Decizia penală nr. 830/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 830/R/2011
Ședința publică din data de 23 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș.- judecător
JUDECĂTORI: I. C. M.
A. D. L.
GREFIER: M. N.
Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
P. V. T.
S-au luat spre pronunțare recursurile formulate de către inculpații C. A. F., J. I., R. G. ȘI G. M. P. împotriva deciziei penale nr. 27 din 18 martie
2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor următoare:
◄ R. G. pentru comiterea în concurs a infracțiunii de tâlhărie, prev. art. 211 al. 1,2 lit. c teza I al. 2 ind. 1, lit. a cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, șantaj prev. art. 194 al. 1, cu aplicarea art. 75 lit. a și art. 37 lit. b cod penal și două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri prev. art. 321al. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal și art. 75 lit. a cod penal totul cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
◄ C. A. F. pentru comiterea în concurs a infracțiunii de tâlhărie prev. art. 211 al. 1,2 lit. c teza I al. 2 ind. 1 lit. a cod penal, șantaj prev. art. 194 al.
1, cu aplicarea art. 75 lit. a cod penal, trei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri prev. art. 321 al. 1 cu art. 75 lit. a cod penal și o infracțiune de lovire prev. art. 180 al. 2 cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
◄ J. I. V. pentru comiterea în concurs a infracțiunii de tâlhărie prev. art. 211 al. 1,2 lit. c teza I al. 2 ind. 1 lit. a cod penal, șantaj prev. art. 194 al. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a cod penal, trei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri prev. art. 321 al. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a cod penal și o infracțiune de lovire prev. art. 180 al. 2 cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
◄ G. M. P. pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. art. 180 al. 2 cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a cod penal și o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri prev. art. 321 al. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 16 mai 2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23 mai 2011.
C U R T E A :
Prin rechizitoriul întocmit în dosar nr.1466/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou au fost trimiși în judecată, inculpații R. G., C. A. F., J. I. V. și G. (fost R.) M. P.
Inculpatul R. G. a fost cercetat pentru comiterea în concurs a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211, alin.1,2, lit.c teza I alin. 2 ind. 1, lit. a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, șantaj prev. de art.194 alin.1, cu aplicarea art. 75 lit.a și 37 lit.b Cod penal și două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și
75 lit.a cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
Inculpatul C. A. a fost trimis în judecată după ce în actul de sesizare s-a reținut în sarcina sa comiterea în concurs a infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 211, alin.1,2, lit.c teza I alin. 2 ind. 1, lit. a Cod penal, șantaj prev. de art.194 alin.1, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal trei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 alin.1 cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și o infracțiune de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Inculpatul J. I. V. a fost trimis în judecată fiind învinuit de comiterea în concurs a infracțiunii de tâlhărie prev. de art. prev. de art. 211, alin.1,2, lit.c teza I alin. 2 ind. 1, lit. a Cod penal, șantaj prev. de art.194 alin.1, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal, trei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 alin.1 cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și o infracțiune de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
În sarcina inculpatului G. M. P. s-a reținut comiterea infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și a unei de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 alin.1 cu aplic. art.75 lit.a cod penal.
P. a se face aplicarea acestor prevederi legale, în actul de sesizare s-a reținut că în dimineața zilei de (...) inculpații R. G., C. A. F. și J. I. V. împreună au intrat în barul „. cafe"; din J., administrat de partea vătămată C. R. Cei trei inculpați au exercitat numeroase acte de violență asupra părții vătămate cu scopul de a o determina pe aceasta să le plătească „. de protecție";, apoi ca urmare a repetatelor agresiuni partea vătămată le-a predat celor trei o sumă de bani, pe care o avea asupra lui.
În sarcina celor trei inculpați s-a mai reținut că după incidentul de la „. cafe"; s-au deplasat spre restaurantul „. din J.. Pe drum inculpații au agresat un martor, apoi au intrat în restaurant unde au făcut scandal, răsturnând scaune și mese, prin comportamentul lor speriind angajatele.
La ieșirea din restaurant cei trei inculpați au continuat să aibă un comportament agresiv, lovind cu putere mai multe persoane aflate în zonă, în mare parte de etnie romă.
I. C. A. F., J. I. V. și G. M. P. au fost trimiși în judecată și pentru că în seara zilei de (...) în loc public au agresat partea vătămată S. J. cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr.117 din (...) pronunțată de Judecătoria
Jibou, inculpații au fost condamnați după cum urmează.
1. R. G. - 13 ani pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211, alin.1,2, lit.c, teza I, alin.2/1, lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal
- 4 ani pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art.194, alin.1, cu aplicarea art. 75 lit.a și art.37 lit.b Cod penal.
- câte 4 ani pentru comiterea a două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a și 37lit.b Cod penal. (o faptă de ultraj fiind aceea din barul „. cafe"; iar cea de-a doua aceea de la restaurantul „. și pe stradă, ambele comise în data de (...)) Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului fiind comise în concurs real făcându-se aplicarea art.33 lit.a și 34 lit.b cod penal, din pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune concurentă s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 13 ani închisoare.
Pedeapsa rezultantă aplicată de 13 ani s-a dispus să se execute în regim de detenție. Pe durata executării pedepsei conform art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza I, b Cod penal.
Inculpatul R. G. a fost reținut și arestat preventiv, astfel că în baza art.88 cod penal din pedeapsa rezultată s-a dedus perioada măsurilor preventive, începând cu data de (...), până la zi.
2. J. I. V. - 12 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211, alin.1,2, lit.c, teza I, alin.2/1, lit.a Cod penal.
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art.194, alin.1, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal.
- trei pedepse, de câte 4 ani închisoare, pentru comiterea a tot atâtea infracțiuni de ultraj, prevăzută de art.321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal ( două în data de (...), în barul „. Cafe"; apoi în restaurantul
„Veneția „ și pe stradă și o a treia în data de (...))
- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
Infracțiunile fiind comise în concurs real, prev. de art.33 lit.a și 34 lit.b
Cod penal, din pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune concurentă s-a aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare.
Pedeapsa rezultantă aplicată de 12 ani s-a dispus să se execute în regim de detenție, făcându-se aplicarea prev. art.71 Cod penal și art. 64 lit.a, teza I,b Cod penal.
Și acest inculpat a fost arestat preventiv.
Mandatul de arestare a fost emis în lipsa inculpatului care a plecat din localitate după comiterea faptelor din data de (...).
Făcându-se aplicarea prev. art.88 Cod penal din pedeapsa rezultantă de
12 ani închisoare aplicată, instanța a dedus perioada arestării preventive, începând cu data de (...) a punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, până la zi.
3. C. A. F. - 12 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211,alin.1,2, lit.c, teza I, alin.2/1, lit.a Cod penal.
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art.194, alin.1, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal.
- trei pedepse, a câte 4 ani închisoare pentru comiterea a tot atâtea infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal (două în data de (...) și una în data de (...))
- 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire, prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
Infracțiunile fiind concurente conform art.33 lit.a instanța a făcut aplicarea art.34 lit.b Cod penal, din pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare, în regim de detenție.
Pe durata executării pedepsei, conform art.71 Cod penal, inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b cod penal.
