Decizia penală nr. 1184/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1184/R/2011
Ședința publică din data de 13 iulie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : V. V. A. V. G.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C.
O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : L.T. CRĂCIUNESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. V. A. împotriva încheierii penale fără număr din (...) pronunțată în dosar nr. (...)/a1 a T.ui B.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. V. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.
P.escu Roman Mihnea, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. V. A. arată că își menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului B. V. A. solicită a se constata nulitatea absolută a încheierii penale atacate, din punct de vedere al publicității acesteia, care conform legii nu trebuie dovedită, în raport de respectarea dreptului la apărare, apărare prin oferirea unor garanții ca publicitatea. C. dacă nu este o situație tipică așa cum a fost în data de 6 iulie la Curtea de A. C., când s-a constatat nulitatea absolută a unei încheieri de la T. B. asupra menținerii stării de arest în C. de C., solicită a se constata că instanța de fond a dispus ca dezbaterile în cauză să aibă loc în ședință nepublică, conform art. 24 din Legea nr. 6., cu mențiunea că în opinia sa trebuie lămurită problema care se pune între ședința secretă și ședința nepublică și dacă se poate pune semne de egalitate între cele două. În opinia sa nu se poate pune semn de egalitate, ședința secretă presupunând și participarea părților civile și a aparținătorilor, dar eliminarea publicului, iar ședința nepublică este contrară ședinței publice, fiind practic o cameră de consiliu mascată. Î. și faptul că T. B.-N. a declarat ședință nepublică în baza art. 24 din Legea nr. 6., pentru încheierea pe fond, chiar dacă nu erau argumente în acest sens și există un conflict între condițiile publicității și nepublicității, fiindcă erau analizate și infracțiuni ce nu necesită ședință secretă. Face trimite, în acest sens, la cazul D. de pe rolul C. de A. C., unde s-a stabilit de cătreinstanță că, în caz de conflict publicitate și nepublicitate, ar trebui să aibă prioritate publicitatea. Față de aceste considerente, apreciază că încheierea atacată, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului ar fi trebuit să fie publică, ședința nepublică fiind în contradicție flagrantă cu dispozițiile art. 300/2 C., deoarece nu s-a adus atingere ordinii publice și nu s-a dat cuvântul pe fond, astfel că trebuie și poate fi analizată sub aspectul nulității absolute. De asemenea, în încheierea de menținere a stării de arest nu se consemnează că s-a declarat ședință nepublică, doar în prima încheiere. Face trimitere la decizia Î. C. din 2007, în care se constată că fiind nulă verificarea de arest făcută în cameră de consiliu dacă nu este 300/1. Pentru toate aceste motive, solicită a se constata nulitatea încheierii penale atacate și că este nulă verificarea de arest preventiv.
Pe fond, constată că T. B.-N. a menținut starea de arest a inculpatului în baza art. 148 lit. f C., motivat de conduita inculpatului din faza de urmărire penală, însă consideră că aceste argumente sunt netemeinice, deoarece inculpatul poate să-și facă apărarea cum consideră necesar și trimiterea la fapte grave ale inculpatului, de asemenea nu sunt argumente ci premise. Părțile vătămate, chiar minore, practicau prostituția înainte de a-l întâlni pe inculpat, fiind în fapt vorba de infracțiunea de proxenetism și nu de trafic de minori. Î. faptul că în aprecierea necesității menținerii măsurii arestului preventiv s-a întocmit și referatul de evaluare, care a apărut între termene la dosar, ce poate constitui temei pentru înlocuire a măsurii arestului, deoarece inculpatul are un domiciliu stabil,
și stabilitate materială. are o familie, poate să se întrețină, este școlarizat și calificat, și se poate reintegra, având o conduită bună în societate.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, în sensul admiterii excepției, iar fond, solicită, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv și, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu o măsură neprivativă de libertate. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentanta Parchetului, referitor la excepția invocată, apreciază că este cunoscută opinia Î. C. de C. și Justiție cu privire la art. 24 din
