Decizia penală nr. 1153/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1153/R/2011

Ședința publică din data de 1 iulie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. C. M. JUDECĂTORI: C. I.

GREFIER : T. G.

C. V.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. prin P. : S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. T. F. împotriva sentinței penale nr. 641 din 28 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. T. F., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, av. Chilea M. Irina, cu delegație avocațială la dosar și partea civilă J. M., lipsă părțile civile SC R & D T. SRL, S. C. DE U. P. D. O. F. C.-N.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului B. T. F., av. I. I. M., cu delegație avocațială la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial și încetarea mandatului apărătorului din oficiu,

Inculpatul B. T. F., întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului B. T. F. în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c/1

C.pr.pen., coroborat cu art. 385/9 pct. 10 C.pr.pen., solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 641/2011 a Judecătoriei G., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că aceasta nu s-a pronunțat asupra unei probe esențiale pentru inculpat.

În fapt, solicită remarcarea faptului că la termenul de judecată din data de 18 aprilie 2011 instanța de fond a procedat la terminarea dezbaterilor și a concluziilor orale, dispunând amânarea pronunțării hotărârii pentru data de

28 aprilie 2011, pentru a se depune concluzii scrise și a se face dovada achitării daunelor materiale. În fapt, la data de 27 aprilie 2011, între orele 13-

14, prin apărător ales inculpatul a expediat prin fax la Judecătoria Gherla, cu confirmare de primire, concluzii scrise și factură chitanță pentru suma de

1919,35 către partea civilă S. C. de U. P. D. O. F. C.-N., cele două înscrisuri primind număr de înregistrare. Cu toate acestea, la termenul fixat pentru pronunțarea hotărârii, aceste înscrisuri nu au fost luate în considerare pentru că nu au ajuns la dosar. Î. instanței că la fila 133 al dosarului instanței de fond există un proces verbal întocmit la data de 18 mai 2011 de către grefierul de ședință, din care rezultă că aceasta a găsit în birou înscrisurile de mai sus, motiv pentru care s-a întocmit respectivul proces verbal. Apreciază că este vorba de o eroare umană scuzabilă, care însă nu trebuie să împieteze buna desfășurare a procesului penal sau să priveze inculpatul de dreptul său la apărare și dreptul la un proces echitabil, cu luarea în calcul a tuturor probelor. Dacă cele două înscrisuri, care au fost expediate și primite în termenul legal, ar fi fost luate în considerare, acestea ar fi fost determinante pentru soluționarea atât a laturii penale a cauzei, raportat la dispozițiile art. 72 și 74 C., cât și a laturii civile, deoarece s-a făcut dovada achitării prejudiciului formulat și dovedit de partea civilă.

P. aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe esențiale pentru inculpat. D. la dosar copie de pe procesul verbal de la fila 133 dosarul instanței de fond.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de către inculpat doar cu privire la latura civilă, apreciind că problema evidențiată de către apărare poate fi remediată și în recurs, constatându-se că pretențiile părții civile S. C. de U. P. D. O. F. C.-N. au fost satisfăcute. Pe latură penală, apreciază că situația nu s-a schimbat, partea vătămată la infracțiune s-a constituit parte civilă și a solicitat pretenții pe care inculpatul nu le-a achitat. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a comis cinci infracțiuni foarte grave, i s-au reținut circumstanțe atenuante, iar faptul că a achitat pretențiile civile părții civile S. C. de U. P. D. O. F. C.-N., situația nu se schimbă.

Apărătorul inculpatului B. T. F., în replică, solicită a se avea în vedere că în dispozițiile art. 74 lit. b C. se menționează și stăruința de a înlătura paguba pricinuită, iar partea civilă S. C. de U. P. D. O. F. C.-N. a fost singura parte civilă care a demonstrat pretențiile civile, astfel că solicită a se lua în vedere la o corectă individualizare a pedepsei, iar latura penală influențează și latura civilă.

Partea civilă J. M. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului, cu mențiunea că este mulțumit de hotărârea pronunțată de instanța de fond.

Inculpatul B. T.-F., având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, cu mențiunea că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 641 din (...) pronunțată de Judecătoria Gherla în dosarul nr. (...) s-a respins solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c din Codul penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.

1, art. 209 alin. 1 lit. e și g din Codul penal.

În temeiul art. 184 alin. 1 și alin. 3 din Codul penal a fost condamnat inculpatul B. T. F., fiul lui M. și P., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., CNP

1., posesor al CI seria KX nr. 6., de cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, domiciliat în C.-N., str. Lăcrimioarelor nr. 7, ap. 38, jud. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată I. M.

În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b din

Codul penal, a art. 74 alin. 1 lit. b din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal a fost condamnat inculpatul B. T. F., la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu față de părțile vătămate B. P. și B. I.

În temeiul art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal, a art. 74 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. b din Codul penal a fost condamnat inculpatul B. T. F., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată C. L.

În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal a fost condamnat inculpatul B. T. F. la pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În temeiul art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal a fost condamnat inculpatul B. T. F. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea la locul faptei.

În temeiul articolului 33, litera a din Codul penal s-a constatat că cele cinci infracțiuni au fost săvârșite în concurs.

În temeiul articolului 34, litera b din Codul penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele cinci infracțiuni, alegând dintre aceste pedepse, pedeapsa cea mai grea și i-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu cinci luni, aplicând pedeapsa finală de 4 ani 5 luni închisoare.

În temeiul art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.

În temeiul articolului 357, aliniatul 2 lit. a din Codul de procedură penală s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestului preventiv, și anume începând cu data de (...) și până la rămânerea definitivă a sentinței penale.

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.

