Decizia penală nr. 1328/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1328/R/2011
Ședința publică din 08 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P. judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
G.: D. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr.2 din data de (...) a J.ecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosar nr.(...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 și art.87 alin.5 din OUG 195/2002 cu aplic.art.33 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Muntean P. M., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul C. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la dosar referatul de evaluare cu privire la inculpat, întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Întrebat fiind, apărătorul inculpatului învederează instanței împrejurarea că recurentul este plecat din țară, la locul de muncă, astfel că nu se poate prezenta la termenul de astăzi.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.81 C.pen. Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale faptei și cele personale, astfel cum rezultă din ancheta socială și referatul de evaluare întocmite în cauză, iar în opinia sa, scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție. F. comisă prezintă un grad de pericol social mai scăzut, deoarece inculpatul știa să conducă un autoturism și a circulat pe o distanță mică.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că J. V. de Sus prin sentința penală nr.2 din (...), a condamnat pe inculpatul C. D., fiul lui G. si R. născut la 21.XII.1964 în V. de Sus, judetul M., CNP.1., cetățean român, posesor al C.I. seria MM nr. 1., cu antecedente penale, domiciliat în B. str. 22 D. nr. 170/A județul M.,
-pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 rep. la 1 (unu) an închisoare
-pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. și ped. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 33 lit. „b"; c.pen. la 2 (doi) ani închisoare
În baza art. 33 lit. b și 34 lit. b c.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare în detenție cu toate consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. a-b c.pen.
În baza art. 191 c.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de
200 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu pentru avocat I. V. și care se va suporta din fondurile M.ui de J.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul din (...) întocmit în dosarul 1159/P/2009 și înregistrat la instanță sub nr (...), Parchetul de pe lângă J. V. de Sus a trimis în judecată pe inculpatul C. D., cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinței, pentru săvârșirea infracțiunilor prev și ped de art 86 alin 1 și 87 alin 5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art 33 lit *b* C.pen, comise prin aceea că la data de (...) fără să posede permis de conducere a condus pe ruta B. B.-C. B. autoturismul marca *Chrysler* AP-794-FV (Italia) intrând în coliziune cu alt autoturism care circula regulamentar din sens opus, după care a refuzat să se supună probelor în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul citat conform art 177 și 183 C.pr.pen, la domiciliu, cu mandat de aducere și prin afișare la ușa C. Local B. pe raza căruia s-a săvârșit infracțiunea, nu s-a prezentat la dezbateri.
În conformitate cu art. 171 C.pr.pen i s-a desemnat apărător din oficiu și s-a acordat termen în vederea pregătirii apărării.
În data de (...) în jurul orelor 21,20, inculpatul C. D. conducea autoturismul marca *Chrysler* înmatriculat în Italia AP-794-FV pe strada 22 D. din B. (din direcția B. B. spre C. B.). Din direcție opusă se deplasa regulamentar autoturismul marca AUDI cu nr de înmatriculare (...) condus de martorul C. R.-F. și având ca pasageri pe martorii P. S.- V., P. F.-E. și Rob N. În dreptul imobilului cu nr 118, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a intrat pe contrasens. M. C. R.-F. a încercat să evite impactul însă nu a reușit fiind acroșat în partea din față și lateral stânga.
Autoturismul *AUDI* a fost grav avariat, prejudiciul fiind estimat la
36.427,04 lei (filele 33-34 dosar urmărire penală).
Ca urmare a coliziunii celor două autovehicule, toți martorii pasageri ai autoturismului *AUDI* au suferit leziuni corporale ușoare fiind transportați la S. de R. B. U. nu s-au prezentat la un control medico-legal și nu au formulat plângeri prealabile. După impact, inculpatul a fost scos din mașină de martorul P. care a fost primul ce a constatat că este singur și că emana halenă alcoolică.
Ceilalți martori au constatat și ei, ca urmare a discuțiilor purtate cu inculpatul , că se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Până la sosirea organelor de poliție, a apărut la fața locului fiul inculpatului.
