Decizia penală nr. 87/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.87/R/2011
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
G. : L. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarate de inculpatul I. I. V., împotriva încheierii penale din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M. prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.1/1 pct.1 din legea 61/1991 republicată; art.20
C.penal rap.la art.175 alin.1 lit.i C.penal; art.321 alin.1 C.penal; art.180 alin.2 C.penal cu aplicarea art.33 lit.a și b C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul I. I. V. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.G. A., din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.I. M., din cadrul Baroului
C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs precum și o declarație pe proprie răspundere a numitei T. M., mătușa inculpatului, aceasta fiind persoana care l-a crescut de mic.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheieriiatacate si rejudecând cauza să se dispună, în principal, revocarea arestării preventive si judecarea inculpatului in stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, apreciind ca in cauza temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv au încetat si nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate. A. că încheierea instanței de fond este nelegala si netemeinica raportat la faptul că temeiul prev. de art. 148 lit. f nu mai subzista si nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate a inculpatului. A. in data de (...) după ce inculpatul a ieșit de la discoteca împreuna cu un prieten s-a deplasat la un local fast-food, proprietate a pârtii vătămate H. M. D., unde au comandat de mâncare si s-au așezat la o masa in spatele localului. Între timp in local au intrat mai multe persoane aflate in stare de ebrietate care erau puse pe scandal . La început s-au legat de inculpat jignindu-l si i-au adresat mai multe înjurături după care au devenit din ce in ce mai agresivi scuipându-l si adresându-i amenințări. Inculpatul in prima faza nu a reacționat dar când aceștia au devenit din cein ce mai agresivi a scos un briceag pe car îl avea asupra sa si i-a avertizat sa-l lase in pace că el nu vrea scandal. La un moment dat o persoana a dat cu pumnul încercând sa-l lovească pe inculpat, insa acesta s-a ferit de lovitura îndreptata împotriva sa si deoarece era atacat de cel puțin 3 persoane care au declanșat împotriva lui un atac material, direct, imediat si injust prin acest atac punându-i in pericol grav sănătatea inculpatul neputând sa fuga din local deoarece se afla in spatele lui iar pentru a ieși trebuia sa treacă de agresori si in ajutorul lui neintervenind nicio persoana din local, fiind intr-o stare de temere stare provocata de atacatori, existând o disproporție vădita intre numărul acestora si inculpat care era singur, acesta a ales sa se apere refuzând a fi o victima si a dat cu briceagul de mai multe ori in speranța ca atacatorii se vor descuraja si Îl vor lăsa in pace. Din păcate loviturile in prima faza au atins abdomenul pârtii vătămate T., după care deoarece administratorul localului a intervenit si s-a interpus intre părțile combatante a fost atins si el din greșeala .Instanța trebuie sa aibă în vedere si cauzele care ar putea înlătura caracterul penal al faptei respectiv depășirea legitimei apărări prevăzuta de art. 44 al.3 Cod P. ori, instanța care a hotărât menținerea arestului nu a făcut referire la aceste aspecte in motivarea încheierii, aspecte pe care inculpatul le-a învederat instanței el arătând ca recunoaște ca a dat cu briceagul insa de frica si fără a dori sa rănească pe cineva ci doar sa ii sperie pentru ca era atacat. In speța prin starea de fapt reținuta prin rechizitoriu se poate retine cel puțin in favoarea inculpatului starea de provocare , circumstanța prevăzuta de art. 73 lit. b
Cod P. insa in acest moment intre depășirea legitimei apărări si starea de provocare susține ca nu s-a stabilit o limita foarte clara iar orice dubiu in acesta faza trebuie sa profite inculpatului acesta bucurându-se de prezumția de nevinovăție. In ce privește pericolul social pe care inculpatul l-ar reprezenta pentru societate daca ar fi judecat in stare de libertate solicită a se avea în vedere și persoana inculpatului care este un tânăr fără antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penala si si-a manifestat regretul încă din momentul când vătămarea a fost produsa, inculpatul anunțând prin intermediul serviciului public 112 fapta si solicitând ajutor, iar in aceste momente chiar daca inculpatul are o stare familiala foarte grea, tatăl fiind decedat, mama la munca in I. si având in întreținere o mătușă de 70 de ani, familia încearcă sa repare prejudiciul pe care acesta l-a produs pârtilor vătămate. R. la aceste circumstanțe personale ale inculpatului apreciază ca acesta nu ar reprezenta pericol public daca ar fi judecat in stare de libertate ci i s-ar da posibilitatea de a încerca sa repare prejudiciile provocate in cazul in care ar fi găsit vinovat. In privința limitelor de pedeapsa instanța trebuie sa tina cont si de prevederile L. 2., care prin art. 320 ind. 1 statuează ca daca inculpatul si-ar recunoaște vina si nu ar solicita alte probe , limitele de pedeapsa se reduc cu o treime si ținând cont de cel puțin starea de provocare precum si de circumstanțele atenuante din cauza, la individualizarea pedepsei inculpatului i s-ar putea aplica o pedeapsa in cazul in care ar fi găsit vinovat pe care s-o execute in stare de libertate.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond care în mod corect a constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut-o. A. că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143