În temeiul articolului 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la articolul 313, aliniatul 1 din Legea nr.95/2006 modificat prin OUG nr.72/2006 și articolul 999 din Codul civil s-a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă C. de A. de S. C. în drepturile căreia s-a subrogat furnizorul de servicii medicale S. C. Județean de U. „. D. O. F. C.-N. și în consecință a obligat pe inculpat să plătească în favoarea părții suma de 1895,21 lei și dobânda legală începând cu data de (...) (ziua următoare datei externării părții vătămate I. M.) și până la data achitării integrale a sumei acordate cu titlul de daune materiale.

În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la articolul 999 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă I. M. și în consecință a obligat pe inculpatul B. T. F. să plătească în favoarea acesteia suma de 9.000 lei cu titlul de daune morale.

În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la articolul 999 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă R&D T. SRL C. prin administrator K. I. Y. A. și în consecință a obligat pe inculpatul B. T. F. să plătească în favoarea acesteia suma de 8.000 lei cu titlul de daune materiale.

În temeiul art. 191 alin. din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul B. T. F. la plata sumei de 1700 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

În temeiul articolului 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată (av. M. I.) în sumă de 75 lei s-a avansat din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului

C. și a rămas în sarcina statului.

P. a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în noaptea de (...) inculpatul B. T. F. a participat împreună cu martorul V. P. la discoteca organizată în localitatea B. De acolo l-a contactat telefonic pe C. L., angajat în calitate de taximetrist la SC R&D T. SRL pentru a-l transporta la locuința sa din C.-N. Partea vătămată a ajuns la discoteca din localitatea B. în jurul orelor

02³⁰, însă după o perioadă de timp petrecută în interior a fost trimis din nou în

C.-N. de către inculpat pentru a-l aduce pe martorul M. A., care să intervină pentru clarificarea unor probleme apărute între B. T. F. și alte persoane de etnie romă din localitatea B. P. reținerea acestei stări de fapt, instanța a coroborat declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpat cu cele date de către V. P. și C. L.

După plecarea părții vătămate C. L. de la discoteca din localitatea B., între inculpat și mai multe persoane de etnie romă a izbucnit un scandal care s-a derulat în fața discotecii, finalizat prin fuga lui B. T. F. și a lui V. P., urmăriți fiind de persoanele cu care au avut neînțelegeri. În acest sens, declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale martorilor V. P., B. A., A. M., D. P., M. A. date în faza de urmărire penală

Conform declarațiile lui V. P. și a lui B. T. F., cei doi s-au îndreptat spre postul de poliție comunal. În timp ce se aflau în apropierea postului de poliție s-au apropiat de ei și martorii C. M. C. și S. V., care i-au întrebat ce s-a întâmplat. Aceștia au declarat că inculpatul și martorul V. P. erau foarte agitați și doreau să se răzbune pe persoanele care i-au agresat la discotecă. B. T. F. a rămas în fața postului de poliție, iar martorul V. P. și-a continuat drumul spre stația CFR B., pentru a ieși înaintea taxiului care îl transporta pe M. A.

În timp ce se întorcea de la C. N. cu autoturismul, partea vătămată C. L. a asistat la mai multe convorbiri telefonice dintre martorul M. A. și inculpat, din care și-a dat seama că B. T. F. a fost bătut de mai multe persoane și că se află în fața postului de poliție din B. Îndreptându-se spre sediul poliției comunale, în apropierea stației CFR, partea vătămată l-a recunoscut pe martorul V. P. A oprit taxi-ul pe care îl conducea și l-a luat și pe V. P., iar după aceea s-a îndreptat spre postul de poliție.

Ajuns în apropierea postului, partea vătămată C. L. l-a observat pe inculpat în fața sediului poliției, care era singur. Partea vătămată susține că a oprit autoturismul lângă B. T. F., fără a preciza însă dacă a întors sau nu autoturismul. Cu privire la direcția în care era îndreptat autoturismul în momentul în care a fost oprit în fața postului de poliție au existat dubii datorită declarațiilor contradictorii ale părților și ale martorilor. A., inculpatul, martorii V. P. și M. A. au arătat în declarațiile date în faza de urmărire penală, dar și în faza de judecată că autoturismul a fost parcat cu partea din față înspre direcția C.-B., deci înspre discotecă. Aceleași susțineri se regăsesc și în declarațiile martorilor Veg K. și S. V., date în faza de judecată.

În schimb, martorii C. M. C., P. P. A. și B. A. au susținut atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată că autoturismul care a venit spre grupul din care făceau parte a fost înainte întors deoarece se afla oprit pe direcția B.-C. A. susținere a fost reiterată în cursul urmăririi penale de către martorii A. M. și D. P.

Partea vătămată C. L. a arătat în declarația dată la fila 6 dosarul de urmărire penală că „mi-am continuat drumul până în fața sediului poliției iar în fața sediului se afla Dorel fără a fi însoțit de altcineva. Am oprit autoturismullângă Dorel…"; A. în vedere că Postul comunal de P. B. se află pe partea stângă a drumului pe direcția C.-B., din cele menționate anterior de partea vătămată C. L. nu poate fi stabilit cu exactitate modul în care a fost oprit autoturismul.

Însă, prin coroborarea declarației părții vătămate C. L. cu cea a martorului M. A. (fila 131 dosarul de urmărire penală) din care reiese „Cândam ajuns cu taxiul în fața sediului P.i Comunale B., lângă poarta de intrare în curte l-am observat pe B. T. F. stând în fața porții având în mână o sticlă de plastic cu apă și se spăla pe față. I-am spus taximetristului să oprească lângă F., a oprit autoturismul pe partea stângă a direcției de mers, am coborât din autoturism"; instanța a apreciat că autoturismul a fost oprit în fața postului de poliție cu fața spre discotecă, deci pe direcția C.-B.

