Decizia penală nr. 1517/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1517/R/2011
Ședința publică din data de 30 septembrie 2011
I. constituită din : PREȘEDINTE : I. C. I. - judecător JUDECĂTORI : I. C. M.
C. V.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr. 206 din 18 mai 2011, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr.(...), privind pe inculpatul B. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. și ped. de art. 239 alin. 1, alin. 2 și 5 C.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. V. - av. U. C., din cadrul Baroului
C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul B. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P., solicită admiterea recursului formulat deparchet, casarea parțială a sentinței atacate și rejudecând cauza să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună majorarea pedepsei aplicată inculpatului având în vedere natura faptei imputate.
De asemenea, susține că în mod nelegal instanța de fond a dispus prin încheierea de îndreptare a erorii materiale a minutei din (...), adăugarea alin.2 al art.239 C.
Apărătorul inculpatului B. V., apreciază admisibil recursul referitor la motivul de nelegalitate invocat de parchet, apreciind că adăugarea al.2 al art.239 C., nu putea fi îndreptat prin încheiere, impunându-se astfel trimiterea cauzei spre rejudecare.
Mai mult, inculpatul a solicitat judecarea sa în baza procedurii simplificate a art.320/1 C.pr.pen.
În subsidiar, solicită admiterea recursului sub acest aspect.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, susține că aceasta a fost corect aplicată raportat la gravitatea faptei și persoana inculpatului. S. a se avea în vedere că fapta a fost comisă de inculpat pe fondul consumului de alcool și a conflictului intervenit cu familia sa.
În consecință, apreciază că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare reflectă gradul de pericol social, persoana inculpatului precum și reeducarea acestuia.
C U R T E A :
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.26 din 18 mai 2011 Judecătoria Zalău în baza art.239 alin. 1,2 și 5 Cod penal , cu aplic. art. 3201alin. 7.Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul B. V., fiul lui V. și L., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în com. S., sat N., nr. 161, jud. S., cu antecedente penale, căsătorit, CNP 1., la pedeapsa de:
- 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art.861 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B. V. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni , stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal. S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj. În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță. În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal. În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii, de la (...) la (...). În baza art. 118 lit. b) Cod penal s-a dispus confiscarea unei securi cu mâner din lemn, cu lungimea de 60 cm, ridicată de la B. V. în data de (...). În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B. V. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 600 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - av. Mureșan Dumitru, vor fi avansați din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. (400 lei pentru faza de urmărire penală și 200 lei pentru faza de judecată) . Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin Rechizitoriul din data de (...) al P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău, din dosar nr.561/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. V., pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 al. 1,2 și 5 C. Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...). În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt: Învinuitul B. V., locuiește împreună cu soția sa B. R. și cei doi copii minori B. și R. în locuința soacrei sale Vancea Letiția în com. S., sat N., nr.161. Învinuitul consumă ocazional alcool, iar în aceste împrejurări se ceartă cu soția și soacra sa pe care le-a amenințat și alungat din locuință de mai multe ori. În după-amiaza zilei de (...) acesta a consumat alcool, astfel că a ajuns să se certe din nou cu soția și soacra sa, pe care le-a alungat din locuință. Învinuitul le-a amenințat că le omoară, având în mână un topor pe care îl ascuțea. Martora B. L. a sunat de pe drum la 112 solicitând intervenția organelor de poliție. Partea vătămată A. M., care deține funcția de șef al P. de P. S. s-a deplasat cu autoturismul de serviciu în N., unde, cam la 100 de metri de casa învinuitului, a vorbit cu martora B. R., aceasta spunându-i ce s-a întâmplat. Partea vătămată era îmbrăcată în uniforma de poliție, așa cum a rezultat din declarațiile acestuia, dar și ale martorilor B. R. și B. B. S-a dus în curtea locuinței învinuitului, unde s-a întâlnit cu martorii B. B. și B. R. Î. de cei doi copii s-a dus spre bucătăria de vară, unde era lumină. Partea vătămată a deschis ușa exterioară a bucătăriei de vară, cea din interior fiind deschisă. Învinuitul era singur în bucătăria de vară, stând pe un scaun care era vizavi de ușa de intrare, cam la 4 m de aceasta (foto 4-f.8) Atât partea vătămată cât și martorul B. B. a declarat că acesta avea într-o mână o secure iar în cealaltă un disc de la polizor, cu care ascuțea