Decizia penală nr. 112/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
S. P.Ă ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.112/R/2011
Ședința din 27 ianuarie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE : V. G., judecător JUDECĂTORI: M. B.
V. C. GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul H. A. împotriva sentinței penale nr.1076 din (...), pronunțată de J. C. N., în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Leahu M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată T. M., SC M. M. B. A. I. B. S. și SC E. S. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Depune la dosar un memoriu, solicitând a fi avut în vedere la pronunțarea soluției.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat și respingerea pretențiilor civile formulate de părțile vătămate. În motivarea recursului, arată că nu există la dosar probe din care să rezulte că inculpatul se afla la locul săvârșirii faptei. Partea vătămată a declarat inițial că a fost deposedată de poșetă de o persoană ale cărei semnalmente nu a reușit să le vadă din cauză că era întuneric, dar a revenit la instanță și a arătat că a fost deposedată de inculpat. E. necesar ca din probele administrate să rezulte că inculpatul este cel care a săvârșit fapta, ori în speță nu există probe suficiente pentru a se pronunța o soluție de condamnare, solicitând aplicarea principiului in dubio pro reo. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul este autorul infracțiunii de furt calificat, astfel că soluția de condamnare este corectă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și pronunțarea unei soluții de achitare, deoarece nu este vinovat. Partea vătămată, susține că și-a schimbat de rea-credință declarația și că în realitate, aceasta nu a reușit să-l identifice.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1076 din 21 decembrie 2010 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...) în temeiul art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, alin. 2 lit. b Cp., cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. a fost condamnat inculpatul H. A., fiul lui I. și R., născut la data de 22 august 1983 în Brăila, cetățean român, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, domiciliat în loc. Cămărașu, str. Principală, nr. 53, jud. C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În temeiul art. 37 lit. a C.p.s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșita în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 197/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art. 61 Cp. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 197/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și contopește restul rămas neexecutat de
699 zile cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezentul dosar, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In temeiul art. 33 lit. a Cp, s-a constatat că infracțiune a de furt calificat dedusă judecății în prezentul dosar este concurentă cu infracțiune a pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 744/(...) pronunțată de Judecătoria Petroșani, definitivă prin decizia penală nr. 334/06 mai 2010 a G.uții de A. A.
În temeiul art. 36 alin. 1 Cp., raportat la art. 34 lit. b Cp. s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.
În temeiul art. 36 alin. 3 C.p. s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 18 mai 2010 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 744/(...) pronunțată de Judecătoria Petroșani, definitivă prin decizia penală nr. 334/06 mai 2010 a Curții de A. A.
În temeiul art.71 alin. 1 Cp. i s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cp. pe durata executării pedepsei începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p., coroborat cu art. 998 și unu C.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M. F. și a fost obligat inculpatul
H. A. la plata sumei de 400 lei despăgubiri civile.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p., coroborat cu art. 998 și unu C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC E. S. S., și a fost obligat inculpatul H. A. la plata sumei de 200 lei, respingând restul pretențiilor ca nedovedite.
In temeiul art. 14, 346 alin. 1 Cp.p., coroborat cu art. 998 și unu C.civ, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC M. M. and I. B. S., și a fost obligat inculpatul H. A. la plata sumei de 500 lei.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cp.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că prin rechizitoriul nr.1040/P/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, alin. 2 lit. b Cp., cu aplicarea art. 37 lit. a Cp.
In esență, sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de (...), în jurul orelor 19.30, în timp ce se afla pe A. B. din C.- N., a luat în scopul însușirii pe nedrept, din posesia numitei T. M. F. poșeta acesteia, în care avea obiecte personale, acte de identitate, precum și bunuri care aparțineau S.C "M." S.RL. și S.C E. S." S.R.L.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în cursul judecății nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Partea vătămată T. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 400 lei. Partea vătămată S. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei. Partea vătămată se