Cu privire la cele întâmplate în fața postului de poliție, declarațiile inculpatului s-au coroborat până la un punct cu cele ale părții vătămate C. L. și ale martorilor V. P., M. A., S. V., C. M. C. și B. A.

A., după ce C. L., M. A. și V. P. au coborât din mașină, acestea s-au apropiat de inculpat pentru a afla ce s-a întâmplat și pentru a vedea starea în care se afla. Și-au dat seama că acesta era foarte agitat și speriat, prezenta lovituri în zona feței și încerca să le spună ce s-a întâmplat la discotecă. De cei trei s-au apropiat și martorii S. V. și C. M. C., care au asistat la o parte din discuțiile celor patru, în timp ce martorul V. P. s-a urcat pe bancheta din spate a autoturismului, plângându-se că îl doare spatele.

În timpul discuțiilor din fața sediului poliției, partea vătămată C. L. s-a aflat în apropierea autoturismului, respectiv în interiorul spațiului dintre portiera față stânga care era deschisă și autoturism, iar cheile se aflau în contact. Acest aspect reiese din declarația martorului B. A. dată în faza de urmărire penală, care s-a coroborat cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate C. L. - ultimele date în faza de judecată.

Din declarațiile inculpatului, ale părții vătămate C. L. și ale martorilor M.

A., V. P. și S. V. reiese că, la un moment dat, s-a apropiat martorul B. A., care le-a spus că se îndreaptă spre ei un grup de persoane. Din direcția discotecii au auzit un grup de persoane care se apropia, însă din cauza întunericului nu s-a putut distinge despre cine anume era vorba. Toți au crezut că sunt persoanele cu care inculpatul a avut o altercație în noaptea respectivă la discotecă, situație în care au intrat în panică.

A., partea vătămată C. L. i-a cerut inculpatului să plece pentru a nu-i fi avariată mașina, M. A. a fost sunat în acele momente de lucrătorul de poliție, căruia i-a comunicat cele auzite și care i-a spus să aștepte că va mai dura aproximativ 10 minute până la sosirea lui, fapt refuzat de către martor care s-a îndreptat spre direcția B.-C., spre cartierul în care locuiesc persoanele de etnie romă.

B. T. F. s-a speriat și a agresat-o pe partea vătămată pentru a-și asigura accesul la mașină, respectiv l-a tras și ulterior l-a împins pe C. L. pentru a putea urca la volan și a porni taximetrul care avea cheile în contact. Cu privire la agresiunile exercitate de către inculpat asupra părții vătămate instanța a coroborat declarațiile date de către martorii B. A. și C. M. C. cu cele date de inculpat pe parcursul procesului penal și de către partea vătămată în faza de judecată.

Pe bancheta din spate se afla martorul V. P., iar la volan a urcat inculpatul, deși cunoștea că nu posedă permis de conducere.

Aflându-se cu fața pe direcția C.-B., mașina a fost condusă spre grupul care se apropia. A. era format din mai multe persoane care se întorceau de la discotecă și care circulau atât pe carosabil, cât și pe acostament. Cu privire lamodul de deplasare a persoanelor care făceau parte din grupul ce se întorcea de la discotecă instanța, având în vedere că era noapte, nu era circulație, că trotuarele sunt mai puțin practicabile, că exista și o zonă de acostament, instanța a reținut că acestea se deplasau atât pe acostament, cât și pe carosabil, pe sensul de mers B. - C., așa cum rezultă din toate declarațiile martorilor.

Grupul a observat mașina care se apropia însă nu i-a dat importanță decât în momentul în care aceasta a trecut pe contrasens, respectiv pe sensul în care se deplasau martorii. În momentul în care s-a apropiat de grup, marea majoritate a persoanelor a reușit să se ferească din calea autovehiculului sărind în șanțul de pe marginea drumului, cu excepția părții vătămate I. M. A. a fost lovit cu partea din față stânga a mașinii și proiectat la o distanță de câțiva metri, căzând în șanț.

Mașina și-a continuat traseul pe partea stângă a direcției de mers aproximativ 47 de metri, după care a intrat în zidul imobilului aparținând părților vătămate B. I. și B. P. Inculpatul și martorul V. P. au coborât din autoturism și au pătruns prin escaladarea gardului în curtea imobilului aparținând părților vătămate B. I. și B. P.

Auzind zgomot, părțile vătămate au ieșit afară să vadă ce s-a întâmplat, iar în curte au observat două persoane care traversau curtea și se îndreptau spre imobilul vecin. Partea vătămată B. I. i-a întrebat ce caută în curtea lui, iar unul dintre cei doi i-a răspuns că fug deoarece alte persoane vor să îi bată. Partea vătămată s-a uitat dacă pe stradă sau în curte mai este cineva, dar nu a auzit vreun zgomot din zona în care avea vizibilitate. Datorită prezenței câinelui de la vecini, inculpatul și martorul V. P. au renunțat să escaladeze în continuare gardul imobilului familiei B., s-au întors și s-au întins pe jos, lângă un bazin. Partea vătămată B. I. a intrat în casă pentru a telefona la poliție, timp în care cele două persoane au fost supravegheate de către soția acestuia. În continuare, partea vătămată B. I. a ieșit din curte, unde a văzut casa lovită în lateral și o mașină tamponată, oprită în pom. La scurt timp a sosit la fața locului și un echipaj al ambulanței, iar după aceea mai multe echipaje de poliție.

Partea vătămată B. I. le-a cerut lucrătorilor de poliție să îi scoată din curte pe cei doi, însă aceștia l-au rugat să le permită să rămână acolo până îi vor duce ei la postul de poliție. Î. timp s-au adunat mai multe persoane atât în drum, cât și în interiorul curții imobilului familiei B..