Legea nr. 6., respectiv judecarea în ședință nepublică atunci când obiectul cauzei este cel prevăzut de lege, precum este și în cazul infracțiunii de trafic minori. A., Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că se poate uza de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 6. atunci când obiectul judecății este exclusiv infracțiunea de trafic de minori sau infracțiunea prevăzută de această lege, dacă infracțiunea dedusă judecății este una din cele prevăzute de lege și altele pentru care legea prevede procedura publicității, are prioritate principiul publicității ședinței de judecată. De asemenea, se arată că atunci când există infracțiunea ce atrage reținerea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 6., dar și o infracțiune ce ar impune publicitatea și dacă se dorește protejarea unor valori, se poate uza de dispozițiile art. 290 alin. 2 din Legea nr. 6., iar ședința ar fi secretă. Sub acest aspect, strict formal, T. B.-N. a procedat corect, invocând dispozițiile art. 24 din Legea nr. 6. și judecând în ședință nepublică. Constată că, conform dispozițiilor art. 197 alin. 2 C., încălcarea dispozițiilor privind publicitatea este sancționată cu nulitatea absolută. D. se va reține în acest sens, ar urma să fie admisă excepției și trimiterea cauzei spre rejudecare, dar solicită a se reține că inculpatul a fost trimis în judecată exclusiv pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, iar față de coinculpat s-a dispusdisjungerea cauzei, deoarece acesta a uzat de dispozițiile art. 3. C., astfel că la momentul discutării cu privire la starea de arest preventiv, s-a discutat doar referitor la inculpatul B., astfel că se impune respingerea excepției. Prin urmare, apreciază că în cauză excepția trebuie respinsă și judecat pe fond recurs.
Pe fond, apreciază că în mod motivat s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, constatându-se cumulativ îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C., existând indicii de săvârșire a infracțiunii de trafic de minori, pedepsită de lege cu pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpatului B. V. A., în replică, arată că este de acord cu susținerile reprezentantei parchetului, doar că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 6. s-au invocat în prima ședință, unde s-a discutat și cu privire la coinculpat, cercetat și pentru proxenetism și nu în cea în care s-a discutat menținerea stării de arest. D. ar fi fost vorba doar despre inculpatul B., consideră că instanța de fond trebuia să declare ședință nepublică.
Reprezentanta Parchetului, în replică la replică, solicită a se avea în vedere că obiectul recursului îl reprezintă încheierea de ședință și cea de menținere a stării de arest, astfel că solicită respingerea excepției și soluționarea recursului pe fond.
Inculpatul B. V. A., având ultimul cuvânt, depune un memoriu în susținerea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față:
Curtea constată că prin încheierea penală din 04 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. 1694/112/201, în baza articolului 300/2 Cod procedură penală raportat la articolul 1. Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. V. A., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de articolul 13 aliniat 1 din Legea numărul 6., cu aplicarea articolului 41 aliniat 2 Cod penal și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 106 D. al DIICOT - B. T. B. N. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul B. V. A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 6., cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în perioada iunie
2009 și apoi din iulie 2010, până în octombrie 2010 a racolat și transportat mai multe minore în diferite locuri pentru a le exploata prin întreținerea de relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați și că o parte din banii astfel obținuți de către minore erau împărțiți cu inculpații.
În concret, s-a reținut în actul de acuzare că inculpații le-au racolat și transportat în vederea exploatării prin practicarea prostituției pe minorele V. M. J. și P. G. I. (inculpatul T. C. S.) și respectiv P. G. I. și N. C. R. (inculpatul B. V. A.), cărora le-au căutat clienți în vederea întreținerii de raporturi sexuale, contra cost, împărțind câștigurile obținute cu minorele.
În mod similar s-a reținut că în vara anului 2010, inculpatul T. C. S. le-a racolat pe martorele M. A. V. și C. E. M. în vederea practicării prostituției, a înlesnit practicarea prostituției de către cele două martore atât prin găsirea clienților cât și prin transportarea acestora la locațiile unde urmau să se prostitueze, beneficiind de foloasele materiale obținute.
