Decizia penală nr. 651/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.651/R/2011
Ședința publică din 28 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B., judecător JUDECĂTORI : V. G.
: C. I. GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. P., împotriva deciziei penale nr.25/A din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B.-N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev.de art.271 alin.2 C. cu aplic.art.41 alin.2 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Driha D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea vătămată G. T.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, printr-o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia. Solicită a se avea în vedere și motivele invocate de inculpat în fața instanței de apel, prin care solicită achitarea, precum și împrejurarea că acel teren care reprezintă sursa litigiului dintre părți a aparținut la un moment dat ambelor părți. L. prevede pentru infracțiunea prev.de art.271 alin.2 C. o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă. R. la împrejurările în care s-a comis fapta, solicită aplicarea unei amenzi, iar ca modalitate de executare, să se mențină suspendarea condiționată a executării pedepsei. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior.
Partea vătămată G. T. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. Arată că și în prezent inculpatul lucrează terenul în mod abuziv, deși este întabulat pe numele său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că terenul a fost al părinților săi.
Lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A Prin sentința penală nr. 85/(...), pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul penal nr.(...), a fost condamnat inculpatul C. P., fiul lui G. și Ana, născut la data de (...), în loc. D., jud. BN, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, agricultor, dom. în com. C. Mic, sat D., nr. 192, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilorjudecătorești prev. de art. 271 al. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. „a"; teza II și lit. b C. În baza dispozițiilor art. 81 C., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, stabilindu-se conform art. 82 C. un termen de încercare de 2 ani și 8 luni. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin.5 C. În baza dispozițiilor art. 348 C.proc.pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, în sensul obligării inculpatului în a-i lăsa părții vătămate G. T. liberă folosința asupra terenului în suprafață de
1.225 mp, de categorie arabil, situat în ridul „. M., înscris în T.P. nr.
60945/(...), sub nr. tarla 44, parcela 875. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.456 lei, cu titlu de despăgubiri civile materiale, către partea civilă G. T., dom. în com. C. Mic, sat D., nr. 162, jud. BN. S-a respins, ca nedovedită, cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată. S-a stabilit în favoarea Baroului BN suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu (cuvenit av. S. Dan), sumă ce se va plăti din fondul M.J. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei reprezintă onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1. a J. B., pronunțată în dosarul civil nr.143/2000, părții vătămate G. T. i-au fost atribuite mai multe suprafețe de terenuri, printre care și pe cele situate în locurile denumite „. M., „. Ț. I"; , „. Ț. II"; și „. La S..
Sentința a fost pusă în executare la data de (...) - aspect ce rezultă din procesul-verbal încheiat de către executorul judecătoresc cu acea ocazie - inculpatul luând la cunoștință despre punerea în executare a hotărârii judecătorești prin intermediul oficiului poștal.
Cu toate acestea, inculpatul - speculând împrejurarea conform căreia în
T.P. nr. 62015/(...) emis pe numele său și al celorlalți succesori ai def. C. G., suprafața de 1.200 mp, situată în ridul „. D. și înscrisă în tarla 24/1, parcela
192, figura cu aceleași vecinătăți ce apăreau înscrise și în titlul de proprietate al părții vătămate, cu privire la terenul în litigiu - cel situat în ridul „. M., înscris sub nr. tarla 44, parcela 875, în suprafață de 1.225 mp - nu s-a conformat dispozițiilor din hotărârea judecătorească și, astfel, a continuat să folosească terenul anterior menționat.
Că este așa, reiese și din depozițiile martorilor C. T. și C. L., persoane care au relevat faptul că inculpatul a fost cel care a posedat suprafața de teren situată în ridul „. M., în suprafață de cca. 12 ari, de la revoluție (1990) și până în anul 2008 inclusiv, dată de la care posesia terenului menționat a fost preluată de către partea vătămată. În sprijinul acestei constatări vine, de altfel, și depoziția inculpatului, persoană care a recunoscut că nu deține nici o suprafață de teren situată în ridul „. M..
Că inculpatul a cunoscut prea bine amplasamentul celor două terenuri - cel din ridul „. M., respectiv „. D. - reiese și din poziția exprimată de către acesta, cu ocazia soluționării cauzei civile nr. 7. a acestei instanțe, când acestaa învederat faptul că nu există o suprapunere a celor două terenuri și, totodată, că terenul situat în „. D. este folosit de către numitul C. M. (aspect menționat în considerentele S.C. nr. 59/2005 a acestei instanțe - fil. 96-98 din dosarul civil nr. 7.).