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 7426/II/B/188 din data de (...) partea vătămată I. M. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, care pot data din data de (...) și care necesită pentru vindecare 52 - 55 zile de îngrijiri medicale. Potrivit adresei nr.

15571/(...) a S. clinic de U. „. dr. O. F. partea vătămată a fost internat în perioada (...) - (...) în Secția C.ă Ortopedie-Traumatologie II cu diagnosticul

„TCC grad I. Fractură ram. Ischio-ilio-pubian stg cu minimă deplasare.

Fractură sacru fără deplasare. Escoriații multiple la nivelul scalpului cu hematom peri-orbital str. Accident rutier";.

P. reținerea situațiilor de fapt prezentate mai sus, instanța a coroborat declarațiile inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 69 Codul de procedură penală, cu declarațiile părților vătămate, ale martorilor - date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, cu informațiile din cuprinsul proceselor verbale de constatare a infracțiunii flagrante, cu certificatul de constatare medico-legală, cu procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele foto întocmite, cu buletinele de analiză toxicologică, cuprocesele verbale de confruntare, cu rezultatul testului cu aparatul Drager și buletinul de examinare clinică.

Din adresa nr. 97073 din (...) a S.ui P. Comunitar Regim Permise de C. și

Î. a V. (fila 57 dosarul de urmărire penală) reiese că B. T. F. nu figurează în evidență cu permis de conducere.

Din adresa nr. 267838/(...) a Secției 7 P. din cadrul P.i municipiului C.-

N. reiese că inculpatul este cercetat în dosarul penal nr. 267838/(...) pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și că a fost sancționat contravențional în datele de (...) și de (...).

Din adresa nr. 6. din (...) a Secției III P. din cadrul P.i municipiului C.-N. reiese că B. T. F. este cunoscut drept o persoană cu un comportament necorespunzător în societate și în familie, fiind sancționat contravențional în perioada 2001-2010 de 14 ori pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 61/1991 și de 2 ori pentru încălcări ale prevederilor fostului Decret nr. 328/1966 privitor la circulația pe drumurile publice (fila 63 dosarul de urmărire penală).

Din fișa de cazier de la fila 67 din dosarul de urmărire penală reiese că B. T. F. a fost condamnat anterior de două ori pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie, ultima pedeapsă fiind de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 235/2003 a T.ui C. Inculpatul a executat în perioada (...) - (...) pedeapsa menționată anterior, fiind liberat condiționat cu un rest neexecutat de 906 zile închisoare.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Fapta inculpatului B. T. F., care, în noaptea de 12 septembrie 2010, a condus autoturismul marca „Dacia Logan"; cu numărul de înmatriculare (...) - proprietatea părții vătămate SC R&D T. SRL C., cu încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, cauzând din culpa sa exclusivă un accident de circulație în urma căruia partea vătămată I. M. a suferit leziuni corporale care au necesitat 52-55 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal și pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului B. T. F. s-a concretizat în acțiunea de a conduce un autovehicul cu încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă cauzarea unui accident în urma căruia partea vătămată I. M. a suferi leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește latura subiectivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a culpei cu prevedere, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv cauzarea unui accident și vătămarea corporală a unei persoane, a acceptat posibilitatea producerii acestora.

Cât privește reținerea în sarcina inculpatului a formei agravate a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 3 Cod penal, aceasta a fost impusă de faptul că urmarea produsă s-a datorat nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul, respectiv a dispozițiilor art. 35 din OUG 195/2002 modificată („Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența si siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publiceori private";), ale art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată („Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație";) și ale art. 77 din OUG 195/2002 modificată (Conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație in urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane este obligat sa ia masuri de anunțare imediată a politiei, sa nu modifice sau sa șteargă urmele accidentului ….

(2) Orice persoana care este implicata sau are cunoștință de producerea unuiaccident de circulație in urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, precum si in situația in care in eveniment este implicat un vehicul care transporta mărfuri periculoase este obligata sa anunțe de îndată politia si sa apeleze numărul național unic pentru apeluri de urgenta 112, existent in rețelele de telefonie din România.

(3) Este interzis oricărei persoane sa schimbe poziția vehiculului implicat intr-un accident de circulație in urma căruia a rezultat moartea sau vătămareaintegrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, sa modifice starea locului sau sa șteargă urmele accidentului fara încuviințarea politiei care cercetează accidentul).

Conform principiului „non bis in idem"; instanța nu va reține ca agravantă la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și împrejurările că inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice (având în vedere că pentru acest comportament a fost sancționat contravențional - fila

83 dosarul de urmărire penală), fără a poseda permis de conducere și că a părăsit locul accidentului - pentru aceste ultime două conduite fiind judecat în prezentul dosar penal.

S-a reținut că fapta inculpatului B. T. F., care, în noaptea de 12 septembrie 2010, a pătruns fără drept, pe timp de noapte, împreună cu martorul V. P., în curtea părților vătămate B. I. și B. P. din localitatea B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 din Codul penal și pedepsită cu închisoarea de la

3 la 10 ani.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului B. T. F. s-a concretizat în acțiunea de a pătrunde fără drept într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul părților vătămate, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a vieții intime sau private a familiei B., încălcându-le astfel libertatea părților vătămate.

În ceea ce privește latura subiectivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și - deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a libertății părților vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Cât privește reținerea în sarcina inculpatului a formei agravate a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, aceasta a fost impusă de faptul că pătrunderea a avut loc pe timp de noapte și a fost efectuată de către două persoane.