E. S. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 2200 lei.
Din mijloacele de probă administrate in cauză instanța a reținute următoarele:
In data de (...), partea vătămată T. M. F. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în seara aceleiași zile în jurul orei 19,30, în timp ce se deplasa pe strada B. din municipiul C.- N., în dreptul imobilului nr.8 a fost deposedată de o poșetă de culoare maro-închis pe care o ținea pe umăr, de către o persoană care a venit din spatele ei și ale cărei semnalmente nu a reușit să le rețină deoarece era întuneric. Partea vătămată a declarat că în poșeta sustrasă, avea actele sale de identitate, suma de 20 de lei, un memory stick, chei aparținând SC MEI S., 2 carduri bancare ING, un telefon mobil marca Nokia 1600 Black-Orange în care era activată cartela SIM având nr.0752219403 aparținând S.C MEI S. și un telefon mobil marca Nokia 1110 i, aparținând S.C E. S. S., în care era activată cartela SIM având nr.07281..
In urma actelor de cercetare penală efectuate în cauză a rezultat că autorul actului de sustragere este inculpatul H. A.
Cu ocazia efectuării cercetărilor partea vătămată T. M. a pus la dispoziția organelor de poliție o listă cu numerele de telefon apelate prin intermediul unuia dintre cele două telefoane sustrase, respectiv cel cu numărul 0728-1. (filele 7-13). S-a constatat că la scurt timp după comiterea faptei, respectiv la orele 20.13 și orele 20.27 de pe acest număr de telefon au fost apelate numerele 0749-3. și
0727-9.. Prin apelarea acestor numere de către organele de poliție a rezultat că sunt folosite de martora B. N.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale martora B. N. a arătat că deține cartela cu numărul de telefon 07493. de mai multe luni de zile, număr pe care îl cunoaște inculpatul H. A. și pe care a fost apelată de acesta de mai multe ori, în special ulterior momentului în care inculpatul s-a mutat la părinții săi în C.- N.. Martora a declarat că a avut o relație de concubinaj cu inculpatul locuind împreună cu el în municipiul V., iar în luna noiembrie sau decembrie 2008 acesta s-a mutat în C.-N..
Martora a declarat că în cursul lunii ianuarie 2009 inculpatul a apelat-o de mai multe ori, fiind posibil să o fi sunat și în seara zilei de 20 ianuarie 2009.
Martora a arătat că îi aparține și cartela cu numărul de telefon 07279. (fila 14).
Martora nu a fost reaudiată în cursul judecății deoarece nu s-a prezentat în fața instanței, deși a fost citată în repetate rânduri cu mandate de aducere carenu au putut fi puse în executare de organele de poliție din cauza conduitei necorespunzătoare a martorei care a refuzat să fie însoțită pentru a fi audiată. Martorei i s-a aplicat amenda judiciară în cuantum de 2000 lei, iar din procesul verbal întocmite de organele de poliție ca urmare a mandatului emis pentru ultimul termen de judecată s-a consemnat că martora s-a obligat în data de (...) să se prezinte în dimineața zilei de (...), la P. M. V. pentru a fi însoțită la J. C.- N., dar nu și-a îndeplinit această obligație, organele de poliție constatând că martora nu se afla la domiciliul său (filele 160-169).
Din aceste motive, constatând imposibilitatea obiectivă de audiere a martorei (fiind emise 8 mandate de aducere pe numele acesteia), la termenul de judecată din data de 16 decembrie 2010 s-a procedat la aplicarea dispozițiilor art.327 alin. 3 Cp.p.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii, declarând că numerele apelate de pe telefonul sustras aparțin fostei sale prietene N. B. și că nu își explică cum au apărut numerele ei pe acea listă, Întrucât el nu a sunat-o. Inculpatul a mai declarat că la data de (...), când a fost comisă fapta, el era la muncă în cadrul S.C R." SA situată pe B-dul M. nr.18 B din Ouj- N., unde a rămas până la ora 22.00. Acesta a declarat că și-a depus fișa de lichidare în data de (...), pentru încetarea contractului de muncă din data de (...).
Inculpatul a arătat că nu a semnat fisa de pontaj deoarece "i s-a spus de la casierie că m-a luat în evidență cu pontajul și cu zilele libere pe care le-am mai avut". Inculpatul a susținut că în data de 20 ianuarie 2009 s-a deplasat spre casă cu mașina firmei în care se aflau toți colegii, În jurul orelor 22.00 (filele 27-29).