Inculpatul C. A. a fost arestat preventiv în lipsă, mandatul de arestare preventivă fiind pus în executare în data de (...), conform art. 88 Cod penal din durata pedepsei aplicate de 12 ani închisoare se va deduce durata arestării preventive, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventiva, până la zi.
Făcând și aplicarea art.350 Cod proc. pen., instanța a menținut măsura arestării preventive pentru toți cei trei inculpați.
4. G. M.-P., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de lovire, prevăzută de art.180 alin.2, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.321 alin.1, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
In baza art.33, lit.a, 34 lit.b Cod penal din pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare.
In temeiul prevederilor art.86/1 și 86/2 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante aplicată de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra prevederilor art.86/4 Cod penal.
Supravegherea inculpatului se va efectua de S. P. al T. S.
Conform art.86/3, alin.1, lit.a,b,d Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se prezinte la S. P. conform programului care se va stabili, să anunțe orice schimbare de domiciliu sau plecare pentru mai mult de 8 zile, precum și întoarcerea și să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență.
In temeiul prevederilor art.71 alin.5 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza II, b Cod penal.
Conform art.118 lit.e Cod penal au fost obligați inculpații R. G., J. I. și C. A. să plătească statului 700 lei, respectiv câte 150 lei ca efect al confiscării speciale.
În ce privește soluționarea laturii civile, în temeiul prevederilor art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că partea vătămată C. R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală și 998 și următoarele Cod civil, s-a admis cererea părții civile S. J., și au fost obligați inculpații J. I., C. A. și G. M., în solidar să-i plătească suma de 5000 lei, cu titlu de daune-morale.
Au fost obligați inculpații J. I., R. G. și C. A. să plătească părții civile S. de U. Z., suma de 121,58 lei, despăgubiri, actualizată cu rata inflației, calculate până în data plății integrale.
S-a constatat că S. J. de U. Z. nu s-a constituit parte civilă pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirile acordate părtii vătămate S. P.
S-a respins ca nefondată cererea părții civile S. de A. S., privind suma de
1237,20 lei, despăgubiri, reprezentând cheltuieli pentru transportul părților vătămate S. J. și C. R.
In temeiul prevederilor art.191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații R. G., J. I. și C. A. să plătească statului câte 1000 lei fiecare, cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul G. M. l-a obligat la 500 lei, cu același titlu.
Analizând materialul probator administrat pe parcursul procesului, primainstanță de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
În dimineața zilei de (...) inculpații R. G., C. A. F. și J. I. V. s-au deplasat la barul „. cafe";, recent deschis în J. și administrat de partea vătămată C. R.
Cei trei inculpați s-au așezat la o masă chemând-o și pe partea vătămată, dar înainte de a ajunge la masă, partea vătămată a fost lovită cu pumnul în față de inculpatul R. G., imediat apoi cu pumnii și picioarele și de ceilalți doi inculpați care s-au ridicat de la masă. U. a acestei prime agresiuni părții vătămate i s-a permis să meargă la baie, pentru a se spăla de sânge, apoi a fost obligată să stea la masă cu cei trei inculpați. Cu toate că partea vătămată nu ar fi vrut să stea cu inculpații, având în vedere episodul anterior de frică a acceptat. În timpul șederii la masă inculpații i-au adus la cunoștință părții vătămate că ei sunt persoane puternice și „fac legea în oraș";, iar el, partea vătămată ca nou venit în oraș trebuie să se supună regulilor impuse de ei.
În timpul șederii forțate a părții vătămate la masă cu inculpații aceștia au continuat să-i aplice acesteia lovituri cu palma peste față, iar la un moment dat inculpatul C. A. i-a aplicat o lovitură puternică în cap cu o sticlă.
Tot în aceste împrejurări între inculpați și partea vătămată s-au purtat discuții aprinse cu privire la suma de bani pe care partea vătămată urma să le- o plătească cu titlu de „. de protecție";.
A menționat instanța de fond, că în tot acest timp, ceva mai mult de o oră, inculpații în mod repetat au agresat partea vătămată, au intimidat -o și au lipsit-o de libertate, obligând-o să se supună voinței lor, iar apoi la final să promită plata sumei solicitate.
I., inițial au urmărit să obțină de la partea vătămată suma de 10.000 lei apoi i-au cerut 15.000 lei. În schimbul acestei sume, inculpații i-au promis că nu îl vor mai „deranja";, mai mult, nu vor permite nici altor persoane acest lucru.
Sub imperiul constrângerii și agresiunilor repetate partea vătămată a promis inculpaților că în aproximativ o săptămână le va plăti suma solicitată.
Acest aspect rezultă și din imaginile înregistrate, in care inculpații dansează, exprimându-și bucuria pentru faptul ca au obținut de la victima ceea ce si-au propus, respectiv promisiunea plătii unei sume importante de bani.
Mai mult la un moment dat, după faptele descrise mai sus, la solicitarea inculpatului R. G., partea vătămată l-a însoțit pe acesta înafara localului și i-a dat suma de 1000 lei.
Aceasta s-a întâmplat după ce inculpații prin comportamentul descris mai sus au obținut promisiunea plății sumei de 15.000 lei peste aproximativ o săptămână cu mențiunea făcută de partea vătămată că pentru moment are asupra lui doar suma de 1100 lei.
Nemulțumiți de faptul că pe moment nu au obținut nimic, inculpatul R.
G. amenințător i-a cerut părții vătămate să-l însoțească afară, unde i-a cerut banii pe care îi avea asupra lui. La întoarcerea celor doi in incinta barului, inculpatul R. G. a dat celorlalți doi inculpați cate 150 lei, din banii remiși de partea vătămată.
În continuare, instanța de fond a învederat câteva considerațiuni cu privire la probele din care rezultă starea de fapt descrisă.
A. în primul rând agresiunile fizice repetate comise asupra părții vătămate au fost înregistrate de camerele de filmare instalate în bar. Aceste imagini filmate au ajuns în posesia organelor judiciare în prima fază prin predarea de către partea vătămată a înregistrărilor, aspect consemnat în proces - verbal semnat și de un martor asistent.
Ulterior, după ce partea vătămată și-a schimbat declarațiile inițiale, s-a solicitat și efectuarea unei percheziții informatice încuviințată de instanță, iarînregistrările au fost ridicate din nou din unitatea centrală aparținând părții vătămate.
Conform art.64 Cod proc. pen. înregistrările audio -video sunt mijloace de probă.
Conținutul sau autenticitatea acestor înregistrări filmate nu au fost contestate.
De altfel, la finalul cercetării judecătorești inculpații au recunoscut comiterea actelor de agresiune asupra părții vătămate, cu mențiunea că au comis aceste acte doar pentru că se aflau sub influenta băuturilor alcoolice și fără ca astfel să urmărească realizarea altui scop, respectiv obținerea de foloase materiale de la partea vătămată.
A mai menționat instanța de fond că între imaginile filmate mai există un episod de agresiune asupra părții vătămate, comis de inculpatul J. I. cu puține zile înaintea faptelor cercetate în prezenta cauză. Acest episod este de fapt începutul intimidărilor exercitate de inculpați asupra părții vătămate, având scopul de a-l convinge pe acesta că trebuie să se supună voinței lor.