Cu privire la fapta de sustragere a autoturismului, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și b lit. b și c din Codul penal îninfracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g din Codul penal.

Infracțiunea de tâlhărie este una dintre infracțiunile complexe, care are un obiect juridic principal (identic cu al infracțiunii de furt - ce constă în relațiile sociale de ordin patrimonial referitoare la posesia și detenția asupra bunurilor mobile) și un obiect juridic secundar (identic cu al infracțiunilor de lovire sau alte violențe/vătămare corporală/vătămare corporală gravă sau amenințare - ce constă în relațiile sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea persoanei îndreptățite să păstreze anumite bunuri, respectiv relațiile sociale referitoare la viața, integritatea corporală sau libertatea persoanei).

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptelor inculpatului

B. T. F. s-a concretizat în două acțiuni strâns legate între ele, respectiv acțiunea de a lua din detenția părții vătămate autoturismul și cea de exercitare a violențelor fizice și psihice asupra lui C. L., acțiuni aflate într-o relație de intercondiționare (exercitarea agresiunii a avut drept scop înfrângerea rezistenței părții vătămate pentru a putea scoate din detenția acesteia autoturismul). Aceste acțiuni au avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă trecerea vehiculului din detenția părții vătămate C. L. în stăpânirea inculpatului și, totodată, cauzarea unor suferințe fizice/psihice.

Cu privire la activitatea secundară realizată de către inculpat, art. 211 alin. 1 din Codul penal prevede că aceasta poate fi efectuată „prin întrebuințare de violențe";. A. semnifică o constrângere fizică sau psihică exercitată asupra unei persoane, acțiune care trebuie să fie efectivă și să aibă aptitudinea de a înfrânge rezistența victimei, fără a fi necesar ca ea să aibă caracterul unei forțe irezistibile. Aptitudinea violenței de a constrânge se apreciază în fiecare caz în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta (M. Basarab, G.

Mateuț, C. Butiuc, R. B., V. Mirișan - Codul penal comentat, Editura

Hamangiu 2008, p. 416).

A. în vedere împrejurările comiterii faptei de către B. T. F. (pe timp de noapte, după un prealabil scandal între inculpat și alte persoane, în prezența mai multor prieteni ai acestuia, după un prealabil consum de alcool etc.), scopul exercitării agresiunilor asupra părții vătămate și coroborând declarațiile lui C. L. cu cele ale martorilor B. A. și C. M. C., instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite cele două componente ale infracțiunii de tâlhărie, respectiv însușirea și violența, situație în care faptele săvârșite de către inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c din Codul penal și pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani și nu de furt calificat.

În ceea ce privește latura subiectivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției directe în ceea ce privește acțiunea de sustragere - întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptelor lui și a urmărit cauzarea acestuia și a intenției indirecte în ceea ce privește acțiunea de „. a părții vătămate să cedeze autovehiculul.

Fapta aceluiași inculpat, care, în data de 12 septembrie 2010 a condus autoturismul marca „Dacia Logan"; cu numărul de înmatriculare înmatriculare (...) - proprietatea părții vătămate SC R&D T. SRL C. fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată și pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei lui B. T. F. s-a concretizat în acțiunea de a conduce un autovehicul fără a poseda permis deconducere, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.

În ceea ce privește latura subiectivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Fapta aceluiași inculpat, care, a părăsit locul accidentului care a avut loc la data de 12 septembrie 2010 pe drumul județean 161 A, fără aprobarea poliției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea la locul faptei, prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată și pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului s- a concretizat în acțiunea de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție în scopul de a se sustrage cercetărilor, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a cercetărilor efectuate de organele abilitate.

În ceea ce privește latura subiectivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției directe, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei lui și a urmărit cauzarea acestuia.

Întrucât, inculpatul B. T. F. a săvârșit infracțiunile de violare de domiciliu, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, de tâlhărie și de părăsire a locului accidentului

(infracțiuni intenționată, a căror pedeapsă prevăzută de lege este mai mare de

1 an) după considerarea ca executată a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 235/2003 a T.ui C., sunt aplicabile în cauză și dispozițiile art. 37 lit. b din Codul penal - recidiva post-executorie.

Întrucât, inculpatul B. T. F. a săvârșit mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 33 lit. a din Codul penal, faptele fiind comise în concurs.

Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța constată întrunite aceste condiții pentru toate infracțiunile pentru care B. T. F. a fost trimis în judecată.

În vederea unei juste individualizări judi ciare a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C., respectiv, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Codul penal și în OUG 195/2002 republicată, gradul de pericol social al faptelor raportat la persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

A., instanța a reținut că infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpatul

B. T. F. față de părțile vătămate SC R&D T. SRL C.-N. și C. L., prezintă un grad mediu de pericol social, că acest inculpat nu este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier și caracterizările/notele de relații atașate la dosar, fiind condamnat anterior de două ori pentru comiterea unor infracțiuni asemănătoare (tâlhărie). În plus, în perioada 2002 - 2007 inculpatul a executat o pedeapsă privativă de libertate, fiind liberat condiționat cu un rest de 906 zile închisoare. Din notele de relații întocmite de lucrătorii de poliție din cadrul localității de domiciliu a inculpatului rezultă că acesta este cunoscut drept o persoană cu un comportament problematic atât în familie,cât și în comunitate, fiind sancționat contravențional de numeroase ori și chiar cercetat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni (conducere fără permis). Cu toate acestea, experiența privării de libertate și a contactului cu autoritățile judiciare nu și-a atins rolul său educativ, având în vedere faptul că B. T. F. nu a renunțat la comportamentul infracțional.

