Decizia penală nr. 1215/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1215/R/2011
Ședința publică din 27 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. P.- judecător JUDECĂTORI : I. M.
M. B. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. P. I. împotriva încheierii penale f.n. din 21 iulie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al
Tribunalului B.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1 din L. nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (descrisă la pct. V), art. 329 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (descrisă la pct. V), art. 198 alin. 1 Cod penal
(descrisă la pct. V), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat I. B., din cadrul
Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariului din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâriprin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat cu consecința punerii de îndată în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, iar altele noi nu au apărut.
De la luarea măsurii arestului față de inculpat a trecut aproape un an, iar ecoul s-a diminuat, acesta nemaifiind pericol social concret pentru ordinea publică. Măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara este suficientă pentru a asigura prezența acestuia în fața instanței, iar lăsarea acestuia în libertate, nu ar împiedica cu nimic desfășurarea procesului penal.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca fiind nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată că, există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și că lăsarea sa în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, fiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Inculpatul se găsește și în situația reglementată de art. 148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, relevat de aspectele reținute prin hotărârile judecătorești prin care s-a luat, respectiv prelungit măsura arestării preventive, apreciindu-se că, luarea unei măsuri mai puțin restrictive, ar impieta asupra actului de justiție.
Inculpatul L. P. I., având ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii arestului preventiv, cu punerea sa în stare de libertate arătând că este arestat de aproape un an.
C U R T E A :
Prin încheierea penală f.n. din 21 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. P. I., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în L., domiciliat în sat L., comuna L., nr. 14, jud. B.-N., cetățenie română, necăsătorit, CNP 1. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin R. nr.51/D/P/2010 al DIICOT-B. T. B. N., a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul L. P. I., pentru comiterea infracțiunilor prev.de: art.
13 al. 1 din L. 678/2001 cu aplic.art.41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); art. 329 a l. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); art. 198 al. 1 C. pen. ( descrisă la punctul V), toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen, cu motivarea că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor arătate, prin Î. penală nr. 41/CC/(...) a Tribunalului B. N., dispunându-se arestarea sa preventivă pe o perioadă de 29 de zile, respectiv până la data de 27 august
2010, orele 17,30, măsura arestării preventive luată fiind prelungită succesiv de instanță.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin O. din (...) s-a dispus reținerea pentru o durată de 24 de ore, iar apoi s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul L. P. I., cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L. nr. 678/2001, modificată prin L. nr.
2., cu aplic. art. 41, al. 2 C. pen., întrucât acesta, în cursul lunii martie a anului 2010 inculpatul L. P. I. le-a recrutat pe părțile vătămate minore F. M. G. și K. M. S., în scopul exploatării prin practicarea prostituției, iar de atunci și până în luna iulie 2010 le-a găzduit la locuința lui din L., în scopul anterior arătat. În această perioadă, la diferite intervale de timp, inculpatul le transporta personal pe minore fie cu trenul fie cu taxiul, sau asigura transportul acestora cu taxiul până în mun. B., în scopul practicării de către acestea a prostituției, pe drumul de centură, în zona Rombat. După ce racolau clienți și întrețineau cu ei relații sexuale, minorele încasau de la aceștia sumelede bani, din care o parte le predau inculpatului. U. inculpatul se ocupa personal de găsirea clienților cu care minorele întrețineau relații sexuale, inculpatul încasând sumele de bani convenite cu acei clienți, proveniți din zona Lechinței.
Prin hotărârile judecătorești prin care s-a dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 143 C.pr.pen. și art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât faptele reținute în sarcina sa sunt pedepsite cu închisoarea între 5 și
15 ani și interzicerea unor drepturi, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât în aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor reținute în sarcina sa și de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni.
Totodată, s-a mai arătat că în condițiile în care din probele dosarului rezultă că inculpatul își asigura principalele surse de existență din practicarea prostituției de către minorele pe care le trafica, există riscul real ca acesta să continue săvârșirea de infracțiuni de același gen dacă ar fi lăsat în libertate. S- a apreciat de asemenea, că măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte fără echivoc implicarea sa în activitatea infracțională care face obiectul dosarului nr. 51D/P/2010 și corecta încadrare juridică a faptelor pentru care este cercetat, în acest context fiind necesar a fi împiedicată orice posibilitate a inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor părților vătămate și ale martorilor, cu atât mai mult cu cât acesta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați sau le recunosc doar în parte.