In cursul urmăririi pena1e și în cursul judecății a fost audiat martorul R. T., angajat în calitate de șef echipă la S. T. din cadrul SC R. SA, care a declarat că inculpatul a făcut parte din echipa sa, începând cu data de (...), știind că face naveta din localitate a C.
M. a arătat că în data de (...) inculpatul a formulat cerere de lichidare, iar în data de (...) a venit cu microbuzul spre serviciu, dar când au ajuns la sediul firmei acesta i-a spus că și-a depus cererea de lichidare și nu a rămas să lucreze. M. a declarat că inculpatul nu a fost trecut în ziua respectivă în pontajul de la secție și nici in condica de prezență. Acesta a precizat că nu reține dacă inculpatul s-a întors acasă în seara zilei de (...) cu microbuzul, dar este sigur că acesta nu a stat la serviciu în acea zi (filele 16, 62).
M. I. T. a declarat că a fost coleg de serviciu cu H. A. și își amintește că, în jurul datei de 19 sau 20 ianuarie 2009, acesta i-a arătat o hârtie spunându-i că
și-a depus cerere de lichidare. M. a menționat că își amintește că inculpatul a venit în zilele de 19 și 20 ianuarie 2009 la serviciu cu mașina firmei, dar cu siguranță nu a rămas la serviciu, nefiind văzut nici de el și nici de ceilalți colegi (fila 15).
La dosar a fost depusă în copie cererea formulată de inculpat în data de 19 ianuarie 2009 prin care solicita conducerii societății SC R. SA să- i aprobe încetarea contractului de muncă începând cu data de (...) (fila 20). De asemenea a fost depuse extrase din condica de prezență in copie, rezultând că în data de 20 ianuarie 2009 lipsește semnătura inculpatului, la poziția nr. 43 fiind inserată mențiunea "lichidat" (filele 15,23-24).
In cursul judecății inculpatul H. A. a revenit parțial asupra declarației, arătând că în data de 20 ianuarie 2009 s-a deplasat la sediul firmei cumicrobuzul împreună cu colegii de serviciu pentru că avea de predat o vestă la magazie, plecând în jurul orelor 12,00 pentru că avea de făcut cumpărături în oraș. Inculpatul a declarat că în jurul orelor 18,00-19,00 s-a deplasat din nou la sediul firmei pentru a merge acasă cu microbuzul societății după terminarea programului de lucru, respectiv după orele 22,00. Acesta a menționat că în faza de urmărire penală a declarat altceva în legătură cu ce a făcut în data de 20 ianuarie 2009 deoarece era puțin confuz. Inculpatul a susținut că nu știe sigur dacă a sunat-o pe martora B. N. în datele de 19 sau 20 ianuarie 2009, dar este sigur că dacă a făcut acest lucru a folosit rețeaua Cosmote, deoarece doar această rețea are semnal în loca1itatea Cămărașu unde locuiește (fila 35).
I. a apreciat că inculpatul H. A. a declarat o altă variantă despre locul în care s-a aflat în data de 20 ianuarie 2009, după ce a luat cunoștință de probele administrate în faza de urmărire penală cu ocazia prezentării materialului, observând că din declarațiile martorilor și din înscrisurile existente la dosar rezultă faptul că, în data de 20 ianuarie 2009 nu se afla la sediul SC R. AL SA astfel cum a susținut inițial. E. cert faptul că inculpatul a folosit imediat după comiterea actului de sustragere telefoanele mobile care se aflau în poșeta părții vătămate, apelând-o pe martora B. N. Inculpatul nu a putut oferi o explicație logică prin care să justifice motivul pentru care pe listingul telefonului cu nr.07281. a apărut numărul prietenei sale B. N., iar susținerea sa în legătură cu faptul că s-a aflat la sediul firmei SC R. SA în data de 20 ianuarie 2009 a fost infirmată de declarațiile martorilor și de înscrisurile existente la dosar. I. apreciază că prin coroborarea mijloacelor de probă expuse mai sus rezultă că inculpatul este autorul infracțiunii de furt calificat reclamată de partea vătămată
T. M. F.
Fapta și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate (filele 4, 5, 18, 19), procesul-verbal de verificare a datelor (filele 6-13); declarațiile martorilor B. N., I. T. și R. T. (filele 14-
16), înscrisuri utile cauzei (filele 20-26), declarațiile inculpatului (filele 27-29).