Cu privire la justificarea inculpatului că ar fi comis faptele pentru care este judecat în prezentul dosar penal în stare de provocare, instanța a apreciat că:

P. reținerea stării de provocare sunt necesare a fi îndeplinite următoarele condiții: a) să existe o activitate provocatoare din partea victimei, care să declanșeze săvârșirea unei infracțiuni; b) actul provocator al victimei să determine o puternică tulburare sau emoție infractorului; c) infractorul să fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; d) infracțiunea să se îndrepte împotriva provocatorului.

A. în vedere faptul că B. T. F. a fost implicat într-o altercație în perioada în care se afla la discotecă, că a trecut o anumită perioadă de timp între agresiunea suferită și săvârșirea de către acesta a infracțiunilor pentru care este judecat în prezent, că relația cu partea vătămată C. L. a fost una de amiciție, că aceasta nu a participat la agresarea inculpatului, etc., instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 73 lit. b) din Codul penal.

Cu toate acestea, instanța a considerat că starea de agitație în care se afla B. T. F. ca urmare a agresiunilor suferite în aceeași seară la discoteca din localitatea B. a avut un rol important în modul de derulare al evenimentelor ulterioare, în sensul că a influențat modul de percepere și de interpretare a informației oferite de martorul B. A. (că se apropie un grup de persoane venind din direcția discotecii), conducând la formarea convingerii că persoanele care se apropiau ar fi aceleași cu agresorii de la discotecă. În acel context inculpatul a considerat că luarea mașinii ar reprezenta cea mai la îndemână soluție de a scăpa de alte eventuale agresiuni, fără a se gândi la celelalte consecințe.

A., în temeiul articolului 74 alin. 2 din Codul penal, instanța a reținut cele menționate anterior cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară pentru infracțiunea de tâlhărie. O. reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța a fost obligată să îi acorde și eficiență legală și de aceea în temeiul articolului 76, litera b din Codul penal, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an.

În noile limite ale pedepsei aplicabile în prezenta speță ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante (1 an - 5 ani închisoare), instanța s-a orientat spre maxim având în vedere modul de săvârșire a infracțiunii, urmările produse, dar și faptul că inculpatul nu a renunțat la comportamentul infracțional nici în urma executării unor pedepse privative de libertate pentru comiterea unor fapte asemănătoare (recidivă post-executorie).

A. în vedere toate acestea, instanța a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pedeapsa de 4 ani închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

La stabilirea cuantumului pedepsei pentru săvârșirea de către inculpat la aceeași dată a infracțiunii de conducere fără permis, instanța nu a reținut vreo circumstanță atenuantă, având în vedere faptul că anterior acesta a fostsancționat contravențional pentru acest tip de comportament, dar și că în prezent este cercetare pentru comiterea aceluiași tip de faptă de către organele de poliție din cadrul P.i municipiului C.-N.

În limitele prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată (1 -

5 ani închisoare), instanța s-a orientat spre pedeapsa medie având în vedere faptul că inculpatul nu a valorificat într-un sens pozitiv experiența contactului cu autoritățile judiciare pentru comiterea aceluiași tip de faptă penală și nici avertismentele acestora în vederea renunțării la comportamentul infracțional.

A. în vedere toate acestea, instanța a apreciat că pentru săvârșirea la data de (...) a infracțiunii de conducere fără a poseda permis pedeapsa de 2 ani

6 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

La stabilirea cuantumului pedepsei pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată I. M. instanța nu a reținut vreo circumstanță atenuantă judiciară și s-a orientat spre maximul prevăzut de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal datorită modului în care a fost săvârșită fapta, respectiv trecerea pe contrasens a autovehiculului condus de inculpat și îndreptarea spre grupul de persoane care se deplasau spre postul comunal de poliție.

A. în vedere toate acestea, instanța a apreciat că pentru săvârșirea la data de (...) a infracțiunii de vătămare corporală din culpă pedeapsa de 2 ani închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

La stabilirea cuantumului pedepsei pentru săvârșirea de către inculpat la aceeași dată a infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetarea la fața locului, instanța nu a reținut vreo circumstanță atenuantă, având în vedere modul și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea (în strânsă legătură cu celelalte infracțiuni), dar mai ales atingerea pe care a adus-o valorilor ocrotite de lege.

În limitele prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată (2 -

7 ani închisoare), instanța s-a orientat peste pedeapsa medie având în vedere faptul că inculpatul nu a manifestat vreun interes umanitar/gest de ajutorare a persoanei vătămate, ba mai mult - chiar a încercat să se îndepărteze de locul faptei sub pretextul că ar fi fost urmărit în scop de răzbunare.

A. în vedere toate acestea, instanța a apreciat că pentru săvârșirea la data de (...) a infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetarea la fața locului pedeapsa de 4 ani închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

La stabilirea cuantumului pedepsei pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de violare de domiciliu, instanța a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. b din Codul penal, respectiv stăruința depusă de infractor pentru a a repara paguba pricinuită, aspect care reiese din pozițiile părților vătămate B. I. și B. P. - care au arătat că nu se constituie părți civile în cauză deoarece prejudiciul suferit a fost acoperit de familia lui B. T. F.

O. reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța a fost obligată să îi acorde și eficiență legală și de aceea în temeiul articolului 76, litera c din

Codul penal, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii estede 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni.

În noile limite ale pedepsei aplicabile în prezenta speță ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante (3 luni - 3 ani închisoare), instanța s-a orientat spre un cuantum mediu având în vedere împrejurările, dar mai ales scopul săvârșirii infracțiunii.

A. în vedere toate acestea, instanța a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

În temeiul articolului 33, litera a din Codul penal s-a constatat că cele cinci infracțiuni au fost săvârșite în concurs.

