Decizia penală nr. 214/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.214/R/2011
Ședința publică din 21 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător JUDECĂTORI : D. P.
: A. D. L. GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul inculpatul C. T. D., deținut în
Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 1 din 11 ianuarie
2011 a Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 20 C. rap.la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul C. T. S. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. B. Ana M. B. din cadrul Baroului de avocați C., cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată B. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că-și menține recursul formulat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpatul arată că dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C. T. S., av. B. Ana M. B. solicită admiterearecursului în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.d rap.la art. 3859 pct. 14 Cod pr.pen. cu referire la greșita individualizare a pedepsei raportat la dispozițiile art. 72 Cod penal, reducerea sancțiunii aplicate de judecătorie. Inculpatul a recunoscut în întregime săvârșirea faptei comise, respectiv faptul că a pătruns prin escaladarea unui geam în imobilul părții vătămate B. Ana, cu intenția de a sustrage bunuri, fiind surprins de partea vătămată, căreia inculpatul i-a cerut scuze și a plecat. Inculpatul a fost condamnat pentru fapta supusă judecății la pedeapsa de 2 ani închisoare care a fost contopită cu alte două pedepse aplicate anterior inculpatului, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 6 luni închisoare. Apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezentul dosar este prea mare având în vedere că infracțiunea a rămas în forma tentativei, necauzând niciun prejudiciu părții vătămate B. Ana, nu a fost violent, și-a cerut scuze, aspect relatat nu numai de inculpat dar și de partea vătămată și soțul acesteia. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reducerea cuantumului pedepsei, descontopirea pedepselor aplicate anterior inculpatului, contopirea cu pedeapsa ce se va aplica pentru fapta supusă judecății, fără aplicarea unui spor. Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondat arecursului declarat de inculpatul C. T. S. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 C. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 C. civilă. Fapta rămânând în forma tentativei, nu există constituire de parte De asemenea, arată că în cauză nu este incident cazul prev. de art. 3201 Cod pr.pen. deoarece inculpatul a înțeles să se prevaleze de incidența acestui text de lege după începerea cercetării judecătorești. Solicită să se aibă în vedere și faptul că inculpatul a comis fapta supusă judecății în stare de recidivă postexecutorie. Inculpatul C. T. S., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei și înlăturarea sporului. C U R T E A Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr.1 din 11 ianuarie 2011, a. condamnat pe inculpatul C. T.- S., cetățen român, fiul lui T. și L., nascut la data de 28 octombrie 1977 în comuna M., jud. C., CNP 1., recidivist, domiciliat în sat C., nr. 105, jud.C., absolvent de liceu, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat prev.de art.20, 208 alin.1 și 209 lit.i C.cu art.37 lit.b C. În temeiul art. 37 lit. b din C. s-a constatat că infracțiunea a fost săvârșită în condițiile recidivei mari postexecutorii raportat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. 3. februarie 2002 pronunțată de Tribunalul Cluj. În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită în condițiile concursului de infracțiuni cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 85/25 iunie 2010 pronunțată de către Judecătoria Luduș, definitivă prin neapelare. S-a descontopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 85/25 iunie 2010 pronunțată de către Judecătoria Luduș, definitivă prin neapelare și s-au repus cele două pedepse de 9 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare în individualitatea lor. În baza art. 36 rap. la art. 34 lit. b s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și cu pedeapsa de 9 luni închisoare, și a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare pe care osporește cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție. În baza art. 71 al. 2 din C. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C. În baza art. 36 al. 3 din C. s-a scazut din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de 30 august 2010 la zi. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 85/25 iunie 2010 pronunțată de către Judecătoria Luduș, definitivă prin neapelare, urmând să fie emis un nou mandat de executare a pedepsei. În temeiul art. 14 și 346 din C. rap.la art. 998-999 din C.civ. s-a constatat că partea vătămată B. ANA cu domiciliul în C.-N., str. T., nr. 84, jud.C. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 al. 1 din C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată. În baza art. 189 al. 1 din C. onorariul avocatului din oficiu, d-na LINCA A. C. de 200 de lei va fi suportat din fondurile M.ui Justiției. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în dosarul nr. 6802/P/2010 la data de 9 septembrie 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. T.-S. cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea tentativei la furt calificat art. 20 C. rap. art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C., reținându-se în sarcina sa că la data de 13 iulie 2010, prin escaladare a pătruns în imobilul situat în C.-N., str. T., nr. 84, proprietatea numiților B. Ana și B. R., cu intenția de sustrage bunuri, fiind descoperit de către partea vătămată B. A. Instanța a audiat inculpatul, a audiat partea vătămată și a administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri. Urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului prin rezoluția din data de 13 iulie 2010, confirmată de către procuror la aceeași dată. La data de 13 iulie 2010 organele de poliție au fost sesizate de către B. R. cu privire la faptul că o persoană a pătruns în locuința sa situată pe str. T., nr. 84, din C.-N. prin forțarea geamului și prin escaladarea zidului. Împreună cu partea vătămată s-a trecut la urmărirea persoanei care a fost prinsă în casă de către B. R., dar care a reușit să fugă. După aproximativ 5- 6 minute a fost depistată și identificată persoana despre care susținea B. R. că ar fi intrat în locuința sa, în persoana inculpatului C. T. (fila 3 dos.UP). În urma cercetării la fața locului au fost descoperite urme de forțare a geamului de la stradă, a locuinței părții vătămate B. Ana și au fost prelevate urme papilare de pe rama geamului. În urma verificării în baza de date a sistemului AFIS a rezultat că urmele papilare prelevate de pe geamul locuinței părții vătămate au fost create de către inculpat (fila 18 dos. UP). Partea vătămată a declarat că nu lipsește niciun obiect din locuință. În fața instanței de judecată partea vătămată a declarat că în ziua de 13 iulie 2010, în jurul orei 15.00 era în locuința sa din C.