In drept s-a reținut că fapta săvârșită de inculpatul H. A., care, în data de
(...), în jurul orelor 19.30 în timp ce se afla pe A. B. din C.- N., a luat în scopul însușirii pe nedrept, din posesia numitei T. M. F. poșeta acesteia, care conținea obiecte personale, acte de identitate, precum și bunuri care aparțineau S.C ,,:M." S.RL. și S.C E. S." S.RL., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1lit.e și g și alin.2 lit.b Cpen. cu aplicarea art. 37lit.a Cpen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al infracțiunii, împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, persoana inculpatului.
I. a apreciat că infracțiunea săvârșită prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, având în vedere că inculpatul a acționat asupra părții vătămate în cursul nopții, în loc public, iar pe parcursul procesului penal nu a recunoscut săvârșirea faptei. Inculpatul a fost condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni contra patrimoniului, la pedepse cu suspendare condiționată și cu executare în regim de detenție. P. infracțiune a fost săvârșită în perioada liberării condiționate din executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicatăprin sentința penală nr. 19712006 a T.ui H. (așa cum rezultă din copia sentinței de liberare condiționată depusă în copie la dosar filele 162-163).
Raportat la cele de mai sus, instanța a aplicat inculpatului H. A. pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit.e și g și alin.2 lit.b Cpen. cu aplic.art. 37 lit.a Cpen., pedeapsă apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prev. de art. 52 C.
Având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită în perioada liberării condiționate, în temeiul art. 61 Cp. instanța a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.
19712006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și a contopit restul rămas neexecutat de 699 zile cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezentul dosar, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cp. s-a constatat că infracțiunea de furt calificat dedusă judecății în prezentul dosar este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 744/(...) pronunțată de Judecătoria Petroșani, definitivă prin decizia penală nr. 334/06 mai 2010 a Curții de A. A.
În temeiul art. 36 alin. 1 Cp., raportat la art. 34 lit. b Cp. s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.
În temeiul art. 36 alin. 3 Cp. instanța a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 18 mai 2010 la zi.
Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că partea vătămată T. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 400 lei, iar partea vătămată SC M. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei. Partea vătămată SC E. S. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 2400 lei, din care suma de 200 lei reprezintă valoarea telefonului mobil marca Nokia 1110, iar suma de 2.200 reprezintă contravaloarea convorbirilor efectuate și a mesajelor expediate de inculpat până la data la care societatea de telefonie a blocat abonamentul (fila 19).
Potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art.999 cod civil prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudenta sa.
Din prevederile legale expuse mai sus rezultă că pentru a fi în prezența unei răspunderi delictuale pentru fapta proprie trebuie să fie întrunite următoarele condiții: să existe prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa sau greșeala, adică vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile. Aceste condiții sunt îndeplinite în prezenta cauză, atâta timp cât vinovăția inculpatului în săvârșirea actului de sustragere prin care s-au cauzat prejudicii părților vătămate a fost dovedită.