C.pr.pen., fiind întrunite de asemenea ambele condiții ale temeiului de arestare, cel prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În acestsens trebuie avut în vedere natura infracțiunilor comise, gravitatea acestora, pedeapsa prevăzută de lege, modalitatea în care se presupune că faptele au fost comise precum și impactul negativ social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății.
Inculpatul I. I. V., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că regretă foarte mult faptele comise.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului I. I. V., dispunându-se menținerea acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 7 ianuarie 2011 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 507/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul I. I. V. (CNP 1., fiul lui I. și V., născut la data de 30 septembrie
1989 în S. M., județul M., domiciliat în Sarasău nr. 278, județul M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M.) pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri, port ilegal de cuțit și lovire prev. de art.20 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit.i Cod penal, art.321 alin.1 Cod penal, art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991 și art.180 alin. 2 Cod penal. Inculpatul I. I. V. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr.518 din 24 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 24 decembrie 2010 și până la data de 21 ianuarie 2011, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.35/U din 24 decembrie 2010. Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, prin încheierea penală nr.180/R/2010 pronunțată de Curtea de A. C. fiind respins ca nefondat recursul declarat de inculpat (fila 84 dosar urmărire penală). În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că la data de (...), inculpatul, aflându-se în loc public, în prezența mai multor persoane, a aplicat mai multe lovituri de briceag în abdomen părții vătămate T. A. R., cauzându-i leziuni corporale ce i-au pus acestuia viața în primejdie, iar apoi l-a lovit cu briceagul în abdomen pe partea vătămată H. M. D., provocându-i astfel leziuni traumatice vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale. După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 C., respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de fond a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. De asemenea, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate. A., din actele de urmărire penală rezultă că sunt incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală, iar pentru prezumata faptă legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală). În acest sens, s-a avut în vedere natura infracțiunilor, gravitatea acestora, pedeapsa prevăzută de lege, modalitatea în care se presupune că faptele au fost comise (în loc public), precum și impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății. În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz. Inculpatul se presupune că a comis o infracțiune contra vieții, punând așadar în pericol valori sociale esențiale apărate de legea penală, iar prin modalitatea și împrejurările în care se prezumă cu au fost săvârșite faptele, pe fondul consumului de alcool și prin aplicarea de lovituri de cuțit părților vătămate, tribunalul a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I. I. V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Recursul declarat în cauză este nefondat. Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea unor fapte de natură penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.. În egală măsură, în cauză subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. h C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că aceste temeiuri se mențin și impun în continuare menținerea măsurii preventive având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, comiterea lor, într-un loc public, impactul social negativ în opinia publică și valorile sociale încălcate. În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv, din cele prev. de art. 3. C., care să atragă casarea hotărârii atacate. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l conform art. 192 alin. 2 C. la 225 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial parțial în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. I. V., detinut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 13 ianuarie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 225 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A. G., L. S. Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...).
| ← Decizia penală nr. 112/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1902/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