Din declarația martorului B. F. se reține că între părți au mai existat discuții cu privire la așa zisa „. de protecție"; , în cadrul cărora, partea vătămată a afirmat că în caz de nevoie va apela la serviciile unor cetățeni ucraineni, care îi vor pune la punct pe inculpați.
Inițial, partea vătămată a declarat că inculpații i-au solicitat suma de
15.000 lei „. de protecție";, el, sub imperiul constrângerii promițând plata. Totodată arată că a dat inculpatului R. G. 1000 lei, fiindu-i frică de cei trei și spunând că astfel, pentru moment aceștia vor înceta agresiunea asupra lui.
Aceleași aspecte sunt confirmate și de martorul B. F., pe care partea vătămată l-a căutat imediat ce a scăpat de cei trei inculpați.
P. vătămată i-a relatat acestui martor toate discuțiile cu inculpații și modul în care a fost tratat de aceștia, precum și urmările acestui „tratament"; respectiv promisiunea de plată a „. de protecție";, precum și remiterea pe loc a sumei de 1000 lei, gest făcut sub imperiul spaimei, care a pus stăpânire pe el.
Despre conținutul discuțiilor dintre partea vătămată și inculpați au relatat și martorii L. N. și D. A., barmanele de serviciu, în data de (...). Acestea nu au auzit direct discuțiile dintre părți din bar, fiind muzica la un volum foarte mare, însă au auzit-o pe partea vătămată spunând acest lucru chiar organelor de poliție.
Cu privire la faptul că toată activitatea infracțională a inculpaților desfășurată în bar timp de o oră a avut ca scop obținerea promisiunii plății „. de protecție"; se poate deduce si la o vizionare mai atentă a imaginilor.
A. se poate observa că se discută despre bani, desenându-se cu degetul pe masă cifre și la un moment dat făcându-se semnul banilor cu degetele de inculpatul C. A.
A mai menționat instanța de fond că, un timp cu inculpații și partea vătămată a stat la masă și martorul L. A. D. acestuia însă nu sunt foarte relevante în ceea ce privește conținutul discuțiilor desfășurate în prezența sa.
Evident, acest martor a fost intimidat de comportamentul celor trei.
Susține că fiind foarte ocupat cu un telefon mobil nu a urmărit discuțiile, observând doar că la un moment dat partea vătămată a fost lovită cu o sticlă în cap.
Tot din vizionarea imaginilor se poate observa că martorul nu îndrăznește să părăsească locul până nu i se permite acest lucru de către inculpați, în principal de R. G.
Instanța de fond a reținut că inculpații tot timpul au acționat în forță pentru a obține promisiunea „. de protecție"; și apoi a altei sume, atât cât aveapartea vătămată asupra sa. În sprijinul acestei afirmații sunt și discuțiile dintre inculpați purtate telefonic, și interceptate de către organele judiciare.
Instanța de fond a apreciat că și aceste probe au fost obținute cu respectarea prevederilor legale, respectiv art.91 și următoarele Cod procedură penală. Din rezumatul acestor convorbiri rezultă cu claritate că toată acțiunea din dimineața zilei de (...) s-a circumscris ideii de „. de protecție"; exprimare folosită chiar de inculpați.
În acest context, instanța de judecată a considerat că nu trebuie omis faptul că imediat după comiterea faptelor, inculpații imediat au părăsit orașul, păstrând legătura telefonic, apelând și alte persoane pentru a se informa cu privire la ecoul faptelor lor și stadiul cercetărilor.
Din analiza convorbirilor telefonice rezultă în mod evident că asupra părții vătămate s-au exercitat presiuni direct de inculpați sau indirect prin persoane interpuse, astfel că acesta și-a schimbat declarația.
La un moment dat partea vătămată arăta că își retrage plângerea solicitând să fie reaudiat în prezența unui avocat P. aceste motive, instanța de fond a luat în considerare ca fiind corespunzătoare realității primele declarații ale părții vătămate, care coroborate cu restul materialului probator, respectându-se astfel prev.art.75 cod procedură penală, descriu adevărul.
În declarațiile ulterioare din faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, partea vătămată susține că inculpații nu i-au cerut „. de protecție";. În ceea ce privește suma de 1000 lei predată inculpaților în urma agresiunii partea vătămată arată că s-a făcut cu scopul ca cei trei să părăsească barul său. Aceasta în condițiile în care, susține partea vătămată, ar fi avut o înțelegere cu inculpatul R. G., ca acesta, pentru suma de 4 milioane/lună să intervină în cazul unor incidente în bar. P. vătămată mai arată că a preferat să plătească pe moment inculpatului suma de 1000 lei numai să plece, acceptând să fie și lovit tocmai având în vedere înțelegerea cu inculpatul R. G., privind asigurarea ordinii în bar.
J. a apreciat această explicație este cel puțin bizară. Din tot materialul probator putându-se concluziona fără nici un dubiu că partea vătămată pur și simplu a fost „terorizată"; de cei trei inculpați, toate acțiunile ei fiind dictate de teama față de aceștia.
I. și ei, după cum s-a arătat, nu contestă actele de violență fizică, negând însă constant scopul urmărit prin comiterea lor, invocând și ei pretinsa înțelegere dintre inculpatul R. G. și partea vătămată, referitoare la păstrarea ordinii din bar.
Concluzionând din analiza mijloacelor de probă legal obținute, instanța de fond a reținut că inculpații au exercitat acte de violență foarte brutale asupra părții vătămate, în urma cărora au obținut de la aceasta o sumă de bani, dar și promisiunea plății ulterioare a unei sume mai mari, ca „. de protecție";.
În continuare, judecătoria a apreciat că se impun considerațiuni și precizări în legătură cu încadrarea juridică a stării de fapt descrise.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, șantaj și ultraj contra bunelor moravuri.
A., pentru existența infracțiunii de șantaj nu este necesar ca persoana constrânsă prin violență sau amenințare să satisfacă pretenția făptuitorului, adică pe aceea de a face, a nu face, a da sau a oferi ceea ce i se cere. Această infracțiune subzistă indiferent de satisfacerea cerinței infractorului, fiind o faptă îndreptată împotriva libertății psihice a persoanei, care deja esteîncălcată prin simplul fapt al constrângerii să facă sau să nu facă ceva contrar voinței ei.
Așadar infracțiunea de șantaj s-a consumat în momentul în care partea vătămată a acceptat plata la o dată ulterioară, a „. de protecție"; solicitată de inculpați.
De altfel, în acest sens a fost si rezoluția infracțională inițială a inculpaților, aceștia acționând violent pentru a obține de la partea vătămată promisiunea plății unei sume de bani, practic pentru a fi lăsată să-și desfășoare activitatea comercială în bune condiții.
Nemulțumiți de faptul că activitatea lor infracțională nu le-a adus beneficii materiale imediate, inculpații în baza unei noi rezoluții infracționale, au dorit prin amenințarea cu repetarea actelor de violență și sub imperiul fricii părții vătămate de acest lucru, să obțină de la acesta suma de bani pe care o avea asupra lui.