Tocmai pentru a pune capăt acestei situații, primarul com. C. Mic a fost cel care - la sesizarea părții vătămate - a promovat acțiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului anterior invocat, acțiune ce a fost admisă, în sensul modificării T.P. nr. 62015/(...),în ceea ce privește vecinătățile terenului situat în ridul „. D. (vecinătăți ce i-au vizat pe: la N - C. G. la E - pârâu; la S - pârâu și la V - V. D.). Comparând, prin urmare, vecinătățile reale ale celor două terenuri sus menționate, reiese fără putință de tăgadă că nu a existat nici cea mai mică suprapunere între cele două întinderi (aspect relevat de către inculpat în susținerea nevinovăției sale) și - ceea ce este esențial din punct de vedere al laturii subiective a prezentei infracțiuni - că inculpatul a cunoscut această împrejurare anterior pronunțării Sentinței civile nr.1. a J. B. , dată în dosarul civil nr.143/2000 ( terenul înscris în ridul „. D., situându-se la aprox.400 - 500 m distanță față de terenul părții vătămate, aspect reliefat de către instanță, în cadrul dosarului civil nr. 7., cu ocazia cercetării locale efectuate la data de (...) - fila 69 din dosarul civil menționat).
R. la starea de fapt mai sus menționată, instanța de fond a constatat că, pentru terenul din ridul „. M., în suprafață de 1.225 mp, de categorie arabil, înscris în titlul de proprietate emis pe numele părții vătămate, sub nr. tarla 44, parcela 875, subzistă infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești art. 271 al.2 Cod penal, faptă comisă de către inculpat, în formă continuată.
Totodată, s-a mai reținut că deși în fața instanței de judecată, inculpatul a arătat că nu recunoaște învinuirea ce i se aduce, în declarația dată la organul de cercetare penală a recunoscut săvârșirea faptei , respectiv că a efectuat lucrări agricole pe terenul din „. M., în perioada 2007-2008, susținând însă că, atât el, cât și partea vătămată dețin acel teren în baza titlurilor de proprietate, sub denumiri diferite - „. D., respectiv „. M.. Ulterior, audiat de către procuror, acesta și-a schimbat declarația, arătând că, de aprox.
3 ani de zile, nu a mai efectuat lucrări agricole pe terenul situat în ridul „. M. .
Susținerile inculpatului privind nevinovăția sa sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, persoane care au arătat că, în perioada supusă atenției, respectiv după pronunțarea hotărârii judecătorești nerespectate, inculpatul a fost văzut efectuând lucrări agricole în ridul "V. M.. Mai mult decât atât, din declarațiile martorilor C. G., F. V. și C. I. (f. 40,41 și 55) a reieșit că inculpatul a efectuat lucrări de arătură peste cultura de ovăz existentă pe acel teren și înființată de către partea vătămată.
Din depoziția martorului M. V. M. - executorul judecătoresc - instanța a mai reținut că toate terenurile menționate în SC nr. 1. a J. B. au fost delimitate prin țărușare, procesul verbal întocmit la data de (...) (fila 200 din dosarul de urmărire penală) fiindu-i comunicat inculpatului pe cale poștală, întrucât acesta - deși a fost prezent la fața locului cu ocazia punerii în posesie a părții vătămate - nu a rămas până la final, pentru a proceda la semnarea înscrisurilor.
R. la starea de fapt mai sus reținută, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului C. P. - comisă cu intenție - persoană care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2003 - 2008 inclusiv, a efectuat anual lucrări agricole și și-a însușit recolta obținută de pe terenul în suprafață de 1.225 mp, de categorie arabil, situat în ridul „. M. și înscris în titlul deproprietate emis părții vătămate, deși fusese obligat prin hotărâre judecătorească - rămasă definitivă și irevocabilă și pusă în executare - să predea acest teren părții vătămate G. T. și să se abțină pe viitor de la orice acte de conturbare sau deposedare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev de art.271 al.2 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
În virtutea textului legal anterior menționat și a dispozițiilor art. 72
C., inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii anterior menționate la pedeapsa de 8 luni închisoare (la stabilirea pedepsei alternative a închisorii, instanța luând în considerare gradul de pericol social ridicat al faptei comise, și, nu în ultimul rând, conduita nesinceră adoptată de inculpat pe întreg cursul procesului penal, apreciindu-se că aplicarea pedepsei alternative a amenzii este insuficientă pentru îndreptarea sa), cu aplic.art.71 rap. la art. la art. 64 alin. 1 lit. „a"; Teza II și lit. „b"; C. penal.