Inculpatul a refuzat să se supună verificării cu etilotestul și fiind condus la C. de P. U. din cadrul S.ui de R. B., a refuzat să se supună prelevării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, motivând că nu a condus el mașina ci fiul său.
Din înscrisurile de la dosar a rezultat că inculpatul la data respectivă nu deținea permis de conducere, obținând unul valabil pentru categoria *B* la data de (...) (filele 4, 22-dosar urmărire penală).
În drept, faptele inculpatului constituie infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere și refuzul recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev și ped de art 86 alin 1 și 87 alin 5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art 33 lit *b* C.pen, motiv pentru care instanța va aplica câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare dintre ele îndreptată spre minimul special.
În baza art 33 lit *b* și 34 lit *b* C.pen, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, în detenție, cu toate consecințele prev de art 71 și art 64 lit a-b C.pen.
S-a avut în vedere că inculpatul după săvârșirea faptelor a părăsit țara, că atitudinea sa în cursul urmăririi penale a fost de nerecunoaștere, că nu a fost interesat de cursul judecății și că aceeași atitudine dezinteresată a avut-o față de martori, inclusiv față de proprietarul mașinii avariate .
Inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă cu executare în detenție fiind împlinit termenul de reabilitare.
Nu s-a dispus însă reabilitarea judecătorească.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere că în perioada concediilor de vară în occident, când toți localnicii se întorc acasă, se înregistrează un trafic de mașini sporit și cu atât mai mult crește pericolul social al faptelor de natura celor săvârșite de inculpat.
Funcția preventivă a pedepsei nu poate fi realizată decât prin acest mod de executare.
În baza art 191 C.pr.pen inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat incluzând și onorariul avocațial din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. D. solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea în întregime a hotărârii judecătoriei și rejudecând dosarul, a se dispune suspendarea condiționată a pedepsei rezultante întrucât a condus autovehiculul pe o distanță mică, iar în fața Curții când a fost audiat, a dat dovadă de sinceritate, poziție ce justifică aplicarea art.81 C.pen.
Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Lipsa permisului de conducere deși este suficientă prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretată într-un context mai larg întrucât pericolul social nu rezultă doar din absența abilităților certificate printr-un atestat legal, ci din faptul că aceasta duce, când este cazul, la o stare virtual periculoasă prin ea însăși, motiv pentru care legiuitorul a și prevăzut-o ca infracțiune distinctă în OUG 195/2002.
În speță, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul deși cunoștea că nu posedă permis de conducere, s-a urcat cu toate acestea la volanul autoturismului marca Chrysler cu nr.AP-794-FV (Italia) pe care l-a condus pe drumurile publice la 30 iulie 2009 pe ruta B. - B. - C. B., intrând în coliziune cu alt autoturism care circula regulamentar, din sens opus, după care a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
În mod judicios, prima instanță a reținut că inculpatul s-a sustras judecății, plecând în străinătate, lipsind astfel la toate termenele de judecată, cât și la soluționarea pe fond a procesului.
De reținut că în faza de urmărire penală a avut o atitudine de nesinceritate față de infracțiunile pentru care a fost cercetat, învederând că la data evenimentului rutier, autoturismul era condus de fiul său, apărare mincinoasă, înlăturată de către instanța de fond cât și de către procuror.
În fața Curții de A. s-a prezentat la termenul din 16 iunie 2011, ocazie cu care a recunoscut în mod sincer săvârșirea ambelor infracțiuni pentru care a fost deferit justiției. A solicitat în probațiune efectuarea unui referat de evaluare, probă admisă de către instanța de recurs.
Atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia audierii nemijlocite de către magistratul fondului, cei patru martori propuși în acuzarea inculpatului prin rechizitoriul parchetului: C. R.-F., P. S., P. F. și Rob Nicușor, au învederat că la 30 iulie 2009 inculpatul C. D. se afla la volanul autoturismului Chrysler, că imediat după coliziune a coborât de la locul șoferului din partea stângă și a purtat discuții cu ei, apărând evident că se afla sub influența alcoolului, atitudine dovedită prin poziția corpului, mișcările efectuate și halena emanată. Referitor la numitul C. G., fiul inculpatului, martorii de mai sus au precizat că acesta a sosit la fața locului, ulterior impactului.