În temeiul articolului 34, litera b din Codul penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele cinci infracțiuni, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

A. în vedere numărul faptelor săvârșite, gradul de pericol social pe care acestea îl prezintă, cuantumul fiecărei pedepse care a fost aplicată inculpatului, persoana lui B. T. F. care este recidivist, fiind condamnat anterior și executând deja două pedepse privative de libertate pentru comiterea unor infracțiuni asemănătoare, instanța a adăugat un spor de 5 luni închisoare la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, rezultând pedeapsa finală de 5 ani

5 luni închisoare.

Existența recidivei, numărul infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care au fost acestea comise, dar mai ales menținerea comportamentului infracțional după contactul cu mediul penitenciar și cu organele judiciare a condus instanța la concluzia că scopul pedepsei stabilite prin prezenta sentință penală poate fi atins doar prin privarea de libertate a inculpatului.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale lui B. T. F. duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia a fost interzisă pe durata executării pedepsei.

Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul B. T. F. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.

În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a

II-a din Codul penal, pe durata executării pedepsei aplicate.

Instanța a constatat că prin ordonanța din data de (...) din dosarul penal nr. 1711/P/2010 al P.i comunale B. a fost luată față de inculpatul B. T. F. măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore începând cu data de (...) orele

14¹⁰, iar prin Î. penală nr. 55/2010 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarulpenal nr. (...) al Judecătoriei G. (filele 184-188 dosarul de urmărire penală), a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului B. T. F. în temeiul art. 143 și articolului 148 literele d și f din Codul de procedură penală, pe o perioadă de

29 de zile ((...) - (...)), hotărâre menținută prin încheierea penală nr.

101/R/2010, pronunțată de Tribunalul Cluj.

Prin încheierea penală nr. 57/(...) a Judecătoriei G. pronunțată în dosarul penal nr. (...) s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe timp de 30 de zile, începând cu data de (...) până la (...) (filele

198-199 dosarul de urmărire penală), hotărâre menținută prin încheierea penală nr. 112/R/(...) a T.ui C. (fila 199 dosarul de urmărire penală).

Pe parcursul judecării cauzei inculpatul a fost menținută privarea de libertate până în prezent. A., în temeiul articolului 357, aliniatul 2 lit. a din Codul de procedură penală raportat la art. 88 alin. 1 din Codul penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate de 5 ani 5 luni închisoare perioada reținerii și a arestului preventiv, și anume din (...) până la rămânerea definitivă a sentinței penale.

În temeiul articolului 350 alin. 1 instanța a menținut măsura arestării preventive.

Cu privire la latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată C. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, că părțile vătămate B. I. și B. P. au renunțat la constituirea de parte civilă în cauză deoarece au recuperat prejudiciul cauzat de către inculpat prin săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală.

Partea vătămată SC R&D T. SRL C.-N. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 2.500 euro reprezentând contravaloarea reparațiilor avariilor autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare (...), iar în faza de judecată și-a menținut această poziție. În planșele fotografice depuse la filele 50-51 în dosarul de urmărire penală sunt evidențiate avariile suferite de autoturism, care au fost constatate și prin procesul verbal de cercetare la fața locului - fila 40 dosarul de urmărire penală.

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului (cauza Comingersoll c. Portugalia, CEDO 2000).

Din actele depuse la dosar rezultă că acel autoturism aparține părții civile (fila 11 dosarul de urmărire penală), din probele de la dosar (planșa fotografică și procesul verbal de cercetare la fața locului) rezultă avariile suferite, iar între conduita inculpatului și producerea accidentului și implicit a distrugerilor autoturismului există raport de cauzalitate. A. în vedere faptul că până în prezent inculpatul nu l-a despăgubit cu nimic pe păgubit, instanța a apreciat suma de 8.000 lei ca având un caracter rezonabil . Așa fiind, instanța a stabilit în echitate, că suma de 8.000 lei va putea contribui la justa dezdăunare a părții civile (a se vedea și Decizia nr. 412 din 19 mai 2010 - Curtea de A. C., Secția penală și de minori).

În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la articolul 999 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă R&D T. SRL C. prin administrator K. I. Y. A. și în consecință a obligat pe inculpatul B. T. F. să plătească în favoarea acesteia suma de 8.000 lei cu titlul de daune materiale.

Cu privire la suma solicitată de partea civilă I. M., cu titlu de daune morale, instanța a apreciat că acordarea de daune morale pentru prejudiciul suferit de partea vătămată este justificată, iar la stabilirea acestor daune, instanța a avut în vedere suferințele fizice pe care a trebuit să le suporte parteavătămată, traumatismele și fracturile multiple pe care le-a suferit din cauza accidentului rutier, întinderea acestor suferințe din punct de vedere temporal pe o perioadă de 52-55 zile de îngrijiri medicale și măsura în care vătămarea ce i-a fost cauzată a afectat situația profesională și familială a părții civile. L. în considerare aceste criterii, instanța a apreciat că o sumă de 9000 lei ar fi suficientă și echitabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă.

Instanța a constatat că furnizorul de servicii medicale S. C. de U. „. D. O.

F. C.-N., s-a constituit parte civilă în cauză (filele 21-25 dosarul de urmărire penală) cu suma de 1895,21 lei, drept contravaloare a cheltuielilor ocazionate de internarea părții vătămate, conform fișei de decont depuse la dosarul penal. În temeiul articolului 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la articolul 313, aliniatul 1 din Legea nr.95/2006 modificat prin OUG nr.72/2006 și articolul 999 din Codul civil a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă C. de A. de S. C. în drepturile căreia s-a subrogat furnizorul de servicii medicale S. C. de U. „. D. O. F. C.-N. și în consecință a obligat pe inculpat să plătească în favoarea părții civile S. C. de U.