R., însă, la lipsa de antecedente penale și la vârsta inculpatului, s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, stabilindu-se conform art. 82 C., un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Totodată, s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C., respectiv că, în cazul în care în cursul termenului de încercare, va săvârși cu intenție o nouă infracțiune, instanța va putea revoca beneficiul suspendării, urmând ca inculpatul să execute prezenta pedeapsă cumulată aritmetic cu pedeapsa ce va fi aplicată pentru noua infracțiune.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 348 C.proc.pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, în sensul obligării inculpatului în a-i lăsa părții vătămate G. T. liberă folosința asupra terenului în suprafață de 1.225 mp, de categorie arabil, situat în ridul „. Mandului ";, înscris în T.P. nr. 60945/(...), sub nr. tarla 44, parcela 875.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C.proc.pen., rap. la art. 998, 999
și 1169 C., s-a admis, în parte, respectiv în măsura dovedirii, acțiunea civilă formulată de partea vătămată G. T., inculpatul fiind obligat, proporțional cu suprafața de teren pe care a ocupat-o, la plata de despăgubiri civile materiale, în cuantum total de 3.456 lei, către această parte.
Pentru a statua astfel, instanța de fond a avut în vedere depozițiile martorilor C. T. (f. 29), Clapa Tănase (f. 30) și C. L. (f. 39), audiați în faza de judecată, din ale căror depoziții s-a reținut că - pentru o suprafață de cca. 12-
14 ari, situată în ridul sus menționat - costul anual necesar înființării culturii de porumb s-a ridicat la valoarea de 192 lei (la stabilirea acestui cuantum, instanța luând în considerare că lucrările de arătură s-au situat la suma de 4 lei/arie/an, că lucrările de discuit au vizat suma de 2 lei/arie/an, respectiv că îngrășământul suprafeței de teren în discuție a presupus împrăștierea a unui sac și jumătate/an, costul anual ridicându-se la valoarea de 120 lei).
Din cuprinsul acelorași depoziții, instanța de fond a mai reținut că suma obținută în urma valorificării culturii de porumb boabe de pe terenul menționat anterior s-a ridicat la valoarea de 130 lei/an (rezultată în urma efectuării mediei aritmetice a valorii de 210 lei, aferentă unei cantități de 300 kg porumb boabe - indicată de martora C. L. - și a celei de 50 lei, aferentă unei cantități de 100 kg porumb boabe - indicată de martorul C. T.), că suma obținută în urma valorificării culturii de fasole boabe de pe terenul menționat anterior s-a ridicat la valoarea de 348 lei/an (rezultată în urma efectuării mediei aritmetice a valorii de 660 lei, aferentă unei cantități de 100 kg fasole boabe - indicată de martora C. L. - și a celei de 36 lei, aferentă unei cantitățide 36 kg fasole boabe - indicată de martorul C. T.), respectiv că suma obținută în urma valorificării cantității de semințe de bostan de pe terenul menționat anterior s-a ridicat la valoarea de 290 lei/an (rezultată în urma efectuării mediei aritmetice a valorii de 400 lei, aferentă unei cantități de 80 kg semințe de bostan - indicată de martora C. L. - și a celei de 180 lei, aferentă unei cantități de 30 kg semințe de bostan - indicată de martorul C. T.).
