Decizia penală nr. 573/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.573/2011
Ședința publică din 13 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public - P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentinței penale nr.177 din (...) a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul C. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 grame la mie alcool pur în sânge, prev. și ped.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. I. asistat de apărător desemnat din oficiu av.L. K. din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea parțială a sentinței atacate și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum majorat, astfel încât pedeapsa aplicată în condițiile art.320/1 C.pen., și cu menținerea art.81 C.pen., să reflecte pericolul concret al faptei comise, fiind vădit că prima instanță a acordat o eficiență mult prea mare și nelegală circumstanței atenuante a recunoașterii inculpatului a faptei comise.
Apreciază că aplicarea art.74 lit.c C.pen., este incompatibilă cu art.320/1 C.pen., fiind absorbită de acest ultim text. Arată că legiuitorul prin voința sa a considerat că această conduită sinceră atrage reducerea minimului special cu 1/3 din pedeapsă.
Reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a C.pen., raportată de instanța de fond la lipsa antecedentelor penale ale inculpatul, nu ar trebui acceptată deoarece art.74 lit.a C.pen., nu are această valență juridică. În legătură cu aceste elemente, alături și de o circumstanță reală, respectiv la conducerea pe o distanță mică, nu prezintă nici o importanță, având în vedere celelalte probe care justifică cuantumul pedepsei.
Solicită a se reține limita alcoolemiei de 2,20 grame la mie, precum și alte elemente ce au generat starea de fapt, respectiv împrejurarea că inculpatul a fost depistat în această stare după ce a produs un accident de circulație soldat cu distrugeri materiale. Ținând cont și de elementele constitutive ale cauzei, apreciază că nu se justifică în nici un mod cuantumul de 7 luni a pedepsei aplicate chiar sub limita aplicării art.320/1 C.pen., considerând că pedeapsa aplicată inculpatului nu este de natură să producă nici prevenția specială și nici cea generală.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Apărătorul inculpatului C. I., solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că instanța de fond a făcut o corect încadrare juridică a pedepsei aplicate, reținând o stare de fapt corectă raportat la gravitatea și natura infracțiunii. De asemenea, în mod corect s-a reținut și gradul de pericolul concret al faptei.
In aceste condiții, s-a statuat că infracțiunea săvârșită este o infracțiune de pericol, fapta fiind săvârșită cu intenție directă. Instanța de fond a reținut în mod corect circumstanțele atenuante, împrejurarea că inculpatul a avut o conduită bună atât înainte cât și după săvârșirea infracțiunii, a regretat comiterea acesteia și nu are antecedente penale.
Consideră că toate aceste circumstanțe atenuante reținute de instanța de fond au suport legal, sunt justificate iar în opinia sa reținerea art.320/1
C.pen. cât și a art.76 lit.c C.pen., sunt compatibile.
Mai mult, instanța de fond a avut posibilitatea de a acorda o pedeapsă alternativă, respectiv pedeapsa amenzii și totuși instanța a ales pedeapsa mai aspră de 7 luni închisoare, raportat la situația concretă de săvârșire a faptei, care este îndestulătoare și în măsură să-și atingă scopul.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Inculpatul C. I. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.177 din 28 februarie 2011 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în baza art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002R cu aplicarea art.320/1 C.pr.pen raportat la art.74 lit. a) și c) și
76 lit. e) Cod P. a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui C. A. și C. Ana, născut la data de 27 februarie 1963 în comuna B. jud.Sălaj, domiciliat în mun.C.-N., str.T. nr.25 bl.P-10 ap.43 jud.C., cetățean român, cu studii superioare, inginer, fără loc de muncă, divorțat, doi copii majori, cu stagiul militar satisfăcut, CNP 1. la 7(șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul art. 71 din Codul penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a, și lit.b) din Codul penal.
În temeiul art.81 alin.1 și 2 raportat la art. 82 alin.1 Cod P. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 7 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni.
În baza art.71 alin.5 din Codul P. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 din Codul de P. P.ă raportat la art.83 și art.84 din Codul
P. s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 Ron, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 Ron reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar 50 Ron cheltuielile efectuate pe parcursul cercetării judecătorești.