Sintetizând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la
Curtea E. de la S.).
J. V. de Sus a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.
Curtea de A. analizând probele de la dosar constată că acestea dovedesc, fără dubii, concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.de art.86 alin.1 și 87 alin.5 din OUG 195/2002.
Deși inculpatul a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Vinovăția inculpatului rezultă fără putință de tăgadă din procesul verbal de constatare a infracțiunii (f.4), adresa S.ui Poliției Rutiere M. (f.22) din care reiese că acesta nu poseda permis de conducere la 30 iulie
2009, obținându-l de abia la 4 august 2009, coroborate cu declarațiile martorilor C. R.-F., P. S., P. F. și Rob N. De reținut că, recurentul s-a prezentat în fața Curții de A. C. la 16 iunie 2011, unde a recunoscutsincer săvârșirea ambelor infracțiuni deduse judecății, condiții în care a solicitat aplicarea art.81 C.pen. și față de conținutul referatului de evaluare depus la f.35 din dosar care atestă că dispune de resurse interne - este angajat în muncă fiind calificat profesional și externe - fiind susținut de membrii familiei, care îl sprijină într-o integrare socială corespunzătoare.
Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind stabilirea modului de executare a pedepsei rezultante, aplicată recurentului C. D., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art.81 C.pen., consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea evidenția într-un mod prioritar circumstanțele personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a sancțiunilor.
Curtea consideră că modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, prin privare de libertate, reprezintă o opțiune a instanței pusă în lumină de gravitatea efectivă a faptelor comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice - fapte de pericol, care au avut și importante rezultate materiale, prin intrarea în coliziune cu autovehiculul condus regulamentar de martorul C. R. provocându-i acestuia un prejudiciu de 36.427 lei, rămas nerecuperat și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este negativă.
Față de modul concret de săvârșire a faptelor - în absența permisului de conducere, după consumul a trei beri cu alcool, refuzând ulterior să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, Curtea apreciază că doar prin izolarea inculpatului de societate, într-un loc de deținere, se va asigura realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sancțiunii, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conștientizarea consecințelor faptelor sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Modalitatea de executare a pedepsei nu se impune a fi schimbată față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.pr.pen.
Chiar dacă aprecierile la adresa inculpatului, efectuate prin raportul de evaluare, sunt pozitive, nu poate fi ignorată împrejurarea că acesta a mai fost confruntat cu legea penală, rezultând din fișa de cazier judiciar că prin sentința penală 1810/1991 a J.ecătoriei Timișoara a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, prin privare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat avut public, condamnare în privința căreia s-a împlinit termenul de reabilitare.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri"; pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
Instanța apreciază că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii.
În fine, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul fără a poseda abilitățile necesare, certificate ca atare, printr- un atestat legal, constituie infracțiune și nu contravenție. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, și efectiv. Așa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
În sinteză, la alegerea modalității de executare a sancțiunii prin privare de libertate, Curtea a avut în vedere poziția și atitudinea inculpatului: de nesinceritate în faza de urmărire penală, de lipsă de la toate termenele de judecată în fața instanței de fond, părăsirea țării, sustrăgându-se judecății, săvârșirea a două infracțiuni de pericol la regimul circulației pe drumurile publice, fapte materializate și prin producerea unor consecințe materiale importante, ca efect al evenimentului rutier în care a fost implicat din culpa sa, prejudiciul important rămas nerecuperat cauzat martorului C. și condamnarea suferită în anul 1991, în detenție, pentru o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului.
În raport cu cele menționate, decizia instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 C.proc.pen.
Așa fiind, pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în baza art.189 C.proc.pen.
Va fi obligat inculpatul C. D. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial, în baza art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. D., împotriva sentintei penale nr. 2 din 11 ianuarie 2011 a J.ecătoriei V. de
S.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul C. D. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie
2011 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |
D. P. V. G. | M. B. | D. S. |
2 ex. - (...) jud.fond.S. M.
| ← Decizia penală nr. 684/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 133/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