Cu privire la cuantumul pretențiilor formulate, instanța a apreciat că fiecare parte vătămată a evaluat valoarea bunurilor sustrase de inculpat într- un cuantum rezonabil; partea vătămată T. M. a arătat că poșeta pe care o deținea era din piele, iar în interior avea suma de 20 lei, un memory stick, carduri bancare și alte obiecte personale (fila 5, 27 dosar instanță); reprezentanții SC M. S. au arătat că suma de 500 lei reprezintă valoarea telefonului mobil marca Nokia și valoareacheilor care se aflau în posesia părții vătămate T. M., astfel cum rezultă și din declarația acesteia (fila 18); reprezentanții SC E. S. S. au menționat că în pretențiile civile se include suma de 200 lei care reprezintă valoarea telefonului mobil marca Nokia (fila 19). In legătură cu contravaloarea convorbirilor telefonice la care au făcut referire reprezentanții se E. STA1EMENT S. instanța a constatat că nu a fost depus la dosar niciun înscris din care să rezulte că societatea a achitat fumizorului serviciului de telefonie mobilă suma de 2.200 lei și că această sumă ar reprezenta costul convorbirilor efectuate de inculpat după săvârșirea infracțiunii, astfel cum s-a menționat în constituirea de parte civilă. In aceste condiții pretențiile formulate de această parte vătămată au fost admise în parte doar în ceea ce privește valoarea telefonului mobil marca Nokia.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 Cp.p., coroborat cu art. 998 și urm. Cciv. instanța a dispus obligarea inculpatului H. A. la plata despăgubirilor civile , astfel: suma de 400 lei părții vătămate T. M. suma de 500 lei părții vătămate SC M. M. and I. B. S.; suma de 200 lei părții vătămate se E. S. S., respingând restul pretențiilor ca nedovedite.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs H. A.
În susținerea recursului a arătat că nu există probe din care să rezulte că inculpatul s-a aflat la locul săvârșirii faptei; a precizat că partea vătămată inițial a declarat că a fost deposedată de poșetă de o persoană ale cărei semnalmente nu a reușit să le vadă din cauză că era întuneric însă în instanță a arătat că a fost deposedată de către inculpat.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivului de recurs invocat
Curtea constată că acesta urmează a fi analizat în raport de condițiile cazului de casare prev. de art. 3. alin.1 pct.18 C.p.p. referitor la comiterea unor erori grave de fapt ce a avut drept urmare pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Pentru analiza acestui caz de casare este necesară reiterarea stării de fapt.
Astfel, instanța de fond a stabilit că în data de (...) partea vătămată T. M. F. a sesizat organele de poliție că în seara respectivă la ora 19,30 , în timp ce se deplasa pe str. B. din C.-N. în dreptul imobilului nr.8 a fost deposedată de o poșetă maro ce o ținea pe umăr de o persoană care a venit din spatele ei și ale cărei semnalmente nu a reușit să le rețină deoarece era întuneric.
Partea vătămată a declarat că în poșetă avea actele, 20 de lei, un memory stick, chei, două carduri bancare și două telefoane Nokia cu cartele activate.
Contrar susținerilor recurentului, la dosar există probe constând în declarația părții vătămate T. M. (f.26) care a specificat că un bărbat i-a luat geanta ce avea înălțimea de 1,60-1,65 precum și în desfășurătorul convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul sustras cu nr. 07281. de pe care făptuitorul a sunat pe martora B. N. din V.i; inculpatul a admis că aceasta este fosta lui concubină însă apărarea sa că nu el a sunat de pe telefon nu poate fi primită de vreme ce martora a arătat că în perioada respectivă a fost sunată de fostul ei concubin și nu de către vreun alt bărbat necunoscut; revenirea inculpatului că, de fapt, e posibil ca cine a sunat pe telefonul fostei concubine să fi vorbit cu sora acesteia este circumstanțială deoarece a fost făcută pentru a se înlătura pertinența declarației fostei sale concubine.
Alibiul inculpatului că ar fi fost la serviciu este contrazis de martorul R. T.
(f.62), șeful echipei inculpatului care a arătat că inculpatul nu a fost la lucru motiv pentru care nu l-a pontat, în schimb seara a fost la microbuzul care ducea oamenii de la serviciu acasă, fapt adeverit și de martorul I. T. (f.51).
Așadar prima instanță nu a comis nicio eroare gravă de fapt în interpretarea probelor acestea fiind univoce .
La examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 aloin.3 C..p.p. nu au fost constatate motive de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței atacate.
Așa fiind în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p. Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.civ.
PENTRU ACE. M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. A., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 1076 din 21 decembrie 2010 a Judecătoriei C. N..
Potrivit art. 36 alin.3 Cod P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată, începând cu data de 18 mai 2010 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
V. G. M. B. | V. C. | D. S. |
Red.CV Dact.SzM/4ex.
| ← Decizia penală nr. 923/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 87/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