În practica judiciară s-a decis ca în cazul în care cererea subiectului activ se referă la remiterea unui bun și această cerere este satisfăcută imediat de cel constrâns prin violență sau amenințare, ne aflăm în prezența unei tâlhării. Valoarea socială principală încălcată fiind avutul privat și nu libertate psihică a persoanei, cum este cazul santajului. Această din urmă faptă, șantajul s-a consumat deja, în momentul când partea vătămată s-a obligat ca într-o scurtă perioadă să plătească.
Criteriul determinant de delimitare a infracțiunii de tâlhărie de aceea de șantaj este succesiunea în timp a violenței în raport cu actul de sustragere, sau dupa caz de remitere a bunului. Tâlhăria presupune întrebuințarea de violențe sau amenințări creând un pericol iminent pentru persoana vătămată pe când în scopul șantajului este vorba de un pericol viitor, rezultatul violenței sau amenințărilor fiind determinat în timp de actul de constrângere.
Chiar dacă până la un punct cele două infracțiuni tâlhăria și șantajul se suprapun, rezultă cu claritate că cele două coexistă în concurs, șantajul consumându-se anterior, apoi în baza unei noi rezoluții infracționale și prin amenințare cu noi acte de violență, inculpații cer, și victima remite acestora suma de bani avută asupra sa.
Față de aceste considerente, nu a putut fi primita apărarea inculpaților, conform căreia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, cu motivarea că victima a dat de bună voie bani inculpaților aceștia nefiind sustrași din posesia ei.
Având în vedere „tratamentul"; la care a fost supusă partea vătămată s-a apreciat că era „firesc"; ca acesta să-i predea fara a opune rezistenta fizica, aspect care sub nici o formă nu poate fi luat în considerare ca fiind doar infracțiunea de lovire, așa cum s-a invocat de apărare.
Cu privire la faptele petrecute în bar, judecătoria a mai menționat că inculpații nu au achitat consumația, fapt care de asemenea poate constitui infracțiunea de tâlhărie. I. prin actele lor de violență și amenințare au obligat partea vătămată să-i servească, prin barmane, cu băuturile alcoolice indicate de ei, apoi au refuzat plata consumației.
Această faptă este tâlhărie fiind îndreptată împotriva patrimoniului, scopul fiind atins prin înfrângerea voinței părții vătămate, care se conformează imediat celor solicitate și remite bunul. (Curtea de A. B., decizia 903/1997).
Starea de fapt descrisă mai sus a fost calificată ca întrunind și elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art.321 alin.1 Cod penal. Conform acestui text legal, fapta persoanei care, în public săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori agresiuni sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau seproduce scandal public ori se tulbură în alt mod liniștea publică, este infracțiunea de ultraj.
În ceea ce privește latura obiectivă a acestei infracțiuni, instanța a arătat că acesta subzistă în cauză, întregul comportament al inculpaților fiind contrar bunelor moravuri, care evident nu includ în sfera lor agresiunea fizică.
Este întrunită și cerința savarsirii acestor fapte în public, în sensul prevederilor art.152 Cod penal. A., fapta a fost comisă într-un loc accesibil publicului, fiind de față două persoane sau mai multe, aici având în vedere cele două angajate și un timp și martorul L. A. În plus, este întrunită această condiție și sub aspectul prev. art. 152 lit.a Cod penal, barul părții vătămate având program non-stop deci accesibil consumatorilor la orice oră.
Infracțiunea de ultraj prev. de art.321 Cod penal subzistă dacă prin manifestările alternative prevăzute de textul incriminator se produc de asemenea consecințe alternative, atingere a bunelor moravuri scandal public sau tulburarea în orice mod a liniștii publice.
Comportamentul inculpaților în mod evident este în contradicție cu obiceiurile, deprinderile, comportările compatibile cu respectul reciproc, cu noțiunea de comportament civilizat in exprimare si acțiune.
Cu privire la infracțiunea de șantaj s-a făcut și aplicarea prev. art.75 lit.a
Cod penal, circumstanța agravantă rezultând din comiterea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.
În cazul infracțiunii de tâlhărie această situație este o formă agravantă a acesteia, respectiv aceea prev. de art.211 alin.2/1 lit.a cod penal.
În continuare, după epuizarea faptelor din barul „. cafe"; inculpații, împreună s-au deplasat la restaurantul „. din J.. În timpul deplasării pe stradă, inculpații, întâlnindu-l pe martorul R. D., fără un motiv anume l-au înjurat și amenințat pe acesta, aplicându-i o lovitură, amenințându-l din nou
și cerându-i să nu solicite intervenția poliției.
Ajungând la restaurant, inculpații, în mod amenințător și zgomotos au întrebat angajații unde este patronul. Văzând că nu găsesc persoana căutată inculpații au început să răstoarne scaune și obiecte aflate pe masă. În acest timp personalul aflat în restaurant, femei în principal, s-a retras la bucătărie, fiind înspăimântat de agresivitatea inculpaților.
U. a acestui incident restaurantul a fost închis două ore. Angajatele au anunțat conducerea menționând că au fost foarte speriate de comportamentul inculpaților, cunoscuți de altfel în oraș aparținând unui grup mai mare numit al „..
Este adevărat că declarațiile martorilor date în faza cercetărilor judecătorești sunt diferite de cele din faza de urmărire penală, diferența constă de fapt în atenuarea acțiunilor inculpaților, dar și a emoțiilor negative resimțite de martore.
În aceste ultime declarații se minimizează agresivitatea acestora iar spargerea și aruncarea unor obiecte din restaurant este pus pe seama dezechilibrului în deplasare a inculpaților care erau sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea martorele declară că nu au resimțit o teamă văzându-i și s-au retras în bucătărie pentru a-și îndeplini obligațiile de servici, nicidecum pentru a se pune la adăpost de aceștia.
Contrar acestor afirmații în faza de urmărire martorele au arătat că inculpații erau puși pe scandal, intenționat răsturnând obiecte, iar ele tocmai de frica lor s-au retras în bucătărie, apoi după plecare au închis localul, anunțând conducerea. Martorul B. V. subliniază faptul că angajata care l-a anunțat despre incident era agitată și speriată la telefon.
La ieșirea din restaurant inculpații au lovit persoanele aflate în apropiere, în principal pe cele de etnie rromă. Și aceste aspecte au fost văzute de martorul ocular R. D., victimă a unei agresiuni a inculpaților comisă cu puțin timp înainte.
Referitor la acest martor, instanța de fond a menționat ca nu a fost audiat in faza de judecata, fiind plecat din tara. In aceasta situație s-a făcut aplicarea prevederilor art 327 al 3 Cod procedura penala.
U. a acestor fapte în special a agresării unui bărbat de etnie rromă, un grup de cca.30 persoane de aceeași etnie, au pornit spre oraș pentru a-i bate pe cei trei inculpați. A. de ordine din oraș au fost sesizați și au intervenit oprindu-se astfel intervenția grupului și amplificarea scandalului.
Fără a mai relua considerațiunile anterioare despre infracțiunea de ultraj prev. de art.321 Cod penal dar pornind de la ele, s-a constatat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale acesteia, cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal.
