Decizia penală nr. 923/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/A1
DECIZIA PENALĂ NR.923/R/2011
Ședința publică din 02 iunie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. judecător
JUDECĂTORI: M. B.
D. P.
GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. I. împotriva încheierii penale din data de (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Tiberiu Ban, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și însușește recursul declarat în numele său de apărător ales, av.C. Cuc Geanina.
Apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
Se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.B. I., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. I. de fond nu a analizat suficient de atent situația personală a inculpatului și nu a indicat motivele concrete care ar justifica menținerea față de acesta a măsurii arestării preventive. Deși în art.5 din CEDO, se impune instanțelor naționale ca atunci când decid cu privire la luarea măsurii arestării preventive să fie obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces, în hotărârea atacată nu se face nicio referire la o asemenea opțiune. I. de fond a menținut măsura arestării preventive pe baza unor argumente de ordin general și fără vreo referire concretă la situația personală a acestuia. Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există probe că ar încerca să se sustragă sau să influențeze bunul mers al procesului penal, având în vedere că a colaborat cu organele de anchetă și urmărirea penală este finalizată. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Astfel, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C., în sensul că există probe temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcină și condițiile prev.de art.148 lit.f C., în sensul că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu privire la art.143 C. instanța de fond a indicat în detaliu care sunt acele probe și mijloace de probă care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
Jurisprudența națională și CEDO a statuat că atunci când se discută de măsura arestării preventive, probele nu trebuie să ducă la condamnare, ci la bănuiala rezonabilă că a săvârșit o infracțiune. Lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere impactul negativ asupra conștiinței fiecărui cetățean din punct de vedere al gravității faptei comise și a efectelor pe care consumul de droguri ale are asupra sănătății și unor persoane tinere. Dincolo de acest impact negativ cu privire la efectele traficului și consumului de droguri, solicită a se avea în vedere că inculpatul este condamnat deja pentru săvârșirea unor infracțiuni legate de droguri, circumstanță în plus, că în libertate, ar crea o tulburare a ordinii publice prin sentimentul de insecuritate în conștiința membrilor colectivității că instituțiile chemate să asigure ordinea și siguranța cetățenilor în general nu acționează suficient. Inculpatul a fost arestat, apoi pus în libertate și și-a continuat activitatea legată de droguri, astfel că în libertate există riscul să continue astfel de activități, ori acest risc se regăsește printre cele 4 cazuri în care CEDO a statuat că nu se impune cercetarea în libertate a persoanei.
Apărătorul inculpatului arată că toate argumentele Parchetului vizează împrejurarea că există indicii de vinovăție, dar nu această problemă trebuie lămurită, dacă este vinovat sau nu, ci dacă trebuie să fie menținut în arest pentru ca procesul penal să se desfășoare nestingherit. Este adevărat că a mai fost cercetat pentru fapta săvârșite în octombrie 2010, pentru care Tribunalul Sibiu s-a pronunțat în ianuarie 2011. Nu se poate reține că inculpatul are antecedente penale și acest aspect nu are relevanță cu privire persoana sa. Ceilalți inculpați, deși sunt cercetați pentru fapte similare, sunt în libertate și nu există nici un motiv ca recurentul să nu fie judecat tot în libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră nevinovat, dar nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Nu există la dosar probe pentru a se reține infracțiunea de trafic internațional de droguri. A. că a vândut droguri în cantități mici și nu au efecte asupra persoanelor cărora le- a vândut. Pentru faptele comise în 2010 a fost deja condamnat de Tribunalul Sibiu, astfel că nu mai poate fi cercetat a doua oară pentru aceleași fapte. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu mențiunea că nu se va sustrage și va respecta obligațiile impuse.
C U R T E A
Prin rechizitoriul cu nr. 214/D/P/2010 al M.ui P. - D.I.I.C.O.T. - S. T. C. s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului P. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cuaplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al.
1 lit. c din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000.
Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), în temeiul art. 3001 rap. la art. 160/b C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul P. I., fiul lui V. și S., născut la data de (...) în localitatea B. M., județul Maramureș, în prezent arestat preventiv în Arestul IPJ C., măsură care a fost menținută. Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut următoarele: În timpul urmării penale prin Î. penală nr.39/C/2011 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. I. pe o durată de 29 de zile, fiind emise și mandatul de arestare pe numele acestuia, fiind reținut ca și temei de arestare preventivă dispozițiile art. 143 C.pen., art. 148 lit. f C.pen. Ulterior, prin Î. penală nr. 48/C/2011 din data de (...) a T.ui C. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile. Potrivit art. 3001 raportat la art.160b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, după înregistrarea dosarului la instanță, aceasta este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive. Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. I. se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate. Potrivit art. 148 al. 1 C., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C. și există vreunul dintre cazurile de la lit. a - f ale aceluiași articol. Potrivit art. 143 C. coroborat cu art. 148 al. 1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Potrivit art. 681 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat că față de inculpatul P. I. există indicii temeinice în sensul art. 143 C., respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit. c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de care este învinuit. Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, constând în declarațiile inculpatului, declarațiile coinculpaților, declarațiile învinuiților, procese verbale de cumpărare autorizată, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor B. A., M. M. H., T. F. M., B. I. V., L. C. V., H. G., C. I. I. B., Han C. G., T. V. A., P. V., M. M. C. etc, procese verbale de perchezițiedomiciliară, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, rezultă sub aspectul stării de fapt indicii în sensul că inculpatul P. I., în cursul anului 2010 în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pus în vânzare prin intermediul numiților R. M. A. și B. A., droguri de mare risc, respectiv a trimis, prin intermediul numitei Ș. R., inculpatului N. S. O. droguri de mare risc, respectiv amfetamină în cantitate de 22,86 gr., și a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă, mai multor persoane, dintre care una cu vârsta de 16 ani. Același inculpat, în cursul anului 2011, ar fi oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, martorei P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și învinuiților B. M. I. Ș. și D. T. Ș. T., inculpatul a deținut și a consumat, fără drept, droguri de mare risc, din categoriile menționate anterior, singur sau împreună cu alte persoane. De asemenea, mijloacele de probă administrate până în prezent furnizează indicii temeinice și în sensul introducerii în țară, în cursul lunii septembrie 2010, împreună cu inculpata A. C. R., a drogurilor de mare risc - amfetamină și clorfenilpiperazină. De asemenea, temeiul de arestare prev. de art.148 lit. f C. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezidă din gradul deosebit de pericol social al faptelor comise, în acest sens instanța reținând că, fără a se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului și pericolul social a infracțiunii comise, acestea fiind noțiuni diferite, nu se poate realiza o analiză corectă a celui dintâi fără a se ținea seama și de cel de-al doilea. La aprecierea aceleiași noțiuni, instanța a avut în vedere natura drogurilor deținute, traficate ori introduse în țară și cantitatea acestora, caracterul continuat al activităților antisociale desfășurate de inculpat și numărul mare al persoanelor implicate de către inculpat în traficul respectiv consumul de droguri, aspecte care furnizează de asemenea indicii cu privire la amploarea activității ilegale desfășurate de către inculpatul P. I. consecințele absolut nefaste a consumului de droguri de genul celor cu privire la care există indicii că ar fi fost traficate de către inculpat, asupra sănătății fizice și psihice a consumatorilor. În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a reținut că acesta a mai desfășurat activități ilegale cu drogurile, în luna octombrie 2010, fiind condamnat în prezent prin S. penală nr. 25/(...) a T.ui S., nedefinitivă, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, și deși a fost arestat preventiv și în acea cauză până la pronunțarea sentinței, acest aspect nu l-a determinat pe inculpat se stea departe de orice activități în legătură cu drogurile, după cum rezultă cel puțin din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare. Această din urmă împrejurare a îndreptățit instanța să aprecieze odată în plus că scopul măsurilor preventive, prev. de art. 136 C., nu ar putea fi atins decât prin menținerea acestei măsuri preventive luată față de inculpat. S-a reținut că împotriva încheierii de arestare preventivă, respectiv de prelungire a arestului preventiv, inculpatul a declarat recurs însă instanțele de control judiciar au confirmat măsura preventivă dispuse în cauză, iar de la acel moment procesual și până în prezent nu au intervenit elemente noi în cauză. Față de aceste considerente, în temeiul art.3001 rap. la art.160b C., instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, măsură care a fost menținută. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. I., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată înlibertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. I. de fond nu a analizat suficient de atent situația personală a inculpatului și nu a indicat motivele concrete care ar justifica menținerea față de acesta a măsurii arestării preventive. Deși în art.5 din CEDO, se impune instanțelor naționale ca atunci când decid cu privire la luarea măsurii arestării preventive să fie obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces, în hotărârea atacată nu se face nicio referire la o asemenea opțiune. I. de fond a menținut măsura arestării preventive pe baza unor argumente de ordin general și fără vreo referire concretă la situația personală a acestuia. Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există probe că ar încerca să se sustragă sau să influențeze bunul mers al procesului penal, având în vedere că a colaborat cu organele de anchetă și urmărirea penală este finalizată. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoareleconsiderente: Pe baza actelor și lucrărilor existente la dosar instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și, de asemenea, există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat și s-a dispus trimiterea sa în judecată. În sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de acuzare că în cursul anului 2010 în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pus în vânzare prin intermediul numiților R. M. A. și B. A., droguri de mare risc, respectiv a trimis, prin intermediul numitei Ș. R., inculpatului N. S. O. droguri de mare risc, respectiv amfetamină în cantitate de 22,86 gr., și a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă, mai multor persoane, dintre care una cu vârsta de 16 ani. În cursul anului 2011, același inculpat a oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, martorei P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și învinuiților B. M. I. Ș. și D. T. Ș. T., inculpatul a deținut și a consumat, fără drept, droguri de mare risc, din categoriile menționate anterior, singur sau împreună cu alte persoane. De asemenea, mijloacele de probă administrate până în prezent furnizează indicii temeinice și în sensul introducerii în țară, în cursul lunii septembrie 2010, împreună cu inculpata A. C. R., a drogurilor de mare risc - amfetamină și clorfenilpiperazină. Potrivit dispozițiilor art. 150 alin. 1 C., măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror și de către judecător, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată. În ceea ce privește temeinicia hotărârii atacate în cauză, s-a reținut în mod corect că există indicii clare privind desfășurarea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și, de asemenea, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 C., dar și cele menționate în art. 5 paragraf 1 alin. 1 lit. c din C.E.D.O., potrivit cărora „o persoană poate fi privată delibertate în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";. S-a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C., întrucât fapta pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunilor, din modul de săvârșire a acestora și din natura valorilor sociale lezate prin comiterea acestora. Susținerile inculpatului că în motivarea pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere doar gradul de pericol concret al faptelor, nu și situația personală a inculpatului este nefondată. Astfel, inculpatul prezintă periculozitate sporită rezultată din modul în care a înțeles să acționeze în comiterea faptelor și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce, activitatea de trafic de droguri fiind considerat un fenomen transnațional de gravitate deosebită. În cauză nu a fost depășit nici termenul rezonabil al arestării preventive, astfel cum s-a invocat de către inculpat în motivele de recurs. Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină într-un termen rezonabil o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. I. europeană a făcut sublinierea de principiu că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație „să nu rămână multă vreme nejustificat, sub o asemenea acuzație"; (cauza Eckle contra Germaniei, 27 iunie 1968). O altă subliniere făcută de Curte se referă la „. după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale";, statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile în materie civilă adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente. Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. I. împotriva încheierii penale din 25 mai 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul P. I. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. M. B. D. P. D. S. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: R.Mornăilă
| ← Încheierea penală nr. 165/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 112/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