securea. Partea vătămată l-a salutat pe învinuit și l-a întrebat ce s-a întâmplat. Învinuitul i-a cerut să iasă afară dacă vrea să mai trăiască. Imediat s-a și ridicat de pe scaunul pe care stătea și ținând în mâna dreaptă toporul a pornit spre partea vătămată. Aceasta a făcut un pas în spate și a închis pe dinafară ușa bucătăriei de vară, ținând cu mâna stângă de clanță pentru a-l împiedica pe învinuit să iasă, sperând că se va calma. Învinuitul a aruncat cu toporul în geamul de la ușa de la bucătărie, rupând perdeaua și spărgând geamul (foto 4-8). Toporul a căzut afară, dincoace de ușă. Un ciob de la geamul spart a sărit cam la 2-3 m distanță de ușă, rănindu-l la obraz pe fiul mai mic al învinuitului, B. R., care stătea în fața scărilor (foto 14-15, f.13- 14). Partea vătămată s-a ferit în lateral și a lăsat de clanța de la ușă, astfel că învinuitul a ieșit afară și s-a îndreptat spre partea vătămată încercând să o lovească. Între ei a intervenit martorul B. B. care l-a prins pe tatăl său în brațe și a încercat să-l împingă în spate. Învinuitul a reușit totuși să o prindă pe partea vătămată de mânecile de la scurtă și l-a tras spre el. În aceste împrejurări uniforma s-a rupt sub brațul drept (foto 11-13, f.12-13). Martorul B. B. a reușit să-l împingă pe tatăl său până lângă o țeavă de la capătul scărilor și l-a imobilizat pe tatăl său între el și țeavă, partea vătămată reușind astfel să scape și să părăsească curtea. Cu ocazia cercetării la fața locului a fost ridicată securea pe care a folosit-o învinuitul la săvârșirea amenințării și pe care a aruncat-o după partea vătămată. Acesta constituie corp delict, în sensul art. 95 C.p.p. Pentru dovedirea stării de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului B. V. (f. 21, 22-23); declarațiile părții vătămate A. M. V. (f. 24-25, 26-27) declarațiile martorei B. R. (f. 28-29, 30);declarațiile martorului B. B.-V. (f. 31-32, 33); proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f. 3-14); procesverbal predare primire cuțit (f. 39); fișă cazier judiciar învinuit (f.19-20); proces-verbal de prezentare material de urmărire penală (f. 41-42). La termenul de judecată din data de (...), inculpatului i s-au adus la cunoștință prevederile art.3201 C.p.p. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.57 ). Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut că declarațiile de recunoaștere ale inculpatului date în faza de urmărire penală și confirmate în data de (...) (f. 21, 22-23,57) se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv cu declarațiile părții vătămate A. M. V. (f. 24-25, 26-27) declarațiile martorei B. R. (f. 28-29, 30); declarațiile martorului B. B.-V. (f. 31-32, 33);proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f. 3-14); proces verbal predare-primire cuțit (f. 39), astfel că situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite: în data de (...), după ce a consumat băuturi alcoolice și s-a certat cu soția și soacra sa, fiind solicitată prezența organelor de poliție, B. V. l-a amenințat cu moartea și a exercitat acte de violență asupra agentului de poliție A. M., rupând uniforma acestuia. În drept, fapta inculpatului B. V. care, în data de (...), l-a amenințat cu moartea și a exercitat acte de violență asupra lui A. M., agent de poliție ce își exercita atribuțiile de serviciu ca urmare a unei sesizări telefonice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 al. 1,2 și 5 C. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în amenințarea cu moartea și în exercitarea de acte de violență , faptă comisă nemijlocit și în măsură să creeze stare de temere, față de un agent de poliție aflat în exercițiul funcției sale . Sub aspectul laturii subiective, inculpatul B. V. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal, acesta având reprezentarea faptei sale, prevăzându-i rezultatul și urmărind producerea lui. Astfel, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a știut că amenințarea cu moartea și actele de violență au fost îndreptate împotriva unui agent de poliție care se afla în exercițiul funcției sale. Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 al. 1,2 și 5 C. La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța se va raporta la dispozițiile art.72 alin.1 și art. 52 C.penal, și anume: gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate și urmarea produsă), persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, infracțiunea a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției și a avut ca urmare producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale care privesc ocrotirea autorității de stat și, implicit, a funcționarilor investiți cu exercițiul acestei autorități. I. a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 39 de ani, fără o ocupație, fără loc de muncă și este cunoscut cu antecedente penale, acesta neaflându-sela prima confruntare cu legea penală. Potrivit fișei de cazier judiciar (f.20), B. V. a mai fost condamnat,în anul 1992, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, față de condamnarea suferită fiind împlinit termenul de reabilitare. În cauză a fost întocmit un referat de evaluare a inculpatului, concluziile acestuia fiind că B. V. a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat în prezentul dosar pe fondul consumului de alcool în cantități care determină diminuarea autocontrolului. Ținând cont de faptul că și în trecut consumul de alcool a favorizat alte manifestări violente ale inculpatului față de soție și soacră, iar sancțiunile administrative nu au avut efect pozitiv, se consideră că posibilitățile acestuia de a gestiona situațiile conflictuale într-o manieră non-violentă sunt diminuate datorită incapacității de a adopta strategii de evitare ale consumului de alcool și a lipsei de motivație pentru schimbare. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă și pe fondul neînțelegerilor cu soția și soacra sa. În prezent, B. V. nu lucrează , singura care aduce „venituri"; în casă fiind soacra, beneficiara unei pensii de boală în cuantum de 360 lei. Situația prezentă este percepută de inculpat ca fiind una umilitoare, el fiind incapabil să contribuie în mod constant la întreținerea familiei. Deși muncește constant în propria gospodărie, meritele sale nu sunt recunoscute de familie, inculpatul primind deseori critici , fapt care induce o stare perpetuă de frustrare. F. că atât soția, cât și soacra lui folosesc la adresa sa cuvinte injurioase, determină o ripostă pe măsură, dar numai în momentele în care este beat. Inculpatul a declarat că este capabil să ignore criticile sau injuriile când nu este beat, dar în momentele în care este amețit de alcool, își amintește umilința îndurată și se revoltă. Totodată, inculpatul a declarat că nu este mulțumit de modul în care soția înțelege să- și îndeplinească anumite îndatoriri față de el-spre exemplu în a-i spăla haine,etc. Aceste nemulțumiri ale inculpatului au fost menționate și de fratele acestuia , care a constatat repetat preocuparea deficitară a cumnatei pentru buna întreținere a locuinței, în general, și a îmbrăcămintei inculpatului. La data deplasării consilierului responsabil de caz la domiciliul inculpatului, unele aspecte prezentate de cei doi frați au fost observate în mod direct, starea de curățenie a locuinței fiind precară. Deși starea de tensiune din familie cauzată de comportamentul inculpatului influențează în mod negativ dezvoltarea celor doi copii, prin sentimentele de frică și nesiguranță induse acestora, B. V. nu devine violent față de ei în momentele în care este sub influența băuturilor alcoolice, acceptând admonestările acestora , fără ripostă. Referitor la sancțiunea care ar putea fi aplicată soțului, d-na B. a declarat că nu dorește ca acesta să fie privat de libertate , reclamația sa având drept scop calmarea acestuia și evitarea vreunei agresiuni serioase la adresa sa și a mamei sale, de aceea nici nu a depus vreo plângere în acest sens. D-na B. dorește să-și sprijine soțul în vederea renunțării la consumul de alcool. Inculpatul regretă că a acționat în manieră violentă și recunoaște că de-a lungul timpului a mai fost violent fizic față de soția lui, dar consideră că în viitor se poate corecta dacă va fi ajutat de soție , prin schimbarea atitudinii acesteia față de consumul de alcool, în sensul unei mai mari toleranțe și, totodată, prin evitarea influenței din partea mamei sale (50-52). Potrivit prevederilor art. 3201 C.p.p., în caz de recunoaștere a faptei reținute în actul de sesizare și solicitare ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul închisorii. Având în vedere aceste prevederi, circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța apreciază că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea lui B. V. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj. I. apreciază că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient. Deși în cauză există împrejurări enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, respectiv atitudinea inculpatului de recunoaștere și de regret față de infracțiunea comisă, simpla existență a acestora nu obligă instanța să le rețină ca și circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală sub minimul special, cuantumul pedepselor aplicate având însă în vedere reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, potrivit art. 3201 alin. 7 C.p.p.. În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții Europene a D. O., jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că, o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia,întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv; interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect și, totodată, reținând că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod pen. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. I. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.861 alin.l și art.865 alin.2 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 6 luni, inculpatul a mai fost condamnat anterior, dar în ceea ce privește aceste condamnări sunt aplicabile prevederile art. 38 al. 2 C. și, ținând seama de persoana condamnatului , de comportamentul său după comiterea faptei, pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei . În consecință, în baza art.861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal. S-a încredințat supravegherea inculpatului B. V. - S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, va obliga inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță. În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se va suspenda și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal. B. V. a fost reținut pentru 24 de ore, din data de (...), ora 0240 până în (...), ora 0240, perioadă din care s-a dedus timpul de la ridicarea sa și conducerea până la sediul poliției și apoi la parchet (f.16). Astfel, în baza art.88 Cod penal, instanța a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii, de la (...) la (...). În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că A. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. b) Cod penal, s-a dispus confiscarea unei securi cu mâner din lemn, cu lungimea de 60 cm, ridicată de la B. V. în data de (...), bunul fiind folosit pentru comiterea infracțiunii de ultraj. În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul B. V. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 600 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - av. Mureșan Dumitru, vor fi avansați din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. (400 lei pentru faza de urmărire penală și 200 lei pentru faza de judecată) . Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Zalău solicitând casarea acesteia împreună cu încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 26 mai 2011 și a se reține că încadrarea corectă a faptei este cea prev.de art.239 alin.1,2 și 5 C., iar pedeapsa aplicată inculpatului să fie majorată ținându-se cont de pericolul deosebit de ridicat a faptei săvârșite prin prisma calității persoanei împotriva căreia este îndreptată și a împrejurării concrete în care aceasta s-a comis. Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu, Curtea constată că hotărârea atacată este nelegală pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Inculpatul B. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev.de art.239 alin.1, alin.2 și alin.5 C. reținându-se în sarcina sa că la data de 5 martie 2010 a amenințat-o pe partea vătămată A. M. și a exercitat acte de violență împotriva acestuia, știind că are calitatea de polițist și era în exercitarea atribuțiilor de serviciu. I. a pronunțat hotărârea la data de 18 mai 2011 întocmind minuta în care s-a menționat că încadrarea juridică a faptei ca fiind cea prevăzută de art.239 alin.1 și 5 C.dispunând condamnarea inculpatului în baza acestei dispoziții cu aplic.art.3201 alin.7 C.la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea disp.art.861 alin.1 C. Ulterior, în data de 26 mai 2011, aceeași instanță a dispuzs îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în minuta sentinței penale nr.206 din 18 mai 2011, adăugând la încadrarea juridică a faptei alin.2 al art.239, astfel că încadrarea urma să fie cea prevăzută de art.239 alin.1,2 și 5 C.astfel cum a fost inculpatul trimis în judecată. Cu ocazia motivării sentinței penale nr.206 din 18 mai 2011, dispozitivul acestei hotărâri apare diferit de minuta întocmită cu ocazia deliberării și pronunțării în ședința publică din 18 mai 2011, instanța menționând încadrarea juridică astfel cum a fost corectată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale și anume art.239 alin.1,2 și 5 C. Potrivit art.195 C.proc.pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu. În sensul acestor dispoziții, în cuprinsul unei hotărâri judecătorești nu se pot îndrepta erori de conținut sau de fond, ci doar acelei greșeli de natură materială, iar în cazul de față adăugarea unui alineat la un text de lege ce reprezintă încadrarea juridică a unei infracțiuni și care atrage anumite consecințe pentru inculpat, nu poate fi considerată o astfel de eroare. În același timp, instanța a greșit atunci când a preluat minuta hotărârii atacate deja corectată în cuprinsul sentinței motivate deoarece întotdeauna dispozitivul unei hotărâri este identic cu minuta pronunțată în ședința publică după dezbaterea în fond a cauzei. Pentru aceste considerente, constatându-se că între minuta și dispozitivul hotărârii atacate există contradicții cu privire la încadrarea juridică dată faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, că în mod greșit prin încheiere de îndreptare a erorii materiale a fost înlăturată o greșeală ce nu se încadrează în erorile materiale circumscrise dispozițiilor art.195 C.proc.pen., recursul declarat în cauză de P. este întemeiat și va fi admis în baza art.39515 pct.2 lit.c C.proc.pen. rap.la art.3859 pct.9 C.proc.pen.urmând a se casa în întregime hotărârea atacată, inclusiv încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 26 mai 2011 și a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond. Primind cauza spre rejudecare, instanța de fond va analiza cele de mai sus, precum și celelalte motive invocate în recursul parchetului. Văzând și disp.art.192 alin.3 C.proc.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de catre P. de pe lângă Judecătoria Zalău, împotriva sentintei penale nr.206 din 18 mai 2011 a J. Z., pe care o caseaza in intregime si dispune trimiterea cauzei spre rejudecare J. Z. In baza art. 189 Cod proc.penala stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se avansează din fondul M.ui Justiției. In baza art. 192 al.3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER C. I. I. C. M. V. C. M. B.red.C.I./A.C. 4 ex. - (...)jud.fond.Țăran D.
| ← Încheierea penală nr. 3/2010, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1491/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