Onorariul avocatului din oficiu Bărbos C. în cuantum de 200 Ron s-a avansat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...) în jurul orei 16,45 inculpatul a condus autoturismul marca Renault Kangoo cu nr.de înmatriculare (...) în mun.C.-N., pe drumurile publice de pe strada D., sediul ACI până la intersecția B. D. cu str.A. Saligny, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) inscripționat „Școala"; condus de martora P. M., după ce anterior consumase băuturi alcoolice.
Deplasate la fața locului în urma sesizării primite ca urmare a accidentului de circulație soldat cu pagube materiale, organele de poliție au identificat cei doi conducători auto implicați în evenimentul rutier și au constatat că inculpatul emana un miros specific consumului de băuturi alcoolice(proces verbal de constatare, f.4-5 dosUP).
Ambii conducători auto au fost transportați la UPU 1 C.-N. unde inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest „Drager"; rezultând în urma testului de respirație de la ora 16,48 o valoare de 1,2. alcool pur în aerul expirat, martora P. M. fiind și aceasta testată în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul arătând o valoare de 0,0.(fișe rezultate f.8 dosUP).
S-a solicitat inculpatului să se supună recoltării probelor biologice de sânge, ceea ce s-a și realizat, recoltându-se de la acesta o probă de sânge la ora
17,00, inculpatul refuzând recoltarea celei de a doua probe, refuz expres consemnat în procesul verbal de prelevare încheiat(f.6 dosUP). Totodată inculpatul a fost examinat clinic rezultând că acesta părea sub influența alcoolului, astfel cum rezultădin buletinul de exeminare clinică(f.4 dosUP).
În urma analizei probei de sânge a rezultat o alcoolemie a inculpatului la momentul prelevării probei-17,35 de 2,2., conform buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2315/2009(f.9)
Starea de fapt reținută anterior de instanță reiese și din declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală (f.26-30) care a recunoscut că, anterior conducerii autoturismului a consumat băuturi alcoolice, respectiv o cantitate de 250-3. țuică într-un interval orar de 10-15 minute.
În drept, fapta inculpatului care, în data de (...) în jurul orei 16,45 a condus autovehiculul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice din mun.C.-N. având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,20 g%o întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 modif. și republ.
Potrivit art.87 alin.1 din actul normativ menționat, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii din fișa emisă în urma testării cu aparatul alcooltest coroborată cu buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie, declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor oculari P. M. și Dioszegi Laszlo și a martorilor asistenți Fizșan C. și T. Krumpe Istvan reiese faptul că numitul C. I. a circulat pe drumurile publice din mun.C.-N. în data de (...) în jurul orei 16,45 având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,20 g/l alcool pur în sânge.
Dat fiind că limita legală permisă de lege este de 0,80 gr/l alcool pur în sânge, se realizează elementul material al infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002. Urmarea imediată este dată de starea de pericol pentru relațiile sociale privind circulația pe drumurile publice, ocrotite prin norma penală ce incriminează fapta respectivă ca infracțiune. Î. infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze este una de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din însăși materialitatea faptei(ex re).
În ceea ce privește vinovăția inculpatului instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală cu intenția directă definită în cadrul art.19 pct.1 lit.a) din C.pen. Chiar din declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală, reiese că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul art.345 alin.2 din C.pr.pen. l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală prev. și ped. de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 modif. și republ.
Potrivit dispozițiilor legale care incriminează infracțiunea prev. și ped. de art. 87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 ce face obiectul prezentei cauze stabilesc că săvârșirea acestei fapte penale se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani.
În situația judecării pricinii penale potrivit procedurii simplificate a
„pledoariei de vinovăție";, cum este situația speței dedusă judecății de față, în conformitate cu dispozițiile exprese ale art.320/1 alin.7 C.pr.civ. inculpatul, în caz de condamnare beneficiază de cauza legală de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Totodată, la individualizarea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită instanța, în conformitate cu art.72 din C.pen. a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite(ținând cont de distanța relativ mică parcursă de inculpat) în raport cu importanța valorilor sociale încălcate, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, instanța a reținut, în temeiul art.74 literele a) și c) din
C.pen. cu titlul de circumstanțe atenuante judiciare, pe de o parte conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, iar pe de altă parte atitudinea acestuia după săvârșirea faptei. Conduita anterioară a inculpatului s-a raportat la lipsa de antecedente penale a acestuia, fapt ce reiese din fișa de cazier acestuia(f.6verso dos.I). În perioada care a urmat săvârșirii infracțiunii, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată,de fiecare dată când a fost audiat de către organele de urmărire penală, exprimându-și în mod real regretul că a comis această faptă și a răspuns solicitărilor organelor judiciare penale, dovedind astfel o conduită procesuală adecvată.