În cauză s-au efectuat cercetări față de inculpații J. I., C. A. G. M. P. sub aspectul comiterii infracțiunilor de lovire, prev. de art.180 alin.2 Cod penal și
321 alin.1 cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
Din probele administrate se reține în fapt că în seara zilei de (...) partea vătămată S. J. împreună cu familia sa, soția, fiul și nora și alte persoane de etnie maghiară sărbătoreau la restaurantul „. un eveniment. Fiul părții vătămate, martorul S. D. și soția acestuia martoră de asemenea au plecat mai repede din restaurant. În timp ce martorul S. D. se afla la volanul autoturismului său parcat în fața BCR și făcea manevre de ieșire cu spatele, pe lângă ei au trecut inculpații C. A. și J. I.. Cei doi nemulțumiți de felul cum a făcut manevra martorul, i-au lovit capota, cerându-i acestuia să coboare. Cunoscând reputația de persoane violente, martorul a refuzat să coboare, încercând să plece din parcare. N-a reușit însă acest lucru deoarece între timp inculpatul J. I. a deschis portiera din dreapta trăgând-o pe soția martorului afară din mașină. În aceste condiții, soțul ei a coborât și el, pregătit fiind pentru agresiunea asupra sa, care a și urmat. Văzând că soțul ei este lovit, martora S. I. a fugit spre restaurant, anunțându-și socrul, partea vătămată S. J. despre faptul că fiul său este agresat de cei doi inculpați. P. vătămată a ieșit în grabă din local, fiind urmat de soția sa, martora S. A. și nora.
P. vătămată având ambele mâini ocupate cu două bagaje s-a îndreptat spre inculpații care-l loveau pe fiul său și l-a împins pe unul dintre ei, acesta căzând.
În fața localului la mică distanță se afla inculpatul G. M. P. care la început a asistat la actele de agresiune comise de cei doi inculpați, asupra martorului și soției acestuia, fără să intervină nici măcar verbal.
În momentul în care a văzut că partea vătămată a oprit agresiunea inculpatului C. A., împingându-l pe jos, a intervenit, însă în ajutorul celor doi inculpați, lovind puternic pe partea vătămată care a căzut, moment în care același inculpat a continuat să o lovească venind și inculpatul C. A.
P. vătămată fiind căzută, inculpații au călcat-o cu picioarele în zona feței.
Acte de agresiune asupra părții vătămate au comis toți trei inculpații, în special după momentul căderii acesteia la sol, aspect care rezultă din declarațiile martorilor audiați.
În momentul în care soția părții vătămate foarte speriată, de cele ce se întâmplau a pomenit numele ginerelui său, cerând să fie chemat la fața locului, inculpatul G. P. și-a dat seama cine este partea vătămată după care în grabă, împreună cu ceilalți doi inculpați, au plecat în direcția magazinului
„Unicarm";. Între timp mai multe persoane, dintre participanții la petrecere, auieșit fiind extrem de marcate de cele întâmplate. P. vătămată a suferit leziuni grave cele mai multe în zona feței, fiind călcată cu picioarele de inculpati. U. a acestor acte grave de violenta, partea vatamata a fost transportată cu ambulanța la spital.
De menționat că între inculpați și partea vătămată sau familia acestuia nu a existat vreun conflict anterior, totul pornind de la nemulțumirea inculpaților C. A. și J. I. privind modul de ieșire a mașinii din parcare, fapt care trebuia „sancționat"; de ei prin aplicarea unei „corecții fizice"; a șoferului. Fiul părții vătămate deși a fost la rândul său agresat nu a formulat plângere prealabilă împotriva inculpaților, făcând acest lucru doar tatăl lui, partea vătămată S. J.
I. C. A. și J. I. au recunoscut parțial comiterea faptei, punându-se mai mult pe ei înșiși în lumina de victime, provocate fiind să se apere, prin comportamentul martorului S. D., apoi al tatălui acestuia, partea vătămată.
Inculpatul G. M. P. neagă în totalitate participarea sa în acest incident în calitate de coautor agresiv, susținând că nici un moment nu a lovit partea vătămată, el intervenind tocmai pentru a pune capăt agresiunii comisă de ceilalți dai inculpați asupra părții vătămate.
Instanța de judecată a apreciat că apărările inculpaților sunt contrazise de declarațiile martorilor coroborate și cu certificatul medico-legal.
D. martorilor au fost contestate de către apărătorii inculpaților pentru motivul că aceștia sunt rude apropiate ale victimei. Relația de rudenie dintre victima infracțiunii și martori nu este un impediment legal pentru a fi audiate ca martori.
Aprecierea declarațiilor acestor martori s-a făcut avându-se în vedere legătura de rudenie cu victima.
Având în vedere acest aspect s-a constatat că aceste declarații nu sunt nesincere, mai mult sunt în deplină concordanță între ele, toate relatând în același fel desfășurarea faptelor fără nici o contradicție care să lase loc de suspiciuni cu privire la sinceritatea si obiectivitatea lor. P. aceste motive declarațiile martorilor au fost luate în considerare ca sincere și reflectând adevărul. D. acestor martori contravin, dar numai în parte, doar declarațiilor inculpaților, care în mare parte au negat modul de desfășurare a evenimentelor, după cum s-a arata mai sus, susținând ca au fost nevoiti sa se apere de agresiunea părții vatamate si a fiului acesteia.
Având în vedere probatoriul administrat instanța de fond a constatat că faptele au fost demonstrate dincolo de orice îndoială, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prev. de art.180 alin.2 cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și ultraj prev. de art.321 alin.1 cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
I., cu intenție au aplicat părții vătămate numeroase lovituri cauzându-i leziuni grave care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Faptele au fost comise de trei persoane împreună, în loc public, scandalizând opinia publică, încălcând bunele moravuri.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, considerațiile sunt aproape identice pentru primii trei inculpați, diferențierea între R. G. și ceilalți doi, rezultând din faptul că cel dintâi a comis infracțiunile în stare de recidivă mare postexecutorie, prev. de art.37 lit.b cod penal.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor stabilite de art.72 Cod penal, instanța a aplicat pedepsele de mai sus.
În primul rând s-a constatat că nu există elemente de natură a fi reținute ca circumstanțe atenuante nici cu privire la conținutul concret al faptelor nici cu privire la persoana inculpaților.
Dimpotrivă, s-a constatat că în speță sunt aplicabile circumstanțe agravante respectiv comiterea faptelor de trei sau mai multe persoane conf. art.75 lit.a cod penal.
În continuare, analizând conținutul concret al faptelor, instanța a menționat că se desprinde un pericol social concret foarte ridicat. Acesta rezultă din faptul că inculpații au acționat împreună, trei persoane într-un mod extrem de brutal, dedându-se la acte de violență foarte grave, împotriva integrității fizice a persoanelor.
De altfel inculpații sunt cunoscuți în localitate ca persoane foarte agresive și violente, predispuse să-și rezolve orice probleme prin recurgerea la forță fizică, grupul lor fiind cunoscut drept „infractorii";. În acest sens s-a menționat și faptul că inculpații mai sunt cercetați și în alte cauze, in toate existând și elemente de agresiune fizică asupra persoanelor. De asemenea acești inculpați, mai ales C. A. și J. I. au fost implicați în numeroase infracțiuni de lovire care s-au soluționat cu netrimiterea în judecată, părtile vătămate retrăgându-și plângerile prealabile, tocmai din cauza reputației de „. a inculpaților.