R. la cele două valori obținute - de 768 lei/an (suma celor trei valori anuale anterior menționate și care reprezintă beneficiul obținut de către posesorul suprafeței de 1.225 mp teren) - și de 192 lei/an (ce reprezintă costul înființării culturii de porumb), instanța a procedat la efectuarea diferenței dintre aceste două valori, rezultând un cuantum de 576 lei/an, valoare ce reprezintă beneficiul obținut de către inculpat ca urmare a folosinței terenului părții vătămate. R., totodată, la durata posesiei exercitate de către inculpat - de 6 ani - a reieșit o valoare totală de 3.456 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de legeinculpatul C. P., solicitând admiterea apelului în temeiul dispozițiilor art.379pct.2 lit. a C.proc.pen., desființarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului de sub învinuirea ce i s-a adus, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d C.proc.pen. (lipsa laturii subiective) sau achitarea în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1
C.proc.pen. (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni); în subsidiar, aplicarea unei pedepse și suspendarea condiționată a executării acesteia sau aplicarea unei pedepse minime cu închisoarea și suspendarea condiționată a executării acesteia. Cu privire la latura civilă, s-a solicitat ca în rejudecare să se dispună, în principal, respingerea cererii cu privire la despăgubirile civile și în subsidiar, în cazul în care se va dispune condamnarea inculpatului, să se dispună disjungerea laturii civile și judecarea separată a acesteia, pentru stabilirea corectă a despăgubirilor (cu efectuarea unei expertize de evaluare).
Prin decizia penală nr. 25/A/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. P.împotriva sentinței J. B., apelantul inculpat fiind obligat la cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului în cuantum de 30 lei și la cheltuieli de judecată în favoarea părții vătămate intimate G. T. în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
T., analizând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului ce au stat la baza pronunțării acesteia, a motivelor de apel formulate, susținerilor părților, precum și potrivit art. 371 alin.2 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat niciun motiv de desființare a acesteia.
În primul rând, s-a reținut că starea de fapt stabilită de către instanța de fond este una corectă, în concordanță cu probele administrate în cauză.
Sub aspectul laturii penale, în mod întemeiat s-a apreciat că fapta inculpatului care, cu intenție, în perioada 2003-2008 a folosit terenul proprietatea părții vătămate, situat în ridul „. M. în suprafață de 1225 mp, teren cu privire la care partea vătămată fusese pusă în posesie de către executorul judecătoresc (în executarea sentinței civile nr.1. a J. B.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin.2 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
Deși invocă că i s-ar fi reconstituit și lui dreptul de proprietate cu privire la același imobil, inculpatul este de rea-credință, în declarațiile date de acestaîn fața instanței în dosarul civil nr. 7. recunoscând că nu există suprapunere între terenurile părții vătămate și terenurile sale și că nu deține nicio suprafață de teren situată în ridul „. M.. Pe de altă parte, punerea în posesie a părții vătămate s-a făcut la (...), iar titlul de proprietate al inculpatului este din octombrie 2003, fiind emis ulterior.
Reaua-credință a inculpatului cu privire la comiterea faptei ce i se reține în sarcină rezultă și din atitudinea sa oscilantă cu privire la recunoașterea învinuirii ce i se aduce, pe parcursul dosarelor în care acesta s-a judecat pentru același imobil făcând afirmații diferite, inconstante.
Reaua-credință a acestuia rezultă și din împrejurarea că și ulterior anulării titlului de proprietate (în baza căruia susține că i se cuvine imobilul), acesta a continuat să folosească imobilul cu privire la care partea vătămat fusese pusă în posesie.
În realitate, inculpatul nu a făcut dovada susținerilor sale referitoare la faptul că i s-ar cuveni terenul în litigiu, câtă vreme acest teren nu a fost înscris în titlul său de proprietate, astfel că, confuzia pe care inculpatul o invocă este o simplă susținere, nedovedită.
În ce privește individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, în conformitate cu gradul de pericol social al faptei, cu circumstanțele comiterii acesteia, cu timpul cât partea vătămată a fost oprită de la folosința imobilului, cu conduita inculpatului față de fapt ce i se impută, nerecunoscând comiterea ei și cu urmările pentru partea vătămată rezultate din lipsa folosinței terenului ce i se cuvenea.
În ce privește latura civilă a cauzei, obligarea la despăgubiri civile a inculpatului s-a făcut în conformitate cu probele administrate (depozițiile martorilor), calculele instanței referitoare la costul recoltei ce se putea obține de pe terenul în litigiu fiind corecte (beneficul net).