Odată reținute circumstanțele atenuante judiciare, instanța a fost obligată să le acorde și eficiență legală. Raportat la aceste dispoziții legale, în temeiul art.76 lit.e) din C.pen., conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei, iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 2., instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de
7(șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. și ped. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 modif. și republ.
În ceea ce privește natura sancțiunii penale aplicate instanța s-a orientat asupra pedepsei închisorii și nu asupra pedepsei amenzii penale, reținând totuși valoarea ridicată a alcoolemiei și faptul că inculpatul a fost implicat într- un eveniment rutier soldat cu minime pagube materiale.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art.71 alin.2 din C.pen. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii(ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C.pen. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit. b) din C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat- activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepselor aplicate. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art.64 lit.a) teza I din
C.pen.
Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C.pen. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabou
și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept aunor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României.
Apreciind în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, conform art.81 din C.pen. pe durata unui termen de încercare de
2(doi) ani și 7(șapte) luni, potrivit art.82 din C.pen.
În conformitate cu dispozițiile art.71 alin.5 din C.pen. instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 din C.pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din C.pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal, recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a învederat faptul că, în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c C. în condițiile în care s-a făcut aplicarea art.320 ind.1 C. Procedând astfel instanța de fond a dat o dublă importanță aceleași împrejurări, reducând nelegal de două ori cuantumul pedepsei aplicate. Pentru ca o pedeapsă să fie de natură să producă prevenția generală și specială este necesar ca la individualizarea acesteia să se țină cont de criteriile generale prev. de art.72 C., de gradul de pericol social concret al faptei comise, în speță de alcoolemia deosebit de mare a inculpatului, infracțiunea comisă fiind una de pericol.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, probatoriu ce a stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul întocmit la data de (...) de P. de pe lângă Curtea de A. C.
Inculpatul nu a contestat starea de fapt, manifestând o atitudine sinceră, de recunoaștere în totalitate a vinovăției sale, solicitând aplicarea art.320 ind.1
C.
Încă din faza de urmărire penală inculpatul, audiat fiind a arăta în mod expres nu numai că recunoaște comiterea faptei de conducere pe drumurile publice ( circa 200m)a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație de 2,20 g%o, dar a arăta că și regretă săvârșirea acesteia, precizând că a refuzat recoltarea celei de a doua probe biologice tocmai din considerentul că știa că este în mod vădit vinovat de încălcarea dispozițiilor legale.
Conduita inculpatului în fața instanței de fond și apoi în fața Curții de A. a fost de asemenea exemplară, inculpatul prezentându-se încă de la primele termene de judecată fixate și manifestând în mod expres regret față de cele întâmplate.
Un alt aspect important este acela că, din toate datele de la dosar, lipsa antecedentelor penale, a sancțiunilor contravenționale, rezultă că fapta descrisă în actul de sesizare a instanței și recunoscută în totalitate de către inculpat a fost un accident în viața acestuia.
Față de cele de mai sus, în consens și cu jurisprudența CEDO ( cauza
Boldea/României) apreciem că, în mod corect instanța de fond a făcutaplicarea art.320 ind.1 C. dar a dat și eficiență circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a, c C., reducând pedeapsa cu o lună sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere conduita procesuală a inculpatului, faptul că acesta a recunoscut sincer și neformal comiterea faptei și se află la prima confruntare cu legea penală, fiind încadrat în societate.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefundat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA
CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 177 din 28 februarie 2011 a
Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. R.
GREFIER M. B.
Red.MR/SMD
3 ex./(...)
Jud.fond.P. Pucas T.L
| ← Decizia penală nr. 555/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 165/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