Felul în care inculpații au bătut partea vătămată C. R., pentru a obține foloase materiale imediate, dar și ulterioare, mai mari, denotă pericol social ridicat a persoanei inculpaților. M. lor de a acționa în concret în acest caz, coroborat cu aspectele cunoscute în mod oficial despre comportamentul lor infracțional, sunt elemente care agravează conținutul faptei.
Infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpații în prezenta cauza sunt comise la intervale de timp mai apropiate, dar și la distanță de aproape un an, pot reprezenta o „oglindă"; a comportamentului lor general, foarte periculos pentru societate. Pedepsele în cuantumul stabilit de instanță sunt justificate prin însuși scopul procesului penal, stabilit de art 1 Cod procedura penala.
Conform acestui text legal, procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infracțiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor si libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum si la educarea cetățenilor in spiritul respectării legilor.
Cuantumul pedepselor aplicate s-a considerat că este perfect justificat atât prin prisma gravității infracțiunilor comise, dar si prin raportare la considerentele pentru care se desfășoară procesul penal, conform prev art 1
Cod procedura penala.
Persoanele care au comis infracțiuni, la finalul procesului penal, desfășurat cu respectarea tuturor prevederilor si garanțiilor procesuale, trebuie sa fie pedepsite potrivit vinovatiei lor.
Nu in ultimul rând, a precizat instanța de fond, procesul penal mai are si scopul de a preveni infracțiunile si de a educa cetățenii in spiritul respectării legilor.
Pe o scara de la 7 ani la 20 de ani închisoare, in cazul infracțiunii concurente celei mai grave, tâlhăria, 12, respectiv 13 ani închisoare, s-a apreciat că sunt pedepse juste, care respecta criteriile de proporționalitate cu gravitatea faptelor comise, si a persoanelor inculpaților, fiind si de natura a realiza toate scopurile procesului penal, menționate anterior.
S-a apreciat, avându-se în vedere toate aspectele concrete că si scopurile pedepsei, stabilite de art.52 Cod penal vor putea fi atinse doar prin aplicareaunor pedepse într-un cuantum situat peste minimul special dar destul de departe de maximul special.
În ceea ce-l privește pe inculpatul R. G., instanța a menționat că acesta a mai fost condamnat anterior. Prin Sentința penală nr. 2/(...) a Judecătoriei Z. i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 321, 239 și distrugere prev. de art.217 Cod penal . Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat în data de (...) cu un rest de pedeapsă neexecutată de 414 zile. Având în vedere că faptele pentru a căror comitere a fost cercetat în prezenta cauză au fost comise după împlinirea termenului care reprezintă rest de pedeapsă, deci după executarea pedepsei sunt aplicabile prev. art.37 lit.b Cod penal.
S-a observat că inculpatul a fost condamnat pentru fapte asemănătoare cu cele din prezenta cauză, ceea ce denota încă o dată predispoziția spre violență și încălcarea ordinii publice. Având în vedere că în cazul inculpatului R. G. o cauză de agravare în plus este și recidiva, pedeapsa aplicată acestuia a fost mai mare.
La stabilirea pedepsei pentru fiecare inculpat în parte s-a avut în vedere modul în care au acționat aceștia, chiar și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, având o componentă de violență fizică, latura obiectivă fiind realizată într-o forma gravă.
Instanța a aplicat pedeapsa în cuantumul maximului special doar în cazul infracțiunii de lovire, prev. de art.180 alin.2 Cod penal. Din nou, modul de acțiune al inculpaților în grup, în general, împotriva unei singure victime, este de natură a spori gravitatea faptelor și consecințelor acestora. În cazul părții vătămate S. J. inculpații C. A. și J. I. dar și G. M., au călcat partea vătămată cu picioarele pe față. Acest comportament reflectă o totală lipsă de respect față de persoane, sănătatea și integritatea lor fizică. Acționând astfel inculpați practic își asumă și consecințe mult mai grave ale faptelor lor care din fericire nu s-au produs până în prezent.
Cu același dispreț total față de sănătatea sau chiar viața victimei, inculpatul C. A. lovește victima C. R. în cap cu o sticlă. Un astfel de gest putea să aibă drept consecință leziuni foarte grave, chiar fatale. Faptul că nu s-au produs este o chestiune întâmplătoare, dar denotă și faptul că inculpații acționează conștient acceptând și producerea unei rezultat mai grav, pe lângă cel urmărit.
Față de modul de a acționa a inculpatului G. M. și conduita lui nesinceră pe parcursul procesului, dar având în vedere și leziunile grave ale părții vătămate, instanța a apreciat că se impune aplicarea pedepsei în cuantumul stabilit.
Inculpatul G. M. nu are antecedente penale, iar pedeapsa rezultantă este de trei ani. Aceste două aspecte reprezintă întrunirea primelor două cerințe ale art.86/1 Cod penal privind condițiile de suspendare a executări pedepsei sub supraveghere.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii instanța apreciază că scopurile sancționării faptelor penale, reeducarea și prevenția stabilite de art 52 Cod penal vor putea fi atinse și fără privarea de libertate a inculpatului.
P. ca aceste scopuri să fie atinse însă, suspendarea executării pedepsei s-a dispus sub supraveghere, cu impunerea unor obligații în acest sens.
În ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că partea vătămată C. R. nu s-a constituit parte civilă în cauză pentru recuperarea sumei de 1000 lei . I. au tâlhărit partea vătămată, luându-i suma de 1000 lei, 700 lei păstrând R. G., iar câte 150 lei a dat celorlalți doi inculpați.
P. vătămată nu s-a constituit parte civilă pentru a recupera suma de 1000 lei. P. acest motiv, față de inculpați s-a făcut aplicarea art.118 lit.e Cod penal, R. G. fiind obligat să plătească statului suma de 700 lei, ca efect al confiscării speciale, iar inculpații C. A. și J. I. câte 150 lei fiecare, cu același titlu.
În cauză s-au constituit părți civile partea vătămată S. J., solicitând obligarea în solidar, a inculpaților C. A., J. I. și G. M. la plata sumei de 5000 lei, daune morale. P. vătămată a suferit urmări grave după agresiune, fiind și spitalizat. Agresiunea comisă asupra sa i-a provocat acestuia grave suferințe fizice și psihice, astfel că acordarea daunelor-morale in cuantumul solicitat este justificata, fiind in măsura sa compenseze material traumele suferite.
Constatându-se întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită, paguba nerecuperată, legătura de cauzalitate între el și vinovăția inculpaților, în baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală și 998 și următoarele cod civil s-a admis cererea părții civile așa cum a fost formulată.
S-a mai constituit parte civilă în cauză S. J. Z., solicitând obligarea inculpaților la plata cheltuielilor ocazionate de îngrijirea părții vătămate C. R. în sumă de
121,58 lei, actualizată cu rata inflației, calculate până în data plății integrale. Având în vedere și prev. art.313 din OG 72/2007 această cerere va fi admisă asa cum a fost formulata.