„. D. O. F. C.-N. suma de 1895,21 lei și dobânda legală începând cu ziua următoare datei externării părții vătămate I. M. și până la data achitării integrale a sumei acordate cu titlul de daune materiale. S-a constatat că la dosarul penal au fost depuse ulterior pronunțării sentinței copie după mandatul poștal nr. MAN00001226/(...) din cuprinsul căreia reiese că inculpatul a depus suma de 1895 lei în contul S. C. de U. „. dr. O. F., aspect care poate fi luat în considerare doar de către instanța de control judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. T. F. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că aceasta nu s-a pronunțat asupra unei probe esențiale pentru inculpat.

În motivarea recursului se arată că, la termenul de judecată din data de

18 aprilie 2011 instanța de fond a procedat la terminarea dezbaterilor și a concluziilor orale, dispunând amânarea pronunțării hotărârii pentru data de

28 aprilie 2011, pentru a se depune concluzii scrise și a se face dovada achitării daunelor materiale. În fapt, la data de 27 aprilie 2011, între orele 13-

14, prin apărător ales inculpatul a expediat prin fax la Judecătoria Gherla, cu confirmare de primire, concluzii scrise și factură chitanță pentru suma de

C., cât și a laturii civile, deoarece s-a făcut dovada achitării prejudiciului formulat și dovedit de partea civilă.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că în cauză recursul declarat de către inculpat este fondat.

Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente

și concludente a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrările juridice ale faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev și ped de art 184 alin 1 și 3 Cod penal, ainfracțiunii de violare de domiciliu prev și ped de art. 192 alin 2 Cod penal, a infracțiunii de tâlhărie prev și ped de art. 211 alin 1 și alin 2 lit b și c Cod penal, a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev și ped de art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 și a infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor judiciare prev și ped de art. 89 alin 1 din OUG nr.

195/2002.

A. în esență s-a reținut că, în data de 12 septembrie 2010 inculpatul a condus fără a poseda permis de conducere, pe drumul județean 161 A un autoturism marca Dacia Logan cu încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice cauzând din culpa sa exclusivă un accident de circulație în urma căruia partea vătămată J. M. a suferit leziuni corporale care au necesitat 52-55 zile de îngrijiri medicale, părăsind locul accidentului fără aprobarea poliției.

În aceeași dată pe timp de noapte inculpatul a pătruns împreună cu învinuitul V. P. în curtea părților vătămate B. I. și B. P. din B. De asemenea, inculpatul și-a însușit pe nedrept prin amenințare și violență în data de 12 septembrie 2010 pe timp de noapte în loc public autoturismul marca Dacia

Logan cu numărul de înmatriculare (...) aflat în detenția părții vătămate C. L.

Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, adică gradul de pericol social al faptelor, modul concret de comitere al acestora, precum și persoana inculpatului care se află în stare de recidivă postexecutorie, fiindu-i reținută circumstanța atenuantă judiciară prev de art. 74 alin 2 Cod penal, astfel că, pedepsele aplicate au fost just dozate și nu se impun a fi reduse.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, raportat și la antecedența penală a inculpatului care a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni similare iar din caracterizările dosarului rezultă că acesta este o persoană cu o conduită necorespunzătoare în familie și societate, fiind sancționat contravențional de mai multe ori, astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.

Este superfluă solicitarea apărătorului inculpatului de a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, deoarece în momentul pronunțării hotărârii înscrisurile trimise prin fax ce conțineau concluzii scrise și chitanța pentru suma de 1919,35 lei achitată de către partea civilă S. C. de U. P. D. O. F. C.-N. nu au fost depuse la dosar din eroare, fiind găsite ulterior de către grefierul de ședință și astfel nu au putut fi luate în considerare de către instanța de fond.

A. împrejurare nu este imputabilă instanței de fond iar recuperarea prejudiciului, chiar parțial poate fi constatată ulterior și în căile de atac , astfel recursul inculpatului este fondat în acest sens.

Ca atare, Curtea în baza art. 385/15 pct 2 lit d Cod procedură penală va admite recursul declarat de către inculpatul B. T.-F., arestat în Penitenciarul

Gherla, împotriva sentinței penale nr. 641/(...) a Judecătoriei Ghela pe care, o va casa numai cu privire la latura civilă și, rejudecând : se va constata achitat parțial prejudiciul cauzat părții civile C. de A. de S. C. prin plata sumei de

1918,35 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate I. M.

Se va menține dispoziția privind obligarea inculpatului la plata către partea civilă C. de A. de S. C. a dobânzii legale aferente sumei de 1895,21 lei, începând cu data de (...) până la data de (...), data achitării.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Se va deduce din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv din data de 12 septembrie 2010 la zi.

Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial, ce se va avansa din fondurile M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în temeiul art. 192 alin 3 Cod procedură penală.

P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite recursul declarat de către inculpatul B. T.-F., arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 641/(...) a Judecătoriei Ghela pe care, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., o casează numai cu privire la latura civilă și, rejudecând :

Constată achitat parțial prejudiciul cauzat părții civile C. de A. de S. C. prin plata sumei de 1918,35 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate I. M.

Menține dispoziția privind obligarea inculpatului la plata către partea civilă C. de A. de S. C. a dobânzii legale aferente sumei de 1895,21 lei, începând cu data de (...) până la data de (...), data achitării.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv din data de

12 septembrie 2010 la zi.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial, ce se va avansa din fondurile M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. C. M. C. I. V. C.

Red. I.C.M/S.M.D.

3 ex./(...)

T. G.

GREFIER

← Sentința penală nr. 81/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 759/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1153/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1153/2011, Curtea de Apel Cluj