Inițial, prin Î. penală nr. 13 /CC/(...) a T.ui B. N. pronunțată în dosarul penal nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - B. T. B. N. împotriva celor doi inculpați, luându-se față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pentru o durată de 30 de zile conform dispozițiilor art. 149/1 rap.la art. 146 al. 11 /1 și art. 145/1 Cod procedură penală. Prin aceeași încheiere s- a impus inculpaților ca pe durata măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara să nu intre în legătură și să nu comunice direct sau indirect cu părțile vătămate și cu martorele V. M. J., P. G. I., M. A. V., C. E. M. și N. C. R.
Ulterior, prin Î. penală nr. 296/(...) a C. de A. C. - secția penală, pronunțată în dosarul penal nr. (...) (aflate în dosarul de urmărire penală fila 129-137) s-a admis recursul declarat de DIICOT -. T. B. N. împotriva Încheierii penale nr. 13/(...) a T.ui B. N., care a fost casată în întregime și rejudecând, în baza art.149/1 Cod procedură penală s-a admis propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați, care au fost arestați pe durata a 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.
Atât în considerentele încheierii prin care s-a soluționat propunerea de arestare preventivă cât și în considerentele încheierii instanței de recurs s-a arătat că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Instanța de recurs ( prin Î. penală nr. 296/0(...) a C. de A. C.) a statuat că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că infracțiunile de trafic de minori și proxenetism pentru care sunt cercetați inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect s-a relevat că faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad de pericol social ridicat, aducând atingere vieții private atât a unor persoane minore exploatate prin practicarea prostituției cât și a unor persoane majore. În raport de modalitatea în care se presupune că au săvârșit infracțiunile, de impactul pe care acesta le-a produs în societate și riscul la care se expun persoanele traficate în situația lăsării în libertate a inculpaților, Curtea a apreciat că se creează un pericol concret pentru ordinea publică, de natură a face aplicabile dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
De asemenea, instanța de recurs a relevat și că gravitatea faptelor săvârșite de inculpați constituie un temei care să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp, astfel cum s-a statuat prin decizia L. contra Franței, a C. Europene a Drepturilor Omului.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, din perspectiva dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 1. Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că aceasta a fost luată față de inculpatul B. V. A. cu respectarea dispozițiilor legale.
A., din dosarul de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu. În acest sens, sunt relevante declarațiile părților vătămate și a martorelor V. M. J., P. G. I., N. C. R., M. A. V., H. P. C., I. I. S. și I. R.
Este relevant sub aspectul acelorași dispoziții legale, conținutul procesului-verbal de confruntare întocmit la data de 10 februarie 2011, aflat la f. 24 dosar de urmărire penală, între partea vătămată N. C. R. și inculpatul B. V. A.
În consecință, sunt îndeplinite condițiile art. 143 Cod procedură penală dar și cele prev. de art. 5 alin. 1 lit. c din CEDO, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat și trimis în judecată în stare de arest, care în jurisprudența CEDO (cazul FOX, CAMPBELL și HARTLEY v
UK) au fost definite ca acele fapte și informații care indică unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși acele fapte, analiză care trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în momentul de față, fiind îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală. A., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest context, instanța apreciază că faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin atingerea gravă adusă vieții private a unor persoane minore, gravitate de natură să constituie un temei pentru menținerea arestării preventive, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În fine, scopul procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 al.1 Cod procedură penală, în cauza de față, nu poate fi atins cu inculpatul în stare de libertate, prin prisma conduitei acestuia din faza de urmărire penală dar și a faptelor grave reținute în sarcina sa.
Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de coinculpatul T. C. S., trimis în judecată în același dosar, nu a mai fost examinată, întrucât cauza a fost disjunsă, urmare a judecării acestuia conform procedurii prev. de art. 3. Cod procedură penală.