S-a constatat că aceeași unitate de sănătate publică, S. J. S. nu s-a constituit parte civilă pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate de îngrijirile acordate părții vătămate S. J., cu toate că a fost citată și i s-a comunicat și copia rechizitoriului.
De asemenea, s-a constituit parte civilă în cauză S. J. de A. S. cu suma de 1237,20 lei, reprezentând costul transportului celor două părți vătămate S.
J. și C. R. din J. la S. Z.
În sprijinul acestei cereri nu s-a depus nici o probă, iar cuantumul sumei, la o sumară evaluare este nejustificat de mare. Dar oricum, era in sarcina partii civile dovedirea temeiniciei cererii sale. În lipsa oricărei probe, cererea S.ui J. de A. S. a fost respinsă ca nefondată.
I. fiind condamnați, în temeiul art.191 Cod proc. pen., au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform cu dispozitivul.
Prin decizia penală nr. 27 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj s-au admis apelurile declarate de inculpații: R. G., C. A. F. și J. I. V. împotriva sentinței penale nr.117/(...) a Judecătoriei J., în privința individualizării pedepsei aplicate inculpaților, s-a desființat hotărârea atacată și judecând în fond cauza, a fost condamnat inculpatul R. G. (fiul lui C. și M., născut la data de (...) în J., J., dom.în Bălan, sat G.-A., nr.8, jud.S.) pentru comitereainfracțiunii prev.de art.211 alin.1, 2 lit.c teza I-a, alin.21 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal la: 10 (zece) ani închisoare, iar pe inculpatul C. A. F. (fiul lui A. și D., născut la data de (...) în Z., dom.în com.Meseșenii de Jos, sat A., nr.218, J.) și J. I. V. (fiul lui D. și R. D., născut la data de (...) în Z., J., dom.în J., str.1 Mai, nr.7, Bl.S-10, ap.15, J.) pentru comiterea infr.prev.de art.211 alin.1, 2 lit.c teza I, alin.21 lit.a Cod penal, la câte 9 (nouă) ani închisoare, fiecare, menținându-se pedepsele aplicate pentru celelalte infracțiuni.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, inculpații vor executa pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare - inculpatul R. G. și 9 (nouă) ani închisoare, inculpații C. A. F. și J. I. V.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Prin aceeași deciziei s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul
G. M. P.
S-a menținut în continuare starea de arest preventiv a inculpaților și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel, iar inculpatul G. M. P. a fost obligat la 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Soluționând apelurile declarate, tribunalul a constatat că problemaschimbării încadrării juridice a faptelor comise de inculpații R. G., C. A. F. și J. I. V. și mai precis schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracțiunea de șantaj respectiv achitarea în temeiul art.345 Cod procedură penală, raportat la art.11 pct.2, lit.a Cod procedură penală, coroborat cu art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru infracțiunea de tâlhărie și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, a fost susținută de apărătorii lor și în fața primei instanțe iar judecătoria, analizând aceste cereri, a dat o justă dezlegare pricinii în sensul menținerii încadrării juridice din rechizitoriu, pentru motivele pe larg prezentate în considerentele hotărârii atacate, atât cu privire la probe cât și în ce privește interpretarea normelor legale, așa încât nu se mai impune reluarea lor, de către instanța de apel.
În schimb, tribunalul a apreciat că pedepsele aplicate celor trei inculpați, pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art.211, alin.1,2, lit.c teza I alin. 2 ind. 1, lit. a Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 20 de ani, (cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, adică recidivă postcondamnatorie în cazul inculpatului R. G.) și art.75 lit.a Cod penal, de 13 și respectiv 12 ani închisoare cu executare, sunt totuși prea mari, chiar dacă faptele în conținutul lor concret prezintă un mare grad de pericol social, cum bine a reținut prima instanță, dacă avem în vedere faptul că potrivit dispozițiilor din noul Cod penal, infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi iar tâlhăria în formă agravată, cu închisoare de la 5 la
12 ani (art.234). Într-o atare situație, în urma intrării în vigoare a noului Cod penal, după rămânerea definitivă a hotărârii, ar deveni incidente dispozițiile art.14 Cod penal, privind aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile, motiv suficient pentru instanță să procedeze la reindividualizarea acestor pedepse.
De aceea, tribunalul, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de inculpații: R. G., C. A. F. și J. I. V. împotriva sentinței penale nr.117/(...) a Judecătoriei J., a desființat hotărârea atacată în privința individualizării pedepsei aplicate inculpaților pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.1, 2 lit.c teza I-a, alin.21 lit.a Cod penal, și păstrând proporțiile, a redus, în urma descontopirii, pedepsele aplicate pentru această infracțiune, cu câte 3 ani, respectiv l-a condamnat pe inculpatul R. G. pentru comiterea infracțiunii prev.de art.211 alin.1, 2 lit.c teza I-a, alin.21 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal la: 10 (zece) ani închisoare, iar pe inculpații C. A. F. și J. I. V., pentru comiterea infr.prev.de art.211 alin.1, 2 lit.c teza I, alin.21 lit.a Cod penal, la câte 9 (nouă) ani închisoare, fiecare, menținând pedepsele aplicate pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina lor.
Drept urmare, în urma recontopirii pedepselor, în baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, de:
10 (zece) ani închisoare - inculpatul R. G. și 9 (nouă) ani închisoare, inculpații C. A. și J. I..
Cât privește apelul declarat de inculpatul G. M. P., contra aceleiași sentințe, tribunalul, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, l-a respins ca nefondat, soluția pronunțată cu privire la acesta fiind temeinică șilegală, judicios motivată de prima instanță sub toate aspectele invocate în fața instanței de apel.
În baza art.350 Cod procedură penală, tribunalul a menținut în continuare starea de arest preventiv a inculpaților și a dedus din pedeapsa aplicată timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel, iar în baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpatul G. M. P., la 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, inculpații C. A. F., J. I., R. G. ȘI G. M. P. au declarat recurs, solicitând admiterea acestora, casarea hotărârii atacate și, în principal, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea tuturor de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor de tâlhărie și ultraj contra bunurilor moravuri.
De asemenea, s-a mai solicitat în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate pentru infracțiunea de șantaj și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzute de art. 194 alin.1 Cod penal și art. 321 aln.1 Cod penal cu aplicarea unei pedepse în funcție de criteriile generale prevăzute de art. 72 care să corespundă funcțiilor și scopului pedepsei, prevăzute de art. 52 alin.1 Cod penal.
S-a mai susținut în motivele de recurs că hotărârile sunt nelegale, în mod greșit fiind reținute infracțiunea de tâlhărie în concurs cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri. În ipoteza în care instanța va considera, în urma coroborării probelor, că inculpatul R. a solicitat sume de bani părții vătămate C. R., cu titlu de taxă de protecție, fapta sa poate constitui numai infracțiune de șantaj, nicidecum infracțiunea de tâlhărie, în concurs real cu cea de șantaj, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, ci numai ale infracțiunii de șantaj.