S-a apreciat de asemenea că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest din urmă aspect s-a relevat că existența pericolului public rezultă din pericolul social al faptelor comise, din reacția publicului la comiterea unor asemenea fapte, din posibilitatea săvârșirii unor infracțiuni similare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de fapte.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, existând probe și indicii temeinice de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată, fiind astfel întrunite condițiile prev. de disp. art. 143 Cod procedură penală.
Inculpatul se găsește și în situația reglementată de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, relevat de aspectele reținute prin hotărârile judecătorești prin care s-a luat, respectiv prelungit măsura arestării preventive, apreciindu-se în acest context că, luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, ar impieta asupra actului de justiție.
Aspectele relevate de inculpat, în sensul că pericolul social s-a diminuat prin trecerea timpului sunt neîntemeiate, reacția societății raportat la fapte denatura celor pentru care este trimis în judecată fiind constant de dezaprobare a acestora și de solicitare a unei atitudini și intervenții ferme din partea autorităților, astfel că s-a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, de genul celei a obligării de a nu părăsi țara ar impieta asupra actului de justiție.
Susținerile inculpatului, în sensul că nu a știut că partea vătămată K. S.
M. avea dosar 14 ani, întrucât aceasta i-a spus că și-a sărbătorit majoratul în urmă cu 2-3 luni de a o cunoaște el, că partea vătămată era dezvoltată fizic corespunzător unei vârste mai mature, precum și faptul că aceasta a întreținut relații sexuale și cu alți bărbați înaintea sa au fost apreciate ca nerelevante în acest cadru procesual, putând fi analizate doar cu ocazia judecării fondului cauzei.
S-a apreciat de asemenea că nu este împlinit termenul rezonabil al soluționării cauzei, raportat la obiectul dedus judecății și la complexitatea acesteia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului precizând, în cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, B. împotriva Austriei, T. împotriva Austriei (opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei), că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei.
Pentru aceste considerente, conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul L. P. I. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul L. P. I. solicitând prin apărătorul său casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara. În motivare s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, iar altele noi nu au apărut.De la luarea măsurii arestului față de inculpat a trecut aproape un an, iar ecoul s- a diminuat, acesta nemaifiind pericol social concret pentru ordinea publică. Măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara este suficientă pentru a asigura prezența acestuia în fața instanței, iar lăsarea acestuia în libertate, nu ar împiedica cu nimic desfășurarea procesului penal.
Analizând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L. nr. 678/2001, modificată prin L. nr. 2., cu aplic. art. 41, al. 2 C. pen., art. 329 a l. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul V); și art. 198 al. 1 C. pen. reținându-se în sarcina lui faptul că în cursul lunii martie a anului 2010 le-a recrutat pe părțile vătămate minore F. M. G. și K. M. S., în scopul exploatării prin practicarea prostituției, iar de atunci și până în luna iulie 2010 le-a găzduit la locuința lui din L., în scopul anterior arătat. În această perioadă, la diferite intervale de timp, inculpatul le transporta personal pe minore fie cu trenul fie cu taxiul, sau asigura transportul acestora cu taxiul până în mun. B., în scopul practicării de către acestea a prostituției, pe drumul de centură, în zona Rombat. După ceracolau clienți și întrețineau cu ei relații sexuale, minorele încasau de la aceștia sumele de bani, din care o parte le predau inculpatului. U. inculpatul se ocupa personal de găsirea clienților cu care minorele întrețineau relații sexuale, inculpatul încasând sumele de bani convenite cu acei clienți, proveniți din zona Lechinței.
În continuare , există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și că lăsarea sa în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare, fiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 143 Cod procedură penală,respectiv există indiciile că acesta s-ar face vinovat de săvârșirea acestor infracțiuni.
Inculpatul se găsește și în situația reglementată de art. 148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, relevat de aspectele reținute prin hotărârile judecătorești prin care s-a luat, respectiv prelungit măsura arestării preventive, apreciindu-se că, luarea unei măsuri mai puțin restrictive, ar impieta asupra actului de justiție.
De asemenea,durata scursă de la data luării măsurii preventive se apreciază că nu a depășit acel termen rezonabil care trebuie avut în vedere în materia măsurilor preventive,raportat la gravitatea faptelor de care inculpatul este acuzat.
Negăsind alte motive de nelegalitate care să impună casarea încheierii,Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefundat recursul inculpatului.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpatul L. P. I. să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. P. I., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 21 iulie 2011 a Tribunalului B.-N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul L. P. I. să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 iulie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. P. I. M. M. B. M. N.
Red.I.M./(...) Dact.H.C./ ex/ Jud.fond: G. A.;
| ← Decizia penală nr. 1939/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 830/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