Pentru considerentele arătate, instanța în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. V. A. și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a menținut arestarea preventivă față de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul B. V. A., solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se constate nulitatea absolută a încheierii penale atacate, întrucât s-a încălcat principiul publicității ședinței de judecată. În încheierea de menținere a stării de arest nu se consemnează că s-a declarat ședințănepublică, doar în prima încheiere din aceeași dată s-a procedat în acest mod, făcându-se trimitere la decizia Î. C. de C. și Justiție din 2007, în care se constată ca fiind nulă verificarea de arest în cameră de consiliu dacă nu este vorba de disp.art.300/1 C.
Pe fond, inculpatul a solicitat în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii sale de îndată în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
S-a susținut că părțile vătămate, chiar minore, practicau prostituția înainte de a-l întâlni pe inculpat, fiind în fapt vorba de infracțiunea de proxenetism și nu de trafic de minori. R. de evaluare întocmit în cauză poate constitui temei pentru înlocuirea măsurii arestului, deoarece inculpatul are un domiciliu stabil și o situație materială bună, are o familie, poate să se întrețină, este școlarizat și calificat, și se poate reintegra, având o conduită bună în societate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată privind nulitatea absolută a încheierii penale atacate, pentru încălcarea principiului publicității
ședinței de judecată, prev.de art.290 C., se constată că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 6., ședințele de judecata în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 13 și de pornografie infantila prevăzută în art. 18 nu sunt publice, iar la desfășurarea judecații pot asista părțile, reprezentanții acestora, apărătorii, precum și alte persoane a căror prezență este considerată necesară de către instanta.
Din încheierea de ședință din data de 4 iulie 2011 rezultă că instanța a făcut aplicarea disp.art.24 alin.1 și 2 din Legea 6., întrucât ambii inculpați trimiși în judecată în dosarul cu nr.(...) sunt judecați pentru infracțiunea prev.de art.13 din Legea 6.. Față de inculpatul B. V. A. pentru care s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și care a fost trimis în judecată doar pentru această din urmă infracțiune în formă continuată, s-a disjuns cauza aplicându-se procedura prev.de art.300/2 C. în aceeași ședință de judecată.
În aceste condiții, și verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a avut loc în aceleași circumstanțe în care s-au discutat celelalte aspecte legate de fondul cauzei, astfel că excepția de la principiul publicității ședinței de judecată și-a găsit aplicabilitatea și în această situație.
Analizând recursul pentru motivele invocate pe fond, se constată că inculpatul B. V. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.106/D. al DIICOT B. T. B. N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.6., cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.
În sarcina inculpatului B. V. A., se reține, în esență, că în perioada iulie 2010, ar fi recrutat pe minorele P. G. I. și N. C. R. pentru a le exploata prin întreținerea de raporturi sexuale contra cost, în acest sens transportându-le la locuința unor clienți și beneficiind ulterior de foloasele materiale obținute în acest mod.
Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpat în lipsa acestuia, prin încheierea penală nr.296/R/07.0. a C. de A. C., reținându- se ca temeiuri de arestare disp.art.143 și art.148 lit.f C.pr.penală.
În mod corect instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestuia.
A., sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 C., respectiv din probele administrate până în prezent, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de minori, pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, este incident temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f
C., deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de minori este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi comise de inculpat, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, impactul pe care acestea le-au produs în societate și riscul la care se expun persoanele traficate în situația lăsării în libertate a inculpatului.
În raport de datele de mai sus, curtea constată nu este posibilă luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, raportat la riscul de influențare a martorilor, la riscul de comitere de noi infracțiuni, și chiar la riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată.
Constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V. A., împotriva încheierii penale f.nr. din 4 iulie 2011 a T.ui B. N.. Văzând și disp.art.192 alin.2 C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V. A., fiul lui V. și C., născut la (...) în B. împotriva încheierii penale f.n. din (...) a T.ui B.-N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...) . PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. I. V. V. A. V. G. GREFIER T. G. C.I./D.S./(...) 4 ex. Jud.fond: Lazăr V.
| ← Decizia penală nr. 148/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 684/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