-N., str. T., nr.84, când a auzit un zgomot puternic dintr-o cameră vecină celei în care stătea. Imediat a deschis ușa și l-a văzut pe inculpat. Și-a dat seama că inculpatul a intrat prin forțarea geamului de la stradă, întrucât a văzut că acesta era deschis, iar poarta era închisă. L-a strigat pe soțul ei, B. R. care era în bucătărie. În timp ce B. R. îl escorta pe inculpat spre ieșire, acesta din urmăar fi spus că de fapt caută o altă persoană. Partea vătămată a mai declarat că nu a simțit ca inculpatul să miroase a alcool, iar când au ajuns lângă poartă, inculpatul a reușit să scape din mâna soțului ei și să fugă. B. R. a declarat că era în bucătărie și a auzit-o pe soția sa strigând ieșiafară, ce cauți aici? și mergând repede în cameră l-a găsit pe inculpat careintrase pe geamul dinspre stradă. După ce l-a escortat în curte, inculpatul a reușit să scape din mâinile martorului și a fugit pe poartă. Martorul a mers în urmărirea lui și întrebându-l ce căuta în casă inculpatul a spus inițial că o căuta pe o doamnă care lucrează la ferma pomicolă Steluța, iar mai apoi i- a spus că de fapt căuta băutură. Martorul a declarat că nu și-a dat seama ca inculpatul să fi fost în stare de ebrietate. Instanța a reținut că inculpatul a intrat prin escaladarea zidului și prin forțarea unui geam de la locuința părții vătămate B. Ana și fiind surprins de partea vătămată a spus că voia să se întâlnească cu o persoană pe nume L. U. a declarat că îl căuta pe numitul B. M., iar mai apoi că o căuta pe numita C. C. dacă ar fi căutat o persoană, pe care apoi nu a reușit să o nominalizeze, inculpatul nu a putut explica de ce a intrat pe geam, după ce a bătut la poartă și a constatat că nu a răspuns nimeni, adică în condițiile în care era foarte probabil să nu fie nimeni în acea casă. Martorului B. R. care a mers în urmărirea lui i-a spus că de fapt căuta băutură. Totodată, nu a putut explica de ce a forțat geamul de la locuință când era mai ușor să escaladeze gardul sau porta. Niciuna dintre declarațiile inculpatului nu rezistă unei analize rezonabile, singura explicație a faptului că inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate este aceea că intenționa să sustragă bunuri în scopul însușirii pe nedrept, dar a fost depistat imediat după ce a intrat în locuință de către partea vătămată, care a auzit zgomotul produs prin forțarea geamului de către inculpat. Inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 4 ani închisoare prin s.p. 3. februarie 2002 pronunțată de Tribunalul Cluj. A fost arestat la data de 21 februarie 2002 și liberat condiționat la data de 15 iunie 2004 cu un rest de 615 zile închisoare. În drept, fapta inculpatului constituie tentativă la furt calificat prev.de art.20, 208 alin.1, 209 lit.i C.cu art.37 lit.b C. În procesul de individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 din C.proc.pen, respectiv dispozițiile generale ale Codului P., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de starea de recidivă postexecutorie, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța a considerat că fapta săvârșită de către inculpat are un grad de pericol ridicat, reliefat de atitudinea inculpatului care a pătruns în locuința părții vătămate în plină zi, dar și de perseverența infracțională a acestuia care a mai fost condamnat anterior de trei ori pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului. În baza art. 20 C. rap. art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i din C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.i se va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea prezentei fapte. S-a descontopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 85/25 iunie 2010 pronunțată de către Judecătoria Luduș, definitivă prin neapelare și s-au repus cele două pedepse de 9 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare în individualitatea lor. În baza art. 36 rap. la art. 34 lit. b s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și cu pedeapsa de 9 luni închisoare, aplică inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare pe care osporește cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție În baza art. 71 al. 2 din C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice. În baza art. 36 al. 3 din C. s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de 30 august 2010 la zi. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 85/25 iunie 2010 pronunțată de către Judecătoria Luduș, definitivă prin neapelare, urmând să fie emis un nou mandat de executare a pedepsei. S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 al. 1 din C. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare. În temeiul art. 189 al. 1 din C. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu va fi suportat din fondurile M.ui Justiției. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. T. S. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii instanței inferioare și rejudecând dosarul, a se diminua sancțiunea aplicată față de circumstanțele personale și cele reale privind infracțiunea comisă. Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Instanța verificând modul în care judecătoria a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată recurentului C. T. S., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din ele, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni. Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor. Curtea consideră că pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acționat, - pe timp de zi a pătruns prin escaladarea zidului și forțarea unui geam în locuința părții vătămate B. Ana de unde a intenționat să sustragă bunuri în scopul însușirii pe nedrept - dar fiind descoperit de către victimă, nu a mai reușit finalizarea activității infracționale și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este negativă. Față de modul concret de săvârșire a faptei, în stare de recidivă postexecutorie, cuantumul pedepsei principale de 2 ani și 6 luni închisoare,asigură realizarea scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia. Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.pr.pen. În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 C.proc.pen. Așa fiind, pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art.189 C.proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 200 lei onorar apărător oficiu ce se va achita din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.proc.pen.recurentul va achita statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar apărător oficiu. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. T. S., născ.la (...), detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 1 din 11 ianuarie 2011 a Judecătoriei C.-N.. Constată că inculpatul este arestat in altă cauză.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER I. C. M. D. P., A. D. L. M. V.-G. Red.PD/CA 4 ex.- (...) Jud.fond.M. M.
| ← Încheierea penală nr. 296/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