În ceea ce privește greșita reținere în sarcina inculpatului R. a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, s-a arătat de către apărare că este greșit reținută în sarcina inculpatului cea de-a doua infracțiune, constând în aceea că l-a agresat pe martorul R. D. A., agresarea martorului R. nu a produs urmarea imediată specifică a infracțiunii prevăzute de art. 321 Cod penal printr-o lovire a unei persoane neputându-se susține că se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură liniștea și ordinea publică
În plus, apărătorul inculpatului G. M. P. a mai solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev.de art. 321 alin.1 C. În continuare s-a arătat de către apărătorul inculpatului că nu există nici o probă din care să rezulte săvârșirea infracțiunii.
Pe cale de consecință, s-a solicitat să se dispună achitării inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, în ceea ce privește infracțiunea de lovire și alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin.2
Cod penal.
Analizând recursurile declarate prin prisma actelor de la dosar, a motivelorinvocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au procedat la analizarea întregii stări de fapt prin prisma materialului probator administrat în cauză, analizând, în același timp, apărările inculpaților și garantându-le acestora drepturile procesuale.
Curtea precizează că nu va relua în totalitate argumentația și considerentele care privesc starea de fapt reținută de către cele două instanțe,deoarece și-o însușește în totalitate, astfel încât urmează a se pronunța exclusiv pe motivele de recurs invocate de către inculpați.
În mod corect atât prima instanță cât și instanța ce apel au reținut că în cauză, față de acțiunile concret comise, inculpații se fac vinovați atât de comiterea infracțiunii de tâlhărie, cât și de comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice (mai puțin inculpatul G. M. P. în sarcina căruia s-au reținut doar infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și lovire sau alte violențe comisă în dauna părții vătămate S. J.).
Din modul de derulare al evenimentelor, așa cum acesta corect a fost reținut de prima instanță, reiese în mod cert că inculpații R. G., C. A. F. și J. I.
V. au exercitat inițial acte de constrângere (inclusiv fizică) și amenințare asupra părții vătămate C. R., solicitându-i cu titlu de taxă de protecție suma de
10.000 lei inițial, al cărui cuantum l-au mărit ulterior la 15.000 lei.
S-a reținut, tot în mod corect, că pentru existența infracțiunii de șantaj nu este necesar ca persoana constrânsă prin violență sau amenințare să satisfacă pretenția făptuitorului. Infracțiunea de șantaj s-a consumat în momentul în care partea vătămată a acceptat sub imperiul presiunilor să facă o plată cu titlu de „. de protecție";.
Ulterior însă, acțiunile inculpaților au depășit acest cadru, aceștia ajungând să săvârșească în dauna părții vătămate și infracțiunea de tâlhărie, caracterizată printr-o altă latură subiectivă și analog obiectivă, profitând de constrângerea morală pe care o creaseră anterior asupra aceleiași părți vătămate.
În ceea ce privește susținerea apărătorului inculpaților C. A. F. și J. I. V. în sensul că în sarcina acestora nu se putea reține concomitent infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în concurs cu infracțiunea de lovire sau alte violențe față de partea vătămată R. D., nici aceasta nu va fi însușită de către Curte, nefiind exclus, așa cum și practica judiciară și doctrina au statuat ca prin aceleași acțiuni (în vederea producerii de scandal public) să fie vătămată una sau mai multe persoane, o astfel de urmare imprimând chiar un caracter agravat infracțiunii prevăzute de art. 321
C.
Cât privesc infracțiunile reținute în sarcina inculpatului G. M. P. și implicit solicitarea acestuia de a fi achitat pe motiv că el nu a participat la agresarea părții vătămate S. J., Curtea nu o va lua în considerare având în vedere depozițiile testimoniale din cursul urmării penale și al cercetării judecătorești în primă instanță, coroborate cu declarațiile părții vătămate.
A., a reieșit în mod clar că inculpatul G. a intervenit și el la un moment dat în agresiunea exercitată asupra părții vătămate de către inculpații C. A. șli
J. I., când l-a văzut pe primul dintre ei că se dezechilibrează în urma intervenției părții vătămate.
Nu pot fi înlăturate de plano declarațiile soției, norei și fiului părții vătămate care de altfel se coroborează și cu concluziile certificatului medico- legal, aceștia arătând în mod constant că și inculpatul G. a participat la agresarea părții vătămate, chiar dacă în final, așa cum aceiași martori au declarat, tot acesta a fost cel care a aplanat conflictul, când au aflat cine sunt rudele părții vătămate.(f.493,498-500 dosar fond).
În ce privește solicitarea inculpaților de diminuare a pedepselor aplicate, Curtea consideră că acestea au fost corect individualizate în apel, avându-se în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C.
Este de menționat împrejurarea că și prima instanță și cea de apel au avut în vedere modul violent și continuat de comitere a acțiunilor infracționalede către inculpați care practic au constituit o sursă de teroare permanentă pentru locuitorii din J.. Referitor la inculpatul R. este de remarcat faptul că acesta este recidivist, fiind condamnat ulterior pentru ultraj contra bunelor moravuri, ultraj și distrugere.
În acord cu cele subliniate și de către prima instanță, Curtea apreciază că acțiunile exercitate asupra părții vătămate S. J. denotă prin modul de manifestare un comportament extrem de violent al celor 3 inculpați, acest lucru venind să confirme cele sus arătate referitor la periculozitatea socială pe care o reprezintă fiecare dintre ei pentru societate, atât individual, dar mai ales, acționând în mod conjugat.
Pe cale de consecință și neconstatând din oficiu motive de nelegalitate a deciziei atacate, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații C. A. F., R. G. și J. I. V. și G. M. P. împotriva deciziei penale nr.27/(...) a T. S. și va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților aflați în stare de arest preventiv durata măsurii preventive privative de libertate începând cu (...) la zi. Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de câte 50 lei onorarii parțiale pentru avocații desemnați din oficiu respectiv B. B., C. I., P. L. și M. L., sume ce se vor avansa din FMJ. Conform art.192 alin.2 C.pr.pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de câte 600 lei din care câte 50 lei reprezintă onorarii apărători din oficiu. P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : În baza art.38515 pct.1 lit. b C.pr.penală respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații C. A. F., fiul lui A. și D., n. la (...), R. G. , fiul lui C. și M., n. la (...) și J. I. V., fiul lui D. și R. D., n. la (...), în prezent deținuți în Penitenciarul Oradea și G. M. P., domiciliat în J., str. C. nr.4, bl.V32, apt.3, jud. S., împotriva deciziei penale nr.27/(...) a T. S. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților aflați în stare de arest preventiv durata măsurii preventive privative de libertate începând cu (...) la zi. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 50 lei onorarii parțiale pentru avocații desemnați din oficiu respectiv B. B., C. I., P. L. și M. L., sume ce se vor avansa din FMJ. Conform art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpații recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de câte 600 lei din care câte 50 lei reprezintă onorarii apărători din oficiu. Decizia este definitivă. Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. Ș. I. C. M. A. D. L. GREFIER, M. N. Red.A.D.L. Dact.H.C./ 4 ex./(...) Jud.fond: M. G. Jud.apel: M. S.,Tomșa C.
| ← Decizia penală nr. 1215/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1631/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
