora le-a asigurat apoi transportul în Cipru unde le-au exploatat sexual în beneficiul său. S-a invocat de către inculpată și concubinul său, în acțiunile lor de racolare a victimelor, posibilitatea oferirii unor locuri de muncă decente (barman, ospătar) și bine remunerate la un bar din localitatea cipriotă Limassol despre care au afirmat că le aparține. Au folosit metode de convingere eficiente, incluzând albume foto și contracte de muncă redactate computerizat în limba română, în care se specifica expres că practicarea prostituției este interzisă. Cerința esențială pentru luarea măsurii preventive a arestării inculpatei a fost cea prevăzută de dispozițiile art.148 Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală, respectiv existența probelor sau a indiciilor temeinice că inculpata a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală precum și a unuia din cazurile prevăzute de art.148 lit.a și f Cod procedură penală. Aceste dispoziții legale se circumscriu și dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi în sensul cărora privarea de libertate este admisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni. Din toate probele administrate până la sesizarea instanței cu propunere de arestare preventivă, tribunalul a reținut că există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată și că sunt incidente doar o parte din temeiurile arestării preventive invocate în propunerea formulată, respectiv cele prev. de art. 148 lit. a și f din Codul de procedură penală. T. a apreciat, în acel moment procesual că raport de actele de la dosar că nu există suficiente date care să conducă la concluzia că ar fi incidente în cauza de față și prev. art.148 lit.b și e din Codul de procedură penal, motiv pentru care aceste temeiuri nu au fost reținute. În schimb a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.a Cod de procedură penală, întrucât inculpata, deși i s-a adus la cunoștință personal, telefonic, la data de (...) de către organele de urmărire penală că este învinuită de comiterea infracțiunii de trafic de persoane în forma prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, solicitându-i-se să se prezinte până la data de (...) în țară în vederea clarificării situației sale în cauză, nu a dat curs acesteia, exact în perioada respectivă procurându-și un act medical emanând de la un medic din Cipru, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală. De asemenea, s-a apreciat de către instanță că este incident și temeiul prev. de art.148 lit.f din Codul de procedură penală pentru că infracțiunea pentru care inculpata este cercetată este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În primul rând raportat la natura infracțiunii pentru care este cercetată și care este de un grad deosebit de mare de pericol social. Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatei la termenul din 15 iunie 2011, tribunalul a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă și în prezent (art.148 lit. a și f Cod procedură penală) și se impune în continuare privarea de libertate a acesteia, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestată preventiv este închisoare mai mare de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care aceasta a fost trimisă în judecată prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, care derivă din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care este acuzată inculpata. Instanța a constatat că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat prin trecerea timpului întrucât acesta derivă din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care este acuzată inculpata, legitimitatea menținerii în detenție a inculpatei fiind apreciată în funcție de particularitățile speciale ale cauzei, gravitatea faptei de care este acuzată, modalitatea de săvârșire a acestora, precum și limitele de pedeapsă prevăzute, toate aceste elemente impunând în continuare protejarea interesului public, respectiv a ordinii publice. În altă ordine de idei, tribunalul a constatat că jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a fost în sensul aprecierii că deținutul inculpat nu are obligația să coopereze cu autoritățile de urmărire penală sau cu cele judiciare, dar el trebuie să suporte consecințele pe care atitudinea sa a putut să le producă privitor la buna derulare a procedurilor în cauză. T. a apreciat că la acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpatei. De altfel, măsura apare în continuare oportună și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, buna desfășurare a judecății realizându-se cu inculpata în stare de arest preventiv. Pe de altă parte, măsura preventivă luată și menținută față de inculpată, apare justificată și prin prisma jurisprudenței C., Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei. Or, așa cum reiese din încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, în cauză a fost incident și tribunalul apreciază că și în continuare temeiul prevăzut de art. 148 lit. a Cod procedură penală își găsește aplicabilitatea. Astfel, la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, judecătorul a reținut faptul că, întrucât inculpata, deși i s-a adus la cunoștință personal, telefonic, la data de (...) de către organele de urmărire penală că este învinuită de comiterea infracțiunii de trafic de persoane în forma prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, solicitându-i-se să se prezinte până la data de (...) în țară în vederea clarificării situației sale în cauză, nu a dat curs acesteia, exact în perioada respectivă procurându-și un act medical emanând de la un medic din Cipru, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală. T. a reținut că toate elementele evidențiate mai sus și consacrate de jurisprudența C. se regăsesc în prezenta cauză și în consecință, măsura arestării preventive apare ca fiind justificată în continuare. Având în vedere că în acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că se justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatei și, pe cale de consecință, respingerea cererii de revocare a acestei măsuri. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata I. C. M. solicitândadmiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate , iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă de obligare de a nu părăsi localitatea. Recursul declarat în cauză este nefondat. Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că asăvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpata a comis infracțiunile pentru care este judecată. Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpata a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpatei de la procedurile judiciare. În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpată pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatei în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatei și cu scopul urmărit prin luarea măsurii. În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C., iar menținerea măsurii preventive a inculpatei se impune în vederea judecării. Pentru aceste considerente, cererea inculpatei de înlocuirea a măsurii preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea apare ca nejustificată. În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C., care să atragă casarea hotărârii atacate. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatei ca nefondat, obligând inculpata, conform art. 192 alin. 2 C. la 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial din oficiu. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata I. C. M. împotriva încheierii penale din 15 iunie 2011 a T.ui Maramureș. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. V. A. L. H. G., LEUNȚA S. Red.I.M/Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond: A. Codruța Violeta
| ← Decizia penală nr. 651/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 192/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