De altfel, nici inculpatul nu a precizat prin motivele de apel în ce constă greșeala instanței referitoare la calculul despăgubirilor, rezumându-se la a face afirmații de ordin general. Oricum, inculpatul nu a solicitat în fața instanței de fond (și nici în apel) efectuarea unei expertize agricole în acest sens, probarea cantității și valorii recoltei obținute de pe teren putându-se face și cu martori. Inculpatul avea posibilitatea să facă dovada contrară chiar și cu martori, lucru pe care nu l-a făcut.
Referitor la prescripția dreptului părții vătămate de a solicita despăgubiri, nici această susținere nu este întemeiată, prin prisma dispozițiilor art. 3, 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958, câtă vreme partea vătămată a formulat plângere în anul 2004, 21 iulie (f. 52 vol. I dos. de urm. penală) și s-a constituit parte civilă în cauză la (...) (f.44 vol. I dos. de urm. penală)
Pentru toate aceste considerente, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen., și s-a dispus obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în cuantum de 30 lei în temeiul art. 192 alin.2 C.proc.pen. În temeiul art.193 C.proc.pen., s-a dispus obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor judiciare în apel către partea vătămată intimată G. T. în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat (în conformitate cu chitanțele de la filele 15,16 dos. apel).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, prin apărătorul său, inculpatul C. P., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, dând o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia.
Solicită a se avea în vedere și motivele invocate de inculpat în fața instanței de apel, prin care solicită achitarea, precum și împrejurarea că acel teren care reprezintă sursa litigiului dintre părți a aparținut la un moment dat ambelor părți. L. prevede pentru infracțiunea prev. de art.271 alin.2 C. o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă. R. la împrejurările în care s-a comis fapta, solicită aplicarea unei amenzi, iar ca modalitate de executare, să se mențină suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 2 C.
Pe baza probelor administrate în cauză, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 1. a J. B. i-au fost atribuite părții vătămate G. T. mai multe suprafețe de teren, printre care și cele situate în „. Mandului, Sub Ț. I, Sub T. II și Peștera.
La S., sentință pusă în executare în data de (...).
Potrivit expertizelor judiciare efectuate în cauză, între terenurile inculpatului și ale părții vătămate nu există nicio o suprapunere. Cu toate acestea, inculpatul a continuat să folosească terenurile părții vătămate, deși, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a fost obligat să le predea părții vătămate și să se abțină de la orice acte de conturbare sau deposedare.
Potrivit prevederilor art. 271 alin. 2 C., împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori o parte dintr-o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Sintagma - deținerea unui imobil în baza unei hotărâri judecătorești - reglementată de art. 271 alin. 2 C., trebuie înțeleasă în sensul existenței unei situații de fapt recunoscute printr-o hotărâre judecătorească care a fost adusă la îndeplinire, iar nu în sensul că titlul propriu-zis în legătură cu imobilul respectiv trebuie să fie materializat într-o hotărâre judecătorească.
Prin incriminarea art. 271 C. se ocrotesc deopotrivă prestigiul, autoritatea hotărârilor judecătorești, ca și drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, recunoscute și restabilite de instanțele judecătorești prin intermediul acestora.
De asemenea, este inoportună și solicitarea apărătorului inculpaților de se dispune achitarea acestora în baza art. 10 lit. d C.proc.pen., în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 alin. 2 C., deoarece lipsește intenția, deoarece inculpatul cunoștea că sentința prin care i-au fost atribuite părții vătămate suprafețele de teren în cauză, a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc, însă inculpatul a continuat să lucreze terenul și să culeagă recolta în perioada 2003-2008, ceea ce relevă că a acționat cu intenție.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., adică gradul de pericol social al faptei, perioada de timp în care partea vătămată a fost oprită de la folosința imobilului, conduita inculpatului față de fapta ce i se impută, nerecunoscând comiterea ei și urmările pentru partea vătămată rezultate din lipsa folosinței terenului ce i se cuvenea, pedeapsa aplicată inculpatului fiind justă și neimpunându-se reducerea ei prin reținerea circumstanțelor atenuante, deci nici sub acest aspect recursul nu este fondat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vederedispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.proc.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.proc.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. P., domiciliat în comuna C. Mic, sat D., nr. 192, jud. B. N., împotriva deciziei penale nr. 25/A din 1 martie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. B. V. G. C. I. D. S. Red.MB/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: M.L.V. Jud.apel: A.Găurean/D.Berbecariu
| ← Decizia penală nr. 444/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1118/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
